FOAIA CREŞTINULUI ORTODOX

DIN AREZZO ŞI PROVINCIA

Nr. 21 (677 an XIV) / 27 MAI 2018

Duminica a VIII-a după Paşti

(†) Pogorârea Sf. Duh

(Duminica Mare – a Rusaliilor – a Cincizecimii)

Scrisoarea Pastorală a Sinodului Mitropolitan

al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale

la luminosul Praznic al Pogorârii Duhului Sfânt

Preacuviosului și Preacucernicului Cler,

Cinului monahal și poporului binecredincios

din cuprinsul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale,

Har, milă și pace de la Milostivul Dumnezeu, iar de la noi, părintești binecuvântări

„Binecuvântat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînţelepti pe pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt, şi printr-înşii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, slavă Ţie”

Troparul Praznicului Pogorârii Duhului Sfânt

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Preacuvioase Maici,

Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul,

Astăzi obștea creștinească cea dreptslăvitoare prăznuiește Pogorârea Sfântului Duh. După cum Însuși Domnul făgăduise apostolilor Săi zicând că: „…va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului Care de la Tatăl purcede…” (Ioan, 15, 26), Duhul Sfânt S-a pogorât peste ucenicii Mântuitorului, îmbrăcându-i în acea „putere de sus” (Lc. 24, 49) care a făcut din ei adevărați martori, prin faptă și prin cuvânt, ai lui Dumnezeu printre oameni.

Este vorba de împlinirea gândului cel din veac al Lui Dumnezeu, descoperit nouă prin întruparea Fiului Său cel Unul-Născut și prin Înălțarea și șederea Sa „de-a dreapta Tatălui”, care au adus firea omenească la locul și demnitatea care îi fuseseră hărăzite încă de la facere.

Odată cu Pogorârea Duhului Sfânt, Sfinții Apostoli și ucenicii Domnului primesc arvuna sfințirii omului și a întregii lumi. Revărsarea Duhului Sfânt aduce cu sine „putere de sus” (Lc. 24, 49), atât peste Apostoli, cât și peste sufletele celor care cred și mărturisesc că Domnul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu întrupat, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” și Mântuitorul sufletelor noastre.

Darurile pe care le-am primit la Slăvitul Praznic al Rusaliilor, prin Pogorârea Duhului Sfânt, sunt nenumărate, dar cel mai de preț dintre aceste daruri este darul iubirii lui Dumnezeu care s-a revărsat în inimile noastre. Dragostea Lui Dumnezeu pentru noi nu cade niciodată (cf. 1 Cor. 13, 8) și această dragoste se face în noi izvor de iubire față de cei din jurul nostru. Dar a iubi pe aproapele înseamnă a da tot ce avem mai bun pentru acei frați mai mici ai noștri, întrucât, făcând milostenie cu unii ca aceștia, Domnului am făcut (Mt. 25, 40). Iubiți frați și surori întru Domnul, Cu această iubire nemărginită au pornit Sfinții Apostoli la drum, pentru a propovădui Evanghelia dreptății, „învățând toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh; învăţându-le să păzească toate câte le-a poruncit Domnul, încredințați fiind, că El este cu noi toți, „în toate zilele până la sfârșitul veacului” (Mt. 28, 18-20).

În ziua de astăzi și noi suntem chemați să fim următori ai Sfinților Apostoli, chemând și noi Duhul cel Sfânt și, prin El, să dobândim mângâiere sufletelor noastre rănite de păcat și de egoism, de slăbiciuni și de neputință, dar și de tot felul de supărări și de neîmpliniri. Odată vindecați, prin rugăciunile Apostolilor, care au fost cei dintâi care au primit darul Sfântului Duh în chip de limbi de foc, vom putea lărgi inimile noastre ca să încapă în ele Cel Neîncăput și Nemărginit. Și, doar după ce vindecăm inimile noastre de toate neputințele ei, vom avea puterea și noi, ca și Apostolii, să fim propovăduitori ai iubirii Lui Hristos, care se face tuturor toate, pentru a-i câștiga pentru Împărăția Cerurilor.

