ROMÂNIA ÎNGERILOR
Rezumat al mesei rotunde ”România îngerilor” de la standul României în cadrul Salonului de carte din Paris, unde România a fost țară invitată de onoare în 2013[1]
Cuvîntul rostit de un călugăr basarabean
Nu-mi stă în obicei să vorbesc despre îngeri. Tema discuției de față a fost dictată, probabil, de cartea domnului Andrei Pleșu, ”Despre îngeri” și care era în program împreună vorbitor, dar nu a mai venit. Așadar, mă aflu într-o dificultate avînd în față o temă atît de înaltă.Nu știu a vorbi despre îngeri, dar vă pot vorbi despre un popor care trăiește laolaltă cu îngerii. Mă veți întreba de unde știu asta, de vreme ce nu văd îngeri. Vă voi spune că întreaga istorie a poporului român e legată de îngeri, căci doar cu ajutorul îngerilor un popor atît de mic și încolțit din toate părțile de uneltirile marilor imperii a reușit să-și păstreze credința ortodoxă, limba și obiceiurile.
E poate prea mult să vorbești în numele unui popor și, e adevărat, nu-mi pot asuma asta, dar vă voi povesti despre oameni din poporul meu pe care i-am cunoscut și care au avut o legătură cu îngerii.Eu, după cum vedeți, reprezint aici România, deși nu sînt cetățean român. Dar nu este nici o confuzie, căci eu am învățat și m-am format ca scriitor în România, scriu în limba română pentru români. Totuși eu vin din Republica Moldova, țară a cărui cetățean sînt, dar care nu este reprezentată nicidecum aici la Salon du Livre.
Republica Moldova, la rîndul ei, e și ea despărțită, deși nu despre asta vreau să vorbesc. Dau aceste detalii pentru a mă face mai ușor de urmărit. Vin așadar, de la mănăstirea Noul Neamț situată pe malul Nistrului, în Moldova și unde vreme de opt ani am avut ocazia să cunosc un om care era în legătură cu îngerii. A fost cea mai fericită ocazie din viața mea. Este vorba de părintele Selafiil, om care și-a consacrat întreaga viață slujirii lui Dumnezeu, a fost deportat în lagărele siberiene și a murit în pace în chilia sa la vîrsta de 97 de ani, fiind orb în ultimii 24 de ani de viață.
L-am întrebat, așadar, pe părintele Selafiil dacă vede îngeri. Părintele, după ce a ezitat puțin, mi-a răspuns: ”Nu. Dar gînduri bune de la îngeri mai primesc”. Apoi, parcă pentru a se prihăni pentru această vorbă, a adăugat: ”Eu sînt păcătos, nu văd îngeri. Văd numai draci”.
Părintele era de o desăvîrșită simplitate și, probabil, nu citise Isaac Sirul care scria că a vedea îngeri sau demoni este același lucru, căci este vorba de vederea lumii duhovnicești, a făpturilor netrupești la care au acces doar cei curați cu inima, adică desăvîrșiți.
Un exemplu bun în acest sens este Sfîntul Andrei cel Nebun pentru Hristos, care vedea îngeri și demoni deopotrivă. Dar observați cum îi vedea. Sfîntul Andrei era văzut în Constantinopol aruncînd cu pietre în pereții bisericilor și sărutînd pereții bordelurilor. Cînd a fost întrebat de ce face asta, a răspuns: ”Atunci cînd oamenii vin la biserică, demonii care îi ispitesc rămîn afară, umblînd în jurul bisericii, de aceea arunc cu pietre după ei. Însă cînd creștinii se duc la casele de desfrînare, îngerii lor păzitori îi așteaptă întristați afară, de aceea sărut pereții acestor locuri necurate, căci în adevăr sărut picioarele îngerilor”.
Eu vreau să cred că ne aflăm aici într-un loc în care îngerii noștri păzitori ne-au urmat, iar drept dovadă este și discuția noastră despre ei, despre Ortodoxie, despre oamenii vrednici din poporul nostru.
