Stimate donule Preşedinte al Organizaţiei Naţiunilor Unite,
Sunt convins că vă număraţi printre oamenii normali de pe această planetă şi aţi urmărit meci de meci recent încheiatul campionat de rugby. Dacă cumva problemele colosale cu care vă copleşeşte înalta Domniei Voastre funcţie v-au împiedicat să priviţi la spectacolul cel mai fascinant pe care-l poate oferi azi civilizația omenească, îmi fac datoria să vă semnalez lecţia
( şi concluzia ) care se desprinde din lupta şi petrecerea eroică în care s-au angajat cu trup şi suflet bărbaţii nostrii cei mai barbați.
Domnule Preşedinte,
Ştiu că sunteţi în căutarea de remedii urgente şi eficiente pentru marile suferiţe prin care trece omenirea: violenţă, droguri, pierderea credinţei în Dumnezeu şi în valorile morale, spirituale, atomizarea societăţii, foamete, boli, dezastrul ecologic ş.a.m.d. Bănuiesc că aveţi deja o gândire strategică, de lungă durată, cu privire la edificarea ființei umane capabile să facă faţă acestor provocări, un program de re-abilitare şi re-educare la scară mondială. Fără aşa ceva, fără o acţiune coerentă şi globală, în care să fim cuprinşi cu toţii, dar nu pentru a se nivela orice deosebire între noi, ci pentru a se accentua fiecare diferenţă stilistică, fiecare trăsătură distinctivă, fiecare notă caracteristică de grup sau individuală, fără o vastă operă de spiritualizare a omului de pretutindeni, nimic bun nu va fi să se mai întâmple cu noi! Un asemenea program va urmări şi o anumită omogenizare a omenirii, pe câţiva numitori comuni care să dea şi ei un plus de nobleţe ființei umane. Un asemenea numitor comun planetar va fi cu siguranță sportul. Iar dintre sporturi dacă este unul care să fie osia acestui program, acel sport nu poate fi decât rugbyul.
Domnule Preşedinte,
Îmi îngădui să vă ofer nu un sfat, ci cum vă spuneam, o concluzie, pe care au impus-o cele patru săptămâni de luptă bărbătească, între trupuri musculoase, pline de forţă, însufleţite de caractere şi mai tari, de voinţa autodepăşirii, controlată sever de respectul faţă de celălalt, într-o încleştere pe cât de dură, pe atât de senină, de reconfortantă. Rugbyul are o anumită filosofie, de care se impregnează fiecare gest al jucătorilor de pe teren, o anumită morală care supravieţuieşte până la noi din vremurile îndepărtate ale celui mai desăvârşit cavalerism, ale celui mai autentic aristocratism. Sprijiniţi, domnule Preşedinte al ONU, domnilor şefi de guvern din lumea întreagă, sprijiniţi răspândirea rugbyiului în toate comunităţile, în şcoli şi în armată, în universităţi şi în penitenciare, creşteţi pretutindeni un tineret care să deprindă pe terenul de rugby pofta de a lupta şi de a trăi în respectul de sine şi de ceilalţi, în respectul total pentru fiinţa umană! Un tineret capabil să transforme regulile şi morala rugbyului de pe teren în viaţa cetăţii!
Rugbyul nu poate lipsi din strategia de salvare, de mântuire a lumii în care trăim! Şi nu întâmplător acest joc se desfăşoară în jurul unei mingii ovale. Ovală ca însăşi traiectoria Pământului în jurul Soarelui ori a particulelor fundamentale care roiesc după acelaşi semn în jurul nucleului de atom ! Universul este plin de semnul magic al mingiei de rugby, semn pe care Dumnezeu Înşuşi ni-l face pentru a ne arăta calea de urmat ! Căci, sunt sigur, dacă în Paradis se practică vreun sport, vreun joc, acela negreşit este rugbyul ! Cu Sfântul Petru mijlocaş la grămadă şi cu Însuşi bunul Dumnezeu purtând tricoul cu nr. 15 şi supraveghind suveran, de pe linia de fund, întreg Universul !
Aşadar, preşedinţi care conduceţi lumea: răpândiţi printre oameni pasiunea pentru rugby, filosofia acestui joc minunat, mântuitor, tămăduitor al celor mai multe dintre relele de care suferim cu toţii ! Dacă veţi proceda astfel, multe, poate chiar toate greşelile făcute vă vor fi iertate, la fel cum şi noi iertăm Angliei toate păcatele pentru clipa de ispiraţie divină când s-a fost inventat Rugbyul ! Zi care merită să fie trecută în calendarul de sărbători al tuturor popoarelor !
GOD BLESS THE QUEEN ! AND THE WORLD !
