Peste o sută de mii de „soldaţi fără uniformă”, fonduri externe asigurate de cinci state cu scopul de a schimba „starea de fapt” din România. În folosul cui?
Mirosul urât, emanat la scurmarea mizeriei din templul acelora care se autointitulează „Sfinţii luptători împotriva corupţiei”, a invadat spaţiul public românesc şi a condus la decopertarea unor fapte mai vechi, mirositoare şi ele, care s-au vrut încorporate, cel puţin de faţadă, imensului val anticorupţie. Fapte reprobabile dar, ca urmare a nepăsării noastre ancestrale, acoperite imediat de uitare. Între acestea, şi programul „Restart România”.
140.000 de „cetăţeni reformatori”, „restarteri” plătiţi să pună sub presiune regimul de la Bucureşti
Ambasadorul S.U.A. la Bucureşti anunţa în anul 2012 că se hotărâse „restartarea” României. La initiativa ambasadei S.U.A., câteva dintre misiunile diplomatice din Bucureşti participau la un program intitulat „Restart România”. La cea dată, acoperită de cuvinte frumoase, de aspiraţii entuziasmante şi slogane democratice, acţiunea de mare amploare „Restart România”, coordonată şi plătită de S.U.A., Marea Britanie, Germania, Spania şi Canada, se afla în plină desfăşurare. Ea avea ca scop atragerea cât mai multor tineri autohtoni la acţiuni menite să atace „mentalitatea corupţiei” şi să modifice „starea de fapt” din România. Naivi, dar şi nepăsători, în 2012 nu am reacţionat în niciun mod. Apoi, am uitat. De ce ar fi fost necesară o ripostă? Pentru că, intervenţia din exterior în scopul de a modifica ordinea de drept dintr-o ţară, indiferent de muzicalitatea rezonanţei metodelor utilizate, este asimilată pretutindeni pe mapamond ca un atentat la siguranţa naţională ori ca o tentativă de lovitură de stat.
Pare o concluzie forţată, prea dură? Cum altfel s-ar putea numi organizarea şi susţinerea de către cinci ambasade acreditate în România a unor „programe” prin care cei nemulţumiţi de situaţia din ţară sunt plătiţi, încurajaţi şi îndemnaţi la luptă împotriva „stării de fapt”? „Programe” la care, conform declaraţiei ambasadorului S.U.A. la Bucureşti, fuseseră deja atraşi şi plătiţi 140.000 de tineri? Semnificativ, ori numai cu titlu de amănunt neimportant, pentru cei mai puţin informaţi ar trebui precizat că în anul 2012 Armata Română era practic desfiinţată, în mare parte şi cu „sprijinul” determinant al unora dintre statele enumerate mai sus. Concret, din aproape 400.000 de militari activi în 1990, România mai avea, aşa cum are şi azi, circa 70.000 de soldaţi, ofiţeri şi generali. Pare incredibil, dar toată Armata României, stat aflat la răscrucea intereselor marilor puteri mondiale, nu umple un stadion… De două ori mai mulţi „soldaţi” erau deja înrolaţi în „armata de tineri” plătită cu banii ambasadelor prietene!
Cine erau ei, soldaţii fără uniformă? Ne lămurea domnul ambasador Gitenstein: „acei cetăţeni reformatori” care „folosesc internetul pentru a ataca ceea ce dumneavoastră (adică noi, românii! – n.a.) numiţi mentalitatea corupţiei […] acei cetăţeni reformatori care fie au trăit în străinătate şi s-au întors pentru a-şi lansa propriile firme, fie lucrează pentru companii occidentale sau sunt activi pe internet”. Cu cei 140.000, botezaţi cu tandreţe de ambasada S.U.A. „restarteri”, România trebuia repornită. De ce, repornită? Ne spunea tot Excelenţa Sa care, referindu-se în mod public la „starea de fapt” din România şi la necesitatea de „restartare” a acesteia, afirma: „Naţiunile care eşuează sunt cele ale căror instituţii sunt slabe sau manipulate, cele în care statul de drept este banalizat”. Am putea concluziona că dl Gitenstein, un excepţional cunoscător al realităţilor româneşti, constatase şi ne spunea pe ocolite că România a eşuat, avea instituţii slabe, iar statul de drept se banalizase. Ca urmare, în contradicţie totală cu Convenţia de la Viena care impune diplomaţilor „respectarea legilor ţării de reşedinţă şi neamestecul în treburile interne ale acesteia”, domnul ambasador a hotărât să scoată statul de drept din banalizare şi să readucă la linia de plutire ţara asta eşuată. Cum? Prin iniţierea programului „Restart România” la care a cooptat alte cinci ambasade pentru a plăti 140.000 de „cetăţeni reformatori”. O întreagă armată! „Armată” cu misiunea ca, prin efort comun cu ambasadele, să pună umărul pentru a schimba „starea de fapt” în statul suveran Republica România! Totul, numai şi numai din prietenie şi respect.