Acum vreau să mă întorc la vorbele părintelui Selafiil care se stingherea să afirme că vede îngeri, dar a zis că primește gînduri bune de la îngeri. În fapt, lucrarea îngerilor este aceea de a ne releva voia lui Dumnezeu, de a ne șopti gînduri bune.Părintele Dumitru Stăniloaie, a cărui nume a vost pomenit mai înainte de Domnul Colosimo, a fost întrebat odată dacă a văzut îngeri. Cel mai mare teolog al nostru și martir al temnițelor comuniste a răspuns: ”Nu, pentru că niciodată nu mi-am dorit să văd îngeri. Dar l-am văzut pe Hristos”. Și tot el spunea că îngerii și oamenii se află într-o permanentă legătură de cunoaștere a lui Dumnezeu, astfel încît oamenii află de la îngeri experiența cunoașterii netrupești a lui Dumnezeu, iar îngerii învață de la oameni experiența cunoașterii care se face și în trup. Cunoașterea pe care și-o comunică la nesfîrșit nu este alta decît cunoașterea dragostei lui Dumnezeu.
Să nu vă pară lucru mare afirmația că îngerii au ce învăța de la oameni în materie de cunoaștere, căci și apostolul Pavel a zis că Hristos nu s-a întrupat pentru îngeri, ci pentru oameni. Așadar, cunoașterea în trup, care nu este accesibilă îngerilor, ei fiind netrupești, este cunoașterea tainei întrupării lui Dumnezeu din dragoste, întrupare care este nedespărțită și neamestecată firii Dumnezeiești a lui Hristos.
Părintele Dumitru Stăniloae este cred cel mai mare teolog al secolului XX, filozof și membru al Academiei Române, fiind autorul celei mai depline edițiie a Filocaliei, care se face, prin comentariile pe care le dă, mai minunată decît ediția rusă sau greacă. Vă dați seama că România este țara în care oameni precum Dumitru Stăniloaie, oameni care au fost purtători de lumină și cunoscători ai tainelor îngerești, au fost închiși cîte 15, iar alții cîte 20 de ani și mai bine în temnițe, unde erau torturați și uciși cu miile. Din acest punct de vedere, lumina cu care strălucește România prin acești oameni minunați este o lumină care strălucește din iad, lumina care a umplut iadul prin moartea și pogorîrea lui Hristos.
Am, așadar, o bucurie înmulțită astăzi să mă aflu la Paris, să reprezint acest popor, făcînd pomenire a tot ce a avut el mai bun: mărturisitorii lui Hristos. Este o ocazie minunată și mulțumesc gazdelor că ne-au dăruit acest prilej, căci nu este ceva mai reprezentativ pentru România decît mărturisitorii ei din toate timpurile, mărturisire care s-a făcut laolaltă cu îngerii pe care ne-am îngăduit să-i pomenim aici.Mai vreau ca taina cunoașterii iubirii lui Dumnezeu care se lucrează veșnic în cer și pe pămînt să ne preocupe măcar din cînd în cînd și pe noi. Această taină se va prelungi în veci, în împărăția iubirii lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este veșnic, iar dragostea lui niciodată îndeajuns de cunoscută și cu neputință de pătruns. Iată de ce avem nevoie de această împreună lucrare cu îngerii și nu este stare mai fericită decît aceea de a cunoaște dragostea lui Dumnezeu.[1]
Textul de față nu este o stenogramă, ci o reproducere din memorie, cred foarte fidelă, a discursului rostit în cadrul programului oficial al Salonului de Carte de la Paris. Stilul familiar al cuvîntării a fost prilejuit și de cuvîntul de deschidere al lui Jean Francois Colosimo care a început prin a spune: ”Nu sînt aici în calitatea mea oficială de Președinte al Centrului Național al Cărții, ci în calitatea mea de creștin ortodox”.
