NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE !
NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE !
CA AM SA MOR NEIMPARTASIT!
UN GLONŢ PORNIT SPRE PIEPTUL TAU,
CU PIEPTUL MEU EU L-AM OPRIT…
NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE !
E RANDUL NOSTRU SA LUPTĂM!
SI DIN PĂMÂNTUL CE NE ARDE,
NICI O FARÂMA SA NU DĂM !
NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE !
PENTRU DREPTATE NOI PIERIM
COPII NOSTRI, PESTE VEACURI
ONOARE NE VOR DA, O STIM !
NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE !
ADUNĂ TOT CE-I BUN SUB SOARE,
NE CHEAMA SI PE NOI LA PRAZNIC,
CIND ROMÂNIA VA FI MARE !
versuri gasite in ranita unui ostas mort in toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpatii de Curbura.
România se mai află în plin război mondial (?)
Chiar dacă în 2015 lumea va aniversa 70 de ani de la terminarea lui (?)
În ultimii cinci ani am întreprins câteva expediţii dificile în căutarea urmelor ostaşilor români din cel de al Doilea Război Mondial, la Odesa, în Crimeea şi Caucazul de Nord, la Harkov, Cotul Donului, Stalingrad şi Stepa Calmucă, devenind adevărate pelerinaje pline de descoperiri neaşteptate şi de dezvăluiri ale unor adevăruri mult prea durute. În rezultatul acestor expediţii am reuşit tipăresc o carte în două ediţii : Cotul Donului 1942. Eroism, jertfă, trădare. Dar speranţa cea mare consta în posibilitatea de a aprinde o lumânare în locurile gravelor bătălii, pe teritoriile unor posibile Memoriale sau Cimitire de onoare sau, pur şi simplu, lângă nişte simple cruci din două scânduri, în memoria zecilor de mii de ostaşi români trimişi la moarte aproape sigură şi căzuţi acolo la datorie. Dar «surpriza» cea mare, inimaginabil de mare, a fost că n-am găsit, practic, niciun semn de recunoştinţă pentru jertfa eroilor români, din partea Statului Român, postdecembrist, autodeclarat în decembrie 1989, anticomunist! Ce rost mai are să vorbim despre atitudinea guvernelor româneşti kominterniste de după cel de al Doilea Război Mondial sau chiar a celor comuniste, mai naţionale, mai patriotice, de mai încoace, faţă de aceşti eroi, prăpădiţi pe veci în imensitatea estică, ale căror rămăşiţe pământeşti şi azi mai sunt întoarse în brazde de plugurile ruseşti. Autoritățile noastre, postdecembriste, n-au făcut nimic pentru a inaugura măcar o troiţă maramureşeană în locurile unde zac zeci de mii de ostaşi români trimişi acolo tot de Statul Român, începând cu anul 1941. În cel mai bun caz au fost dezvelite câteva plăcuţe în memoria unor prizonieri români, pe unele uitând să sculpteze cel puţin semnul crucii, ca să nu vorbim de listele celor înhumaţi în acele gropi comune.
Pentru comparaţie am căutat şi locurile unde au fost înmormântați reprezentanţii armatelor celorlalte popoare, participante în acea conflagraţie mondială pe teritoriul URSS: nemţii, ungurii, italienii etc. şi m-a apucat invidia constatând că guvernele, şi ele de după 1989, au construit/inaugurat pe teritoriul Rusiei adevărate complexe memoriale ale eroilor lor în locurile de maxim tragism pentru armatele lor.
Memorialul german, de exemplu, unul de toată frumuseţea – nimic asemănător nu văzusem până atunci şi nici nu ştiu de mai există aşa ceva în lume – a fost inaugurat pe 15 mai 1999, după o perioadă de doi ani de negocieri dintre guvernele Germaniei şi cel al Federaţiei Ruse, urmată de încă cinci ani de muncă asiduă pentru construcţia lui, dar şi pentru restabilirea sau renovarea satelor din jur, inclusiv a satului Rossoşki, construcţia unui drum asfaltat, de 30 km, de la autostrada M6 ce leagă Volgogradul de Moscova, până la Rossoşki, a unui pod peste calea ferată, în localitatea Gumrak etc.