Duminica Pogorârii Duhului Sfânt este, deja de mai mulți ani, și un prilej de a da slavă lui Dumnezeu pentru lucrarea pastorală, misionară și socială a Mitropoliei noastre de la Paris. Și anul acesta, cu atât mai mult, dăm slavă lui Dumnezeu pentru împlinirea pastoral-misionară a Mitropoliei noastre, care a văzut ajunse la maturitate două dintre fiicele sale duhovnicești: Episcopia Italiei şi Episcopia Spaniei şi Portugaliei, care au dobândit de curând câte un Arhiereu Vicar, respectiv, pe Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, pentru Italia, și pe Preasfințitul Părinte Teofil de Iberia, pentru Spania și Portugalia.

Se cuvine, așadar, ca și de această dată, fiecare parohie și mănăstire, prin bunăvoirea fiecăruia dintre frățiile voastre, să aducă susținerea ei la misiunea și lucrarea pe care o desfășoară Mitropolia noastră în folosul nostru al tuturor, pentru ca lumina Evangheliei, puterea Cuvântului Lui Dumnezeu și lumina credinței, să ajungă și la sufletele cele mai îndepărtate, acolo unde încă nu sunt parohii sau misiuni, mănăstiri sau schituri, acolo unde mulți dintre creștini sunt însetați și înfometați după Cel ce ne hrănește, nu cu pâinea cea trecătoare, ci cu Însuși Trupul și Sângele cel de viață dătător al lui Hristos.

De aceea, la sfârșitul slujbei de astăzi se va organiza îndătinata colectă pentru susținerea Mitropoliei noastre de la Paris, îndemnându-Vă pe fiecare să dați cât vă este cu putință, ca să putem aprinde o lumină și în sufletele celor care sunt departe de binecuvântările pe care le trăim noi astăzi.

Iubiți frați și surori,

Vrednic este să mulțumim Domnului pentru toate darurile pe care le revarsă asupra noastră și mai ales pentru darul iubirii de aproapele, căci aceasta înseamnă că avem inimi de carne și nu inimi de piatră, după cum ne învață prorocul Isaia. Să nu uităm că darul primit de la Dumnezeu rodește doar dacă este împărtășit cu semenii noștri, „pentru iubirea de frate, dăruind Domnul harul Său”

Încredinţându-vă de rugăciunea noastră de mijlocire înaintea lui Dumnezeu, ai voștri ierarhi și păstori și rugători către Hristos Domnul, membri ai Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale,

† Mitropolitul IOSIF

al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale

† Episcopul SILUAN

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

† Episcopul TIMOTEI

al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei

† Episcopul Vicar MARC NEMŢEANUL

al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale

† Arhiereul Vicar ATANASIE DE BOGDANIA

al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

† Arhiereul Vicar TEOFIL DE IBERIA

al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei

Dată la reședința noastră din Paris, la Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, 27 mai, anul mântuirii 2018

APOSTOL – Fapte II, 1-11:

1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.

4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.

5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.

6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.

7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?

8. Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?

9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,

10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi,

11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!

EVANGHELIA – Ioan VII, 37-53; VIII, 12:

37. Iar în ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus a stat între ei şi a strigat, zicând: Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.

38. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.

39. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred în El. Căci încă nu era (dat) Duhul, pentru că Iisus încă nu fusese preaslăvit.

40. Deci din mulţime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevărat, Acesta este Proorocul.

41. Iar alţii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos?

42. N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din sămânţa lui David şi din Betleem, cetatea lui David?

43. Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El.

44. Şi unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâinile pe El.