Ion Coja
7.11.1999
*
NR – Text regăsit în arhiva personală. Text care n-a fost niciodată expediat. Până azi…
Mi-a placut distributia in teren a echpei Universului, este magistrala.
Dar pe plan extern lucrurile incep sa capete noi culori si definitive aprecieri din toate tarile.
Cunoscutul autor si diplomat indian face o comparatie epocala a personajelor si evenimentelor istorice ce par a se repeta cu incapatanare.
PUTIN DECIDE DISTRIBUȚIA PUTERII ÎN EUROPA CENTRALĂ
De M. K. Bhadrakumar
Colosul din istoria europeană modernă cu care președintele rus Vladimir Putin ar putea fi comparat ar fi Otto von Bismarck, primul cancelar al Imperiului German care și-a unificat țara din piesele sfaramate si împrăștiate ale teritoriului German. Putin este foarte familiarizat cu istoria, cultura si societatea germană.
Astfel de analogii ar avea întotdeauna limitări, dar asemănările sunt izbitoare în măsura în care Bismarck și Putin împărtășesc un conservatorism înnăscut și o credință imuabilă într-un Dumnezeu care a fost de acord cu ei în toate problemele și un zel de a apăra ordinea socială și politică existentă pentru a preveni un haos hobbesian al tuturor împotriva tuturor – ei nu pot fi văzuți ca reacționari, în afara contactului cu forțele dinamice ale epocilor lor turbulente.
Astfel, este important să înțelegem declarația aparent de rutină a ministrului rus al apărării Serghei Șoigu joia trecută, anunțând decizia de a încheia verificările surprinzătoare de pregătire pentru luptă ale trupelor ruse în districtele militare sudice și occidentale.
Au existat multe speculații în Occident că o invazie rusă a Ucrainei a fost în cărți.
Prin urmare, remarcile lui Șoigu au venit ca un pic de anti-punct culminant, creând confuzie și schimbări de dispoziție în Occident.
Cu toate acestea, pe măsură ce praful se așează, Occidentul își dă seama cu ranchiună că Putin a manevrat în mod strălucit SUA și NATO. Paradoxul este că temerile unei invazii rusești iminente, alimentate de acumularea mare de forțe la granița de est a Ucrainei și forțe suplimentare trimise în Crimeea, au generat, de asemenea, un sentiment de realism în mintea occidentală că nici SUA, nici NATO nu sunt în măsură să meargă la război cu Rusia pentru apărarea Ucrainei.
În egală măsură, Ucraina s-a trezit și își dă seama că este nesăbuit să împungi ursul rusesc pe premisa vagă că puterile occidentale i-ar veni în ajutor dacă se ajunge la împingere. După ce a auzit despre anunțul lui Șoigu, președintele ucrainean Volodymyr Zelenskiy a scris prompt pe contul său de twitter că salută „orice măsuri de scădere a prezenței militare și de detensionare a situației din Donbas”.
Desigur, acumularea rusă a fost iritantă. Estimările trupelor variază de la aproximativ 40.000 de noi trupe staționate în mare parte în orașul Voronej, la aproximativ 130 km de granița Ucrainei, până la estimarea mai mare a Uniunii Europene de 100.000 de soldați. Analiștii sunt de acord că această acumulare rusă este cea mai mare din 2014.
În pofida explicațiilor diferite ale Moscovei cu privire la desfășurare – că reacționează la o acumulare a trupelor ucrainene în estul Ucrainei; că reacționează la comportamentul amenințător al forțelor NATO; și, că trupele au fost pur și simplu pe un exercițiu neprogramat – în analiza finală, sa dovedit a fi un pic de teatru geopolitic conceput pentru a pune presiune pe Kiev și, în același timp, trimite un semnal foarte puternic la Washington că Rusia ar putea, și ar provoca o mulțime de probleme, după cum a menționat un analist incisiv de Vest.
Șoigu a ordonat ca retragerea trupelor să fie încheiată înainte de festivitățile tradiționale de 1 Mai. Pentru a-l cita, „Până la 1 mai 2021, personalul Armatei a 58-a din Districtul Militar de Sud, Armata 41 a Districtului Militar Central, Divizia 7, 76 Aeropurtată și Diviziile 98 Aeropurtate ale trupelor aeropurtate (se vor fi întors) la punctele lor permanente de desfășurare.”
Dar apoi, Șoigu a decis, de asemenea, că blindatele grele ale Armatei 41 vor rămâne aproape de granița cu Ucraina „în cazul în care se întâmplă ceva” până la exercițiile militare anuale de mare anvergură Zapad 2021 care urmează să aibă loc în septembrie. De asemenea, brigada 56 VDV (Vozdushno-desantnye voyska Rossii sau Forțele Aeropurtate Ruse) va rămâne în Crimeea pentru a se reforma într-un regiment care se va baza de acum înainte acolo permanent!
