Rusia lui Putin se apropie de o victorie devastatoare. Fundația Europei se cutremură
Publicat:
Rusia lui Putin se apropie de o victorie devastatoare. Fundația Europei se cutremură
Trebuie să discutăm despre Ucraina. În timp ce atenția lumii s-a îndreptat spre războiul dintre Israel și Hamas, acest pământ bogat și întunecat a fost zguduit de un dur cutremur. Contraofensiva Ucrainei a eșuat sau, potrivit declarațiilor lui Volodimir Zelenski, „nu a dus la rezultatele scontate”, scrie THE TELEGRAPH.
Pe măsură ce ucrainenii vlăguiți se retrag din fața meterezelor ridicate de ruși și de pe terenurile minate, inițiativa le revine iar invadatorilor. Rusia înaintează prin rămășițele ‚scheletice’ a ceea ce ar fi trebuit să fie Marinka, un oraș din regiunea Donețk, poate, de o importanță mai degrabă psihologică decât strategică. Rachetele atacă din nou Kievul. Prima Doamnă a Ucrainei, Olena Zelenska, a apelat la BBC ca să avertizeze că țara sa se confruntă cu un „pericol de moarte”.
Citeşte şi: Ce ar însemna unirea R. Moldova cu România? – Stiripesurse.md
Acum este rândul ucrainenilor să se regrupeze și să încerce să-și păstreze ce au. La fel ca în 1914, o linie fortificată străbate frontul, din Delta Niprului spre frontiera rusească. Și, tot la fel ca atunci, tehnica militară este în dezavantajul apărătorului, astfel încât micile victorii sunt câștigate cu un preț imens.
În definitiv, Primul Război Mondial s-a încheiat în parte pentru că aliații dispuneau de mai mulți oameni. Într-un mod dur, ei au putut, mai ales după implicarea deplină a Americii de pe la începutul anului 1918, să trimită mai mulți oameni pe front comparativ cu Puterile Centrale.
Rusia lui Putin se apropie de o victorie devastatoare. Fundația Europei se cutremură
De această dată, avantajul demografic este de partea Rusiei, a cărei populație este de peste trei ori mai mare decât cea a Ucrainei. Rusia a reorientat o treime din producția civilă de dinainte de război spre armament și muniție, iar acum ar putea merge până la capăt date fiind dronele – echivalentul modern al sârmei ghimpate și al mitralierelor care i-au ajutat atât de mult pe apărători prin noroaiele Olandei.
Pentru ruși, costurile pe termen lung ale acestei reveniri la o economie în vremuri de război sunt exorbitante. Vladimir Putin i-a condamnat pe greu încercații „mujici” la ani întregi de lipsuri și foamete. Dar, deocamdată, asta a mers. Rusia a răzbit până în iarnă fără vreo înaintare a Ucrainei.
Suntem cu toții înclinați să fim părtinitori și, fără îndoială, se vor scrie articole despre cât de greu este să pui la treabă niște vajnici apărători. Dar acest blocaj era departe de a fi previzibil în momentul lansării contraofensivei din iunie.
M-am numărat printre cei care se așteptau ca Ucraina să ajungă din nou la Marea Azov – un avans care ar fi putut prea bine să pună capăt războiului. În 2022, Ucraina demonstrase că rușii nu pot să reaprovizioneze Crimeea prin Strâmtoarea Kerci. Ruperea podului terestru ar fi lăsat garnizoana rusă izolată în peninsulă. Ucraina le-ar fi întrerupt curentul electric și aprovizionarea cu alimente, putându-se astfel deschide o cale spre negocieri.
De ce m-am înșelat oare? Am discutat nu doar cu ucraineni, ci și cu observatori britanici din sectorul militar, cu informații directe de pe front. În 2022, ei au urmărit victoriile uimitoare ale ucrainenilor din Harkiv și Herson – victorii care au încurajat Occidentul să ofere niște materiale pe care anterior ezitaseră să le trimită, de teamă să nu ajungă în mâinile inamicului.
Rusia lui Putin se apropie de o victorie devastatoare. Fundația Europei se cutremură
Dar invadatorii au învățat din greșelile anterioare. Primăvara trecută, în timp ce Ucraina se grăbea să-și instruiască oamenii pentru ca ei să poată folosi noile arme, Rusia a împânzit cu mine kilometru după kilometru, a ridicat fortificații, a săpat tranșee și a strâns drone.
