18 Apr 2013

 

 

Sa nu uiti, Zahario…

Zaharia Stancu, profitor al diferitelor regimuri

Aciduzzul | 4 decembrie, 2012 | 0 comentarii | 169 vizualizari |

(3 voturi )

In ”Zile de lagar”, Zaharia Stancu acest profitor al diferitelor regimuri (culminand cu parvenirea totala din perioada comunista), care nu a luptat pe front nici macar o zi, isi permite, tocmai pentru a scuipa laturile de pe trecutul sau duplicitar si a se ”curata” de mizeria burgheza in fata comunistilor, sa-l descrie pe martirul poet Radu Gyr astfel: ”…palton maro cu blana la gat, caciula mare, capul infundat in ea, nu-i vad decat ochelarii si partea de jos a obrazului. I-a crescut mult barba… Daca nu s-ar barbieri… ar capata curand de tot o prea frumoasa barba rosie de rabin. Totdeauna a umblat Radu Gyr, de 20 de ani de cand il cunosc, cu capul in jos, ca un porc care cauta prin gunoaie ceva de ros…” Cine-l ura cu orbire viscerala pe Radu Gyr ? Iata caracterul Zaharia Stancu, dezbracat de haina scriitoriceasca.

Prin jurnalul sau din lagarul de la Targu Jiu (unde a stat 3 luni in 1942), intitulat ”Zile de lagar”, publicat in 1945, Zaharia Stancu se inhama cu toata priceperea si forta la urnirea jugului comunist. Scriitorul profita de confuzia care l-a aruncat in lagar (e trimis acolo fiindca e confundat cu altcineva), simte pulsul vremii si isi rescrie biografia.

De un oportunism feroce, scriitorul si jurnalistul Zaharia Stancu, ingenuncheaza cu smerenie in fata ”icoanei” lui Stalin si lustruieste cu sarg cizma armatei rosii, ”eliberatoare”. De altfel, el mai slujise in trecut cauza Moscovei, prin anii 30 frecventand ambasada sovietica. in ziarul sau, Lumea Romineasca, a angajat multi redactori comunisti, iar Ion Gh. Maurer facea parte chiar din consiliul de administratie, ziarul fiind finantat in parte din fonduri Komintern.

Prin 1940 linia ziarului a devenit anti-U.R.S.S, fireste, cand conjunctura politica europeana s-a schimbat si Zaharia Stancu a jucat cartea patriotismului, criticand atacul bolsevic asupra Finlandei.

Dupa 1944 a devenit unul din intelectualii si gazetarii colaborationisti, alaturandu-se ocupatiei sovietice si regimului comunist. Serviciul de cadre al P.C.R a descoperit dosarul sau in arhive si adevaratele sale activitati si fidelitati.

La 22 martie 1950, Secretariatul Comitetului central a hotarat sa-l excluda din partid pe motiv ca in tinerete colaborase cu Siguranta ca informator si pentru articolele despre Razboiul de Iarna din Finlanda. Gheorghiu-Dej era de parere ca “trebuie avut grija sa nu-l indepartam, sa nu-l aruncam in bratele dusmanului. Trebuie stat de vorba cu acei care au inceput sa scrie bine.” Nu i se ridica dreptul la scris, Z.S. continuand si perfectionandu-si arta pupincurismului.

Peste 10 ani, Zaharia Stancu era reprimit in randurile P.C.R. ! in “autocritica” facuta, Z.C. recunoaste : “in 1928, in timp ce se afla la Turnu Magurele si era fara serviciu, a fost recomandat de niste cunoscuti prefectului, iar acesta i-a asigurat o sinecura, trecandu-l pe statul de salarii al Sigurantei, pe un post vacant de agent acoperit.