Întrebări rămase fără răspuns
Iată câteva întrebări, logic justificate, care ar merita răspuns deşi nu se oboseşte nimeni să le desluşească:
– Ale cui interese erau deranjate în 2012 de mersul spre democraţie, nu totdeauna lin, al ţării noastre?
– Cui nu-i convenea „starea de fapt” din România?
– Prin ce metode se măsurase legitimitatea sau nelegitimitatea ordinii de drept din ţară şi cine era cel investit să decreteze colapsul „stării de fapt” peste capul conducerii alese a statului român suveran?
– Pentru ce era nevoie să fie atraşi, organizaţi şi plătiţi, sute de mii de tineri în scopul „restartării” unei Românii care, membră N.A.T.O. şi a Uniunii Europene, îşi urma calea proprie spre democraţia deplină?
– Se oprise ţara, eşuase, iar noi habar nu aveam? Dacă da, cine, ce o oprise şi pentru ce? Iar dacă unor ţări prietene şi aliate li se părea că România a „eşuat”, cine sau ce le-a oprit să recurgă la colaborarea deschisă cu regimul legal existent în loc să plătească o adevărată armată clandestină cu scopul de a „restarta”, mai pe faţă, mai pe ascuns, ţara? – Şi, poate nu în ultimul rând, unde se afla în tot acest timp Serviciul Român de Informaţii?
Desigur, programele care să ducă la „restartarea” unei ţări „eşuate” nu se elaborează singure. Evidenţa a peste 150.000 de oameni şi a nu se ştie câte zeci sau sute de O.N.G.-uri subordonate acestei idei, planificarea, asigurarea logistică şi desfăşurarea acţiunilor care implică zeci de mii de oameni din locaţii diferite, necesită nu numai resursă financiară, ci şi umană. Logic, ar rezulta că în structura ambasadelor cu pricina au fost desemnaţi pe termen lung specialişti, chiar şi structuri specializate răspunzătoare de bunul mers al acţiunii. Prin urmare, ne putem întreba: „Restart” se întâmplă numai în România, ca idee nouă, spontană şi izolată? Nu a existat precedent? Nu cumva programe de tipul „Restart” au mai fost aplicate şi în alte ţări? Cum ar fi Libia sau Ucraina, ca să dăm numai două exemple dintre statele unde, în ultimul decenu, „starea de fapt” de a fost schimbată „din interior” cu sprijin extern?
El, Programul, se aplică pentru întâia oară în România? Sau şi acel Decembrie 1989 a fost urmarea unui alt plan „Restart România”? Unul cu linii de derulare un pic deosebite, implicând şi alţi contributori externi, dar tot cu angrenarea a sute de mii de „restarteri” („cetăţeni reformatori”) plătiţi, asiguraţi logistic… et cetera?
Iată cât de periculos este şi în câte direcţii te poate îndrepta o iniţiativă de genul „Restart România”! Şi-a asumat dl. Gitenstein implicaţiile reale pentru S.U.A. ale unei acţiuni de o asemenea natură desfăşurate în ţara de acreditare? A luat în calcul Excelenţa Sa consecinţele gravelor încălcări ale Convenţiei de la Viena comise la ambasada S.U.A. de la Bucureşti? Dacă nu, locul său nu era acolo. Dacă da, atunci fie a fost un inconştient, fie nu i-a păsat întrucât rolul său se reducea la executarea unui ordin. Iar, în România, cine ar fi avut curaj să-i judece faptele?