45. Deci slugile au venit la arhierei şi farisei, şi le-au zis aceia: De ce nu L-aţi adus?

46. Slugile au răspuns: Niciodată n-a vorbit un om aşa cum vorbeşte Acest Om.

47. Şi le-au răspuns deci fariseii: Nu cumva aţi fost şi voi amăgiţi?

48. Nu cumva a crezut în El cineva dintre căpetenii sau dintre farisei?

49. Dar mulţimea aceasta, care nu cunoaşte Legea, este blestemată!

50. A zis către ei Nicodim, cel ce venise mai înainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei:

51. Nu cumva Legea noastră judecă pe om, dacă nu-l ascultă mai întâi şi nu ştie ce a făcut?

52. Ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc.

53. Şi s-a dus fiecare la casa sa.

8, 12. Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.

Făgăduința împlinită

În duminică de astăzi, numită Duminica Rusaliilor (Duminica Mare) sau Duminica Cincizecimii, prăznuim minunea Pogorârii Duhului Sfânt peste Apostolii Domnului şi, de asemenea, ziua întemeierii Bisericii creştine în lume.

Înainte de înălţarea Sa la cer, Mântuitorul a poruncit ucenicilor Săi să nu se despartă de Ierusalim, ci să aştepte împlinirea făgăduinţei Tatălui ceresc, adică primirea Duhului Sfânt. Şi li s-a spus că atunci vor fi îmbrăcaţi cu putere de sus, vor fi luminaţi şi întăriţi să predice Evanghelia în toată lumea, să înveţe toate neamurile şi să le boteze în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi astfel să-I fie martori până la marginea pământului (Fapte 1, 8) şi până la sfârşitul veacului.

Făgăduinţa s-a împlinit în Duminica Cincizecimii, când, într-adevăr, S-a coborât Duhul Sfânt peste Sfinţii Apostoli „ca o suflare” de vânt, sub chipul limbilor „ca de foc”, şi a revărsat în ei o putere nouă, necunoscută lumii până atunci, care a făcut din pescarii simpli şi fricoşi, de până atunci, cei mai devotaţi Apostoli şi cei mai neînfricaţi misionari, cum n-a mai avut lumea niciodată.

Împotriva tuturor vitregiilor lumii şi împotriva tuturor păcatelor ei îndătinate, Sfinţii Apostoli au izbutit să resădească în inimile oamenilor cea mai curată şi cea mai luminoasă învăţătură – Evanghelia dragostei şi a păcii – şi să producă, cu cele mai simple mijloace, cea mai mare revoluţie morală şi religioasă cunoscută în istoria lumii prin răspândirea creştinismului. Din aceste pricini, Rusaliile au fost, sunt şi rămân un mare semn de întrebare pentru toţi cărturarii lumii, o problemă grea pentru toate minţile care bolesc de necredinţa şi o mare îmbărbătare pentru toţi predicatorii Sfintei Evanghelii.

Atunci, pentru prima dată în istoria lumii, S-a arătat cu putere, în public, Sfântul Duh – Duhul Adevărului, pe Care lumea, prin simţurile, prin puterile şi prin luminile ei, nu-L poate primi, deoarece nu-L vede şi nu-L cunoaşte, pentru că nu ştie de unde vine şi unde merge (Ioan 3, 8), cum spune însuşi Mântuitorul Hristos.

În Simbolul credinţei noastre creştine noi mărturisim despre Sfântul Duh că El este „Domnul de-viaţă-făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, Care a grăit prin prooroci”. El este veşnic. Deci, este fără început şi fără sfârşit, deoființă cu Tatăl şi cu Fiul. El are în Sine toate atributele dumnezeirii şi este prezent şi activ în toate lucrările îndreptate spre lume ale Sfintei Treimi.

El ia parte cu Tatăl şi cu Fiul la cele două creaţii:

1. La Facerea lumii „Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor” (Facere 1, 2);

2. La refacerea spirituală a lumii – săvârşită prin întruparea Mântuitorului – Sfântul Duh lucrează la renaşterea şi sfinţirea omului şi a lumii.

