Românizarea vieții economice în Ardeal

Mesaje primite
x

Dan Culcer

Ataşamente12:30 (acum 1 oră)

către DAN, bcc: eu
Acest text pogramatic important al juristului dr. Alex. Herlea, este scris/spus în 1938. A urmat Cedarea Ardealului de Nord, maghiarizarea vieții economice în zona de nord, implicit eliminarea concurenței economice românești, între 1940 și 1945. Apoi a fost relansată politica de maghiarizare (nu doar economică ci și demografică) în Regiunea Autonomă Maghiară, apoi contra-acțiunea guvernului național-comunist, cu efecte puține (ca dovadă, populația orașului Tg. Mureș, era în 1989 era tot majoritar maghiară, în ciuda planului de echilibrare (nu de dominare!!), găsit în arhiva Comitetului județean PCR și publicat în presa maghiară în ianuarie 1990.
Suntem, în perioada de după 1990, într-o fază accelerată de re-maghiarizare a economiei Ardealului, cu intervenții străine, ungare și din diaspora maghiară reunite, prin «retrocedări» abuzive către  foștii bogătani, nobili, descendenții optanților de după 1919, prin cumpărarea terenurilor abandonate de fosta economie de stat, prin acțiunea unor fundații maghiare care au un program clar de recucerire, finanțată din exterior (pe care nimeni nu îl ia în seamă printre economiștii și politicienii de la guvern, probabil șperțuiți, manipulați de UDMR sau idioți).
Se citează un important text de Virgil Madgearu, care ar merita să fie difuzat. Marea problemă este calitatea morală a noilor capitaliști români, descendenții activului pecerist, securist, pentru care patriotismul economic și interesele colective nu contează, singurul lor criteriu de acțiune fiind interesul tribal, restrâns la familia lor sau la alianțele lor matrimoniale. Așa că românizarea economiei din România actuală, adică ieșirea din statutul de semi-colonie, nu poate avea nici o bază morală. Nu putem fi naivi, nici capitalismul românesc, cât era între 1856 și 1944 nu era susținut de o platformă morală impecabilă. Încercarea legionară de românizare a ratat de la început fiindcă printre «românizatori» se aflau, probabil, statistic, tot atâtea lichele câte în populația globală a României.
Dan Culcer

 

 

DR. ALEX. HERLEA ROMÂNIZAREA VIETii ECONOMICE ÎN ARDEAL

TIP. „LUMINA” ORĂȘTIE 1938. DR. ALEX. HERLEĂ ROMÂNIZAREA VIETH ECONOMICE ÎN ARDEAL CONFERINȚĂ u o o oo RBCFG201702179 TIP. „LUMINA“ ORĂȘTIE 1938. ROMÂNIZAREA VIEȚII ECONOMICE ÎN ARDEAL 

 

Conferința mea se Intitulează: .Românizare« olefll economice în Ardeal« * * * Dl Vlrgîl Madgearu tratează această chestiune în broșura sa Intitulată „Românizarea vieții economice și utilizarea tineretului în Statul națlonal-țărănesc, – aceste comunicări ale Dlui Madgearu mi-au servit de isvoare la alcătuirea acestei conferințe în părțile pe cari le voiu indica în cuprinsul textului. Trebue să mărturisesc insă că această localizare a problemei, este mai mult o semnalizare a acuității ei, pentru provincia noastră, — este mai mult un semn sl preocupărilor deosebite cari trebue să le aibe mai cu s-amă Ardelenii, tn interesul imediat al salvgardării primatului de viată economică românească *

