De curând, televiziunea de stat din România a organizat un sondaj public de amploare, invitându-i pe telespectatorii români să răspundă la întrebarea care este românul pe care îl preţuiesc cel mai mult. După două luni de vot, rezultatul cu care s-a încheiat sondajul a bulversat clasa politică şi mediile academice obediente faţă de guvernanţi. Cel mai apreciat dintre români a rezultat că este mareşalul ION ANTONESCU, cel care a condus România din septembrie 1940 până în august 1944 în războiul antisovietic. Destinul lui Ion Antonescu a fost tragic şi nedrept. Trădat de regele Mihai, arestat şi predat ruşilor, judecat şi condamnat pentru crime de război imaginare, a fost executat la 1 iunie 1946, împreună cu trei dintre cei mai apropiaţi colaboratori: Mihai Antonescu, Picki Vasiliu şi George Alexianu, la fel de nevinovaţi şi ei. De 60 de ani, propaganda comunistă face tot posibilul pentra a-i convinge pe români că mareşalul Ion Antonescu şi regimul său reprezintă capitolul cel mai întunecat din istoria României. În decembrie 1989, odată cu revenirea la guvernarea României a cominterniştilor, campania de denigrare a regimului Ion Antonescu a fost reluată şi intensificată. Accentul denigrator a fost mutat pe ideea că în România acelor ani s-a desfăşurat un holocaust anti-semit cu 400000 de victime, ba unii istorici evrei au lansat ideea că „holocaustul evreilor a început în România”, onoare neaşteptată care li se face românilor, după ce în perioada de comunism-naţionalist, a lui Nicolae Ceauşescu, numărul evreilor nevinovaţi căzuţi victime ale regimului de la Bucureşti era evaluat la câteva sute. (De reţinut că numele lui Nicolae Ceauşescu apare şi el în sondajul amintit, pe locul 11. Pe locul 2 a fost votat Constantin Brâncuşi, apoi, în ordine, Carol I, Nadia Comăneci, Alexandru Ioan Cuza, Mircea Eliade, Mihai Eminescu, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazu, Richard Wurmbrand…)

Uniunea Vatra Românească şi alte organizaţii naţionaliste consideră că votul românilor dat în favoarea lui Ion Antonescu şi a regimului său are mai multe semnificaţii, la care guvernanţii şi istoricii mercenari din România sunt de acum obligaţi să ia aminte:

  • Românii resping astfel acuzaţia că în România sau din cauza guvernanţilor de la Bucureşti s-a produs un holocaust în anii 1941-44, în Basarabia, Transnistria etc.

  • Românii îşi manifestă, după 60 de ani, sprijinul popular pe care Ion Antonescu l-a avut şi în 1941, atunci când s-a ataşat la „Cruciada împotriva comunismului”. Aceasta a fost denumirea şi semnificaţia războiului în care mareşalul Ion Antonescu s-a angajat în iunie 1941.

  • Românii resping legitimitatea tribunalului care l-a judecat pe Ion Antonescu şi nu recunosc legalitatea sentinţei de condamnare a prestaţiei sale istorice ca militar şi om politic, ca român.

  • Românii nu recunosc legitimitatea Ordonanţei de urgenţă prin care regimul de la Bucureşti, de sorginte cominternistă, a interzis aflarea şi propagarea adevărului despre Ion Antonescu, despre lupta poporului român împotriva pericolului sovietic, bolşevic.

  • Românii condamnă slugărnicia guvernanţilor de după 1990, care se dovedesc capabili să accepte orice ofensă adusă poporului român dacă în felul acesta primesc sprijinul străinătăţii pentru a se menţine acolo unde nu le este locul.

Prevederile aberante ale amintitei ordonanţe, prin care se condamnă penal punerea în discuţie a crimelor care i s-au atribuit lui Ion Antonescu, prin care se condamnă de fapt căutarea adevărului, se întorc acum ca un bumerang pe obrazul aşa zisei democraţii din România. Consultat prin această manieră şi în organizarea unor persoane independente politic, poporul român s-a pronunţat clar împotriva minciunii în care trăieşte de 60 de ani. Toată şandramaua propagandei anti-româneşti, a manipulării de care avem parte, toate eforturile de falsificare a istoriei, se vădesc că nu au avut efectul scontat asupra conştiinţei noastre naţionale.

Uniunea Vatra Românească şi organizaţiile naţionaliste cu care colaborează îi felicită pe cei care au votat pentru adevăr şi demnitate şi speră că toţi cei care mizează în această ţară pe puterea minciunii îşi vor revizui convingerile şi atitudinea faţă de adevăr, faţă de interesele autentice ale poporului român, interese care niciodată nu au fost în contradicţie cu exigenţele adevărului istoric. Convingerea noastră, cea de dintotdeauna, este că aflarea şi spunerea adevărului nu intră niciodată în contradicţie cu interesele autentice ale omenirii, ale vreunui popor.

Uniunea VATRA ROMÂNEASCĂ

Bucureşti, 9 iulie 2006