Stimate domn, oamenii de ştiinţă nu mai pot face mai nimic pentru dezvoltare în momentul de faţă. Ca să faci ceva tehnologic util, pentru a-ţi pune în valoare inteligenţa ca naţiune, îţi trebuiesc 3 lucruri: 1) baza materială cu care să cercetezi noul şi să-l realizezi în practică, 2) specialişti şcoliţi în acest scop şi 3) partea financiară (fonduri băneşti) cu care să pui oamenii la treabă şi să face ce ţi-ai propus să faci. După 1989, baza materială s-a distrus aproape complet, specialiştii formaţi înainte de 1990 au îmbătrînit, iar alţii nu s-au mai format, iar cei ce s-au format în cîteva domenii, i-a luat străinătatea şcoliţi pe banii noştri iar noi am rămas cu ochii în soare (de ex. medici şi specialişti în tehnologii de vîrf). Fondurile, în loc să sporească cum ar fi trebuit, s-au diminuat pe măsura diminuării potenţialului material şi uman rămas la dispoziţie pentru cercetare.
Pe de altă parte, ca să poată să nu moară de foame populaţia, ţara s-a împrumutat în draci astfel că datoria noastră externă s-a ridicat de la zero la o cifră ameţitoare (peste 100 de miliarde Euro), de vreo 10 ori mai mare decăt cea din 1980 pe care regimul de atunci s-a chinuit s-o lichideze, atrăgîndu-şi ura populaţiei care de obicei nu înţelege necesitatea sacrificiilor, pentru ca ţara să nu mai fie la cheremul cămătarilor străinătăţii cu datorii.
Mă întreb pentru viitor, ce mărfuri va vinde românia pentru alichida datoriile imense pe care le-a contractat? Nu cumva cămătarii vor veni să ne bată în poartă să le returnăm datoria şi ne va obliga să ne vindem şi cenuşa din vatră ca să le achităm această datorie? Îşi pune oare tineretul de azi această întrebare? Doar e ţara lor, şi ei ar trebui să aibă grijă de ea. Nu cumva vom deveni o colonie a vestului, o piaţă de desfacere a produselor lor manufacturate pe care le vom achita vînzănd puţinul petrol pe care îl mai avem, gazele naturale pe care rechinii au şi pus deja ochii pe ele?. Este totuşi o întrebare pe care trebuie să şi-o pună orice gospodar. Nu trebui să te mulţumeşti să-ţi arunci privirea numai pînă în vîrful nasului! Lasă, nu te preocupa de ziua de mîine, trăieşte-ţi clipa! – este lozinca pe care ne-a învăţat s-o rostim vesticii după 1989.
6 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Fost secretar de stat, director la Institutul de Economie al Academiei Române
1989-2014, UN SFERT DE VEAC DE CORUPTIE SI JAF
Am trăit, ca într-un vis, un sfert de secol de speranţe neîmplinite.
Când s-au dus anii? Suntem mai săraci şi un pic mai bătrâni…
Statul este bolnav, iar economia, câtă a mai rămas, este din nou
în recesiune; firmele dau faliment cu miile, pe semestru,
investiţiile scad vertiginos, capitalismul autohton are, cum se
spune într-un film, o „reţetă secretă”, originală,
dar pierzătoare, la fel ca democraţia. România nu este,
cum ne-am fi aşteptat, „tigrul” economic al Europei
Centrale şi de Est. Cine ne-a pus beţe în roate? Nu căutaţi
răspunsuri pe Google. Cauza e aici, la noi, în perfidia cu care
ne-au dirijat politicienii români. Niciodată, în
istorie, clasa politică românească n-a fost mai ruptă de
popor şi mai puţin iubitoare de ţară. Un fost ministru
secretar de stat, neimplicat politic, actualmente director
la Institutul de Economie al Academiei Române, Constantin
Ciutacu, are curajul să pună degetul pe multe dintre rănile care
ne dor de 25 de ani.
„În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10 ţări
din Europa”
–
Mulţi au uitat, alţii n-au ştiut niciodată… Cum stătea
România, din punctul de vedere al integrării economice cu ţările
dezvoltate, în 1989?