In realitate insă problema este generală gi solutisnHe sunt aproape asemănătoare pentru întreg teritoriul tării, pentru întreaga viată economică românească« De aceea titlul just al conferinței mele este pur si simplu: «Românizarea vieții economice *« Dacă In ordinea politică există în viata popoarelor momente când sentimentul solidarității nationale trebue să subordoneze toate celelalte interese, Vă asigur că in ordinea economică este tot afa de important ca sentimentul solidarității nationale să subórdoneze orice alte interese, — fiindcă Intre ordinea politică si ordinea economică In viata de Stat, există un raport functional, o legătsră bazată pe principiul forțelor componente Intr’o unitate« Iată de ce nu există viată de Stat consolidată, fără viată politică gi fără viată economică, deopotrivă de bine organizate, – 4 – Când unaT’d’ntre acestea se găselte în deficientă, este periclitată însăsi existenta Statului. Intr’un Sfat national, fără d’scutlune, dreptul de conducere al intereselor publice apertine elementului majoritar. — Pentruca să indepl negti acest deziderat în ordinea de aorecfere politică, trebue să împlinești unul asemănător în ordinea de apreciere economică> as’gurând elementului majoritar o preponderentă economică dé asemenea fel, ca să poată lua concurenta permanentă cu forțele economice streine, cari ar încerca să influențeze viata publică prin puterea lor, datorită interdependentei dintre cele două componente de cari am vorb’t. Deci românizarea vieții economice, despre cere voiu vo’b:, o consider o neces:tate pentru consolidarea Statului româ->. întrebările cari ni-se pun nu mai privesc discuftunea necesității seu inutilității consolidării unei vieti economice româneați, ele se întind numai rână la stabilirea mijloacelor pentru înfăptuirea acestei necesități de Stat. Prin românizarea vieții economice înțelegem, deoparte trecerea capitalului de orice formă d altul decât un Sas. Statul Insă ca initiator al procesului de românizare, a leggerai în mai multe rânduri la diferite întreprinderi, procent obligator pentru angajare de elemente românești In acele întreprinderi * S’ar părea că unele întreprinderi cu capital strein au inteles problema cum se pune gi au început să mai lase din exagerarea exclusivismului lor * Insă până acum de curând, putem spune că pentru capitalul strein, angajarea de personal stren în întreprinderi a fost o prob’emă de încredere * Vă rog să-nri îngăduiți să Vă dau un t xemplu în probi ma de încredere, un exemplu care se petrece în Germania astăz:* După declinul financiar al Germaniei de acum 1* ani, s’a 8Îm|it nevoia capitelului strein pentru punerea in valoare a economiei Germane * Și astfel in Germania se găsește plasat foarte mult cap tai american si capital francez. Capitaliștii americani au toată încrede)ea în spiritul de economie al Germanilor, — si întreprinderea, începând delà conducerea tehnică si sfârs’nd cu politica economică a întreprinderii, este lăsată în întregime pe seama Germanilor * Francezii nu procedează aga, ci la baza atitudinii lor Lind p*o babil un motiv psihologic, intreagă conducerea întreprinderii, unde es!e angajat capitalul francez, este”deținută de Francezi. Pe baze asemănătoare se explică gi faptul că întreprinderile de capital strein, angejează personal strein, punând h ei mai multă încredere dacâ! ar fi pus într’un personal românesc. Ei văd chiar un sentiment natural în aceasta gi anume» — 17 — reducând chestiunea la forme simple, — mă întreb dacă asi fi personal angsjat cu averea într *o fabrică «si îas avea de aIes pentru a pune la conducerea acestei^întreprinderi, între”’un frate pe cere îl cunosc de aproape si în care am încredere, Si între o persoană streină pe care n’o cunosc, dacă7 nu .e drept si bine să angajez în această întreprindere peTacela’care îmî este mai aproape si îl cunosc mai b ne/’pe’acels ’care ìmi oferă cele mai multe garantii pentru progresul întreprinderii mele * Capitaliștii streini ca un.act de curtoazie;fată de ospitalitatea românească, au crezut