Schengen? Aș!
Încăpățânarea Austriei este, evident, una care ține de bani și influență. Nu are nici o legătură cu emigranții și nici cu Schengenul propriu-zis. OMV are mari interese pe platforma continentală a Mării Negre, unde sunt zăcăminte importante de petrol și gaze. Zăcăminte ale României. Dar pe care le vrea Austria prin OMV. Așa că, austriecii, ținând cont de slăbiciunea politicienilor români în frunte cu șeful Klaun, au recurs la șantaj.
Un stat normal la cap, funcțional, ar fi purces de la început la exploatarea zăcămintelor (care au o evidentă importanță strategică, mai ales în contextul crizei energetice declanșate de războiul din Ucraina), fără să întrebe pe nimeni. Le-ar fi exploatat în interesul statului român, nu în interesul altui stat, firește. În acest fel, și-ar fi crescut enorm importanța economică și strategică printre țările UE (în general lipsite de petrol) și NATO. Ar fi intrat în liga mare. Dar, pentru asta, România avea nevoie de politicieni patrioți, cu „cohones” suficient de mari pentru a-și vedea de treabă, fără să țină seama de șantajurile și lăcomia așa-numiților parteneri din UE.
Sigur că venalii și lașii din serviciile secrete românești, care s-au numit la un moment dat „statul paralel”, au jucat, de-a lungul timpului, un rol principal în distribuirea resurselor României, nu numai de petrol și gaze, altor state. Act de trădare, după orice definiție a trădării, pedepsit drastic în orice stat normal, dar nu și în România.
Trădarea e un sport vechi în neamul românesc. De pe vremea lui Burebista și Decebal, continuând cu mulți alții. E suficient să-i amintim pe Petru Rareș, Radu de la Afumați, Constantin Brâncoveanu, Vlad Țepeș sau Mihai Viteazu. Câteodată mă gândesc că, dacă scoți trădarea din istoria Țărilor Române și din politica românească, nu mai rămâne mare lucru.
Ca să nu mai vorbim că, mai nou, în „democrație”, alegătorii își trădează propriile interese, votând să fie reprezentați de dușmanii săi cei mai aprigi, cum s-a întâmplat cu Ion Iliescu sau Klaus Iohannis (votat a doua oară cu 60%). Și, atunci, dacă e o cultură și un cult al trădării, dacă merge cu șpaga și șantajul, Austria de ce să nu mai încerce odată?
România a dat multe „șpăgi” la nivel de stat, cum ar fi „Autostrada Bechtel” pentru americani sau aluminiul și uzinele siderurgice pentru ruși, flota comercială, industria de ciment și chimică, BCR și lemnul pentru austrieci și petrolul pentru o firmă austriacă înființată de KGB, etc., etc., etc.) Și, de cele mai multe ori, în locul șpăgii nu a obținut nimic. Partenerii i-au dat, constant, „țeapă”.
Dacă nu ar fi folosit șpaga și trădarea ca metode politice, România ar fi intrat de prima dată în UE și NATO, ar fi fost de prima dată în Schengen, ar avea astăzi o importanță cel puțin la fel de mare ca Polonia, dacă nu mai mare, pentru că are mult mai multe resurse. Iar austriecii nu și-ar fi permis să arate, în public, atât de mult dispreț pentru România.
Măcar acum am putea vedea o tresărire de orgoliu. Populația ar putea să boicoteze orice produs al unei firme austrice, să-și retragă banii și cardurile de la BCR. Iar statul să trimită controale la OMV care să stabilească dacă și-a îndeplint contractul cu statul român și, la cea mai mică virgulă greșită, să scoată din joben clauza naționalizării; inclusiv a părților din platoul continental pe care Stolojan, pe când era PM, le-a dat OMV cu o generozitate suspectă; să dovedească felul oneros în care o firmă austriacă taie pădurile românești și s-o expulzeze din țară; să oprească la vamă orice transport austriac pentru controale amănunțite de câte trei patru zile; și așa mai departe.