Acest memorial constă din cimitirul vechi, amenajat în 1942, dar reconstruit totalmente în zilele noastre, şi cel nou, din 1999, reprezentând un grandios mormânt comun înconjurat de un zid de granit de formă cilindrică cu un diametru de 150 de metri şi 3-5 metri înalţime, unde au fost reînhumaţi circa 240 de mii de ostaşi germani, căzuţi la Stalingrad, numele cărora au fost dăltuite în zidul de granit şi pe cele 107 cuburi memoriale de alături. Într-un colţ al cimitirului vechi, în anul 2000, au fost reînhumate rămăşiţele pământeşti ale 625 de ostaşi români, descoperite în raionul Serafimovici, în extrema nordică a Cotului Donului, lângă fostele poziţii ale unităţilor italiene. În 2003 a avut loc şi ceremonia de înhumare şi inaugurare a acestui colţ memorial, fiind instalată o plăcuţă comemorativă din marmură neagră, pe care este încrustat doar următorul text în limbile română şi rusă: Aici odihnesc militari români căzuţi la Stalingrad în cel de al Doilea Război Mondial. Creatorii acestui micromonument românesc uitând să încrusteze pe el şi semnul crucii, de parcă în acel pământ nu creştini au fost înmormântaţi ci musulmani sau iudei. Şi la Rossoşki germanii au fost foarte generoşi, omenoşi şi „ospitalieri” ca şi în cazul Cimitirului german din Odesa. Acolo odihnesc de veci circa 900 de prizonieri români, nemţii oferind un mic teren pentru reînhumarea ostaşilor noştri, cu toate că la 23 august 1944 Armata Română a întors armele împotriva aliaţilor germani, ca după victoria din mai 1945 România totuna să ajungă în rândul ţărilor învinse cu toate consecinţele economice care au sărăcit ţara, după ce a pierdut întreaga Basarabie, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei. Despre eforturile italienilor care au mers pe urmele alpinilor până la Don, m-am ducumentat din cartea patriotului italian, Giorgio Ferraris, despre tragedia italiană de la Don, intitulată, Alpinii din Tanaro la Don (2009). Volumul conţine foarte multe informaţii şi imagini din perioada acelei tragedii, de parcă fiecare unitate militară italiană avea un fotograf, pe când eu am putut găsi doar câteva zeci de imagini româneşti de la Cotul Donului şi Stepa Calmucă. Şi, curios lucru, la vreo săptămână de la lansarea celei de a doua ediţii a cărţii am avut parte de o adevărată surpriză bibliografică: am primit de la autorul italian, Giorgio Ferraris, o nouă carte semnată de el cu noi şi bogate informaţii despre participarea alpinilor italieni la bătălia de la Don: La prima linea a Nowo Postojalowka.( La campgna di Russia di Giacomo Alberti alpino della Guneense). Araba Fenice, Boves 2013. Într-unul din volumele de istorie a Ungariei, este un compartiment special, intitulat Tragedia de la Voronej, în care este descrisă cu lux de amănunte bătălia de la Don, aşa-zisa operaţie Ostrogojsk-Rossoşani, de pe teritoriul regiunii Voronej, şi sunt arătate pierderile armatei ungare în acea operaţie, alcătuind o jumătate din toate forţele armate maghiare, sovieticii lichidând practic, şapte divizii, sau 140 de mii de ostaşi, inclusiv 80 de mii de morţi şi 60 de mii de răniţi, numărul dispăruţilor nefiind indicat în acele statistici. Am putea să ne „bucurăm” (cu durere şi ruşine!) doar pentru o parte din ostaşii de etnie română căzuţi la Don, care s-au învrednicit de morminte îngrijite acolo. Este vorba de cei 100 de mii de combatanţi de etnie română, ardeleni, mobilizaţi în forţele armate maghiare, care s-au prăpădit pe malul drept al Donului, şi care şi-au găsit locul de veci fiind reînhumaţi în memorialele de la Rudkino (cel mai grandios memorial unguresc din Europa) şi Boldârevka, ambele construite de către administraţia ungară. Printre aceştia pot fi, probabil, şi următorii soldaţi pieriţi la Don, ale căror nume sunt încrustate pe plăcile memorialului de la Rudkino: OPREA Agoston, SIMON Istvan, TODORIN Laszlo, JURAS Istvan, JURASKO Lajos, JURASKO Mihaly, JUSAN Janos, BARNA Sandor, BARNA Istvan, VAJDA Gabor, BALMOS Tivadar şi câţi alţii. Numele ostaşilor unguri căzuţi la Don au fost incrustate doar la începuturile construcţiei şi inaugurării acestui cimitir, pentru că în ultimii ani nu se mai face acest lucru, posibil şi pentru ca să nu mai apară pe plăci alte nume româneşti, nemaghiarizate. Memorialul de la Rudkino, cel mai grandios memorial unguresc, este iluminat nopţile în şir, vară şi iarnă, iar „focul memoriei” nu se mai stinge niciodată, pentru că a fost construită şi-o conductă specială de gaz de zeci de kilometri. Invidia locuitorilor din jur nu are margini pentru că în satele lor încă n-a ajuns conducta de gaze, iar cu energie electrică sunt asiguraţi cu întreruperi. Totodată la cimitirile lor militare, ruseşti, doar de ziua victoriei, la 9 mai, se aprinde pentru o zi „focul veşnic” de la o butelie de gaz, fiind adusă în localitate pe 8 mai şi care dispare din localitate pe 10 mai…
* * *
Să parcurgi circa două mii de kilometri din capitala celui de al doilea stat românesc, Chişinău, până la acel loc de tristă amintire în istoria noastră, să calci pe oasele a mai bine de 600 de mii de ostași români îngropați pe întinsurile Estului și să nu găsești nici un cimitir/memorial de onoare al eroilor români trimişi de Statul Român la moarte, aproape sigură, pentru dezrobirea teritoriilor românești, Basarabia și Nordul Bucovinei, pentru a readuce creștinismul în Rusia bolșevică… Ce gânduri ar mai putea să-ți vină decât un pesimism total cu privire la prezentul, dar, posibil, şi la perspectivele acestui popor? Comportamentul politicienilor de pe Dâmboviţa te pune serios pe gânduri dacă mai există români printre ei, suspectând de nu se vrea cumva, promovând totala uitare faţă de jertfa eroilor români, ca să dispară doritorii din rândul românilor, rămaşi la vatră, de a-şi mai apăra, în caz de necesitate, Ţara şi Neamul. Să nu caute politicienii şi diplomaţii români posibilităţi să se înțeleagă cu rușii pentru inaugurarea unor cimitire de onoare?! Doar în România toate cimitirele rusești sunt întregi, îngrijite, pe când românii n-au nici unul acolo, la Cotul Donului, nici măcar la Dalnik sau Vigoda, lângă Odesa, nu există un cimitir românesc. Numai în orașul Odesa există unul, dar și acela este ”mascat” sub denumirea de Cimitir german… Drept că în Cehia, Slovacia, în Basarabia, în Kazahstan, la Karaganda (le-am văzut pe toate), au fost inaugurate cimitire sau monumente de onoare. Numai că în aceste locuri este altă situație, dar cum se poate ca Statul Român să nu fi întreprins nimic în Rusia și în Ucraina? Doar pe Frontul de Est, România a pierdut, conform datelor academicianului Dinu Giurescu, 624 540 de ostaşi români.