Ieromonah SAVATIE BASTAVOI
[…] aug 2014: Cuvîntul rostit de un călugăr basarabean la masa rotundă ”România îngerilor” de la standul… – Vă voi spune că întreaga istorie a poporului român e legată de îngeri, căci doar cu […]
Zicătoarea corect arată astfel: „Nici înclin, nici mânec”.
Atunci când a fost făcută avea sensul de: Nici nu rămân, nici nu plec. „A înclina” însemna „a rămâne, a se aşeza” [„A ÎNCLINÁ, înclín, vb. I. 1. Refl. şi tranz. A (se) apleca în jos sau într-o parte”], iar „a mâneca” = „a pleca” [MÂNECÁ, mấnec, vb. I. Refl. şi intranz. (Pop.) A se scula dis-de-dimineaţă; a pleca dis-de-dimineaţă; p. gener. a porni, a pleca. – Lat. manicare. Sursa: DEX ’98].
Cu timpul aceşti termeni au devenit arhaisme, nu se mai foloseau, iar cei care auzeau formularea o raportau la cuvinte cunoscute, apropiate fonetic dar deloc ca sens: clinul şi mâneca de la cămaşă.
Asta se învăţa (cred că nu se mai învaţă) la lingvistică, la disciplina Istoria limbii române (Limba română veche).
Am auzit și altă explicație, pornită de la etimologia toponimului MÂNECIU. Cuvîntul CLIN înseamnă și „coborîș”. Iar MÂNECIU ar desemna partea de sus a urcușului, zicea colegul meu. În DEX și în Dicționarul Academiei nu este înregistrat acest cuvînt, dar asta nu închide discuția. Are cineva altă etimologie pentru MÂNECIU? Este undeva înregistrat acest MÂNECIU ca substantiv comun?
MANECIU vine de la MANEA un nume de cioban probabil. Exista in partea cealalta a muntilor localitatea MANESTI.
1. Din alt dex:
„ mî́nec, a -á v. intr. (lat. mánico, -áre, a sosi dimineață. V. mîne). Vechĭ. Mă scol dimineața: cine mînecă de dimineață, izbutește maĭ mult în pĭață (Pan); cine mînecă, nu întunecă (nu-l apucă noaptea pe drum). Azĭ. Pe mînecate, des-de-dimineață [!], în zorĭ, înainte de cîntătorĭ. De mînecate, de dimineață de tot: a porni de mînecate. – Și demînecate: de demînecate începură a sosi țăraniĭ (CL. 1910, Dec. 1112) demînecate pînă în seară (VR. 1912, 10, 53). – Cjb. dă și un subst n. mînec, zorĭ: a porni de mînec. ”
2. Din Alexandri, „Poezii populare ale românilor”, Note:
„Românii împart ziua și noaptea în următorul chip:
Ziua
Răsărirea (soare-răsare).
Prînzișorul, cînd e soarele de trei suliți.
Prînzul. Cînd stă soarele în cruce, la amiazi.
Chindia, cînd e timp de toacă și apusul.
Iară noaptea se împarte în amurgul, în a treia strajă, pe la culcare.
La cîntători, cînd cîntă cocoșii în miez de noapte.
La mînecate.
În zori, cînd se înghînă ziua cu noaptea, sau se mijește de zi. (nota culeg.)”
La noi: masa de la chidie=ojină
3. Gabriel Gheorghe:
„Clin” ar putea fi o altă parte a zilei; nu vrei să ai de-a face cu cineva nici seara nici dimineața.
4. De pe net:
a. „Cînd, mai deunazi, aflu citind operele lui M.Sadoveanu ca G.Coşbuc susţinea că „mînec” înseamnă „mînecatul”sau masul omului, după ce a făcut drum de o zi.