Stupefiant, emblematic pentru comportamentul iresponsabil al celor care conduc ţara, este şi faptul că întreaga acţiune menită să schimbe „starea de fapt” din România a fost validată prin prezenţa fizică a prim-ministrului român abia instalat în funcţie. Deloc nesemnificativ, se sărbătorea „Ziua Independenţei” (Ziua Naţională a S.U.A.) când ambasadorul Gitenstein a găsit de cuviinţă să anunţe lansarea cu succes a programului „Restart România”. Program care, de necontestat, limita (ori persifla, prin scopurile sale?) suveranitatea României. Aflat acolo, pe podiumul festivităţii, alături de ambasadorul S.U.A., modest şi aproape invizibil, premierul n-a schiţat niciun gest de protest… Prin jocul ironic al sorţii, tăcutul premier de atunci a devenit mai apoi acel prim-ministrul care trei ani mai tîrziu, zgomotos de această dată, era obligat să demisioneze cu întregul guvern la presiunea acelor „cetăţeni reformatori”, plătiţi cu banii celor cinci ţări organizatoare ale programului cu pricina. Era alungat prin forţa demolatoare tocmai a „cetăţenilor reformatori” asupra existenţei cărora nu avusese nimic de obiectat în iulie 2012 şi nici după!
Mai puţine enigme?
După cinci ani de frământări sociale soldate cu imense pierderi economice şi de credibilitate pe plan extern, ne putem explica acum cât de „spontane” erau (şi mai sunt încă) marşurile şi protestele „cetăţenilor reformatori” aflaţi în solda unor state care ne voiau binele. Bine, făcut cu forţa! Ne explicăm de ce valul de proteste era organizat, aproape în totalitate, online. Programul „Restart România” avea drept câmp de bătălie declarat internetul! Ne putem dumiri, abia acum, de ce în public se vehiculau cifre apropiate de suta de mii atunci când era vorba de numărul participanţilor la demonstraţii. Era firesc. „Armata” lor avea, nu-i aşa, 140.000 de „soldaţi”! Înţelegem mai bine azi câtă „indignare civică” poate induce banul şi de ce unii „protestatari” sfidau în stradă gerul, vântul sau ploaia. Trebuia respectat contractul. Altfel, adio plată!
Privind faptele prin perspectiva implicării directe a celor cinci state cu o mare influenţă în U.E. şi în N.A.T.O., implicare inclusiv pecuniară, dispar dubiile în ceea ce priveşte organizarea aproape militară a demonstraţiilor de stradă, nu mai reprezintă o enigmă de unde veneau banii necesari „recuzitei”, nu ne mai întrebăm de ce protestatarii aveau asigurată cazare şi masă gratuite, ori de unde proveneau laserele scumpe cu care se afişau lozinci „mobilizatoare” pe faţada sediului guvernului. Vedem mai clar motivul adevărat al sfielii jandarmilor şi ne explicăm mai lesne lipsa de fermitate a administraţiei centrale şi locale: conduita noastră de slugă fricoasă şi linguşitoare, mentalitate cultivată cu succes până în cele mai înalte sfere ale statului.
Alte câteva întrebări legitime. De data aceasta, cu răspuns previzibil
Ce s-ar fi întâmplat dacă, prin absurd, în anul 2012 ambasadorul român la Berlin ar fi plătit 140.000 de „cetăţeni reformatori” nemţi pentru a lupta împotriva ordinii de drept din statul german întrucât România, ţară U.E., nu mai putea tolera „starea de fapt” din Republica Federală Germania? Care ar fi fost urmările pentru România dacă ambasadorii noştri ar fi procedat identic în S.U.A., Canada, Spania sau Marea Britanie? Aceste acţiuni ar fi fost apreciate ca reprezentând dovada că românii sunt preocupaţi de unitatea Uniunii Europene şi că, în postură de aliaţi fideli ai Americii, noi dorim o mai bună ordine de drept în S.U.A.? Cum ar fi reacţionat guvernele statelor respective şi câte zile ar mai fi rezistat ca ambasadori trimişii României în acele ţări? Cât timp, ca ţară, am mai fi continuat să avem legături diplomatice cu acele state?
Ca să ajut în aflarea răspunsurilor, menţionez că România nu este o colonie. România este, juridic, un stat suveran al Uniunii Europene cu aceleaşi drepturi ca Germania, Spania şi celelalte 25 de state membre. De asemenea, subliniez că România are, ca membru al N.A.T.O., un parteneriat strategic bilateral cu S.U.A. şi dispune de drepturi egale în alianţă cu Canada şi Marea Britanie.