–
În 1989, infrastructura industrială situa România în primele 10
ţări din Europa. Exista platforma Pipera, creată de francezi,
unde se construiau calculatoare; autocamioanele şi autobuzele
fabricate la Braşov şi Bucureşti erau patente germane; avioanele
Rombac erau cumpărate de la englezi; locomotivele de la
Electroputere Craiova erau patent elveţian; la Reşiţa se fabricau
motoare de vapoare după licenţa Renk din Germania; Centrala
nucleară de la Cernavodă provenea din Canada. Putem
spune, şi nu suntem nostalgici, că începusem să ne integrăm
acceptabil cu economiile mari ale lumii. România era a
treia ţară din lume, după SUA şi Japonia, care fabrica anvelope
gigant, pentru autobasculante de peste 110 tone. Doar două
ţări din lume făceau şuruburi cu bile: România şi Japonia.
Acestea se foloseau în industria nucleară şi aerospaţială.
–
În 1990, Petre Roman a afirmat că industria românească era un
„morman de fiare vechi”. Ce am avut şi ce am pierdut în
ultimii 25 de ani, domnule ministru?
–
A fost cea mai nefericită declaraţie de politician de după 1989,
care ne urmăreşte până azi. Referindu-se la industrie, că
e de dat la fier vechi, fostul prim ministru dorea să spună lumii
că întreaga economie a României comuniste nu merita doi bani. Ale
cui interese le-a servit această etichetă? Ca să combatem
această viziune, cităm date statistice la întâmplare, din
diferite domenii: România producea 14 milioane de tone de oţel în
1985; azi, doar 3 milioane; producea 400.000 tone de aluminiu în
anul 2000, o prelungire surprinzătoare a succesului din timpul
dictaturii; azi, produce pe jumătate. Eram recunoscuţi ca
buni constructori de motoare electrice şi produceam, în 1980,
19 milioane de kilowaţi, faţă de 700.000 kilowaţi, cât producem
în prezent; ieşeau pe poarta fabricilor 1.600 de excavatoare, în
1980; niciunul azi. Ieşeau 71.000 de tractoare; niciunul azi (am
construit fabrici de tractoare în Egipt şi Iran, care
funcţionează şi acum, în timp ce în România au murit).
Fabricam 600 de vagoane de pasageri pe an, în 1984;
azi, niciunul. Cât despre vagoanele de marfă, construiam
14.000 de bucăţi pe an; azi, abia 800 (cel puţin 100.000
vagoane de marfă au fost tăiate şi vândute la fier vechi în
ultimii ani). În fine, produceam 144 de nave de tonaje
diferite; azi, după cum se ştie, nu mai producem niciuna.
Sticlăria e prăbuşită. Săpunul a dispărut. De altfel,
potrivit statisticii oficiale, după anul 2000, au fost
exportate 50 de milioane de tone de „fier vechi”,
„deşeuri” de cupru, aluminiu şi alte
neferoase, în valoare de peste 10 miliarde de euro! Am exportat
lemn brut, în valoare de peste 8 miliarde de euro, şi alte
produse brute (cereale, fructe, animale vii etc.) în valoare
de alte 5 miliarde de euro! Prelucrarea acestora în România
ar fi însemnat crearea a milioane de locuri de muncă!
„Practic, întreaga economie naţională a fost oferită pe tavă, fără nicio logică”
–
Ameţitoare cifre… Cum stau lucrurile în domeniul petrolului?
–
Iată situaţia la zi, în domeniul petrolului: România
producea 13 milioane de tone de petrol în 1970, şi numai… 6
milioane azi. Suspect. Cineva nu raportează corect. Nu am
nicio încredere în această cifră, atât timp cât nu ştiu dacă
toate sondele au contoar. Au contoar, domnilor? Trebuie să
plătească redevenţe la tona de ţiţei brut, dar dacă scoţi
8-10 milioane de tone şi raportezi numai 6? Cu cât păgubeşti
statul? Petrolul se scoate mult şi se rafinează în alte ţări.
De aici, deduceţi consecinţele. Înainte de 1989,
produceam 8,5 milioane de tone de motorină, şi mai producem doar 2
milioane; produceam 10 milioane de tone de păcură. Nu mai producem
nimic. Produceam 500.000 de tone de uleiuri minerale, azi, nimic. Pe
de altă parte, aţi observat că nici distribuţia gazelor nu mai
este a noastră. Cine măsoară producţia? Cine măsoară
distribuţia?