Să n-ai de-a face cu anume semeni ai tăi nici în clin (culmea dealului, colină), nici în mînec,- nici în valea popasului.”
b. „Explicarea justă, în opinia noastră, o face V. Eftimiu care consideră că forma originară a expresiei a fost (a nu avea) nici în clin, nici în mînec, unde clin avea înţelesul învechit de „pantă pe care coboară carul” (sens neînregistrat de dicţionar)6, iar mînec însemna „urcuşul, acolo unde ţăranul îşi mînă boii sau caii”.” (Lilia Trincă, Etimologia populară – mijloc de motivare a arhaismelor din structura unor frazeologisme)
c. „Forma românească veche a substantivului corespunzător verbului latin manēre « a rămânea ».” (Florica Bechet, Conceptia lui Emile Benveniste asupra numelor de origine indo-europeană)
Felicitări!
Numai ca manecate ca si Manea vine din „a mana” ca in „mana caii vizitiu”.
MANECATE este cand „mai vitele la pascut”
Clara treaba.
Iar Manea vine de la cel care mana caii sau turmele.
Adica acelasi lucru.
Localitatea aceea Maneciu poate veni de la Manea dar tot asa si valea pe unde erau manate turmele la munte. Din intamplare cunosc localitatea.
D-na alina,
Am mai spus-o si o voi repeta pana cand se va retine.
Faptul ca ar exista doua tabere, dacisti si latinisti, este o minciuna scornita de acesti descreierati pentru a-si ascunde adevaratele intentii.
Dacisti exista, unii rau-intentionati, altii doar necunoscatori, cei care sustin ca poporul roman este exclusiv dac.
Latinisti nu exista. Nu exista nici o singura persoana, istoric sau om de rand, care, simetric, sa sustina ca noi suntem numai romani.
Exista insa o mare multime, poporul roman in totalitatea lui (minus descreieratii), care, de la oamenii de stiinta la omul de pe strada, sustine ca stramosii nostri sunt dacii si romanii.
Impotriva acestora, impotriva intregului popor roman deci, lupta dacistii si nicidecum impotriva latinistilor, o tinta falsa, inventata de ei, inexistenta.
Foarte corect! Nu există „latiniști”! Care, prin simetrie cu „daciștii”, să susțină că ne tragem numai din latinofoni, din romani!
Da, asa este. Pe mine ma supara faptul ca exista doua tabere care se tot ciorovaie de pomana. Satul arde si baba se piaptana. Suntem romani cu totii si cred ca avem treburi cu mult mai importante de rezolvat decat chestiunea in cauza care mi se pare una artificiala.
Pentru cine se mai indoieste ca dacismul este promovat de KGB:
„Ma adresez, cu disperare, Ambasadelor Rusiei si Ucrainei, ale caror popoare s-au nascut si au crescut la Tartaria: Fratilor! Istoricii romani vor sa distruga dovezile de piatra ale drepturilor noastre la un leagan comun. Veniti sa aparam Tartaria!“
Napoleon Savescu, Congres de Dacologie 2003 (Sursa: Internet).
Deci:
– Popoarele rus si ucrainean „s-au nascut si au crescut la Tartaria”.
– Acestia sunt fratii lui Napoleon care li se adreseaza patetic: „Fratilor!”
– Pe ei ii striga Napoleon „cu disperare” parandu-i pe istoricii romani care „vor sa distruga”, ce?
– Aici e aici!… Iata ce vor sa distruga afurisitii de istorici romani: „dovezile de piatra ale drepturilor noastre la un leagan comun.”
– Rusii si ucrainenii au leaganul comun cu dacii, iar afurisitii de istorici romani nu recunosc acest „adevar tulburator”, drepturile rusilor si ucrainenilor la „leaganul comun” carpato-danubiano-pontic, la teritoriul dacic.
– Drept care cel caruia nu-i pica bine ca noi suntem urmasii dacilor si romanilor si ne face frati cu ucrainenii si rusii se simte indreptatit sa strige dupa ajutor:
„Veniti sa aparam Tartaria!”
– Adica Napoleaon, cu forte rusesti si ucrainene sa apere Tartaria de nemernicii astia de romani!…
Ii stiam pe kgbisti mai destepti. Credeam ca isi recruteaza agenti mai inteligenti. Cu astia care se dau singuri de gol nu vad cum vor apara Tartaria.