Post-scriptum
– Respect faptul că mii de români au participat la protestele antiguvernamentale din îndemn lăuntric, firesc şi onorabil, fără să fie parte a „armatei de restarteri”. Fără a fi plătiţi. Nu despre ei este vorba în scrierea de faţă.
– Verbul „a restarta” nu există în Dicţionarul explicativ al limbii române. Cuvântul reprezintă un englezism, neasimilat oficial în limba română, pe care l-am utilizat bazându-mă pe înţelegerea şi bunăvoinţa dumneavoastră. Mulţumiri! |
Bună ziua, domnue profesor. De mult scriu adresându-mă așa ziselor autorități române care, potrivit legii, aprobă constituirea de ONG-uri ca persoane juridice menite să sprijine realizarea politicii economice și sociale a statului și astfel, să se implice activ în viața societății iar pentru realizarea acestor deziderate, respectivele persoane juridice beneficiază de tot felul de facilități din partea statului și nu în ultimul rând, de unele gratuități destul de semnificative. Prin intervențiile mele am solicitat ca primăriile și celelalte structuri ale statului care se implică în activitatea ONG-urilor să publice periodic propriile constatări rezutate de pe urma colaborărilor cu respectivele ONG-uri precum și rezultatele controalelor și aceasta deoarece consider și noi cetățenii plătitori de taxe, impozite și votanți suntem pe deplin îndreptățiți ca să cunoaștem aceste date. Bine înțeles că, nimeni nu a considerat că merităm ca să cunoaștem aceste informații cu atât mai mult cu cât, de la un anumit moment dat am cerut ca fiind imperios necesară retragerea autorizării acordate pentru înființarea și înregistrarea ONG-urilor despre care existau informații că sunt finanțate de Soroș și alți derbedei străini interesați în periclitarea siguranței naționale a României reținându-se astfel că, respectivele persoane juridice nu și-au respectat motivul legal invocat pentru autorizarea lor iar totodată, banii primiți cu titlu de finanțare din străinătate, deoarece erau destinați tot acțiunilor diversioniste specifice grupelor de teroriști, să fie confiscați concomitent cu tragerea la răspundere penală a tuturor membrilor activi ai respectivelor ONG-uri, acțiune la care serviciile să-și aducă aportul firesc pentru care există și sunt plătiți furnizând organelor de urmărire penală toate informațiile pe care le dețin. Nici de data asta nu s-a făcut absolut nimic și nici nu am primit vreun răspuns. Domnule profesor, nu mai pricep nimic. Se știe despre existența pe teritoriul Țării noastre a acestor grupuri de așa ziși protestatari, finanțați și dotați material din afară care pretind că astfel își exercită dreptul democratic de protest însă, acțiunile lor nu sunt autorizate în prealabil, nu se cunoaște cine este organizatorul lor iar totul se dovedește a fi o acțiune golănească cu un pronunțat caracter terorist care, nelegală fiind, poate fi respinsă prin toate mijloacele de represiune ale statului. Și totuși, așa zisa administrație plătită de noi ezită fiindu-le teamă de un Soroș, de un Klemm, de un Gitenstein, etc. etc. DAR ROMÂNIA CA STAT MAI EXISTĂ?! Ministru de Externe mai avem? Și, ce mai face el? Oare nu s-ar cuveni să se adreseze de urgență Congresului USA solicitându-se aprobarea ca să-i angajăm pe Klemm și Gitenstein în diverse servicii de administrare pentru care dovedesc suficiente abilități? De pildă, beneficiind de amabilitatea excesivă a ex președintelui Băsescu, se știe că Gitenstein, deși ca ambasador nu avea dreptul ca să se amestece în alte probleme ale statului unde își exercita mandatul, totuși, Băsescu, trecând peste necesara autorizare prealabilă din partea Congresului american i-a permis lui Gitenstein să se amestece în gestionarea Fondului Proprietatea context în care, imediat după expirarea mandatului ca ambasador, a rămas în România gestionând în continuare respectivul fond până ce, după cum se spune, se pare că l-ar fi epuizat aproape total?! Păi, care dintre țările europene se amestecă în problemele Americii așa cum încă o mai face Soroș și celelalte aliate ale noastre din NATO care ne distrează cu organizarea de mitinguri cu un pronunțat caracter terorist?! Măi guvernanților și politicienilor care trăiți din banii noștri și pe care v-am mai și votat pentru a gestiona problemele Țării în mpd corespunzător, VOI CE PĂZIȚI?! Ori cumva vă considerați simpli spectatori la ce se petrece în Țară?! Păi, ori sunteți simple cozi de topor ai celor care vă plătesc din afară ori sunteți nepricepuți! In ambele variante, duceți-vă oameni buni și lăsați-ne pentru că ne încurcați. Noi contăm pe voi și de-abia acum constatăm cât de mult ne-am înșelat. Lăsați-ne ca să ne hotărâm singuri soarta pentru că nu avem nevoie de niște intermediari vânduți, puturoși ori nepricepuți așa cum sunteți voi!