Salariul era de 2-3000 lei…Peste ani, la inapoierea la Bucuresti dintr-o calatorie facuta la Cernauti, s-a intalnit pe strada cu agentul Secareanu…Acesta i-a propus sa devina informatorul Sigurantei, in schimbul unui salariu. Zaharia Stancu a refuzat, dar la insistentele comisarului a acceptat sa dea o nota “cu aspecte din cafenea”. (Ioan Scurtu)

Cea mai cunoscuta opera a scriitorului Zaharia Stancu este romanul “Descult”, publicat in 1948, un adevarat best-seller al acelor timpuri, care devenise studiu obligatoriu in programa scolara. Pentru cititorul de azi insa romanul nu mai prezinta interes, decat prin ideea ca a cunoscut candva un moment de glorie.

Este ca o veche rochie de mireasa mancata de molii. Ideea scrierii romanului se datoreaza unui accident gazetaresc: negasind repede un subiect pentru articolul sau saptamanal din Contemporanul¸ scriitorul s-a hotarat sa povesteasca in cateva pagini, ca sa salveze situatia, o intamplare din copilarie. inzestrat cu sensibilitate si spirit de observatie, dar neavand o educatie intelectuala facuta la timp (la 26 de ani isi incheie studiile liceale, la 31 isi ia licenta in litere si filosofie), Zaharia Stancu s-a avantat in perioada dinaintea razboiului in vartejul publicisticii, acolo unde precaritatea pregatirii sale devenea insesizabila.

Din aceste motive Z.S. nu reuseste decat subordonarea intregii carti scopurilor propagandei bolsevice. Cu o insistenta agasanta, de secretar cu propaganda, scriitorul se straduieste sa demonstreze ca taranii traiau intr-o saracie crunta, din cauza “acriturilor” din sat (adica a functionarilor publici si a bogatasilor) si ca nu exista nici o sansa sa “dea inainte” in conditiile capitalismului. Peste perceptia autentica a copilului Darie se rastoarna – ca o galeata cu laturi – un mod grotesc de reprezentare a lumii, insusit de autor din documentele P.C.U.S. si P.M.R.

Ramane celebru – in sensul negativ al cuvantului – episodul din roman cu “boierul” care, in timpul culesului viei, le pune botnite culegatorilor, ca sa nu poata manca nici un bob de strugure. Asemenea fapte nu s-au intamplat in Romania, iar ca fictiune romanesca sufera de prost-gust. Dar ea a ramas in amintirea multor generatii educate in regimul comunist.
Succesul romanului Descult, succes sustinut in scop propagandistic de aparatul comunist, a fost imens. Studiat in scoala, tradus in zeci de limbi, coplesit de premii, scriitorul incepe sa creada el insusi ca este un clasic in viata si ca opera lui a cucerit planeta.

De pe aceasta pozitie, primeste cu dezinvoltura cele mai mari onoruri din partea regimului comunist. in 1955 devine membru al Academiei RPR, in 1958 este rechemat in functia de director al Teatrului National, in 1960 este ales (si in 1964 reales) deputat in Marea Adunare Nationala, in 1966 devine (si ramane pana la sfarsitul vietii) presedinte al Uniunii Scriitorilor, in 1969 isi adauga titlul de membru supleant al CC al PCR, iar in 1971 pe acela de Erou al Muncii Socialiste!

„Ai vrea sa traiesti mereu la Moscova, sa treci mereu pe langa zidurile rosii-ruginii ale Kremlinului, vechi parca de cand lumea, sa-ti arunci privirile la sutele de ferestre luminate, intrebandu-te: dincolo de care din ele, la acea ora de noapte, cand intunericul atarna ca un ciorchine urias deasupra orasului, lucreaza tovarasul Iosif Vissarionovici Stalin?” scria Zaharia Stancu in 1951, cel care-l descria atat de josnic pe Radu Gyr… Cu un astfel de caracter, Zaharia Stancu a dus o viata de boier rosu, bucurandu-se toata viata de privilegii la care martirul Gyr nici nu a visat vreodata.

Cand poetul isi tara oasele-i bolnave prin inchisorile comuniste si versurile-i plangeau cu lacrimi de sange, Zaharia Stancu ii lega mai strans botnita. Sa nu poata gusta nici un bob de libertate. Cine era boierul si cine era Darie atunci ?
Sa nu uiti, Zahario…

Sursa: Istoria Incomoda