El este Mângâietorul, Duhul Adevărului, Izvorul harului şi Vistierul bunătăţilor.

De-a lungul istoriei zbuciumate a Vechiului Testament Duhul Sfânt a grăit prin Prooroci, pregătind omenirea pentru venirea Mântuitorului în lume. Noul Testament adevereşte că Sfântul Duh este mereu prezent în viaţa pământească a Mântuitorului. Astfel, când Iisus Hristos se întrupează, Duhul Sfânt îi este premergător la Bună Vestire a Fecioarei. Când Domnul Hristos se botează, Duhul îi este mărturisitor.

Când Iisus Domnul învaţă pe oameni şi săvârşeşte minuni, Duhul Sfânt îl însoţeşte. După înviere şi mai ales după înălţare, Duhul Sfânt îi este urmaş, continuând în lume lucrarea de lumânare, de sfinţire şi de îndumnezeire a oamenilor.

Pentru că El lucrează nedespărţit de Tatăl şi de Fiul este numit şi Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos, Duhul Domnului, Domnul însuşi, Duhul înfierii şi Duhul libertăţii. El inspiră pe Profeţi, întăreşte pe Apostoli, hirotoneşte preoţii Bisericii, luminează şi călăuzeşte pe păstorii şi învăţătorii noştri sufleteşti.

Duhul Sfânt ne renaşte prin Taina Sfântului Botez; prin El devenim, din oameni trupeşti, oameni duhovniceşti. Prin El, Care este Duhul înfierii, devenim fiii lui Dumnezeu prin har. Prin Sfântul Duh ne iartă Dumnezeu păcatele când ne mărturisim. Prin Sfântul Duh pâinea şi vinul din Sfântul Potir devin Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru, cu care ne împărtăşim. Prin Sfântul Duh, trupurile noastre împreună cu sufletele devin biserici ale Dumnezeului Celui viu. El mângâie, luminează, inspiră, învaţă, însufleţeşte, întăreşte şi sfinţeşte pe toţi credincioşii. El este Sfânt şi sfinţeşte viaţa noastră prin cele şapte Sfinte Taine. El este atotînțelept şi bun şi ne călăuzeşte viaţa prin cele Şapte daruri ale Sale, care sunt: înţelepciunea, înţelegerea, sfatul, puterea, cunoştinţa, evlavia şi frica de Dumnezeu (Isaia 11, 1).

Prin lucrarea tainică a Duhului Sfânt, oamenii lumii acesteia, bărbaţi, femei şi copii, atât de diferiţi ca neam, ca rasă şi ca stare socială, pot deveni o comuniune sfântă. Pot deveni mădularele Sfintei Biserici, care este Trupul tainic al Mântuitorului Hristos, unit prin legătura dragostei, a păcii şi a sfinţeniei.

Duhul Sfânt are în viaţa Bisericii un rol asemănător cu acela al sufletului în organizarea vieţii noastre omeneşti. După cum sufletul dă viaţă şi mişcare tuturor mădularelor, tot aşa Duhul Sfânt dă viaţă şi mişcare, spre binele tuturor, mădularelor Sfintei Biserici, care suntem noi, creştinii.

Şi, după cum sufletul vede prin ochi, aude prin urechi, vorbeşte prin intermediul limbii şi este prezent în toate mădularele trupului împărtăşindu-le viaţa şi acordându-le tuturor simţirilor ceea ce li se cuvine, tot aşa şi Duhul Sfânt prin Sfinţi face minuni: prin unii învaţă adevărul, prin alţii sporeşte ştiinţa, prin unii ocroteşte bunele tradiţii, prin alţii păstrează bună cuviinţă şi cinstea în familii, prin alţii stinge vrajba dintre oameni şi-i împacă. Unii au o harismă, alţii alta, însă toţi se străduiesc să ducă aceeaşi viaţa bună şi să aibă aceeaşi simţire curată, pentru că toţi se lasă călăuziţi de puterea şi de lucrarea binefăcătoare a Sfântului Duh.