…
Dacă citatul este autentic, când am să-l mai văd pe Napoleon am să-i fac puțină stomatologie, la dinții din față! Nemernicul!
Cred ca n-ar fi rau facut un articol separat cu acest post.Poate si facute cunoscute citatele in cadrul unor emisiuni.
@ Domnu Coja, mai faceti in prezent emisiunea Intrebari Lamuritoare?
Tot încerc, dar fără bani… Cele opt emisiuni la Nasul au costat 2500 de euro.
Nu se cioravae nimeni.
Dacistii adica o parte a lor sustin ca ne tragem din daci si romani .
Dar cauta sa reconstruiasca limba dacilor, sa cunoasca mai bine cultura dacica.
Nu vad ce e rau in asta.
Alti dacisti adevarat falsi dacisti au aparut prin basarabia la porunca rusilor sa arate ca esxista romanoi si daci si in ziu de azi cu scop de dezbinare a poporului roman.
Dar si-au luat teapa cand au vazut ca dacii vorbeau pe romaneste adica limba romana are si cuvinte din limba daca.In alte limbi mai ales slave nu exiosta aceste cuvinte.
Cititi cu atentie ce scrie alina si legati-va centurile de siguranta pentru ca va paste un mare pericol.
Astia sunt rude apropiate (unele pe fata, altele mascate) ale lui Bivolaru, se aduna si pe Bucegi si la Cetatile dacice. N-au decat, fiecare e liber sa faca ce doreste. Ar trebui insa sa li se interzica sa amestece pe parintii nostri in vrajitoriile lor. La fel, sa nu se atinga de crestinism.
Marele pacat e ca exista, si inca multi, naivi care se lasa atrasi in cursa lor. Cei care stiu cat are gurul Zoltan in comun cu dacii pot aprecia in ce masura el ii conduce pe adeptii sai spre daci si in ce masura intr-o cu totul alta directie.
Cand am citit cuvatul spiritualitate am intrat in alerta caci e un termen folosit in practicile orientale si de tip new age. Am dat o cautare rapida pe internet si am aflat ca dl.BARTHA ZOLTAN este fondatorul si presedintele Cetrului de cercetari si aplicatii astrololgice Helios. Practicant yoga, genul care nu-L lasa nici pe Dumnezeu in pace si face un melange de practici si credinte.
http://www.astrohelios.ro/wp-content/uploads/2013/04/Bartha-Zoltan-fondatorul-si-presedintele-CCAA-Helios-.pdf
Se stie prea bine cum e abordata problema Daciei intr-un astfel de context, cum se discuta problema „istoriei reale a Daciei”. Din cauza unor astfel de parascovenii sunt compromisi cei care cu buna credinta cauta sa afle istoria neamului si a spatiului nostru romanesc si probabil aceste „teorii” alimenteaza si conflictul dintre dacisti si latinisti (termeni care nici nu ar fi trebuit sa existe).
Mulțumesc. Trebuia să fiu mai atent…
Bun avertismentul colegei noastre „alina”, deși un pic tardiv.
…Caci nefiind atent, ați fost iremediabil compromis din cauza unor asemenea parascovenii…
… de antologie.
Doamna Alina, asadar spiritualitate, conform dictionarului dumneavoastra personal, inseamna ceva malefic. Cu susul in jos. Asadar, de exemplu, Mircea Eliade a fost si este un individ malefic care s’a ocupat cu malefica spiritualitate orientala. Asadar, sistemele spiriyuale autentice, vechi de mii de ani ale orientului sint, conform etichetarii dumneavoastra, new age. Confucius este malefic. Cofucius este un tip ce apartine new age’ului. Inteligenta treaba. Lao Tzu, asemenea. Asemenea celor doi, mii si mii de alti intelepti autentici ai culturii, civilizatiei si sipiritualitatii orientale sin aruncati precum niste nimicuri si niste malefici la groapa de gunoi a new age’ului. Inteleapta treaba!