Acum Putin nu mai are nevoie decât să mai reziste încă 12 luni. Chiar dacă Donald Trump nu va fi reales – fostul președinte nu face niciun secret din admirația sa față de tiranul rus, odată ajungând atât de departe încât a spus că are mai multă încredere în Putin decât în serviciile de securitate ale SUA – congresmenii republicani s-au pronunțat împotriva războiului. Săptămâna trecută, ei au blocat ajutorul de 88 miliarde lire sterline pe care președintele Biden dorea să-l aloce Ucrainei.
Se prea poate ca temerile lor să fie doar de ordin financiar, dar un motiv mai important ar fi antipatia lor față de Biden – același impuls mârșav care a făcut o generație anterioară de republicani să se opună războiului lui Harry Truman din Coreea. Pentru aripa MAGA (prescurtare a sloganului electoral al lui Trump – Make America Great Again!, n. red.), ar putea fi vorba și despre niște resentimente legate de micul rol jucat de Ucraina în drama demiterii lui Trump.
N-ați putut să nu observați schimbarea mișcărilor lui Putin. Multă vreme, el a fost prea speriat ca să treacă dincolo de granițele Rusiei. Lăsând la o parte mandatul internațional de arestare, el se temea pe bună dreptate de un asasinat. Singurele sale deplasări au fost în state ex-sovietice și în două state dictatoriale prietene – Iran și China.
Dar, în această săptămână, el a vizitat două state dictatoriale neutre – Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită. Imaginile nu lasă nicio îndoială că a fost vorba de acest despot în persoană, și nu de o dublură. Ce l-a făcut să aibă încredere să se deplaseze în niște locuri care întrețin cu Occidentul relații în materie de securitate? Să fi fost vorba despre vreo tentativă de înțelegere? Să li se fi cerut oare saudiților să-l tragă de limbă, discret și pe ocolite, ca posibil preludiu al unor tratative de pace?
Rusia lui Putin se apropie de o victorie devastatoare. Fundația Europei se cutremură
Dacă așa stau lucrurile, democrațiile occidentale s-ar confrunta cu un dezastru de amploarea celui provocat de Canalul de Suez. Orice acord care ar veni în sprijinul agresiunii ruse le-ar semnala celorlalte state din lume că NATO, cu toată bogăția și cu tot armamentul său, nu-și va putea atinge minimul obiectiv de a salva o țară pe care cei mai puternici membri ai săi – SUA și Regatul Unit – au luat-o sub oblăduirea lor.
Susținerea intervenției din Ucraina nu se datorează faptului că Ucraina ar fi o democrație liberală. Desigur, în general este mult mai liberală decât Rusia, dar ea se află cu mult sub standardele noastre. Partidele rusofile au fost interzise, existând temeri ca interdicția să se răsfrângă și asupra politicienilor prooccidentali din opoziție. Săptămâna aceasta, mă aflam la o conferință a partidelor de centru-dreapta, la care urma să vorbească și fostul președinte, Petro Poroșenko. În ultima clipă, lui și altor doi parlamentari li s-a interzis să părăsească Ucraina și, deși patriot fiind, Poroșenko nu a dorit să provoace scandal, asta m-a făcut să mă întreb, și nu pentru prima oară, de ce refuză Zelenski să atragă alte partide într-o coaliție pe timp de război.
Apoi, în 1939, și Polonia a fost condusă de un guvern dictatorial. Asta nu a schimbat faptul că ea fusese atacată fără să fi lansat provocări după ce noi îi garantaserăm independența – la fel cum am garantat și independența Ucrainei în 1994, când țara a renunțat la arsenalul nuclear.
Rusia lui Putin se apropie de o victorie devastatoare. Fundația Europei se cutremură
Dar, acum, lucrurile nu s-a încheiat încă. Ucraina a scos Rusia din vestul Mării Negre, lăsându-l din nou deschis navigației internaționale. Ar trebui să fim însă atenții la tendința observată și de George Orwell în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, respectiv, faptul că intelectualii sunt tentați să interpreteze exagerat noile situații de ordin militar – o tendință care, în opinia lui, nu este împărtășită și de oamenii de rând. La fel ca în cazul pesimismului excesiv semnalat după invazia Rusiei sau al excesivei euforii semnalate în momentul recuceririi Hersonului, e bine să nu facem prea multe deducții în privința situației actuale.
Este încă posibil să ne imaginăm un acord de pace care nu va recompensa în mod deschis agresiunea. Poate că “oblasturile” (oblast – regiune, în rusă și ucraineană) din est ar putea căpăta o autonomie sub o ușoară suveranitate ucraineană, poate că s-ar putea organiza un referendum cu sprijin internațional în vederea unei Crimei demilitarizate.