Nenumărate şi nemăsurate sunt darurile, puterile şi influenţele Sfântului Duh asupra lumii întregi şi asupra fiecărui suflet în parte. Toate aceste generoase revărsări de dumnezeiască dragoste se oferă în dar tuturor oamenilor şi îndeosebi creştinilor, care prin Taina Sfântului Botez s-au înscris în familia sfântă a fiilor lui Dumnezeu. Duhul Sfânt, deşi este prezent în viaţa noastră pretutindeni şi în orice vreme, El nu se face simţit nouă decât dacă îl vrem, îl chemăm, îl dorim. Dacă nu vrem şi nu dorim ajutorul Lui, El nu ne face silă.

Ştiut este că prin Taina Sfântului Botez şi prin Taina Sfintei Mirungeri am primit fiecare, în pruncia noastră, simţul de orientare spre bine, am primit voia liberă îndreptată spre împlinirea poruncilor dumnezeieşti. Dacă în vremea încercărilor şi a ispitelor ascultăm de acest îndemn lăuntric spre bine, care este glasul lăuntric al Sfântului Duh, şi facem binele, nu răul, ferice de noi.

Dacă însă nu ascultăm îndemnul Lui spre bine, ne împotrivim acestui gingaş îndemn şi, în loc de bine, alegem răul, vom avea de suferit.

Chemându-L în ajutor, mai ales în vremea ispitelor şi a necazurilor, conlucrând cu El şi ostenindu-ne spre bine, vor încolţi şi vor creşte în noi roadele Sfântului Duh, care sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea (poftelor), curăţia (trupească şi sufletească) (Galateni 5, 22). Dar dacă, în loc de bine, alegem răul, Duhul Sfânt se va depărta de la noi şi în locul Lui va pune stăpânire pe sufletul nostru duhul celui rău, care poartă cu sine boldul păcatului şi al morţii şi întărâtă în noi poftele urâte ale trupului, care amărăsc viaţa şi ne despart de Dumnezeu.

Aceste pofte sunt: necurăţia, desfrâul, înverşunarea, fermecătoriile, vrajbele, certurile, invidia, mânia, dezbinările, uciderile, beţiile, ospeţele cele necuviincioase şi altele asemenea acestora, bine ştiind, cum spune Sfântul Apostol Pavel, că „cei ce fac unele ca acestea, nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (Galateni 5, 19-21).

Noi toţi avem nevoie de Dumnezeu şi de împărăţia Lui, chiar dacă uneori, de-a lungul vieţii noastre, nu ne dăm seama de aceasta. Împărăţia lui Dumnezeu – cum o defineşte Sfântul Apostol Pavel – înseamnă pe scurt: „Dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14, 17). Aceste roade – dreptatea, pacea şi bucuria întru Duhul Sfânt -, ca şi celelalte roade ale Duhului de care am mai amintit, trebuie să stăpânească totdeauna sufletele şi inimile noastre şi să se reverse din suflet în viaţa din jurul nostru prin gânduri, prin cuvinte şi prin toate faptele noastre zilnice.