–
După 1990, s-a schimbat peisajul industrial. S-a creat o falie
între marea şi mica industrie. De ce s-a întâmplat acest
fenomen?
–
Au venit „sfaturi” de la competitorii noştri europeni:
faceţi IMM-uri, întreprinderi mici şi mijlocii, daţi afară
muncitorii din marile uzine, închideţi mamuţii
industriali, produceţi kit-uri, componente, nu produse
integrale, faceţi cabluri, radiatoare, sisteme de frânare şi
anvelope, nu locomotive şi tractoare. Parcă intenţionat, nu a
existat o viziune politică de dezvoltare, ci doar una pentru
distrugere; guvernanţii şi-au îndeplinit misiunea cu exces de
zel. Nu mă poate convinge nimeni pe mine că nu a fost totul pe
bază de program, o teorie a conspiraţiei. UE a fost creată pe
baza comunităţii economice a Cărbunelui şi Oţelului. Deci,
România nu putea să intre în grila europeană cu industria ei
siderurgică, de 14 milioane tone de oţel. A trebuit lichidată, ca
un „bonus” pentru admiterea în UE.
–
Care au fost primele mari greşeli istorice ale politicienilor, în
urma cărora s-a dat startul la jaful naţional?
–
Prima a fost restituirea „părţilor sociale” – o
privatizare pe bani adevăraţi, începută surprinzător de
Ceauşescu. FSN-ul a restituit aceşti bani, pentru a cumpăra
bunăvoinţa oamenilor, chiar cu banii lor! Această măsură
anti-economică, din cauza căreia fabricile şi uzinele au
rămas fără capital lichid, a condus, de fapt, la excluderea
cetăţenilor de la un drept de proprietate plătit cu munca lor; a
fost o re-naţionalizare a unei părţi a capitalului
social, destinată ulterior şi cedării controlului economiei către
interese de grup, mai ales străine. A doua mare eroare a fost
privatizarea „de masă”, fără proceduri şi fără
reguli de protecţie a acţionarilor minoritari; viitoarele
certificate de acţionar au fost cumpărate pe nimic,
de cei care ştiau ce va urma. Atunci s-a spus că se privatizează
numai 30% din capitalul societăţilor comerciale, lăsându-se de
înţeles că vor mai primi şi restul de 70% în viitor, care
viitor nu a sosit încă nici în anul 2014! S-a
anunţat, totodată, că sectoarele strategice nu se vor privatiza.
Dar au venit pe urmă FMI, Banca Mondială şi societăţile
externe de consultanţă, care au dictat, şi guvernele au
promovat controlul total, fără luptă şi fără niciun câştig,
asupra întregii economii. Practic, economia naţională a fost
oferită pe tavă, fără nicio logică şi fără a se spune, cel
puţin, că este cadou sau pradă de război, celor care, chipurile,
au făcut lobby pentru integrarea României în Uniunea
Europeană.
„Fiecare program de guvernare anunţat a fost, de fapt, un program de
neguvernare”
–
Vă rog să continuaţi descrierea peisajului economic
românesc de azi, la 25 de ani de la răsturnarea
„dictaturii de dezvoltare”.
–
A dispărut întreg sectorul industriei de textile, confecţii,
tricotaje (filaturi, ţesătorii, fabrici de stofă şi postavuri,
întreprinderi de pielărie şi încălţăminte, toate concepute
într-un sistem integrat); a fost închis sectorul agroalimentar (36
de fabrici de zahăr, fabricile de ulei, de preparate din
carne, de lapte şi produse lactate, zeci de fabrici de nutreţuri
combinate etc.); nu mai există majoritatea fabricilor din industria
lemnului şi mobilei, din industria cimentului, a lacurilor şi
vopselelor, a medicamentelor, din sectorul construcţiilor
de maşini, al exploatărilor miniere de feroase şi neferoase,
de cărbune etc.; s-au desfiinţat întreprinderile agricole de stat
şi cele de mecanizare a agriculturii, staţiunile de cercetări
agricole şi, în general, marea majoritate a institutelor de
cercetare-proiectare; au dispărut industria electronică,
electrotehnică, de mecanică fină, optică, automatizări etc.