* * *
După lansarea ediţiei I-a a cărţii Cotul Donului 1942, la 19 noiembrie 2012, în ziua când s-au împlinit 70 de ani de la începutul tragediei de la Cotul Donului şi când a avut loc comemorarea la Chişinău a celor 150 de mii de ostaşi români căzuţi cu moarte de erou la Cotul Donului, în Stepa Calmucă şi la Stalingrad, în noiembrie 1942 – ianuarie 1943, am continuat aceste prezentări-comemorări în mai multe oraşe şi judeţe ale României: Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Argeş, Braşov, Harghita, Cluj, Alba, Timiş, Prahova etc., cu un scop bine determinat: sensibilizarea opiniei publice pentru iniţierea construcţiei la Cotul Donului a unui Cimitir de Onoare ostăşească. Şi iată că „rezultatul” acestei acţiuni n-a întârziat prea mult: la 10 iunie 2012 am observat pe blogul de ştiri a superpopularei yahoo.com un titlu surprizător: „Monument în cinstea eroilor români, în Rusia” (http://ro.stiri.yahoo.com/monument-%C3%AEn-cinstea-eroilor-rom%C3%A2ni-%C3%AEn-rusia-113606419.html), care insera o informaţie, semnalizând inaugurarea pe teritoriul fostului lagăr-spital numărul 3604 din localitatea Sapogovo, regiunea Kursk, a unui modest monument dedicat celor 22 de prizonieri-militari din Armata Română decedaţi acolo în perioada prizonieratului. Ceremonia a fost organizată de Ambasada României la Moscova în contextul manifestărilor dedicate Zilei Eroilor României, sărbătorită anual la 13 iunie. Importante mi s-au părut două din cele 29 de comentarii la această ştire: 1. „Dumnezeu să-i odihnească pe toţi ai noştri: bunici, unchi, fraţi care au murit apărându-şi ţara pentru ca nepoţii lor de azi să o vândă la străini pe câteva parale. Cinste lor – ruşine nouă!” şi 2. „Iar praf în ochii fraierilor”. Cum s-ar zice azi: No comment!
Au mai trecut cinci luni şi, la 25 octombrie 2013, am avut o nouă surpriză. Am descoperit pe site-ul Ambasadei României la Moscova o ştire cu următorul titlu: „Comemorarea eroilor români căzuţi pe teritoriul Federaţiei Ruse”, din care am desprins, informaţia că, la 25 octombrie a.c., cu ocazia Zilei Armatei Române, Ambasada României în Federaţia Rusă a organizat la Cimitirul „Liublino” din Moscova o ceremonie de comemorare a eroilor români căzuţi pe teritoriul Federaţiei Ruse în cadrul căreia a fost exprimată încrederea că, „în cel mai scurt timp, vor începe lucrările pentru reconstrucţia primului cimitir de campanie românesc în zona Stalingrad-Cotul Donului-Stepa Calmucă” (http://moscova.mae.ro/local-news/826)…
Aşadar, nu ne rămâne decât să sperăm cu bucurie că de la 25 octombrie 2013, a început numărătoarea inversă a zilelor, lunilor, anilor, până la inaugurarea, în sfârşit, a unui Cimitir de Onoare în cel mai tragic loc al istoriei militare româneşti. Şi ce bine ar fi ca această promisiune a politicienilor şi diplomaţilor români să nu rămână ca ecou acolo la Liublino, la 0 („zero”) km de marea metropolă rusă, Moscova, unde au răsunat cuvintele atât de promiţătoare. Pentru că, cu doi ani în urmă (pe 26 octombrie 2011), mai fusese făcută această promisiune de către alţi diplomaţi români din capitala rusă, dând asigurări că „partea română va depune toate eforturile pentru ca, la anul (în 2012! – n.a., V.Ş.), să înceapă lucrările de reconstrucţie (???-V.Ş.) a cel puţin unui cimitir românesc de campanie în zona Stalingrad (azi Volgograd), la cotul Donului…”.
Dacă n-am cunoaşte năravul politicienilor de pe Dâmboviţa ar trebui să credem în promisiunile de mai sus făcute recent de către oficiali, care au mai iniţiat cu ani în urmă un astfel de proiect la Kurgan, lângă Odesa, reuşind să monteze acolo o cruce monumentală şi să înfigă doar 12 piloni de gard, din cei 100 necesari, în solul „Triunghiului Bermudelor” dintre Vigoda, Dalnik şi Suhoi Liman, unde au căzut în vara-toamna anului 1941 peste 10 mii de ostaşi români, piloni care astăzi nu se mai văd din pădurea de cucută, pălămidă şi urzici.