Cu tot respectul și întreaga mea furie, C. Ș, Șelaru
88% ori 82% nu-i o diferenta…
http://www.flux24.ro/romania-nu-exista-la-marele-forum-de-la-davos-70-de-sefi-de-stat-si-de-guvern-prezenti/
„La capătul opus al acestor patroni, restul lumii, adică marea majoritate a planetei. ONGul Oxfam a reamintit, tot la Davos, că 82% din bogăţiile produse anul trecut au mers direct în buzunarul, în mâinile a 1% din populaţia globului. Cu alte cuvinte, inegalităţile cresc pe an ce trece, bogaţii devin tot mai bogaţi în timp ce săracii, devin tot mai săraci”
DESPRE CUM S-A AJUNS CA 88 % DIN BOGATIA LUMII SA FIE DETINUTA DE 1% DIN POPULATIE….SAU DESPRE „BINEFACERILE” CELOR CARE NE ADUC „JUSTITIA INDEPENDENTA” :
https://m.activenews.ro/economie/Un-economist-a-calculat-tributul-platit-de-romani-turcilor-in-400-de-ani-am-dat-catre-otomani-intre-600-si-840-de-milioane-de-dolari.-Dupa-1990-doar-pentru-autostrada-neterminata-Bechtel-romanii-au-platit-peste-1-MILIARD-de-euro-149726
Un economist a calculat tributul plătit de români turcilor: în 400 de ani, am dat către otomani între 600 și 840 de milioane de dolari. După 1990, doar pentru autostrada neterminată Bechtel, românii au plătit peste 1 MILIARD de euro
DE ANDREI NICOLAE /
Vineri, 09 martie 2018, 17:3
FOTO: Pictura „Vlad Țepeș și Hamza bey” de Theodor Aman
Perioada de suzeranitate otomană asupra Țărilor Române este considerată, de obște, ca o perioadă „neagră” a istoriei naționale, fiind deplânsă de istorici.
Economistul Dan Diaconu ne propune însă o viziune economică asupra perioadei: acesta calculează, estimativ, suma pe care Țările Române au plătit-o drept tribut Porții otomane pe timpul celor 400 de ani.
ImunoMedica
„Faptul că timp de 400 de ani am cotizat la Înalta Poartă pentru a fi lăsați în pace pare a fi una din paginile cu care efectiv nu ne putem împăca. Dar oare a fost atât de crâncen acel tribut?
Încă din vremea cuceririlor arabe, după ce populațiilor cucerite li s-a permis trecerea la islam, în imperiu s-a încetățenit o taxă pentru cei de altă religie: dacă nu erai musulman, plăteai o taxă modică și erai lăsat să-ți practici religia fără opreliști. Imperiul Otoman a moștenit această practică, iar în cazul Țărilor Române, tributul plătit era de fapt o taxare a religiei. În schimbul plății tributului, cele două state – Muntenia și Moldova, care nu erau pașalâcuri! – erau lăsate să-și practice libere religia. Mai mult, în interorul celor două țări legislația interzicea practica musulmană, iar țările aveau un regim de largă independența în raport cu Înalta Poartă!