Baza naţională de soiuri de plante şi rase de animale a fost
pulverizată. România nu mai are astăzi un pachet
naţional de seminţe, soiuri, hibrizi, de culturi cerealiere,
plante tehnice, legume etc. A fost distrus, aproape în
totalitate, sistemul de irigaţii, construit prin îndatorarea
dureroasă de la Banca Mondială, pentru a cărui plată românii au
contribuit zeci de ani; au fost abandonate programele de combatere a
eroziunii solului, de îndiguiri şi desecări, dar şi cele de
irigaţii în curs (canalul Siret-Dunăre sau
Bucureşti-Dunăre). Întreaga economie naţională a fost, pur şi
simplu, pulverizată şi lăsată fără nicio logică
structurală.
–
Care sunt consecinţele asupra populaţiei, derivate din acest
peisaj apocaliptic, desprins parcă dintr-un film S.F.?
–
Treptat, România s-a transformat într-un paradis al
multinaţionalelor care controlează industria, agricultura,
transporturile, construcţiile, comerţul, sectorul financiar-bancar
etc. şi care îşi promovează reglementări legale în
interes propriu. Românilor le-au rămas întreprinderile mici şi
mijlocii – de fapt, microîntreprinderile; dintre
cele aproximativ 500.000 înregistrate, peste 200.000 nu au
niciun angajat! Românii au astăzi libertatea să se ocupe de
economia şi afacerile de subzistenţă (avem şi industrie de
subzistenţă, nu doar agricultură!) şi construcţii şi
transporturi şi alte servicii de subzistenţă, pretinzând că
acţionăm pentru dezvoltare inteligentă, inovativă şi durabilă.
Nimic nu este mai durabil decât subzistenţa, aceasta este
strategia noastră naţională, după ce am făcut praf marile
companii. Brandul României este subzistenţa, atât în interiorul
ţării, cât şi pe celelalte pieţe ale muncii, unde lucrează
cetăţenii români. Nici după 25 de ani, clasa politică –
veritabil detaşament al legiunii străine, terminatorul
României moderne, nu a realizat importanţa unei reglementări prin
care salariaţii să-şi investească o parte din salariu în
compania proprie. Întreaga economie putea fi salvată prin
participarea financiară a salariaţilor, printr-o reglementare prin
care salariile reinvestite să fie scutite de impozite şi
contribuţii.
–
A existat, în toţi aceşti ani, un fir roşu care să lege cele 13
guverne ce s-au perindat pe la Palatul Victoria, de un proiect
minimal, coerent, de dezvoltare?
–
Fireşte că nu a existat! Zi de zi, guvernele şi clasa politică
s-au ocupat numai de protejarea aşa-zişilor investitori
strategici, prin scutirea de impozit pentru profitul reinvestit, şi
nu de promovarea facilităţilor destinate salariilor reinvestite.
Investitorii nu ar fi trebuit să primească niciun sprijin în
România, pentru a-i plăti pe angajaţii români cu salariul minim
sau pentru a-i angaja la negru, din raţiuni de competitivitate.
„Veniţi în România, că vă garantăm sclavia pe bani puţini
şi vă menţineţi competitivitatea!”. Acesta a fost, în
esenţă, programul de guvernare al ultimilor 25 de ani. De altfel,
se poate spune că fiecare program de guvernare anunţat a fost un
program de neguvernare.
–
Care sunt predicţiile dvs. pentru următorii 25 de ani din viaţa
economică a României?
–
Dacă şi în următoarele două decenii şi jumătate guvernul nu
va putea să cumpere, din bani proprii, de 1 milion de lei,
piramidon, vaccinuri sau aspirină din producţia internă, fără
avizul FMI sau al Comisiei Europene, România poate să dispară din
peisajul statelor din Europa, rămânând un simplu indicator
geografic.
Ion Longin Popescu
sâmbătă,
15 noiembrie 2014
Prof.
dr. CONSTANTIN CIUTACU – „Clasa politică este terminatorul
României moderne”
In stransa legatura cu tema articolului si cu cele prezentate mai jos (precedenta postare), va recomand sa urmariti cu maxima atentie excelentul documentar romanesc, „Black Projects si tehnologia energiei libere”.
http://www.galactis.net/black-projects-si-tehnologia-energiei-libere/
Un film care prezintă sintetic, din felurite puncte de vedere,
problema proiectelor neguvernamentale şi operaţiunile secrete ale
Guvernului Mondial Ocult. Aspectele de ordin militar sunt îmbinate cu
cele despre istoria organizaţiilor ezoterice din secolul trecut şi cu
elemente ştiinţifice despre tehnologia energiei libere.