* * *
Nouă, românilor, muritorilor de rând, ar trebui să ne dea de gândit ce scop au activităţile patriotice de anvergură întreprinse de guvernele ţărilor participante cândva în războiul împotriva sovietelor, ce vor să arate conaţionalilor lor în viaţă administraţiile germane, italiene sau ungureşti, prin aceste activităţi, dar şi ce vrea să obţină de la români administraţia românească postdecembristă, prin inactivitatea ei în domeniul dat? Una nu poate fi pusă la îndoială: vor asta ori nu, dar conducătorii Germaniei, ai Italiei sau ai Ungariei, prin activitatea lor în acest domeniu educă sentimentul patriotic al conaţionalilor lor care-şi vor apăra Ţara oricând, pentru că au încredere că fapta lor nu va fi uitată de naţiune şi corpurile lor neînsufleţite de pe eventualele câmpuri de luptă nu vor rămâne neînhumate, în bătaia vânturilor şi a ploilor, sau în arşiţă de soare. Vrea ori nu vrea asta, dar conducerea României moderne, prin inactivitatea ei demoralizatoare pentru populaţia românească, educă în ea indiferenţa, făcând-o mai pasivă şi nepatriotică, populaţie care, în caz de necesitate, nu se va ridica să-şi apere Ţara şi Neamul de posibilii duşmani, care nu-s puţini deloc. România şi azi face parte din strategiile geopolitice ale structurilor secrete din lume, înfometate de subsolul ei încă bogat. E suficient de menţionat aici doar intenţiile „occidentalilor”, privitor la cele două proiecte de avengură de „cianurizare” şi de „şistizare”, care nu înseamnă altceva decât atac direct la sănătatea şi integritatea României şi a Neamului românesc.
Ce bine le-ar sta oficialilor români să convină cu administraţia regiunii Volgograd şi cea a raionului Kletski, unde zac cei mai mulţi români, ca la anul, pe 4 septembrie 2014, să participe la aniversarea a 400 de ani de la prima menţionare documentară a acestei staniţe şi la comemorarea celor 40 de ani de la moartea tragică a marelui scriitor şi cineast rus al sec. XX, Vasili Şukşin (1929-1974), care s-a stins din viaţă în locul unde şi azi mai zac mii de ostaşi români, în hutorul Melologovski de lângă staniţa Kletskaia, în timpul turnării filmului „Ei au luptat pentru Patrie”.
Ce bine le-ar sta oficialilor români să le propună ruşilor, aşa cum au procedat germanii, italienii, ungurii, ca pe lângă memorialul necesar să construiască un drum asfaltat până la Gromki, acolo unde azi nu există niciun fel de drum, să restabilească în acest hutor casele şi ulicioarele lui, sfânta biserică ortodoxă, toate distruse la 19 noiembrie 1942 şi multe altele… În memoria cazacilor de pe Don s-au mai şters tragicele amintiri ale acelei bătălii şi s-ar bucura de această atenţie din partea unui stat care a venit cu armata sa în 1942 să le cucerească sărăcia, de care nici azi nu pot scăpa, deşi au ieşit victorioşi din acel război.
Pe data de 10 decembrie 2012, la ultima prezentare a prmei ediţii a cărţii mele „Cotul Donului 1942” în Liceul „Dante Aligheri” din Chişinău, liceenii de acolo au iniţiat un Apel către conducerea României pentru inaugurarea la Cotul Donului a unui Memorial de onoare al eroilor români căzuţi la datorie pe Frontul de Est în cel de al Doilea Război Mondial, începând colectarea de semnături ale liceenilor români de pretutindeni. Poate măcar cu ajutorul liceenilor, reprezentanţi ai Şcolii Basarabene, vom pune pe jar politicienii de pe Dâmboviţa, ca să-şi amintească de jertfa eroilor români de pe Frontul de Est şi astfel, măcar în ceasul al doisprezecilea, vom scăpa de ruşinea în faţa lumii.
O cugetare militară spune că „războiul se termină atunci când este înmormântat ultimul soldat”. Dacă ar fi să luăm în serios această cugetare, atunci, România se mai află în plin război mondial chiar dacă în 2015 lumea va aniversa 70 de ani de la terminarea lui. Vom reuşi, noi, românii, să arătăm că ne-am înmormântat toţi ostaşii şi, astfel să ieşim din acel război până la pomenita aniversare?…
Dr. Vasile ŞOIMARU
Decembrie 2013
Ce inseamna sa ne respectam eroii cazuti departe de rara ? M-am nascut la zece zile dupa plecarea tatului meu pe frontul de rasarit.Nu ne-am cunoscut. Iar el a „uitat” sa se intoarca acasa de la cotul Donului. In toata adolescenta mea perecuta in perioada comunista l-am blestemat pe cel mai mare erou al romanilor din perioada contemporana.pe maresalul Ion Antonescu pentru ca m-a lasat fara tata !Acum sunt septuagenar. Pe maresalul Antonescu nu numai ca nu-l blestem ci din contra!Dar stiti ce inseamna sa traiesti fara tata ?Chiar daca se cheama ca fost erou (pe un camp de lupta care nu era al lui !)?
@Virgil B
Legionarii au fost la putere patru luni si jumatate. Poti s ne spui cati jidani au fost deportati la Auschwitz in acest timp?
Daca niciunul, nu mai bate campii.
D-le nicu constantin,
„Soldatii romani nu aveau nici o datorie in Rusia…”
Pentru dv Basarabia ce reprezinta? E gubernie ruseasca si Romania a ocupat-o ilegal la 1918?
Rusii au avut tot dreptul sa o ia in 1940? Romanii nu trebuia sa lupte pentru eliberarea ei, astfel ca „Soldatii romani nu aveau nici o datorie in Rusia”?
