SCEPTICISMUL SI MANUITORII DE SCLAVI
Agregat de CD

„Cei care te pot face să crezi absurdități, te pot face să comiți atrocități.” ~ Voltaire

Dependenta de paradigme, am ajuns sa credem in ceea ce ni se spune fara a verifica sau experimenta.
O consecinta a preluarii si conformarii cu aceste paradigme este folosirea lor de catre puterea aparenta, ce actioneaza in numele puterii ascunse, pentru a ne controla si a junge sa ne scrie si legile sociale dupa interesul lor.
Exista o tendinta umana naturala de a fi comozi pana la apatie, de a fi ignoranti, complezenti si lipsiti de initiativa critica, creatoare.
Pentru a iesi din aceasta stare, ca un cerc vicios in care nu actionam pentru ca din comoditate dam crezare unor legi si paradigme neverificate si asta pentru ca ne complacem in aceasta stare, aparent confortabila, deci trebuie sa ne indoim in primul rand de veridicitatea si eficienta pentru umanitate a acestor legi: trebuie sa devenin SCEPTICI.

Deci, asa cum spunea Gary ‘Z’ McGee: “ce trebuie un cetățean proactiv să facă? În primul rând: ar trebui să punem la îndoială toate legile, chiar și pe cele pe care le luăm ca atare(fara ale verifica).
Trebuie să ne întrebăm, este această lege valabilă?
Este această lege făcută de om in acord cu legea cosmică și ordinea naturală a lucrurilor?
Este această lege sănătoasă, mai ales în ceea ce privește evoluția umană progresivă?
Este această lege doar in favoarea celor de la putere, afectand echilibrul de putere?
Este această lege durabilă, în special în ceea ce privește sănătatea mediului?
Mai presus de toate, trebuie să ne întrebăm, dacă avem curajul necesar, daca aceste legi pot contribui pentru ca noi sa devenim un proscris, atunci când astfel de legi vizează să interzică libertatea.”

Scepticismul o armă necesară

Scepticismul este o atitudine de îndoială vadită si neincredere față de unul sau mai multe cazuri putative de cunoaștere care se afirmă a fi doar credință sau dogmă. Sensul original grecesc al cuvantului ”skeptikos” a fost „un intrebator”, cineva care se indoieste de idubitabilitatea afirmatiei și este încă în căutarea adevărului.
Scepticii au contestat veridicitatea sau fiabilitatea celor afirmate întrebând pe ce principii se bazează, sau pe ce legi natural/cosmice se stabilesc ele de fapt.
La inceput, in vremurile antice, Scepticii au fost Empiristi, deoarece isi bazau cunostintele doar pe ceea ce se putea verifica prin experienta, practic, iar mai tarziu, in evul mediu, a aparut si Rationalismul ajutand la confirmarea unei cunoasteri mai complexe si mai complete.
Scepticismul a aparut ca o necessitate de aparare impotriva speculatiilor ieftine si inselatoare ale sofistilor, asa cum apare si in condamnarile lui Socrate din Dialogurile lui Platon.
Sofistii au avut o mare trecere si influenta in toate sferele sociale si au avut o vasta influenta in domeniul etic/moral cat si politic, fiind concentrat mai ales in domeniul afacerilor, vanzand retete pentru success in viata. Sofistii s-au pretins a fi profesori sau filozofi si au fost in fapt abili influentatori.

Asirianul Lucian din Samosata l-a numit pe Isus, “acel crucificat sofist”.
Protagora a fost considerat la vremea lui ca un fondator al filozofiei grecesti in loc de fondator al sofistilor profesionisti, asa cum l-a considerat Platon, el ii invata pe tinerii elevi competențele și cunoștințele necesare pentru o viață de succes, în special în politică. El și-a instruit elevii să argumenteze din ambele puncte de vedere, pentru că credea că adevărul nu se poate limita doar la o singura parte. Protagoras a scris despre o varietate de subiecte și a avansat mai multe idei filosofice, în special în epistemologie. Câteva fragmente din lucrările sale au supraviețuit. El este autorul celebrei zicale: „Omul este măsura tuturor lucrurilor”, care este propoziția de deschidere a unei lucrări numite” Adevăr”.