că este bine „să ofere.”situetiuni în întreprinderile respective elementului românesc, prin carfacesta nu ar putea să exercite nici un fel de îndrumare asupra conducerii întreprinderii. Și astfel în consiliile de administrație sau numit nenumărafi român’, fiindcă acestea eraublocurile cari puteau fi oferite de capitalist i streini, fără’să’pericliteze îndrumarea capitalului lor sau buna conducere a întreprinderii■ Desigur acestea sunt slnecuri cari îmi repugnă, cu”atât mai mult cu cât știu că ele formează supapele de siguranță ale capitalului strein * O altă întrebare cardinală care isvorăște chiar din situatiunea care V-am prezentat-o mai sus, este dacă românizarea viefiie conomice se poate realiza prin acțiunea de românizare în ce privesc elementele streinei angajate in întreprinderi, sau este nevoie să ne atingem chiar de fondul acestor întreprinderi cari se găsesc în mâni streine. Reforma agrară din 1918 a fost un act de dreptate socială, fiindcă s*a luat pământul delà cei putini, bogați si trântori si s’a dat la cei multi, săraci si muncitori, cari însusi munceau acest pământ * Dar reforma agrară a fost în acelaș timp un mare act ele dreptate națională, căci s’a exoropiat capitalul strein ajuns în proprietate streină fără nici o legitimitate și s’a atribuit populat’unu c&ra locuia Ardealul si care a fost întotdeauna îndreptățită si ia stăpânirea politică a Ardealului si care mal târziu a ajuns de plin drept — 18 — fi de fapt s;äpana ac«°stw Ardea]. Deși în concepfiunea conservativă a burgheziei și aristocrației maghiare fi săsești, reforma agrară, aga cum s’a fă-‘ut la noi, apărea o nenorocire, totugi constatăm acum după 20 de ani că, cu toate def^c’ele ei, a fost totusi un act de dreptate soc’ală, fr ndcâ cu mult sau cu puț>n a întărit situafiunea materială a țărănimii noastre fi a fost un act de dreptate națională, fiindcă ce) puțin pe magnații unguri exnronriindu-i, le-am luat o bună parte din puterea lor economică, ba chiar am putea spune rg pe cei mai multi dintre ei i-am lichidat în detrmentul maghiarismului si în folosul nebunii române. îmi place să cred că reforma eg’ară din 1918 a fost o exoerientă pentru acțiunea viitoare de românizare a vieții economice care trebue să se desfășoare cu măsuri cel puțin tot așa de energice și radicale, cum a fost reforma agrară * Țin să afirm că o încercare de român’zare a întreprinderii cu capital slrein, prin înlocuirea personalului strein cu personal românesc, duce la un rezultat patt’al- Noi trebue să urmărim rezultatul total și trebue să tindem spre o desăvârșire reală a românizării vieții economice * Dacă am presupune că la un moment dat toți funcționarii din toate întreprinderile economice sunt Români, aceștia nu sunt altceve decât vechii m ’nc toii de pe moșiile grotești, fiindcă capitalistul strein este asemănător grofului ungur, iar funcționarii și muncitorii din întreprindere sunt muncitori de pe moșia grotească * Dar oare în vremurile de bejenie pe moșiile grotești nu er»u muncitori români? Dar oare în acțiunea de românizare a vieții economice să mergem numai până la limita introducerii de elemente românești în întreprinderi, fără să încercăm naționalizarea întreprinderilor însăși ? Aceasta ar fi una din cele mai profunde greșeli in politica economică a statului român * Asemănător exproprierii capitalului funciar, trebue să se exproprieze capitalul industrial strein, pentru a face dreptate națiunii române * Trebue să expropriem capitalul strein când el se găsește în legătură cu consolidarea vieții de Sfat, dându-i-se o escontentare corespunzătoare * – 19 — Aceasta ar fi fără discutiune un act de dreptate Raională. Vreau să accentuez clin nou că în discuțiunea problemei de românizare, ea interesează numai naționalizarea fondului economic, iar dacă asupra lui se reflectă aspecte de socializare,^ele rămân numai accesorii necesare. Sunt fericit câ în lumea politică, asupra acestui punct de vedere nu există nici o discutiune și nici o îndoială. Fiecare se n’zu’egte ca, prin mijlosce’e pe cari le