Va rog sa raspundeti. Afirmatia dv e prea grava pentru a nu o lua in seama. Insultati jertfele a sute de mii de romani (tineri, unii de-abia insurati, unii si cu cate un prunc abia nascut, altii nici insurat!). Ei si-au dat viata pentru cea mai nobila cauza, pentru tara lor. Nu aveti voie sa le terfeliti moartea eroica. Putem dezbate tot felul de teme pana la o limita: jertfa celor ce si-au dat viata pentru tara. Aici orice negociere a incetat!
Pentru Virgil B si nici constantin
Spuneti ca romanii cazuti la Stalingrad nu sunt eroi ci invadatori, romanii nu aveau ce cauta acolo.
Romanii au luptat pentru readucerea acasa a Basarabiei care fusese rupta din trupul Patriei si rapita de rusi. Ce e injositor in asta? De ce tinerii care-si dau viata pentru reintregirea tarii lor nu sunt eroi?
Rauvoitorii spun: era justificat ca romanii sa mearga pana la Nistru, dar nu aveau ce cauta mai departe.
Dar in vest de ce nu aveau voie sa se opreasca la Carei? De ce erau obligati sa mearga pana la distrugerea definitiva a inamicului?
De ce pe frontul de est se aplica o regula, iar pe cel de vest alta?
Rusii acuza Romania ca a inceput razboiul prin atacarea URSS la 22 iunie 1941. Dar Romania de ce o facea? Nu de distractie ci de durere pentru ca in urma cu un an URSS ii rapise Basarabia. Cine incepe razboiul, cel care ocupa teritoriul unei tari sau tara agresata care lupta sa-si ia indarat teritoriul ce-i apartine?
Urmariti aceasta „logica”: un talhar iti calca gospodaria si-ti ia o parte valoroasa din avere. Tu il prinzi, te lupti cu el si-i pretinzi sa-ti restituie ce ti-a luat cu japca. Are loc un proces. El e declarat cel agresat, omul de treaba, iar tu agresorul, banditul, in consecinta ce ti-a luat ii ramane lui, iar tu esti obligat sa-i platesti uriase despagubiri.
Ca dusmanii nostri judeca astfel nu e de mirare, desi stiu si ei ca e nedrept dar isi urmaresc interesele. Inexplicabil pentru mine e cum de dv puteti gandi astfel?
i nic carasteanu 02.01.2014 la 2:14 pm Ba da, sunt eroi pentru ca ei au executat un ordin, au murit cu gandul la tara, au luptat sub drapelul tarii, si-au facut datoria acolo unde tara i-a trimis. Asa ca nu bateti campii. Dar sutele de mii care au murit in razboaiele dintre Franta si Anglia care se bateau pentru cate o femeie, ce sunt ?
@COJA
dar trebuie sa recunoasteti d-le Coja,ca planul Margareta 2 si aducerea legionarilor la putere(Horia Sima),insemna deportarea tuturor evreiilor din Romania la Auschwitz(ceea ce s-a intamplat in Ungaria prin Szalasi si Miklos Horty),si faptul ca la 23 august MS Regele a intors armele,a salvat viata la circa 500.000 de evrei inocenti!
http://vbondheimer.wordpress.com/
Aud prima oară de așa ceva. Nu le știu pe toate. Aducerea la putere a legionarilor?! Numai asta nu ar fi dorit Hitler! Hitler nu s-a ostenit deloc să-i sprijine pe românii care au organizat la Viena prima reacție anti-sovietică din Estul Europei. Rețineți: Hitler i-a urît și i-a persecutat pe legionari! E lucru dovedit! Rămâne să înțelegem DE CE?
d-le Coja nu falsificati istoria va rog frumos.Guvernul de la Viena a activat din banii economisiti de Hitler.Hitler si Himmler au organizat Guvernul de la Vienna,logistica,sediul,Radioul german Donau,de unde emiteau,pentru a racola prisonieri romani,parasutarea in Romania a sute de legionari,pentru a face sabotaje si un 23 august in sens invers,in sensul favorabil Germaniei,contra Regelui Mihai.
Aveti impresia ca Horia Sima si 300 de legionari amarati aflati in lagarele naziste la 23 august 1944,au ,,organizat,,ei asa din senin totul,si gata,Hitler i-a urat si i-au pus piedici la legionari.Sa fim seriosi domule Coja,respectati adevarul istoric.
Horia Sima a fost racolat de SS,inca de prin 1939,si a slujit SS-ul pana la disparitia acestuia in 1945.Pana la moartea lui Hitler mai exact.Sunt documente reale care atesta cum Ion Antonescu ii spunea lui Hitler sa nu-l mai santajeze cu Horia Sima si venirea lui la putere,si sa nu mai insceneze fugi in Italia a lui Sima(decembrie 1942),pentru a baga frica in Siguranta si regimul Antonescu,ca Sima ar fi fugit din Germania si s-ar intoarce in Romania sa preia puterea,si sa-l ucida pe Antonescu.Hitler a organizat fuga in Italia,exista documente!!a acestui Horia Sima,in decembrie 1942,Hitler si SS-ul nazist,pentru a-i arata pisica lui Antonescu.Ca dupa ce a fost expulzat de Mussolini din Italia,de la Roma,Horia Sima in loc ce sa fie executat pentru dezertare de sub escorta nazista,a fost dupa un an facut presedintele Guvernului de la Viena(conducatorul),la 24 august 1944,si 10 decembrie 1944.Horia Sima a fost cautat pana la moartea lui de catre israelieni,si de catre institutul Wiesenthall din America.
http://vbondheimer.wordpress.com/
Spunețiatâtea lucruri importante pe care nu le-a mai spus nimeni! E cazul să scrieți cel puțin o carte prin care să lansați aceste noutăți, că prea sunt importante. Site-ul acesta e prea mic pentru dezvăluiri atât de mari: Sima urmărit de răzbunarea evreilor, a lui însuși Wiesenthall! E teribil ce spuneți! Acum pricep eu de ce a murit Sima atât de tînăr!
inca ceva,romanii nu au fost primii anti-sovietici cu Guvernul din Viena.