Dar nu o să vedem nimic din toate astea. Vom vedea doar o țară care își va înghiți umilința sub privirile lacome ale „partenerilor” strategici sau nu, care vor gândi încă odată: „deci asta e metoda care merge cu colonia România: o umilești și ea îți dă în schimb tot ce vrei, dacă nu și ceva pe deasupra.”
Schengen! | ActiveNews
m.activenews.ro
Plătim astăzi pentru marea trădare de acum 33 de ani.
„Ai văzut că nu ne-au primit în Schengen?”, mă interpelează o vecină. „Asta nu-i bine, așa-i?”.
„Schengenul” a ajuns ca „Lerul” din colinde: e pe buzele tuturor, dar puțini știu ce înseamnă.
Ce să-i spun? Bâigui câteva cuvinte despre politicile de securitate a frontierelor, dar vecina pare să nu audă. Are gândurile ei care o frământă.
Spune cu amărăciune ca pentru sine: „Mare bătaie de joc, maică” și se îndepărtează clătinându-și broboada.
Cele cinci cuvinte ale femeii mi s-au părut cea mai exactă definiție a mizeriei în care ne aflăm.
Pentru că „Schengenul” care ni s-a refuzat înseamnă infinit mai mult decât cuțitul în spate înfipt de Austria.
E doar partea văzută a unui buboi, a cărui infecție s-a întins ani la rând până ne-a cuprins tot organismul. Este puroiul cu care am fost otrăviți sistematic, din 1989 încoace. Și pe care noi l-am acceptat. L-am înghițit
„Schengen” este clasa politică trădătoare: de la Ion Iliescu la Klaus Iohannis, de la Petre Roman la Nicolae Ciucă, de la Virgil Măgureanu la Eduard Hellvig și de la Mugur Isărescu la Mugur Isărescu.
„Schengen” este vânzarea la fier vechi a industriei, a flotei și a sistemului de irigații lăsate de Ceaușescu.
„Schengen” este înstrăinarea bogățiilor pământului: petrol, gaze, cupru, cărbune etc. Și înstrăinarea pământului însuși. Și privatizările dubioase ale tuturor capacităților de producție și surselor de venit rentabile, care ne-au sărăcit sistematic și ne-au transformat în colonie.
„Schengen” este sabotarea timp de trei decenii a unirii cu Basarabia.
„Schengen” este tratatul bilateral cu Ucraina, prin care am semnat încă o dată pentru ruperea Bucovinei de Nord, a Herței și Bugeacului.
„Schengen”este renunțarea la moștenirea Gojdu, cu o valoare materială de peste un miliard de euro dar cu o valoare spirituală inestimabilă, și cedarea ei către Ungaria.
„Schengen” este steagul Ucrainei, al NATO și al UE, de care nu mai are loc steagul românesc.
„Schengen” este mormanul de fiare vechi – fregate, F-16, rachete – cumpărate cu sute de milioane de dolari pe post de șpăgi pentru admiterea în NATO și apoi ca taxă de vasalitate.
„Schengen” este viza pe care America ne-o tot flutură pe la nas, ca un morcov pe la botul asinului, pentru a-l face să tragă. Geaba am lustruit clanțele, am lins podelele și am pupat licuriciul. Pe Potomac s-a înțeles că măgarul dâmbovițean merită doar două lucruri: paie și bătaie.
„Schengen” este „Plandemia” care ne-a omorât de inimă rea părinții și bunicii, zăvorâți în case și izolați ca niște ciumați.
„Schengen” este distrugerea copiilor, lipsiți timp de doi ani de învățătură și lăsați să se ofilească între patru pereți, tânjind după joacă și după prieteni.
„Schengen” este genocidul împotriva bolnavilor cronici, cărora li s-a blocat accesul la tratament.