Cum doriti sa vorbim de spiritualitatea dacica? In ce termeni ar trebui sa ne exprimam ca sa nu sifonam extrem de sensibila dumneavoastra… spiritualitate. Sa vorbim de crestinismul dacior? Cum sa ne exprimam?
Astrologia este o stiinta veche de mii de ani. Sinteti dumneavoastra in masura sa decideti daca astrologia este sau nu este o stiinta autentica? Si apoi, nu asta este tema Taberei spirituale. Nu despre astrologia dacica se discuta. Dar, ca majoritatea oamenilor de astazi, ati gasit dumneavoastra CEVA si GATA, nu’i bun! La gunoi! DE ce nu vedeti ceea ce este bun, constructiv, valabil, intr’o asemenea initiativa. Domnul Bartha este un exemplu minunat atat cat si pentru dumneavoastra cat si pentru multi dintre noi, romani, secui,rusi, bulgari, evrei si care mai doriti dumneavoastra sa’i enumerati. Binele de ce nu’l vedeti? Si, dumneavoastra ce faceti pentru Neamul nostru, pentru binele Neamului?
În „Antologia sanscrită” George Coşbuc traduce un pasaj din cărţile înţelepciunii, Vedele, prin versurile: „UŞOR CONDUCI PE UN NETOT, DAR MAI UŞOR PE CEL CU MINTE…/ PE-UN SEMIDOCT NICI TU, PĂRINTE, NICI ZEII CERULUI NU POT.”
Semidoctismul, superficialitatea, graba de a eticheta fac imposibilă înţelegerea justă şi practicarea acestui sistem perfect.
Pe langa Mircea Eliade si George Cosbuc apartine de new age. Basca, Constantin Brancusi care a practicat yoga. Si el apartine new age’ului.
Rastalmaciti! Personal nu am nimic impotriva acestul cuvant. Este folosit si in ortodoxie, de pilda. Eu aici m-am referit strict la genul acesta de conferinte. Si cand termenul este insotit si de un nume gen zoltanhelios (sau cum o fi fost caci dl. profesor a sters informatia) lucrurile sunt destul de clare.
Probabil trebuie sa adaug ca nu am nimic nici cu dl.BARTHA ZOLTAN. E treaba dumnealui in ce crede si cum crede. Am identificat doar niste granite pentru a nu se confunda lucrurile.
Ce informație am șters? Nu cred! Nu șterg informații, ci injurii doar!
Va rog sa ma scuzati, nu ati sters nimic. Am scris raspunsul pe fuga dimineata si nu am observat ca in josul paginii era comentariul lui Dacicus. Eu l-am cautat mai sus.
TABĂRA SPIRITUALĂ A TRADIȚIILOR STRĂVECHI DIN SPAȚIUL CARPATIC
Editia a X-a, 20–24 septembrie 2014, Hotel Cascada – Stațiunea Durău
În cadrul acestei Tabere Spirituale, în continuarea edițiilor anterioare care au purtat numele de ”Tabăra de Spiritualitate Dacică”,
vă invităm să descoperim împreună fascinația istoriei reale a
magicului spațiu carpato-danubiano-pontic.
Istoria nu este doar ce ce întâlnim în cărți sau prin descoperirile arheologice, ci mult mai mult decât atât. Adeseori tărâmul legendelor, poveștile despre uriași și fii de împărați, epopeele transmise din gură în gură, evocă mult mai profund misterele vremurilor demult apuse. Cele mai aparte învățături ale civilizațiilor străvechi nu au fost scrise decât într-o foarte mică măsură. Transmisia prin viu grai, inițierile marilor ordine preoțești, ritualurile preoteselor focului, obiecte cu diverse puteri magice au fost parte integrantă a unori culturi pe care acuma le considerăm doar povești pentru adormit copiii. Dar copiii știu că este adevărat, ei cred în prinți și prințese, în lupta dintre Făt Frumos și zmeul cu multe capete, ei cred că întoteauna va învinge puterea binelui. Suntem aproape de acele vremuri în care multe legende vor prinde viață și gradat fiecare adult va începe să redescopere copilul din el însuși, inocența, puritatea și credința de nezdruncinat, ce vor deveni arme imbatabile în fața răului.