Un accent deosebit este pus asupra tehnologiei prezentate de Fundaţia
Keshe, care prin metoda MAGRAV poate să revoluţioneze din temelii
concepţia ştiinţifică actuală şi viaţa societăţii umane.
Notă: Subtitrările în alte limbi sunt vizibile numai
atunci când filmul este vizionat pe YouTube (și nu direct de pe site-ul
nostru). Pentru aceasta, apăsați butonul Subtitles/Cc din partea dreapta/jos a ecranului și alegeți subtitrarea.
Indepenta Romaniei din punct de vedere energetic. (anii optzeci)
Si, foarte probabil, ar fi devenit.
Paradoxal, traim intr’un imens Univers de energie, dar ni se impune o falsa, ipocrita si criminala criza energetica. Ca si cum un peste in mijlocul Oceanului s’ar plange de sete.
Una din cheile majore ale reusitei: Energia.
O viziune optimista:
Paradigma free energy sparge toate
barierele cenzurii corporatiste. In curand vom beneficia de aceste inventii
revolutionare
De cativa ani au fost
facute publice in lumea intreaga solutii tehnice generatoare de energie ieftina
sau gratuita precum Perendev, Genepax, GEET si altele.
In ciuda crizei energetice in care ne aflam si a faptului ca pacea planetara
este amenintata de lupta pentru resurse, niciuna dintre aceste solutii tehnice
inovative nu a fost produsa pe scara larga si raspandita local, cu atat mai
putin generalizata la nivelul intregii planete, asa cum ar fi fost firesc. O
posibilia explicatie este acapararea acestui tip patente de catre indivizi,
guverne si corporatii ce au interese uriase in domeniul energiei conventionale
si in mentinerea actualului sistem global de putere. Aceste entitati au blocat inventii
geniale si au continuat sa profite de ignoranta si indolenta maselor largi ale
publicului.
https://www.youtube.com/watch?v=vEqSuTOKUEg
https://www.youtube.com/watch?v=2M89QnJaPY8
https://www.youtube.com/watch?v=nKrWZKh-i08
https://www.youtube.com/watch?v=SvcrqODpDY4
https://www.youtube.com/watch?v=WFY4PqcSAAw
In ultima vreme
solutiile de tip „free energy” au devenit din ce in ce mai populare
si aparent manipularea corporatistilor nu mai face fata fluxului de informatii.
Daca initial dispozitivele de acest tip erau privite cu neincredere si
informatiile puteau fi obtinute doar din publicatii/siteuri underground, azi
unele dintre ele sunt promovate chiar si in mainstream media.
Internetul abunda literalmente de informatii pe aceasta tema: experimente,
filmari cu prototipuri, demonstratii, scheme si indicatii de replicare a
dispozitivelor. Acest lucru se reflecta si in traficul blogului Yoghinii MISA.
De cativa ani cel putin 2-3 articolele pe tema Energie neconventionala se
afla constant in top 10 cele mai vizitate postari! Asistam la o modificare
consistenta a conceptiilor umanitatii care, in mod firesc in urma crizei
energetice, cauta alternative la energia conventionala.
Unii dintre temerarii
care experimenteaza solutii „free energy” s-au decis sa le si
multiplice si chiar sa le comercializeze. Probabil la inceput se vor lovi de
aceleasi forte ale cenzurii corporatiste dar suntem siguri ca, mult mai repede
decat ne asteptam, aceste dispozitive vor fi multiplicate si isi vor face
aparitia in casele noastre, iar utilizarea lor se va generaliza pe intreaga
planeta.