Tributul plătit de Țările Române a pornit de la o sumă modică de vreo 2 000-3 000 de ducați fiecare, fiind apoi crescut constant. Când simțeau că prețul cerut a crescut prea mult, domnitorii protestau. Unii opreau plățile și harța cu Imperiul se relua. În cazul în care câștigau bătăliile pornite de otomani, domnitorii nu mai plăteau nimic sau negociau o scădere simțitoare a tributului. Dacă pierdeau, unii se-alegeau cu un cap mai puțin, alții cu o creștere a birului. Fiecăruia după putere, am putea spune.
Ei bine, toată această perioadă este una complexantă pentru noi prin prisma faptului că am fost taxați pentru libertate, scurgându-se astfel constant o mare bogăție dinspre noi spre ei. Calculând însă sumele totale plătite de către Țările Române Imperiului Otoman în cei 400 de ani, ajungem la o sumă situată între 16 000 000 și 20 000 000 de ducați. Transformând în aur ne rezultă că întreg tributul plătit s-a situat între 515 000 și 643 000 uncii de aur. Ceea ce, convertit în dolari la prețul actual(aprox. 1300$/uncie) înseamnă o sumă cuprinsă între 670 și 840 milioane de dolari!”, scrie el acesta pe blogul său.
Acesta compară suma cu alte cheltuieli recente: „Abia acum, cu aceste cifre în față, putem înțelege dezastrul în care ne aflăm în prezent. Păi numai pentru achiziția fierului vechi zburător denumit F-16 am plătit un tribut de 620 milioane $, adică aproape cât le-am dat turcilor în toată istoria. Dacă ar fi rămas lucrurile doar aici poate că am fi răsuflat ușurați, dar a venit la pachet și obligația achiziționării sistemului Patriot care ne costă în total 3,9 mld.$! Da, ați citit bine! Practic, pentru asta plătim de aproape șase ori mai mult decât am dat tribut turcilor în întreaga istorie!”.
România a construit 54 de kilometri din autostrada Transilvania vărsând 1,25 miliarde de euro în conturile companiei americane Bechtel, adică un cost de circa 23 de milioane de euro pe kilometru, scria ZF în 2011.
…IN CARE VEDEM CA TURCII SANT MICI COPII…DAR….NU-I ASA….VIN RUSII….VIN RUSII…NE OCUPA….
Vedem ambasade din tari „prietene”….dar nu vedem ca….imparatul e gol…nu vedem goliciunea “valorilor” occidentale…..
…cum e cu “restartarea” României? le trebuie : 50 lei, 100 lei, 450 lei, 1000 lei…si fara numar….sponsorizare pentru “restartari”…”revolutii” portocalii, colorate, euromaidane…”primaveri” arabe…asta dupa ce datorita politicii occidentului “civilizat”, 82% din bogatia lumii se afla in mana la 1% din populatie..…privatizari, investitori, liberalizari…..economie de piata de viata….”valori” adevarate ce sa mai….nu-i ajunge lui Soros specula inselaciunea ridicata la rang de afacere onesta…ii mai trebuie sponsorizari….pentru ca…de…cumpararea sufletului costa ceva….
pentru ca nationalismul, iubirea de neam, de pamant stramosesc sa fie considerata o crima de neiertat, trebuie sa coste ceva….
mda…. pentru ca la noi inca nu a ajuns modelul american in care banul, profitul sa fie declarat sfant, iar viata omului sa valoreze cat pretul unui glont…nu s-a ajuns INCĂ, sa ne impuscam intre noi pe strada(desi un ambasador american ne avertiza ca inca nu santem impuscati de pe acoperisuri)nu s-a ajuns INCĂ, sa consideram banul ca temelie a modului nostru de viata (care e ochiul dracului dupa cum ne invata stramosii nostrii) si construim un sistem in care sa avem in atentie mai mult banul fiscul impozitele…iar protectia sociala viata omului sa nu valoreze nimic, sa ne omoram si sa ne impuscam intre noi pe strada !!! Sa nu putem baga la inchisoare infractori criminali pentru ca nu permite….sistemul…pentru ca este interpretabil dupa numarul banilor, averii si protectiei individului….
Nu ! stramosii nostri nu ne-au lasat mostenire un asftel de mod de viata, ci ne-a lasat o comoara mare : legea stramoseasca ortodoxia crestinismul in care omenia e litera de lege, respectul pentru aproapele dragostea dintre frati familia ca temelie sfanta a societatii….asta ca sa stim ce pierdem….