SS-ul german era in criza de barbati,dupa ce in Rusia murise pe front,nici mai mult nici mai putin de 6 milioane de tineri germani.
Spre finalul razboiului,duceau lipsa acuta de barbati,si a creat divizii speciale in SS,care sa lupte pentru armata Wehrmacht.Mai exact,generalul dezertor Andrej Vlasov,din Rusia,si alti rusi anticomunisti,a creat o divizie.Alta divizie a fost cea croata,Ustasa croata sub Ante Pavelich,alta divizie a fost cea a lui Platon Chirnoaga(SS,din Guv.de la Viena,legionar),alta a fost cea maghiara,alta cea sarba,alta poloneza,alta franceza si alta britanica.
Cam toate natiile din Europa,mai putin evreii.
Am auzit aberatia ca cica, 150000 de evrei ar fi luptat pentru Hitler pe front.O tampenie enorma.
In primul rand singurii evrei,intrati in Wehrmacht,ca despre armata e vorba nu despre SS.In SS erau verificati la origine,cu 200 de ani in urma,sa fie germani get-beget.
Apoi,in Armata germana au intrat si evrei germani,sau pe jumate germani,inrolati ca toti cetatenii germani.La fel cum in armata lui Ion Antonescu au luptat 5000 de evrei,pe langa sutele de mii de romani.In schimb evreii din Polonia,URSS au fost exterminati in totalitate!in timp ce polonezii si-au facut divizii germane SS,pentru a lupta impotriva sovieticilor.
La fel au procedat ucrainenii(UPA)si diviziile Galitia.Ucrainenii au fost cei mai antisemiti colaborationisti ai lui Hitler.Si britanicii au fost racolati de germani.Nu toti britanicii il sustineau pe Churchill.Si francezi colaborationisti,cat duce trenul.Pe frontul din Rusia era plin de francezi,sub bagheta SS-ului nazist.
http://vbondheimer.wordpress.com/
Vă rog să citați exact: eu am spus că e vorba de primul GUVERN antisovietic! Ehe, dacă reușeau ucrainienii să facă la Kiev un guvern anti-sovietic alta era soarta lumii!
5000 de evrei în Armata Lui Antonescu?! Repet: ieșiți pe piață cu o carte, două, aveți o mulțime de informații șoc! E păct să se piardă pe acest site prăpădit!
Ba da, sunt eroi pentru ca ei au executat un ordin, au murit cu gandul la tara, au luptat sub drapelul tarii, si-au facut datoria acolo unde tara i-a trimis. Asa ca nu bateti campii. Dar sutele de mii care au murit in razboaiele dintre Franta si Anglia care se bateau pentru cate o femeie, ce sunt ?
Fratele mamei a murit in muntii Tatra in februarie 1945.Nimeni din familia noastra nu a ajuns acolo sa aprinda o lumanare.Aud ca s-ar fi construit o bisericuta la Pod Krivan.
Ce spun acum s-ar pute sa nu corespunda cu linia „oficiala a saitului .Care datorie ? Soldatii romani nu aveau nici o datorie in Rusia ,la fel cum nici soldatii nemti.Razboiul a fost o conspiratie a marilor bancheri evrei.Sa mori intr-o conspiratie oculta nu e nici o datorie ,ci un dezastru provocat de necunoastere.Au murit sacrificati pentru scopuri meschine si in acelasi timp si ei au provocat moartea multor locuitori ai Rusiei nevinovati.Si soldatii nemti si cei rusi si cei romani si populatia evreiasca au fost sacrificati de oculta iudeo masonica ,blestemata fi-ei numele , pentru planurile ei malefice.
Care este linia oficială a site-ului? M-ați făcut curios.
ion coja
Si pe mine m-a facut curios! Cred ca pe toti, cititori si comentatori!
Asa cum inteles-o eu ,glorificarea romanilor …facind abstractie de greselile ,lasitatea ,egoismul ,inconstienta,rautatea sau prostia majoritatii lor .Astea sint motivele suferintelor in Romania.Mi-e teama ca daca continui ,pac ,pac, o i-au direct in freza ,primesc o interdictie pe viata de a mai mirii ceva pe aici ,o sa mi se zica ca si alte popoare au aceleasi probleme ,dar ce treaba am eu cu aia ?.Jandarmii care au impuscat taranii la 1907 ,jandarmii care l-au omorit pe Codreanu ,cei ce au ucis sau deportat evrei civili si jandarmii care i-au batut pe tarani la Pungesti nu sint o exceptie ci reprezinta adevarata trasatura de caracter a romanilor .Pe asta se bazeaza dusmanii Romaniei .Stiu ca romanii isi vor da in cap unul la altul.Aici e tragedia…Cei buni si cei intelepti in Romania sint o minoritate … Apropo si evreii fac tot la fel ,daca zici ceva contra ,li se ridica antenele si devi persona non grata ,ba inca mai si vorbesc intre ei sa te evite.Trebuie sa-i lauzi la nesfirsit ,daca te plictisesti si mai scapi una ,….fira-ti ai dracu de hoti si lichele ,orice a-ti face sa evitati munca cinstita ….esti terminat ,te privesc ca pe unul care a inebunit.Iertati-ma daca v-am ofensat .