Astfel, te invităm să lași acasă îndoielile adultului din tine și vino să căutăm împeună întrebări pline de miez, care se rostesc de pe buzele copilul care se regăsește pe el însuși.
Vom reveni în curând cu informații despre program !
Locaţia: Hotel Cascada 3***, Staţiunea Durău (www.hotelcascada.ro)
Cazare preţul de cazare conţine PRÂNZUL, fără mic dejun
– dubla: 60 ron /noapte / persoană
– apartament cu 4 paturi: 55 ron / noapte / persoană
Notă: Avand in vedere nr. redus de camera, NU sunt disponibile camera in regim single !
Taxa de participare: 80 RON pt 3-4 zile, 60 ron pt 2 zile si 40 ron pt o zi
Înscriere: până în data de 1 septembrie 2014
Pentru înscriere vă rugăm să trimiteţi un mail de confirmare la zoltanhelios@yahoo.com si transferati costul integral de cazare in contul urmator:
Bartha Zoltan, Raiffeisen Bank: RO79 RZBR 0000 0600 0985 8342.
Mentionati OBLIGATORIU numele si prenume la ghisul bancii unde depuneti banii, sau in rubrica „reprezentand …”daca faceti transfer on-line
BARTHA ZOLTAN
––––––––––
0757 086584
zoltanhelios@yahoo.com
http://www.astrohelios.ro
Pare să fie ceva serios. Asemenea inițiative – mă gândesc acum, ar putea să-și facă reclamă pe acest site, dacă este vorba într-adevăr de TRADIȚIE și SPIRITUALITATE. Sper, românească, dacă nu se face nicio specificare… Altminteri, și alte tradiții au valoarea lor. Sunt invitate și ele pe acest blog, dacă sunt loiale Țării.
Domnule Coja, domnul Bartha organizeaza de mai multi ani tabere care pana acum se numeau Tabere de spiritualitate dacica. Iata un scurt fragment din cadrul
programului Taberei din 20011:
SPIRITUALITATE DACICA
Editia a VIII-a
20 – 24 iunie 2011, Muntii Bucegi, Hotel Pestera
Luni, 20 iunie (Soarele rasare la 05:27)
13:00 – 14:30 – Pranzul
15:00 – 16:30 – Conferinta: “Apartenenta la sufletul neamului – prima parte”
16:30 – 17:00 – Meditatie: „Comuniune cu Sufletul Neamului Romanesc”
17:00 – 17:15 – Pauza
17:15 – 18:45 – Conferinta: “Sfinxul si tainele sale”
19:00 – 20:30 – Cina
20:45 – 21:15 – Conferinta: “Semnificatia misterioasa a horelor stravechi Romanesti ”
Domnul Bartha, este unul din acei secui care mai inainte de toate se considera OM. Apoi se cosidera a fi urmas al dacilor si afirma cu mult bun simt ca este dac. Parerea mea e ca asemenea oameni ar trebui apreciati si chiar pretuiti. Este chiar o situatie cu totul remarcabila. Este un om cu care se poate discuta, pe un nivel elevat. Un om foarte inteligent, cu foarte mult bun simt, de o cultura vasta si cu un suflet nobil.
Este trist ca apare o doamna Alina, care intra in ALERTA, face o cercetare profunda si apoi pune stampila: RESPINS. De ce? Sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de semidocti si de oameni superficiali!