crede cele mai bune, să aducă stăpânire românească deplină asupra ținuturilor locuite de Români. Românizarea vieții economice realizată cu respectul legilor și cu respectului sentimentului de demnitate națională și omeneasca, va fi c cinste pentru statul român, va fi una dintre cele mai elocvente afirmațiuni a puterii și a vitalității națiunii române. Or cum am încerca să inversăm întrebările, nu putem concede, să lăsăm să-și urmeze desvoltsrea sa capitalul st ein influențând economia națională, prin exodul excedentelor sale în streină‘ate. Da câte ori balanța noastră de plăti externe a avut de suferit dator fă existentei capitalului strein în statul rorrâ’esc? A suferit fiindcă tot beneficiul realizat, nu a consolidat e^ono ia nef onală, c> din contra a fost îndrumat spre statele de origine a capitalului respectivDar oare mai exista as’ăz’ leg tirrrtaka prezentei espialu’ui stre n d n lipsă de’cap tel românesc sau de pricepere tehn’că? In orice caz în foarte mică și redusă măsură, procesul de foimatume a captalurilor românești f nd în plină desvoltare și chiar acest procestde formațiune al capitalului românesc actual’z ază problemi românizării vi * tii economice. De aceia trebue ‘ă facem lc cap;talului românesc, să valoriFce economia națională îi condi’tiun: opt me. Numai la Cisa de economii gi Cecuri postale din București din depuneri mici – 20 – s’au sfrâns^multe miliarde, iar în seifurile băncii stau și acum 4 miliarde lei ceri nu găsesc plasament. Acesta desigur este simptomatic pentru economie nafonalä» Când st’m însă că ex’stă întreprinderi cu cap’tal strein cari au aproape un monopol asupra unor produse d’ n sfatul român» cum ar fi cazul marilor fabrici, des’gur că tre bue să luotăm nu numai pentru românizarea angaja fior întreprinderi» ci tnbue să lup’ăm pentru român’ *zarea totală a unei asemenea întreprinderi, prin scoaterea cap’tahjb” st ein si punerea în loc a capitalului românesc. — fie pr n inițiativă de Stat, fie măcar prin inifat vă particulară» O românizare reală a viefii economice în Ardeal mai are o importantă» care privește afirmarea existentei noastre nationale în diferite fer torii delà graniță» din Ardeal» Mă gândesc as*fel la orasele Ardelene si mai cu seamă la Municipiile noastre delà frontiera Ungară» Când vine în ta ă un viz’tator strein, contactul său cu viata tării nosstre se realizează prin orașele pe cari le vizitează- Nici ‘.r nu merge la tară să vadă de ex» că regiunea satelor d’n jurul T.m’soarei, Aradului seu al Orăzb cât este de românească» si dece aceste părți de teritoriu aparțin de drept slatuîuiiomân. Aparenta denaturează adevărul si ei pot câștiga ușor impresiunea că acestea ar fi părți de tară ungurești după pulsajia^vietii economice minoritare din aceste orașe. Comerț minoritar» industrie mare si mică minoritară» viată culturală minoritară deslul de activă» toate acestea dau aparenta unei vieti majoritare de caracter strein si deci ar explica o legitimitate a revendicărilor maghiare din acele ținuturi» îndată însă ce treci de ‘bariera orașului și fe adâncești în lumea'” satelor dealungul frontierei dinspre Ungaria, iti dai seama că stai în fata cezurilor cu municipale și orașele de frontieră» asemănător unui artificiu care nu se potrivește cu ambianta etnografică a t’nutului judecat în întregul său» Marea obligat’une nationdă a guvernelor tării românești este să se ocupe deaproape de problema român1’zării vieții economice mai cu seamă în orașele de frontieră, f indcă da­ – 21 – torită interdependentei între viata economică si politică, prin slăbirea puterii economice minoritare în acele orage, «rotrcnpolitică a revendicărilor, ungere încă ar coborî muI * hș’ în favorul tezei românești Realizarea acestei românzări a vieții econo~>’-e în ora șele de frontieră, desigur poate fi ugor promovată prin mijloacele de cari am vorbit deja- In afară de aceste m’jloace însă, trebue încurajată concentrarea în aceste orage a elementelor rorrân°ș’i din satele împrejmuitoare, — trebue realizată o coordonare a activității