Zapad (Zapad în limba rusă înseamnă „vest”) este un exercițiu militar anual care simulează forțele ruse care apără patria împotriva atacului din Vest, ruta tradițională de invazie, și implică mobilizarea tuturor celor trei grupuri principale de luptă de-a lungul întregului front de vest. În mod clar, este o demonstrație formidabilă a forței militare ruse de-a lungul graniței sale cu NATO, care trebuie remarcată în mod corespunzător la Bruxelles.
Retragerea semnifică dorința lui Putin de a organiza o întâlnire la nivel înalt cu președintele american Joe Biden, așa cum a propus acesta din urmă într-o convorbire telefonică recenta. Între timp, Pentagonul a renunțat la atitudinea sa beligerantă prin anularea desfășurării a două nave de război cu rachete de croazieră în Marea Neagră, iar Marea Britanie a renunțat aparent la planul său de a trimite o altă navă de război în Marea Neagră.
Kremlinul a aruncat mănușa Washingtonului, susținând că are „toate dovezile necesare” cu privire la tentativa de lovitură de stat împotriva președintelui Belarusului Alexander Lukashenko, de a răsturna guvernul și de a-l elimina fizic.
Administrația Biden a fost lăsată fără dubii că Putin a trasat noi „linii roșii”, care ar trebui luate în serios. Într-un discurs important ținut la Moscova pe 21 aprilie, Putin a spus: „Chiar nu vrem să ardem podurile de comunicare. Dar dacă cineva confundă bunele noastre intenții pentru indiferență sau slăbiciune și intenționează să ardă sau chiar să arunce în aer aceste poduri, ar trebui să știe că răspunsul Rusiei va fi asimetric, rapid și dur … Sper că nimanui nu’i va trece prin gând să treacă „linia roșie” în ceea ce privește Rusia. Noi înșine vom determina în fiecare caz specific unde va fi desenată”.
Ceea ce îmi vine în minte este practica lui Bismarck de a folosi mijloace radicale în serviciul propriilor scopuri conservatoare. Spectatorii au fost surprinși când, după celebra bătălie de la Koniggratz (1866), Bismarck nu a ținut cont de sfatul regelui și de opinia generalilor săi și a ordonat armatei prusacilor să nu ia cu asalt Viena. Bismarck a fost de neclintit căci germanii nu au cautat cucerirea teritorială sau umilirea Austriei. De asemenea, el nu a vrut să riște intervenția terților.
Obiectivele lui Bismarck erau foarte concentrate.
Iar Europa a avut nevoie de ceva timp pentru a realiza că Bismarck a transformat distribuția puterii în Europa Centrală și că Austria, puterea dominantă în Europa Centrală timp de secole, a fost redusă la statutul secundar.
În mod similar, manevrele masive ale Rusiei la granița Ucrainei și a Crimeei din ultimele săptămâni au subliniat faptul că Moscova are o superioritate militară copleșitoare de a zdrobi orice aventură prostească a autorităților ucrainene de a schimba status quo-ul în Donbass sau Crimeea, dar Putin nu le-ar desfășura în bătălii, deoarece cucerirea teritorială nu a fost deloc obiectivul său; nici nu căuta o confruntare cu Occidentul.
Eșecul administrației Biden de a recunoaște această realitate geopolitică și nuanțele subtile ale situației emergente de-a lungul granițelor Ucrainei și ale Crimeei este „reflectia orgoliului și aroganței sinucigașe care a cuprinsWashingtonul privitor la modul in care înțelege Rusia zilelor noastre” a remarcat recent Scott Ritter, fost ofițer de informații și autor al “US Marine Corps”.
Publicul francez a respins victoria prusacă de la Konniggratz și cererea sa de „răzbunare” a făcut parte din narațiunea care a dus la războiul franco-prusac din 1870, care a fost cauzat în primul rând de hotărârea Franței de a-și restabili poziția dominantă în Europa continentală. Desigur, istoricii nu pot fi de acord până în ziua de azi dacă Bismarck i-a provocat în mod deliberat pe francezi să declare război Prusiei sau doar a exploatat circumstanțele pe măsură ce acestea se desfășurau.
Dar ambiguitatea strategică a fost întotdeauna parte integrantă a repertoriului de oameni de stat cu vederi îndepărtate.
În orice caz, în timp ce Putin a declarat că războiul nu este opțiunea sa preferată, el a subliniat că „liniile sale roșii” nu trebuie depășite și că Rusia este cea care va determina „în fiecare caz specific unde vor fi trasate”.
Distribuția puterii în Europa Centrală s-a transformat.
Sursa: https://www.indianpunchline.com/putin-recites-the-distribution-of-power-in-central-europe
Traducerea CD