1 martie 2012 | Romeo Tarhon

Conștient de faptul că de peste două decenii românii trăiesc difuz, dezarticulat, supuși fiind unui lung proces de polarizare dirijată și forțată, de atomizare, de învrăjbire și disipare, și manipulați manipulați  fiind de către clasa politică și presa obedientă, continui să pledez pentru necesitatea constituirii unui mare pol civic românesc prin coagularea cât mai multor militanți și forțe, acum risipite în grupuri, asociații, organizații, mișcări și alte alte forme asociative, și pentru intrarea grabnică în bătălia politică, pentru ca societatea să își cucerească prin luptă electorală statutul de putere reală în stat,  pentru a se contura într-o forță organizată și reprezentativă, încetând a se mai comporta ca masă de manevră și de decor.

Națiunea română este încă buimacă, răvășită, derutată, în derivă… La toate nivelurile, în toate mediile, breslele și categoriile, societatatea funcționează compartimental, în exagerat de multe structuri mărunte rupte unele de altele și aflate în competiție de preocupări și interese. Numeroase astfel de asociații și grupuri au fost lansate pe scena socio-poilitcă chiar de către strategii și sforarii din spatele tagmelor, găștilor și rețelelor politico-oligarhice care manevrează abil pentru menținerea stării de difuzie și bulversare, de nonfuncționalitate pentru împiedicarea apariției unei forțe de coeziune de proporții între partenerii sociali.

Este tot mai evidentă, odată cu intrarea în an electoral, starea de precipitare pe scena politică, fără a mai aminti faptul că unele formațiuni politice și structuri parapolitce se află în continuă campanie electorală la televizor și în ziare. De pildă: Dan Diaconescu cu partidul-televiziune, noile formațiuni-paravan ”Noua Republică” și ”Mișcarea Populară”, eco-agitatorii Liviu Mihaiu și Remus Cernea cu verzii, umaniștii și LGBT-iștii lor. Se accentuează de la zi la zi starea de încordare și nervozitate, de nerăbdare a fel și fel de oameni ”de bine” de notorietate care  dau interviuri sau nu scapă nici un prilej să apară la televiziuni, ori unii chiar la tribuna diferitelor manifestări politice de stradă, să își exprime mai pe față sau mai voalat preferințele politice, dirijând atenția electoratului spre formațiunile pe care le slujesc, lăsând impresia că vor binele țării și că vor să facă ceva pentru țară, motiv pentru care își trâmbițează demagogic simțul patriotic, dar  nu se jenează să se transforme în agenți elctorali și agitatori de partid în loc să se adreseze sincer societății, să îndemne la unitate și solidaritate, să o ajute să ajungă la maturitate ideatică și identitară, să o îndemne să se dezică de politicianism și să își găsească buni organizatori și lideri cumpătați dintre cei mai buni români.

Este jenant că trebuie să dau un exemplu deja antologic: maestrul Gheroghe Zamfir care a vorbit ca un adevărat chibiț de la tribuna USL cu prilejul mitingului paralel protestelor naivilor din Piața Universității… Sau declarațiile recente ale maestrului Florin Zamfirescu… Ori ieșirile la rampă a tot mai numeroși academicieni, universitari, scriitori, artiști, ziariști de prestigiu care transmit tot felul de mesaje politice anti-Putere sau anti-Opoziție, dar nici unul nu adresează societății  apeluri pentru strângerea rândurilor și constituirea unui mare pol civic, singura forță capabilă să anihilieze clasa politică și să aducă schimbarea mult invocată.

Există puține excepții de mari personalități care profită de puținele lor apariții publice pentru a îndemna românii să se unească, să se organizeze, să își desemneze cei mai de soi reprezentanți și să meargă pe frontul de luptă electorală, singura cale democratică prin care poate fi reformată o națiune. Este o mare onoare pentru mine să remarc cel puțin patru personalități care se adresează cinstit poporului: artistul și gânditorul Dan Puric, actorul și inegalabilul rapsod Tudor Gheorghe, scriitorul și profesorul Ion Coja și academicianul Florin Constantiniu.

Ce au în comun acești oameni? Dragostea adevărată de Neam și Țară  și un dezvoltat simț naționalist care îi recomandă drept cei mai înverșunați și de temut combatanți împotriva antiromânismului. De la acești destoinici români aflăm cât de imperioasă este  nevoiaca societatea românească să aglutinizeze, să coaguleze în jurul unor lideri spirituali autentici, capabili să descătușeze și să focalizeze energiile colective, acum disparate, în vederea schimbării la toate nivelurile, odată cu schimbarea generațiilor. Procesul ireversibil de înființare a unui mare pol civic, drept forță motrice a națiunii, trebuie să înceapă prin afilierea și sudarea cât mai multor grupuri, asociații, mișcări, ligi și alinațe, a cât mai multor militanți devotați cauzei salvării națiunii române de la pieirea lentă prin automăcinare și rătăcire în lume. Obiectivul major al marelui pol civic trebuie să fie înlocuirea clasei politice compromise de două decenii cu cei mai luminați reprezentanți ai soietății, pe care însăși socoietatea trebuie să îi promoveze și să îi impună. Este un proiect istoric și singura șansă a națiunii pentru a se salva de la pieire și pentru a se redefini ca putere civică decisivă în stat.