economice intre orage gi sate prin ridicarea posibilităților de valorificare a Droduselor sătegti, prin facilitarea mijloacelor de comunicație, g? chiar printr’o activă propagandă intelectuală privind deapróape această problemă în aspectele ei politice gi economice * Deasupra tuturor acestor considerafiuni, pentru înfăptuirea unei român’zSri reale a viet’i economice este necesară în*â !u de toate creierea unei stări psihologice propice * Dacă ne lipsește îndemnul sufletesc spre o stăpânire românească, desigur că nu putem realiza nici solidaritatea românească între cercurile economice gi nici sprijinirea lor reciprocă în lupta pe care o dau împotriva unui adversar comun gi încă destul de puternic. Fiecare este în drept să se întrebe care este felul de luptă cel rai bun pentru o românizare adevărată a vieții economice. Am putea d’stinge două căi: acea a lozincilor gi aceia a desvoltării unei acțiuni constructive în scop de naționalizare. Adevărul le cuprinde pe amândouă. Lozinca este precursorul acțiunii. Dar în momentul când condii unile psihologice propice sunt creiate, lozincile trebue să-gi p’ardă actualitatea gi să fie înlocuite cu muncă constructivă de românizare. Dacă urmărim în cursul timpului fenomenal de românizare, putem ușor vedea că fiecărui act positiv îi corespunde un pas înainte^ De acela românizarea efectivă însemnează cucerirea poztftunilor economice streine, prin acte materiale * Acțiunea de românizare_este în plină desfăgurare delà — 22 — 1918 încoace: credit agricol, cred’t mestegufăresc, credi aurifer, etc. etc., sunt mij’oace permanente de roman zare a vieții economice. De câte ori apere un meșteșugar român, de câ’e ori se deschide o prăviile românească, de câte ori se face o febrică românească,[de câte ori se clădește un imob 1 românesc, am făcut un pas înainte spre românizare. In România justiția net’onală se integrează cu cea socială si e supra acestui punct de vedere toate cercurile românești sunt de acord. Am certitudinea că românizarea vieții economice va merge într’o cadență din ce în ce„mai accelerată gi nu as vrea să am v/eodafă temerea că ea se va face fără respectul legilor fări si fără respectul demnității nationale. Avem toată puterea să îndrumăm viata economică după cel mai desăvârșit interes al românismului și de acela suntem datori să crelem românizării un climat de liniște în Interior și de încredere în afarăCu^totii, acolo unde ne am situat în viata publică, cu mijloacele pe cari le credem noi cele mai bune, vom căuta să ducem la desăvâ-gire gi român’zarea vieții economice laifelcum s’a românizat vieta publică a teritori’lor locuite de Români. Am un sentiment de mare încredere în înțelepciunea înnăscută a Românului gi știu că luptele din trecut le-a dat pentrucucerirea libedătilor sale pol’tice, spre a realiza gi o stăpânire economică a plaiurilor sale, le-a dat pentru dreptate națională gi socială, le-a dat pentru respectul legilor. Am credința că noi nu vom put **a abz’ce niciodată de înfăptuirea marilor postulate pentru care au luptat antecesorii nogtrii,Jar lupta 1e r a fost una b;ne d^fnlă: prin libertate politică la stăpânire politică șt prin libertatea economică la stăpânire economică

lnterventlonlsmul de Sfat trebue să realizeze o coordonare a activității economice, numai ca o expreslune a solidarității nationale în jurul organizafiunli de Sfat. El este un amestec tn viata economică, isvoiând din voința colectivă, pentru – 23 – afirmarea înfâ’etătii nationale în ordinea economică» a elementului majoritar din Statul respectiv. Chiar azi câ^d trăim în organizajiuni de State nationale, acesstă ideie nu exclude în n>ci un cez, Imolnirea postulatelor sociale» căci numai prin integrarea justă a considerațiunilor naționale cu acele de ordin social putem avea, în perspectiva viitorului imaginea unei societăți românești consolidate. De acela sunt sigur că pornind din asemenea concepPunt» în curând vom fl victorioși si în cerând vom româniza efectiv viata economică a statului român spre mărirea națiunii române.