Domnule Nicu, cu ani de zile în urmă dumneata ai cunoscut un evreu din Ardeal care a fost dus la Auschwitz de unguri. Acel evreu era un evreu în temă cu subiectul: Holocaustul. Iar dacă acel evreu ți-a spus dumitale că pentru evreii din România, adică de sub guvernarea de la București, a lui Antonescu, ce s-a întâmplat cu ei nu se poate numi holocaust, dumneata trebuia să faci cunoscută această declarație în fel și chip, să-i ceri omului detalii, să-l pui să dea o declarație olografă, în prezența unor martori etc! Iar nouă, celor care îți citim comentariile – comentarii deseori istețe și informate, aveai obligația să ne spui mai de mult ce mărturie prețioasă ți-a încredințat acel evreu demn de toată stima!… De ce n-ai făcut-o?
Cu un asemenea comportament, dumneata în ce categorie de români te înscrii? Sunteți unul din minoritatea cinstită, demnă, activă, sensibilă la necazurile și problemele altora, ale Neamului, sau sunteți unul din nenumărații pe care îi cuprinde majoritatea „lașă, egoistă, inconștientă, rea și proastă”? Am închis citatul!… Mai ai „obraz” să-i cerți pe alți români?!
Linia acestui site nu este „glorificarea românilor” fără niciun discernămînt! Ci pornim de la constatarea că există o diversiune complexă împotriva noastră care uzează și de tehnici de descurajare a noastră, de inoculare a ideii că suntem ultimii din Europa și din lume etc. Iar printre români constatăm că sunt mulți care, din lipsă de cultură, din lipsa informațiilor, ajung să ia în serios asemenea diversiuni! Reacția mea și a altora care scriu pe acest site, este să scoatem la lumină motivele pe care mulți le țin ascunse, motivele de a fi satisfăcut și mândru cu condiția noastră de români!
Asta nu înseamnă că nu suntem conștienți de păcatele noastre! Dar în cumpăna prin care trecem avem azi nevoie de mai mult curaj, de încredere în noi înșine și de elan! Iar dinaintea denigartorilor cu ce să vii dacă nu cu evidențierea momentelor de excelență românească?! Nu le inventăm, ci le descoperim sau le re-descoperim!
Nu! Una dintre trăsăturile românului este să se ia singur „la mișto”, să-și exagereze defectele, dar știi de ce o face: ca să se simtă bine celălalt! Străinul, pe care Dumnezeu l-a lăsat cu mai puține daruri, cu mai puține calități! Fudulia prostănacă este sancționată la români ca la nimeni alții! Adu-mi mie, din paremiologia altora, o vorbă ca asta: prostul dacă nu-i fudul parcă nu e prost destul! sau expresia teribil de plastică a-și lua nasul la purtare, corelată cu a umbla cu nasul pe sus!… Eu, domnule Nicu, toată viața am studiat psihologia românului, firea acestuia. O găsim cel mai bine exprimată în locuțiunile limbii române! Acolo s-au sedimentat, s-au înregistrat, „numitorii comuni” ai sufletelor noastre.
Bunăoară, de copil m-am bucurat să aflu că românii nu au luat parte la genocidul evreilor din vremea lui Hitler! M-am simțit mândru de ai mei, părinți, rude, compatrioți!… A fost acela un moment care i-a deosebit pe români de alte popoare! La fel cum, ne-a deosebit și felul în care i-am tratat pe prizonieri, atât la 1877, cât și mai apoi, mai ales în al WW2. Și așa mai departe!
Accente critice, auto-critice, s-au pus destule pe acest site! Citește, în Predica de la Petru Vodă motivele pentru care Maica Domnului ar fi îndreptățită să uite de noi Să-și ia de la noi privirea!…
În plus, nu este vorba propriu zis de o linie a site-ului ci, foarte probabil, de un „defect” al „proprietarului”: eu cred în oameni, în partea bună și frumoasă a lumii! Nu m-am lecuit nici până la această vârstă! Cred în colegialitate și prietenie, rude, vecini, consăteni etc., deși jigodii au fost destule, și printre colegi, și printre neamuri. Dar în niciun caz majoritatea! Aceeași este situația și cu comentatorii de pe acest site!
Tuturor, tot binele!
Acel evreu roman traieste aici in Vancouver ,il cheama David Erhat este din Bistrita si din cind in cind vine sa cumpere paine ,sper sa il mai vad ,stiti virsta ,nu poti sa stii niciodata.Tot ce am de la el este o mentiune scrisa cu mana lui in caietul de vizitatori ,numele si perioada cind a fost inchis la Auschwitz.Nu e simplu sa ceri asa ceva .Am observat ca se feresc,parca se tem .Atunci cind mi-a spus chestia aia mi-a aruncat-o asa ca pe o confidenta ,adica „fie vorba intre noi „,nu am reusit sa ajung la acea strinsa relatie care sa imi permita sa cer acest lucru .Sint 99,99 la suta sanse ca o asemenea cerere sa ridice antene .Toti acesti oameni au facut parte la un moment dat din armata israeliana ,a fost educati intr-un fel de nu comunica prea multe ,decit ce este pe traiectoria evreiasca sionista.Unul Adalbert din Satu Mare care a supravietuit la Buchenwald ,chiar mi-a zis-o in fata ” tu esti suspect ,oare ce scopuri ai ? altul m-a intrebat ,”oare ce demon te indeamna sa vorbesti tot timpul si sa intrebi de Israel „? care tot timpul ,numai cind vorbesc cu voi ,ce vreti sa va intreb ,de jungla amazoniana ?Intelegeti ? Am sa incerc totusi .Dar nu cred ca vreunul v-a accepta ,poate sa inregistrez ,cu telefonul, asa vre-o remarca soptita .Asta e concluzia mea dupa 20 de ani de trait in comunitatea lor.