Dar dacă Rusia sfârșește prin a-și anexa prin forță un teritoriu, nu doar Occidentul va avea de pierdut, ci și întreaga ordine internațională stabilită după 1945. În lume se lasă frigul. Nopțile se lungesc.
Erata, am scris:
„Avioanele ucrainenilor (care sunt de fapt aceleasi versiuni rusesti, care au mai primit ceva upgrade si la partea hard si soft)” lipseste un „sub” intre „de fapt” si „aceleasi”. Deci un Mig-29 sau Su-25 ucrainean sunt sub aceleasi modele ale armatei ruse, cele din urma primind imbunatatirile amintite.
Nu e singurul caz, la fel e situatia sistemelor S-300. Cele in posesia armatei ucrainene sunt sub S-300-le detinut de rusi.
Nu-i rea analiza. Niste observatii de-ale mele:
„Dar invadatorii au învățat din greșelile anterioare. Primăvara trecută, în timp ce Ucraina se grăbea să-și instruiască oamenii pentru ca ei să poată folosi noile arme, Rusia a împânzit cu mine kilometru după kilometru, a ridicat fortificații, a săpat tranșee și a strâns drone.”
– Minele si fortificatiile constituie impedimentele 2 si 3. Impedimentul numarul 1 l-au constituit elicopterele de atac ruse, in special Ka-52 aligator. De mine mai treci,mai ales daca nu-s de tipul RAAMS, pe care le lansezi din obuziere, deci le poti reimprospata incontinuu. Dureaza, dar nu e absolut crucial.
Problema e ca ucrainenii nu erau protejati de sus si impotriva a ceea ce venea de sus. Daca ieseau utilajele de deminat, apareau elicopterele si le vanau. Daca ieseau blindatele la inaintare, apareau elicopterele si opreau tentativele de atac. Sunt greu de detectat de catre AA clasica (zboara jos) si greu de atins cu antiaeriene portabile…un Stinger bate la 4-5km, o racheta din elicopter la 8-10-12km.
Solutia era clara, in lipsa unei aviatii care sa poata castiga controlul aerului, rachetele cu raza lunga (gen ATACMS) erau absolut necesare. Au sosit la sfarsitul prin Octombrie vreo 30 de bucati M39 (cu fragmentatie, prima generatiesi cu raza de 160km), iar rezultatul a fost ca aerodromul din Berdiansk si unul in Luhansk. Un total de 11 elicoptere distruse, iar restul retrase dincolo de marea Azov, in zona Rostov. Dar a fost tarziu,alea trebuiau sa fie mai multe si mai devreme (prin mai). Cu alea la timp, parerea mea e ca ucrainenii erau in Tokmak capatul ofensivei. Fara aviatie, nu mai departe de atat.
De asemenea, e o diferenta de versatilitate intre a cara Storm Shadow pe putinele Mig-29 sau Su-25 pe care ucrainenii le au adaptate pentru asa ceva (si nivelul la care ele pot folosi potentialul rachetelor respective) si ATACMS-ul folosit pe un sistem pentru care au fost concepute.
– anumiti oficiali occidentali le-au reprosat ucrainenilor ca nu utilizeaza doctrina de lupta NATO, ucrainenii neavand insa sculele NATO. Doctrina aia sebazeaza pe superioritate aeriana plus loviri in adancime cu scule cu raza lunga. Trupele terestre vin dupa…Chestia cu „trebuia doar o directie de atac, nu 3”, nu aducea nciio diferenta semnificativa.
-in conditiile in care ucrainenii au inceput (acum) antrenamente pe F16, e greu de crezut ca le-ar avea in primavara sau vara. Trebuiesc 12-14 luni de antrenament pe ele pentru piloti deja experimentati, dar care schimba paradigma (trec depe aparatele rusesti pe astealalte), e alt tip de integrare.Stim si de la pilotii roani, care au petrecut un an prin Portugalia, daca imi amintesc corect. Antrenamentele trebuiau sa fi inceput din vara lui 2022.
-F-16 sunt foarte capabile. Desi in mod absolut sigur nu arprimi Block70/72, ci mai curand Block50/52 sau cel mult Block60 ar fi o diferenta mare. Avioanele ucrainenilor (care sunt de fapt aceleasi versiuni rusesti, care au mai primit ceva upgrade si la partea hard si soft) detecteaza tinte de pe la 90km si pot trage de pe la 40. Cu un F-16 detectezi de pe la 200+ si poti trage de la 150+ (functie si de ce rachete are la purtator). E o diferenta uriasa si intre cum folosea un Mig-29 al armatei ucrainene o racheta HARM (adaptat cu conectori pentru a o putea purta si lansa) si cum o foloseste un F-16.