„Schengen” este distrugerea sistemului sanitar și pervertirea doctorilor, transformați în unelte ale morții.
„Schengen” este duhul demonic care ne-a închis bisericile și cimitirele și i-a îngropat pe dragii noștri în saci negri de plastic, fără a le putea cânta „Veșnica pomenire”.
„Schengen” este teroarea oficializată ca instrument de guvernare; armata scoasă în stradă cu armament de război; sirenele urlând zi și noapte și ambulanțele goale gonind bezmetic ca niște muște fără cap; oamenii săltați de pe stradă și internați cu forța în spitale sau ospicii.
„Schengen” este Arafat-Tătaru-Rafila-Mahler-Craiu-Marinescu-Jurma-Imbri…
„Schengen” sunt milioanele și milioanele de euro aruncați pe „vaccinuri” letale, măști inutile, izolete de carnaval și turnee ale „imunizării” cu mici și manele.
(Apropo: știți care este singura țară din Schengen, din UE și din lume care a votat o lege a vaccinării obligatorii pentru TOATĂ populația? Exact: Austria. Nu a mai apucat să o aplice pentru că a început cealaltă etapă a Resetării: Războiul din Ucraina.)
„Schengen” este trădarea presei: sămânța vânzării a fost sădită încă din 1990, când TVR nu a transmis mitingul anti-FSN „din cauza ceții”; după câteva luni, minerii erau aclamați când zdrobeau țeste în centrul Bucureștiului. – Aceeași presă, ajunsă azi un megafon al terorii sanitare și un mijloc abject de propagandă și minciună, a aplaudat vânzarea țării și a promovat supunerea la ordin și umilința față de străini, ca singurul mod de viață sănătos ce li se potrivește românilor.
„Schengen” este clătinarea Bisericii în fața buldozerelor COVID și a duhului acestei lumi: lingurița de plastic și masca la altar, Învierea fără credincioși, ierarhi și purtători de cuvânt transformați în propagandiști-vacciniști, având acum mii de morți pe conștiință.
„Schengen” este boicotarea Referendumului pentru Familie, după o vizită intempestivă a lui Jean-Claude Juncker la București.
„Schengen” este mutilarea sufletului românilor și pervertirea copiilor încă din grădiniță cu „valorile” progresismului sub semnul mincinos al „Educației”.
„Schengen” este încă o sumedenie de lucruri – mai multe și mai toxice decât lista de E-uri de pe eticheta unui pateu de post.
Dar „Schengen” înseamnă în primul rând trădarea de către noi a mucenicilor din Decembrie 1989. Pruncii nevinovați care au ieșit cu piepturile goale în fața gloanțelor, strigând asemenea martirilor din primele veacuri de creștinism: „Vom muri și vom fi liberi!”
„Schengen” înseamnă cozile uriașe la ness, brânză, carne, kent și whisky, atunci când încă se mai trăgea și sângele lor nu se uscase pe caldarâm.
„Schengen” înseamnă aburcarea noastră pe cadavrele acelor copii în goana disperată de a ne pune singuri cătușe mai aurite decât robinetele lui Ceaușescu.
Am vândut pe un pumn de arginți darul fără de preț făcut nouă de mucenicii din Decembrie: Libertatea. Acesta este păcatul nostru originar.
„Schengen” este sângele lor pe capetele noastre. Este Răs-Plata trădării.
Au trecut 33 de ani de atunci. Vârsta lui Iisus pe Cruce.
A venit momentul să ne întoarcem. Să ne răscumpărăm Păcatul. Să ne luăm înapoi Libertatea.
Știm Calea. Ne-au arătat-o Copiii. Golgota este înaintea noastră și nu o mai putem ocoli.