Si sa mai adaug una,David a zis ceva in genul ,”evreii au avut noroc in regat (Romania) ,iar Adalbert cind era bine dispus a remarcat ,” intre un roman si un ungur ,prefer un roman oricind „.Chestii de genul asta .Oamenii astia sint fosti ofiteri ,nu poti sa le zici ,stai jos si scrie ! Ma mir ca am avut sansa si privilegiul sa aud si atit.
Referitor la chestia cealalta si eu sint tot la fel ,altfel nu as mai apare pe aici ,dar sperantele imi sint din ce in ce mai mici .Cum sa mai cred in romani cind ,intr-o anumita perioada ,frati-miu mi-a furat toti banii strinsi de mine pentru vremuri grele ,dupa ce i-am dat o casa gratis ,iar taica-miu a dorit moartea maica-mii pe motiv ca il deranja ca era batrina si suferinda ,desi angajasem o fata sa o ingrijeasca ,el teroriza fata sa nu mai vina si o speria ,iar pe maica-mea a jignit-o si stresat-o pina a bagat-o in pamint? Iar cind vin in Romania „prietenii ” nu pierd timpul cu mine daca nu au ceva de cistigat .Am ajuns sa ma intreb ,oare ce o fi gresit cu mine ?
Sufletele celor ce se odihnesc la cotul donului nu sunt nelinistite ca nu se ingrijesc noi conducatori de osemintele de acolo ci de mai rau ca sacrificiul lor suprem nu face doi bani la valoarea noilor conducatori.
NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE !
NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE !
CA AM SA MOR NEIMPARTASIT!
UN GLONŢ PORNIT SPRE PIEPTUL TAU,
CU PIEPTUL MEU EU L-AM OPRIT…
NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE !
E RANDUL NOSTRU SA LUPTĂM!
SI DIN PĂMÂNTUL CE NE ARDE,
NICI O FARÂMA SA NU DĂM !
NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE !
PENTRU DREPTATE NOI PIERIM
COPII NOSTRI, PESTE VEACURI
ONOARE NE VOR DA, O STIM !
NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE !
ADUNĂ TOT CE-I BUN SUB SOARE,
NE CHEAMA SI PE NOI LA PRAZNIC,
CIND ROMÂNIA VA FI MARE !
versuri gasite in ranita unui ostas mort in toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpatii de Curbura.( http://deveghepatriei.wordpress.com/)
Oare eroul care a scris aceste versuri, si-a vărsat sângele degeaba?
Oare noi acum ne batem joc de sângele lui?
Străinii de neam, impreuna cu trădătorii de 24 de ani nefericiţi au acaparat instituţiile statului(parlament, guvern, presedintie, armata, poliţie, justiţie, sri, sie…) si ne-au transformat in colonie de sclavi pentru străini !
Am rămas fara ţară, in 24 de ani nenorociţi de „civilizatie” si „integrare” occidentala!
Am rămas fara economie fabrici uzine, combinate, fara resurse, aur, petrol, gaze…fara pământul agricol pentru care acest erou si-a vărsat sângele! Colonie de sclavi pentru straini! noi ce facem? Dormim!
Mai simplu era sa nu fi dormit atunci cand se intamplau aceste nenorociri, sa nu ne bucuram ca – iata – ce domn era Tari si ce lord era Ady care ne dadeau ori de cate ori dadeau ceva din averea tarii, cate ceva si noua in pensii, in salariul minim, in ajutoare etc, si noi ne bucuram si taceam din gura, ba pe cei care nu erau de acord cu asa ceva ii faceam pe loc comunisti,neeuropeni, etc si ca asa trebuie sa dam tot ca sa fim si noi in mersul lumii. Acum cand e deja tarziu,cand sunt contracte ferme cu prevederi beton, ne-am trezit si noi ca nu e bine deloc.
Noi am inceput sa ne ascundem cand nu ne cauta nimeni. Acum dupa ce am vrut NATO si Scuturi anti rachetele lui peshte prajit e posibil sa ne caute cate unii, sa ne intrebe de sanatate, asa ca daca n-am avut de lucru, daca n-am avut ce face cu miliardele de euro, acum avem ! Ce am cautat am gasit. Relatiile noastre cu tarile arabe, cu Asia si Africa erau si cate putin mai sunt extraordinare, excelente si asa cum realitatea a dovedit nu am avut a ne astepta de la nici unii la amenintari, dar acum ca ne-am aflat in treaba si am inceput sa cautam umbrele si cand nu era soare si cand nu ploua, acum avem ce-am cautat. Incepem sa ne evidentiem ca o tinta in ochii prietenosi pana mai ieri ai lumii infierbantate a Orientului.
trebuie sa ne respectam eroii Romaniei doar pe cei care au luptat impotriva facismului pe frontul din Ungaria Cehoslovacia Austria,si pentru eliberarea Ardealului de nord,de sub ocupatia horty-ista.Cei care au luptat in est nu sunt eroi nationali,pentru ca Romania nu are granita la Stalingrad!
http://vbondheimer.wordpress.com/