Platon este în mare măsură responsabil pentru viziunea modernă a sofistului ca un instructor avar care predă metode evoluate de înșelăciunea. Platon îl descrie pe Socrate ca refutând unii sofiști în mai multe dintre dialogurile sale, reprezentând sofiștii într-o lumină nemăgulitoare, dar cu toate acestea, Protagoras și Prodicus sunt portretizați într-o lumină în mare parte pozitivă, în Protagoras – “Dialogurile” lui Platon.
Platon a descris sofiștii ca vânători plătiți după tineri și bogați, ca negustori de cunoaștere, ca atleti intr-o competitie de retorica. Din evaluarea lui Platon a sofiștilor s-ar putea concluziona că sofiștii nu oferă cunoștințe adevărate, ci doar opinii despre lucruri. Platon le descrie opiniile ca umbre ale adevăratului, el a căutat să distingă sofiștii de filosofi, argumentând că un sofist era o persoană care și-a câștigat existența prin înșelăciune, în timp ce un filosof era un iubitor de înțelepciune care căuta adevărul.

Aristophan, un contemporan al sofiștilor, i-a criticat pe sofiști ca pe maestri ai cuvantului in stare sa despice firul de păr in patru și a arătat ca oricare dintre ei ca fiind dispus să argumenteze din orice poziție pentru un pret adecvat.

Uitandu-ne in jur nu putem sa nu observam Academiile de Sofisti ale Ministerului de Interne, unde pretinsi profesori cu diplome cumparate, produc cadre de nadejde pentru noul Sistem Globalist. Formula magica care le asigura acestor cursanti cu diploma false succesul este ”tradarea de tara fara rusine si regrete”.

Va mai amintiti de vremurile mai vechi cand existau smekeri? Smekerii de bulevard, smekerii de cartier, erau peste tot, erau lipsiti de o educatie scolara, erau crescuti pe asphalt (street smart), erau cei care isi permiteau sa ia la “misto” pe oricine cu o atitidine abrupt sceptica. Da, erau scepticii de boulevard, cei care se indoiau de orice, stiind sa ceara elementele de baza doveditoare a teoriei/afirmatiei tale. Dca nu reuseai sa-ti argumentezi temeinic afirmatiile erai luat de mincinos sau prost. Acesti indivizi cu un instinct al supravietuirii mai exersat decat al celorlati copii ce o duceau bine acasa, manifestau indoiala ca o metoda a asimilarii de cunostinte.
Metoda sceptica(a indoielii) ii faceau sa verifice informatiile si tot odata ii faceau sa para mai destepti/smekeri decat noi cei “bine educati de acasa” care aveam toate sfaturile(paradigmile) de la parintii nostri, in care aveam incredere.

“Dubito, ergo cogito, cogito ergo sum.” ~ Descartes
Acum noi am ajuns sa fim tratati ca si copiii strazii si nu ne-am ridicat inca macar la nivelul sceptic al smekerilor.
Rationalistii au stabilit ca indoiala/scepticismul este calea spre cunoasterea rationala dincolo de cea experimentala, dar noi am uitat filozofia invatata in liceu si inca mai umblam bezmetici, spalati la ceier de emisiunile TV si restul Mediei de masa.

„Toate lucrurile sunt supuse interpretării; orice interpretare prevalează la un moment dat in funcție de putere și nu de adevăr.” ~ Fredrick Nietzsche
“Puterea este un concept complicat. Creierul uman are tendința de a confunda puterea și adevărul, sau cel puțin, de a confunda dictatele de putere ca fiind adevărul, chiar și atunci când acestea nu sunt. Legile făcute de om, în special acele legi crescute necuviincios prin trecerea timpului, tind să fie urmate de frică de dictatele puterii, mai degrabă decât de dictatele adevărului.
Legea făcută de om, ca și omenirea însăși, este în mod inerent falibilă. Problema este că creierul dependent de lege tinde să trateze astfel de legi ca infailibile, ceea ce are consecințe grave în lumea reală. Acest lucru se datorează, în mare parte, condiționării culturale și spălării creierului civic al statului. Statul vrea să-și mențină puterea, chiar și în detrimentul adevărului.” ~ Gary ‘Z’ McGee
După cum a spus George Orwell: “Când un public este stresat și confuz, o mare minciună spusă în mod repetat și necontestată poate deveni un adevăr acceptat.”
Este responsabilitatea noastră, a tuturor, să tragem la răspundere legea făcută de om în fața legii cosmice, supraviețuirea rasei umane depinde de asta.
Legea cosmică este pur și simplu modul în care universul funcționează de fapt, spre deosebire de modul în care noi presupunem că funcționează, asa cum am fost inavtati la scoala.
Pentru înțelegere este nevoie de circumspecție profundă și dorința de a fi sceptic în fața certitudinii oarbe.