Bucurați-vă: a sosit ceasul Învierii
Răspuns, Se răspunde tuturor sau Redirecționare
Dosarul Retezat, finalizat după 13 ani
Cele două austriece au fost împroprietărite în 2006 inclusiv cu terenuri din Rezervaţia Ştiinţifică Gemenele, a căror înstrăinare era interzisă, a mai stabilit instanţa.
Magistrații au stabilit că austriecele nu erau îndreptățite să fie declarate moștenitoare ale nobililor Kendeffy. Maria Kendeffy, în calitate de noră a lui Gabor Kendeffy, avea nevoie de un certificat de moştenitor sau să fie menţionată în testament pentru a putea primi titlurile de proprietate, fapt care nu a fost dovedit.
Nici fiica ei, Elisabeth Pongracz, nu putea fi îndrepătăţită să solicite reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din Retezat, ea neavând cetățenie română la momentul depunerii cererilor. Potrivit certificatului constatator emis de Ambasada României la Viena, a dobândit cetăţenia română la data de 9 septembrie 2009, ulterior formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, se arată în dosar.
„Tribunalul reţine că atâta timp cât nu s-a dovedit că Pongracz Elisabeth avea cetăţenia română la data formulării cererii de reconstituire, aceasta nu îndeplinea condiţia cerută de art. 48 din Legea 18/1991 şi art. 44 din Constituţia României. Prin urmare, în condiţiile în care recurenta nu avea cetăţenie română la data formulării cererii de reconstituire, aceasta nu îndeplinea condiţia de a fi persoană îndreptăţită la reconstituire, ceea ce conduce la concluzia că eliberarea titlurilor de proprietate în favoarea sa s-a realizat cu nerespectarea dispoziţiilor imperative ale Legii 18/1991”, se arată în motivarea deciziei instanței, prin care statul român a redevenit proprietar al terenurilor din Retezat.
Până la mijlocul secolului al XX-lea, familia Kendeffy, cunoscută încă din Evul Mediu, a deţinut proprietăţi întinse în Ţara Haţegului şi Retezat, dar şi în alte regiuni din Ardeal.
Gabor Kendeffy, ultimul nobil din familie rămas în România
Un raport al Curţii de Conturi din 2013, susţinut de documente de arhivă, arată că fraţii Ludovic şi Gabriel Kendeffy au rămas fără cea mai mare parte din proprietăţi după Reforma Agrară din anul 1921, fiind despăgubiţi de statul român, în urma naţionalizării moşiilor, cu sume importante.
Gabor Kendeffy (1875-1962) şi soţia sa Susana Kendeffy (fostă Banffy) au fost ultimii nobili rămaşi în Ţara Haţegului, din puternica familie nobiliară Kendeffy. Gabor Kendeffy a fost unul dintre cei mai bogaţi oameni din Transilvania în prima jumătate a secolului XX, el având în proprietate, la începutul secolului trecut, mii de hectare care compuneau Domeniul Retezat.
Castelul din Sântamaria Orlea și moșiile pe care le mai deținea până după Al Doilea Război Mondial i-au fost confiscate, după război, iar în 1962, nobilul a sfârşit în mizerie, în Hațeg, umilit de comunişti.
Tezaurul imparatesei Maria Teresa a fost furata in 1990 cu implicarea directa a lui Petre Roman si a lui Yves Cousteau si pentru asa ceva mai multe articole au fost sterse de pe internet. In 1990 la ordinul si cu implicarea directa a lui Petre Roman au fost efectuate scufundarile lui Yves Cousteau cu si sub paza in care nici un ziarist si nici un roman nu a avut voie sa se aproprie si dupa extragerea comorii mai multe tiruri s-au deplasat pe directia Ungariei .
Cine sterge internetul? De ce au fost sterse articolele de pe internet care detaliau furtul tezaurului? De ce furtul unui tezaur e un subiect tabu si astazi?