Diferenta insa ar fi data si de numarul primit. 6-7 escadrile, da, s-ar simti „big time”. Vreo 3…ajuta, aduc o contributie. Tot ce e sub, greu sa astepti ceva semnificativ.
„Dacă așa stau lucrurile, democrațiile occidentale s-ar confrunta cu un dezastru de amploarea celui provocat de Canalul de Suez. Orice acord care ar veni în sprijinul agresiunii ruse le-ar semnala celorlalte state din lume că NATO, cu toată bogăția și cu tot armamentul său, nu-și va putea atinge minimul obiectiv de a salva o țară pe care cei mai puternici membri ai săi – SUA și Regatul Unit – au luat-o sub oblăduirea lor.”
– Nu ma impac cu autocratia, cu ideea de regim totalitar,dar asta aici e una din slabiciunile unui sistem democratic. Acolo reprezentantii pot fi taxati electoral, au opozitie, sunt factori de influenta care pot influenta opinia publica (in privinta suportului catre o anumita parte, in cazu de fata) samd. Dincolo, a hotarat seful o treaba, asa ramane, nu-si face griji nici de electorat, nici de opozanti, nici de intrebari incomode ale presei.
– am mai spus-o, propaganda rusa e cea mai puternica arma pe care o are Rusia. Poate reusi cu ea chiar mai multe de cate reuseste cu tancul. Disputa actuala din congres „nu pachet de ajutor fara immigration policy” ii pica de minune. De asemenea s-a indus in buna parte din public, tot prin intermediul propagandei, ideea ca „se cheltuie din banii platitorilor de taxe, pentru o tara aflata la atatea mii de km distanta”. Sau ca din banii aia isi ia Zelenski yahturi” ( o aiureala). Lucrurile nu functioneaza asa,Zelenski nu pleaca cu banii in valiza sau pe cont, i se trimit de valoare respectiva arme de pe stoc, cu 2-3-4generatii in urma, banii mergand la industria de armamament, care va produce echipamente mai noi si le va inlocui pe cele descompletate. O alta, tot copiata 1:1 din propaganda kremlineza e ca „ii pune SUA pe ucraineni sa lupte cu Rusii”. O rezistenta de aproape doi ani si care continua, nu se poate realiza fara un asentiment si o convingere populara, sa afirmi ca i-ar hipnotiza cumva Zelenski sau americanii s-o faca, e absurd.
„Este încă posibil să ne imaginăm un acord de pace care nu va recompensa în mod deschis agresiunea. Poate că “oblasturile” (oblast – regiune, în rusă și ucraineană) din est ar putea căpăta o autonomie sub o ușoară suveranitate ucraineană, poate că s-ar putea organiza un referendum cu sprijin internațional în vederea unei Crimei demilitarizate.”
Nu vad acum sanse ca ucrainenii sa ia in considerare pretentiile lui Putin. Presupunand insa ca ar face-o, ca ar da ei scris ca renunta la tot ce au ocupat rusii, ca recunosc toate cele ca parte a Federatiei Ruse, ca iau oficial adio, ca ar indeplini si alte cereri ale lui, am absoluta convingere ca Putin nu ar respecta acest acord. ii trebuie timp sa-si refaca stocurile, echipamentele, sa bage minim un milion de oameni intr-un ciclu de pregatire lung (sa-i formeze ca profesionisti), dupa care suita de pretexte vor curge (alte biolaburi, alti nazisti, alti tantari de lupta) si va relua atacul in Ucraina. Ar putea dura 5-6, poate pinala 8 ani*. Nu va renunta nicicum la gandul Odesei, a culoaruli cu Transnistria (categoric urmaza Moldova in momentul ala) a intregirii Donbasului, Hersonului, Luhanskului, ba poate chiar a Zaporojie-ului (insemnand cu tot cu capitala de oblast, orasul Zaporojie). Zero sanse sa renunte la astea si sa respecte vreo pace.
* Ca sunt 6 ani sau mai mult, nu conteaza,am de asemenea convingerea ca intre timp va „ajusta” iar constitutia, pentru a-i mai permite mandate, asta ar fi o non-problema. Ar avea 76 de ani, inca verde…nu-i nici pe departe bolnav, cum au vrut sa creada unii.
„Dar dacă Rusia sfârșește prin a-și anexa prin forță un teritoriu, nu doar Occidentul va avea de pierdut, ci și întreaga ordine internațională stabilită după 1945. În lume se lasă frigul. Nopțile se lungesc.”
Va fi un semnal si pentru altii ca pot.