Personal, il apreciez in mod deosebit pe domnul Bartha si’i sint profund recunoscator recunoscator pentru ceea ce face pentru Neamul Romanesc. Este, totodata, un exemplu viu al bunei intelegeri intre romani si secui. In fond, ce i se poate reprosa? Si de ce sa fim mai mereu orientati intr’un mod maladiv pot sa scriu, pe a cauta, a gasi si chiar a inventa aspectele negative din viata unui om, scapand din vedere ceea ce este bun, constructiv? E o situatie bizara, malefica pot sa spun. Sa vezi mai mereu petele negre din viata unui om si sa nu vezi lumina ce emana din fiinta lui. In felul acesta nu vom fi niciodata capabili sa construim si sa ducem la bun sfarsit nimic bun. Vom fi ingropati in propria rautate. Fereasca Dunmnezeu!
Sunt mulți secui care cred că secuii sunt daci maghiarizați!… La fel, slovacii cred despre ei că sunt daci slavizați! E de luat în seamă aceste opinii și de cercetat! În orice caz, și secuii, și slovacii, s-au dovedit caractere mai puternice, mai cavaleri, mai bărbați, decât ungurii, respectiv cehii!
Salutări dlui Bartha! Barta este (și) nume aromânesc!
Storicii oficiali, chiar români, vorbesc de traiul secuilor, pînă nu demult, în obștii sătești, ca despre o dovadă de tribalism primitiv nomad, ca să dea de-nțeles că-i vorba de o ramură a maghiarilor. Restul, români, sași, maghiari (în afară de secui desigur), șamd, în mare parte, deja trecuseră la ”o formă de organizare superioară, feudalismul”, cu stăpîni și slugi: iobagi, șerbi, vecini, șamd.
Dar obștea, ce-a fost răspîndită la toți românii, din vremuri străvechi, mărturie mai stau pășunile și pădurile comunale, nu are asemuire cu nici un alt fel de a trăi al oamenilor, fie din trecut, fie din zilele noastre; nu ieste altul mai bun.
Obștea n-are nici în clin nici în mânec (fără Ă) cu vița pe drumuri, nomadă.
Foarte corect raționamentul.
Nu cumva se zic, corect, „nici în clin, nici în mâneci”?
Ați introdus bine disticția viață nomadă – pe care au dus-o ungurii, și viață statornică, a secuilor.
Ați scris VIȚA în loc VIAȚA, probabil. Dar e și VIȚA de invocat: popoarele nomade nu au cultivat vița de vie! Era o „contradicție” în termeni!
Am mâncat un „i”; „viața” am vrut să scriu.
„Era, înainte de toate, rubrica „Vorba ăluia”, în care el (n.m. Coșbuc) dedea lămuriri nu numai interesante, ci totodată și instructive asupra zicătorilor românești. Citez câteva dintre acestea:
„Nici în clin, nici în mânec” (nu „ mânecă”, cum zic pocitorii limbii românești). „A prins prepelița de coadă”. ,Brașoave”. „Lasă-l în moartea lui”. „La botul calului”. „Cu cățel cu purcel”. „Opt cu a brânzei”. „I-a suflat în borș. „Burtă de popă”. „A vorbi românește”.
„Românul vorbește „românește” – zice Coșbuc – ceea ce are la inimă are și în gură și ce spune e limpede spus”.
Limba lui e frumoasă și ține la ea. Când vorbești rău românește – în înțeles gramatical – românul zice că vorbești păsărește”. Și din nefericire, mulți români parcă au jurat să facă limba noastră o „limbă păsărească”.”
Gabriel Gheorghe la cartea „Proverbele românești și proverbele lumii romanice”, Ed Academiei, a trebuit să pună o erată, pentru că ultimul corector sau tipograf, a văzut „greșeala” și-a pus mânecă.
(Ioan Slavivi, Amintiri)
http://books.google.ro/books?id=FZjoAQAAQBAJ&pg=PP1&lpg=PP1&dq=ioan+slavici+amintiri&source=bl&ots=Ajwx4R8-0V&sig=IbgN1R3QFpUvjbBNF-nmtPIFAhc&hl=ro&sa=X&ei=KxHSU4WEIOvnygPi14KABA&ved=0CBwQ6AEwADge#v=onepage&q&f=false