Calea către această împărăţie este lungă, ea începe de aici de pe pământ şi continuă sus, în ceruri. Şi, ca orice călătorie, nu este lipsită de surprize şi primejdii. Este greu să mergem singuri pe această cale, căci putem slăbi sau ne putem rătăci. Avem nevoie de o călăuză sigură, de îndrumare temeinică, de îmbărbătare şi ajutor pe această cale spre împărăţia lui Dumnezeu. Din mila lui Dumnezeu, avem o asemenea călăuză sigură şi încercată, o instituţie sfântă, străveche şi puternică, întemeiată pe Jertfa Mântuitorului, pe mărturisirea Apostolilor, pe sângele martirilor, pe experienţă şi învăţăturile bogate ale Sfintei Scripturi şi ale Sfintei Tradiţii. Această venerabilă călăuză este Sfânta Biserică dreptmăritoare, înzestrată cu Sfintele ei Taine şi cu toate bogăţiile şi harurile Sfântului Duh, de la întemeierea căreia prăznuim astăzi aproape două milenii. Să ne folosim cu smerenie de puterile şi de luminile ei! Să cerem, să primim şi să ne folosim cu dragoste de influenţele ei binefăcătoare, pentru curăţirea noastră de păcate, pentru lumânarea şi înnoirea noastră, pentru ocrotirea şi îmbărbătarea noastră pe calea vieţii cinstite, curate şi paşnice, pe calea mântuirii noastre, supunând voia noastră cea pătimaşă voii lui Dumnezeu şi începând toate rugăciunile noastre cu chemarea în ajutor a Sfântului Duh, Mângâietorul, Care este împăratul ceresc – Duhul Adevărului şi Sfinţitorul vieţii noastre -, şi să ne rugăm, zicând: „împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule-de-viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curățește pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre”. Amin

predica Părintele Sofian Boghiu

SĂ CITIM DIN SFÂNTA SCRIPTURĂ (571) Psalmii.Psalmul 68

1. Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.

2. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund;

3. Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit.

4. Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu.

5. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar.

6. Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit.

7. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns.

8. Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel.

9. Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu.

10. Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele,

11. Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea.

12. Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie.

13. Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură.

14. Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cântau cei ce beau vin.

15. Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut.

16. Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale.

17. Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adâncul apelor,

18. Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui.

19. Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine.

20. Să nu-ţi întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi.

21. Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmaşilor mei izbăveşte-mă,

22. Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea;

23. Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz,

24. Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era şi pe cei ce m-ar mângâia şi nu i-am aflat.

25. Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet.

26. Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală;

27. Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gârboveşte;

28. Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei;

29. Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori;

30. Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit şi au înmulţit durerea rănilor lui.

31. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor şi să nu intre întru dreptatea Ta;

32. Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie.

33. Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească!

34. Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă;

35. Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii.

36. Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru!

37. Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit.

38. Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se târăsc în ea.

39. Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el;

40. Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el şi cei ce iubesc numele Lui vor locui în el.

CALENDAR PENTRU 28 MAI – 3 IUNIE 2018

28L (†) Sf. Treime Liturghie 8.00 – 12.00 29M Sf. Mc. Teodosia; Sf. Sfinţit Mc. Olivian şi Alexandru

30M Sf. Cuv. Isaachie Mărt. şi Varlaam; Sf. Mc. Natalie

31J Sf. Mc. Ermie; Sf. Mc. Eusebie şi Haralambie Maslu de obște 16.00 – 17.00

1V Sf. Mc. Justin Martirul şi Filosoful; Sf. Mc. Hariton, Firm şi Valerian (Harţi)

2S Odovania praznicului Pogorârii Sf. Duh; †) Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava; Sf. Nichifor Mărt., Patr. Constantinopolului

3 Duminica I după Rusalii (a Tuturor Sfinților). Sf. Mc. Luchilian, Ipatie, Pavel, Dionisie şi Claudie; Sf. Mc. Paula. Ap. Evrei XI, 33-40; XII, 1-2; Ev. Matei X, 32-35; 37-38; XIX, 27-30; glas 8, voscr. 1 (Lăsatul secului pentru Postul Sf. Ap. Petru și Pavel) Liturghie 8.00 – 12.00

Nu uitaţi! În urma noastră lumea trebuie să rămână mai bună, pentru că NOI am trăit în ea

Părintele Octavian poate fi găsit la nr. de telefon : 320 3828 048

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”

Toate ale Praznicului Numărul 21/ 2018 s-a imprimat în 70 ex