Sclavia grea/clasica este clară și evidentă. Nimic nu este ascuns. Cine sunt sclavul și stăpânul e foarte clar. Sclavia discreta de azi, pe de altă parte, e sub acoperire. Nu este nici evidenta, nici de la sine înțeles. Totul este ascuns în spatele confortului, apatiei, securității, indiferenței și iluziei de libertate. Cine sunt sclavul și stăpânul nu este clar și este de obicei acoperit de o ierarhie nesănătoasă care duce la confuzie publică între autoritatea bazată pe frică și autoritatea bazată pe conducere liberă și transparentă, care, la rândul său, poate duce la o disonanță cognitivă politică și la poziția patetică in care se spune, „asa stau lucrurile”.

“Truth is a staff rejected.” ~Unknown “Adevarula este ceea ce nu ne vine a crede”. ~ Anonim
Poate că nu există o arenă mai precară pentru erori cognitive decât arena politicii, mai ales în ceea ce privește aria civica și cea a psihologiei puterii. Oamenii pot gândi abstract. Dar un astfel de gând se victimizează atunci când vine vorba de o disonanță cognitivă; în măsura în care noile cunoștințe, chiar și cunoștințele susținute de dovezi solide, sunt ignorate pentru a menține un sentiment de confort și securitate în mediul cultural: “astea’s vremurile, toti fac la fel, de ce sa fiu eu altfel? “…

După cum a spus Joe Dispenza, “unde ne punem conștiința și pentru cât timp, ne cartografiam destinul, atunci destinul nostru ca specie trăiește sau moare prin capacitatea noastră de a raționa prin fumul și oglinzile legilor făcute de om și de a-i trage la răspundere în fața legii cosmice. Trebuie să devenim conștienți de modul în care legile sunt folosite pentru a controla și asupri oamenii. Trebuie să ne opunem unui astfel de control și opresiune punând la îndoială legile făcute de om, în special legile învechite și mai ales legile menite să stoarcă bani de la mase. În forma actuală, sunt mult prea multe rachete finantate cu bani din așa-numitul „sistem de justiție” care sifonează bani de la săraci și îngrașă buzunarele plutocraților în vârful unui lanț nesustenabil de supunere.”

Robert B. Reich remarca:”scopul economiei este de a oferi tuturor oportunități de a trăi o viață plină, fericită și productivă. Cu toate acestea, atunci când cei mai mulți oameni realizeaza ca jocul economic este fraudat, acest scop cel mai de bază nu poate fi atins. Devine imposibil să trăiești fericit într-o societate care pare fundamental nedreaptă sau să trăiești bine într-o națiune plină de furie și cinism.”
„Cea mai mare amenințare pentru planeta noastră este credința că altcineva va veni si o va salva.” ~ Anonim
“În cele din urmă, nu avem pe cine să dăm vina decât pe noi înșine pentru sistemul fundamental nesănătos, nesustenabil, nedrept și necrutator din prezent. Începem să ne corectăm dându-ne seama cât de des luăm legile asa cum sunt(pe nemestecate, fara indoiala necesara) și cât de puțin suntem dispuși să punem la îndoială legile făcute de om. Atunci trebuie să avem curajul să nu ne supunem, fie prin nesupunere civilă, fie prin revoluție non-violentă în solidaritate pentru cauza comună a crearii unei lumi mai sănătoase pentru copiii noștri.
Trăind într-o lume condusă de state naționale și înșelați de iluzia libertății, suntem mai asemănători sclavilor din vremurile sclaviei dure decât cu ființele umane libere. Sclavul de azi este cetățeanul tipic al statului, care traieste robotic, fără să știe de amploarea propriei lui sclavii.” ~ Gary ‘Z’ McGee

Deci, ce vom face?
Cum prevenim ca disonanța cognitivă politică sa faca victime printre noi?
Începem prin a pune la îndoială lucrurile; regulile, legile, normele culturale, chiar și “adevărul așa cum îl știm”.
E nevoie să te simți inconfortabil. Trebuie să fim capabili să săpăm adânc și să ne punem la îndoială percepțiile politice și să le cântărim împotriva moralității, sănătății, libertății și iubirii ce vin din legea cosmica.
Nu trebuie să ne fie frică să ne simțim inconfortabil, chiar daca este în detrimentul securității noastre.
Iesirea din Matrix este ca o transformare a unei pupe informe intr-un splendid fluture, este dureroasa dar rezultatul va rasplati toate indurarile si Grja cea Mare trebuie sa fie ca pe viitor sa nu se mai repete aceasta disonanta cognitiva, sa nu mai fim victime ale “cadrelor sofiste”, sa Gandim sceptic!