Related articles
·
Fundatia Keshe a pus
astazi gratuit la dispozitia intregii umanitati tehnologia care va transforma
Planeta Pamant
·
Prototipul funcţional
al unui motor magnetic românesc este calea către adevărata independenţă
energetică
·
Un dispozitiv free
energy care funcţionează de 70 de ani sfidează principiul al II-lea al
termodinamicii
·
Adevărul despre
extratereştri – Dezvăluirea este foarte aproape. Steven Greer prezintă:
documentarul ‘Sirius’
·
Ce legătură există
între proiectele guvernamentale secrete, călătoriile spaţiale, guvernul mondial
şi tehnologia energiei libere? – Video: „Black Projects și tehnologia
energiei libere”
·
Secretele lui Nikola
Tesla – film documentar
POSTAT DE YOGI BLOGGER POSTAT JOI, NOIEMBRIE 27,
2014 –
Stimate domn, la potentialul industrial si agricol pe care-l avea Romania inainte de ’89, exporturile facute atunci erau bagatel. Cum era posibil sa faci exporturi de $7-8 sau chiar $10 miliarde? Pai Singapore, Hong Kong sau Luxemburg faceau exporturi de zeci de ori mai mari. Daca astazi, cu capacitatea ei, Romania exporta in valoare de peste $50 miliarde, atunci cum de geniul Carpatilor cu acea putere economica reusea sa exporte atat de putin??? Romania trebuia sa exporte produse in valori de peste $70-80 de miliarde la potentialul de dinainte de ’89. Si atunci cei $14 miliarde puteau fi platiti cu usurinta in 2-3 ani. Dar n’a fost asa. „Specialistii” scoliti de care vorbesti cum si-au facut treaba inainte de ’89? Oare cine sunt vinovatii pentru prostul mers al economiei romanesti din anii’80??? Specialistii de care vorbesti care n’au fost in stare sa produca produse concurente, sau Ceausescu pe care-l plang atatea? Eu cred ca toti se fac vinovati. Toti sunt vinovati de mizeria de dinainte de ’89 si de dupa ’89. Aceeasi specialist scoliti pe vremea lui Ceau, au pus in picaj economia tarii dupa ’89. Dovada ca specialistii nu au fost prea specialisti, iar conducatorii in cel mai fericit caz puteau sa conduca o „gara”.
Sunteți grăbit să trageți din orice informație concluzii defavorabile lui Ceaușescu și implicit românilor. Probabil că nu vă dați seama!…
Da, exportul azi este de 50 de miliarde de euro! Cifră astronomică, în comparație cu 1989! Dar uitați să precizați că deși acest export este așa de mare, importul este mult mai mare! Mai exact spus, nu uitați, ci omiteți să spuneți asta!
Nefiind specialist, am cerut unele explicații de la unul mai priceput ca mine și am aflat că:
În 1989 importam mult mai puțin ca azi, dar și mult mai puțin decât exportam în 1989!
Azi importăm piese și subansambluri pe care le montăm la un loc și exportăm produse din care nicio componentă nu este fabricată în România. Dar contează acel produs în întregime ca export! Vi se pare o mare ispravă!…
Azi exportăm păduri întregi, înainte de 1990 nu aveam voie să exportăm bușteni sau cherestea, ci numai lemn prelucrat, adică mobilă!
Azi importăm piese pentru Dacia, le ansamblăm și exportăm o mașină întreagă! Dar cât din mașinile Dacia fabricate în 1989 erau piese fabricate în România? Cred că mult mai multe ca acum!
Deci: dacă azi balanța comerțului exterior este deficitară iar până în 1990 a fost excedentară, fiți om corect și trageți concluzia care se impune. Am fost și eu împotriva lui Ceaușescu! Am avut motive mai serioase ca mulți care îl înjură zi și noapte! Dar la un moment a trebuit să cedez în fața unor evidențe și să fac „ciocu mic”! Nu de frică, ci de rușine că l-am înjurat de prea multe ori fără să cunosc datele problemei!
Pe langa cele trei lucruri utile, mai adaugati si tehnologiile. Degeaba ai baza materiala daca n-ai tehnologiile. Romania a suferit inainte de 1989 la capitolul siderurgie si metalurgie. Dupa ’89 acestea doua au fost printre primele decapitate. Ca sa fim cu totul sinceri, in toata istoria noastra noi am fost exportatori de materii prime si materiale, mai rar de produse finite si tehnologii (aoleu, tehnologiile!). Unde-i vorba doar de inteligenta, suntem printre primii (vezi BitDefender); unde-i vorba de tehnologii si materiale, e vai si amar! Ca sa nu mai punem alaturi de cele 3+1 lucruri utile si vointa politica, si caracterul (caracter care ar fi facut la o adica, chiar si numai din inventiile lui Iustin Capra, industrii intregi cu produse de export!). E o intreaga discutie pe tema „cine-am fost, cine suntem si cine-am fi putut deveni daca…”