Angelo Davidescu
BOICOTUL ESTE MORAL, NECESAR PENTRU SĂNĂTATEA UNEI UE CONDUSE DE GANGSTERI
Pentru cei care bat câmpii că un eventual boicot al băncilor, companiilor și produselor austriece ar fi o nerozie, că dacă se supără ăia pleacă din România. Și va fi vai de noi. Ce prostieeee…!
Unde să plece? Pe ce piață? România și Bulgaria sunt o piață de 28 de milioane. Pleacă în Țările Baltice care au împreună vreo 7-8mil.? Păi ce să facă acolo? Că piața e ocupată de alți colonizatori. Toate piețele sunt împărțite.
Ce nu înțeleg unii este că: atunci când granzii Europei au decis să ia la pachet țările centrale și est-europene în UE, și-au împărțit/ marcat foarte bine teritoriul. În țara X, noi luăm băncile, voi luați energia. Noi luăm utilitățile, voi luați voi luați piața construcțiilor. Noi luăm comerțul, voi luați resursele naturale. Și tot așa. Să nu ne dăm în cap unii altora, să ne concurăm ca proștii. În țara Y… la fel. Totul s-a negociat între ei. Care pe cine colonizează, ce privatizează.
Ați văzut că UK nu prea e prezentă pe aici? Ea și-a luat alte teritorii. Una dintre ultimele condiții puse României era privatizarea SIDEX Galați. Și atunci, Londra a spus: Băi, stai așa, că aici avem și noi un interes. Și așa a fost SIDEX-ul lui Mittal.
Cine poate renunța la infrastructura de aici să plece aiurea-n tramvai? Și ai impresia că e ușor să-ți transferi activele? Unde? Austria, fără BCR și Reiffeissen România, fără OMV-Petrom cu tot ce-nseamnă se va zgudui puternic. Le vor clănțăni dinții. Unii habar n-au ce-nseamnă.
Dacă cineva vrea să plece de aici, dacă nu vrea să falimenteze, singura varianta este să vânda compania, cu infrastructură cu tot. Și se vor găsi destui să vină. Abia așteaptă. Și nu vorbesc de chinezi sau ruși. Ci tot companii europene, de calibru, evident.
Nu băgați în seamă toate prostiile debitate pe facebook! Da, boicotul românilor ar însemna o lovitură gravă intereselor marilor companii austriece. Care sunt VINOVATE. Fiindcă ele sunt în cârdășie cu politicienii austrieci. Pe care-i controlează.
Au fost scoase la iveală multe acte de corupție ale politicienilor austrieci inițiate de companii precum Strabag, OMV… Corporațiile foloseau politicienii austrieci pentru a face trafic de influență pe lângă guvernele țărilor din Est. Să obțină contracte grase, privatizări la prețuri de nimic. Evident, cu contribuția politicienilor din acele țări.
Boicotul și prăbușirea cifrei de afaceri a corporațiilor austriece – nu vorbim de afacerile mici și medii – ar fi un semnal la nivelul întregii UE. Că, iată, popoarele colonizate au și ele un instrument prin pot să riposteze la tâlhăriile și lipsa de moralitate a granzilor.
Ei bine, așa cum corporațiile austriece au folosit politicienii pentru trafic de influență, așa să-i constrângă să renunțe la comportamentul de gangsteri politici. Ar fi o lecție pentru establishment-ul european. Că nu se mai poate. Deriva morală a ajuns la momentul critic.
Așa că, boicotați acolo unde puteți. Firmele europene, nu doar austriece, vor fi cele care vor face apoi presiuni asupra politicienilor lor de rahat. Bandiți în toată regula. S-o luăm de jos în sus atunci, dacă avem politicieni corupți și dobitoci.
REȚINEȚI DIN NOU! Nu va pleca nimeni de aici de bună voie. Și dacă ar pleca, vor fi destui să le cumpere business-ul aici. Abia așteaptă. Acești nemernici și-au bătut joc de două popoare. Cu cinism. Încălcând legislația europeană. Vrei să stai tot ca un sclav?