Romanitate etnică și romanitate lingvistică
Mulţi lingvişti, pornind de la celebrul Eutropius, imaginează un scenariu al romanizării Daciei în cadrul căruia rolul şi numărul latinofonilor autentici ar fi fost foarte mic, neînsemnat. Prin latinofoni autentici s-ar înţelege vorbitorii nativi ai latinei, persoane pentru care limba latină era limbă maternă. Eventual singura limbă pe care o cunoşteau. Însuşi Iorgu Iordan a lansat comparaţia latinei din Dacia cu engleza din coloniile africane. Administraţia britanică a dispărut de mult, cu englezi cu tot, dar a rămas limba engleză ca limbă oficială a Nigeriei, de pildă, ţară în care se vorbesc câteva zeci de limbi băştinaşe, dintre care nici una nu reuşeşte să se impună în faţa celorlalte. Drept care singura şansă pentru nigerieni de a vorbi toţi aceeaşi limbă este să se perpetueze limba foştilor stăpâni. Aşa au păţit, zicea Iorgu Iordan, şi acele magnas copias de cives romani adunaţi ex toto orbe romano: singura lor posibilitate de a se înţelege între ei era să vorbească în latineşte, chiar dacă sau tocmai pentru că fiecare vorbea acasă, în familie, altă limbă decât ceilalţi concitadini. Cu alte cuvinte, la români, între glotogeneză şi etnogeneză există o mare discordanţă. Da, limba română continuă limba latină, dar la nivelul fiinţei umane românii nu sunt nici pe departe urmaşii romanilor! Limba latină s-a impus în Dacia fără nici un suport uman, biologic, din partea romanilor, laţiali sau măcar italici… Această teză, deprimantă pentru cei mai mulţi români, circulă mai puţin în formă scrisă, circulă oral şi face parte din ceea ce s-ar putea numifolclorul academic. Încercând să apelăm la scris, adică la rigoare, ne trezim în faţa întrebării cum ar fi arătat limba latină din Dacia dacă ea ar fi devenit limba română prin vorbitori alogeni, alogloţi, după o perioadă de câteva generaţii în care latina ar fi fost vorbită numai ca limbă a conversaţiei din afara familiei?
Încercând a răspunde la această întrebare constatăm că ne lipseşte o bună teoretizare a celor două scenarii după care se poate păstra o limbă: (1)prin vorbitori autentici, a căror limbă maternă este limba respectivă sau (2)prin vorbitori a căror limbă maternă era alta, limba respectivă, care s-a păstrat, fiind pentru ei abia a doua limbă, deprinsă în afara familiei. Putem da şi un nume celor două modele, modelul IORDAN şi modelul MAIOR, cu gândul la Petru Maior şi generaţia sa. Evident, latina imaginată de modelul IORDAN, ca şi engleza din Nigeria sau franceza din Gabon, va fi fost o limbă mult simplificată, redusă la cuvintele şi structurile cele mai curente, mai comune, mai frecvente. O limbă în care paradigmele se regularizează, dispar excepţiile şi, în general, sunt abandonate (sau uitate ori niciodată cunoscute sau preluate) aşa numitele idiotisme. E sigur că mulţi, poate chiar cei mai mulţi cives romani au vorbit latina aceasta, precară, bună să te descurci cu ea la cumpărături şi în relaţia cu autorităţile. La fel cum azi foarte mulţi, poate cei mai mulţi dintre cei ce vorbesc engleza vorbesc o engleză redusă la …«esenţial». Este cu putinţă ca aceastălatină esenţială, cum ar numi-o unii, să fi devenit în timp o limbă romanică? Şi cum ar arăta o asemenea limbă romanică? Se află cumva această latină la originea limbii noastre? Fireşte, această întrebare este valabilă şi pentru celelalte limbi romanice…
Propunem aşadar să reexaminăm fondul latin cuvînt cu cuvînt, morfem cu morfem, structură cu structură, având mereu în minte, pentru fiecare element latinesc moştenit, grija să decidem, să apreciem – cât de cât obiectiv, dacă acel element e de crezut că ar fi ajuns sau nu la cunoştinţa şi în folosinţa unor alogeni, vorbitori fatalmente precari şi aproximativi al latinei. Fireşte, hic et nunc, ne vom mărgini la câteva exemple ilustrative pentru exerciţiul propus. De la bun început, facem constatarea, cu valoare de paradox, că vestitele elemente din fondul principal, lexical sau morfologic, nu ne sunt de nici un folos. Toată lumea, când începe să înveţe o limbă străină, se străduie să deprindă mai întâi cuvintele şi structurile gramaticale cele mai folosite. Valoare probatorie pentru problema pusă au numai cuvintele rare, periferice, şi structurile gramaticale mai bizare, care ies din regularitatea practicată de orice limbă. Şi asta pentru că orice nou venit în spaţiul unei limbi ajunge foarte târziu şi, practic, cei mai mulţi niciodată nu ajung să cunoască subtilităţile limbii de adopţiune. Avem păstrate din latină în română asemenea «ciudăţenii» ale limbii latine, la a căror cunoaştere e greu de înţeles cum au putut să ajungă nişte vorbitori secundari? Dacă răspunsul nostru este pozitiv, păstrarea unor veritabile relicve lingvistice nu poate fi explicată decât prin vorbitori primari, vorbitori autentici ai latinei, prin indivizi care s-au născut şi au crescut «întru limba latinească», cum ar fi zis Înalt Prea Sfinţitul Varlaam.
Iată, într-un sumar inventar exemplificator, ilustrativ, cum ar arăta elementele moştenite din latină în română a căror prezenţă în latina vorbită de acei cives romani imaginaţi de Iorgu Iordan pare improbabilă, chiar imposibilă, discreditând astfel modelul IORDAN şi acreditându-l pe celălalt, modelul MAIOR.
Mai întâi, cum spuneam, cuvintele periferice, care au fost periferice în latină şi aşa au rămas şi în română, contrazic modelul IORDAN. Puţini români cunosc, de exemplu, cuvîntulcoacin(„cu pete roşietice”) sau cerenţel(nume de plantă) ori chealfăd(„palid, galben”). La fel, puţini latinofoni chiar dintre cei „mai” nativi vor fi cunoscut cuvintele corespunzătoarecoccinus, cerinthe, galbus. E greu de imaginat cum ar fi ajuns aceste cuvinte să fie cunoscute la nivelul latinei pe care cum s-o numim altfel decât „latina lui Iordan”!… În plus, cuvîntul chealfăd, după Puşcariu, poartă urmele unei pronunţii dialectale osce sau umbrice, graiuri vorbite în vecinătatea originarului Latium. Asemenea detaliu face şi mai dificil de explicat prezenţa lui galbus în vocabularul unor latinofoni sumari, veniţi în Dacia ex toto orbe romano. Câte mai sunt în română asemenea cuvinte? După unii romanişti, ca Mohl şi Gamilscheg, importante legi fonetice din română au originea în dialecte italice ale latinei, cum ar fi trecerea lui ct, cs la pt, ps.
Ar intra aici şi cuvintele periferice din latină care, târziu, în limba română, ajung să fie mult mai des folosite: cum ar fi a merge, care a ştiut să profite de declinul lui eo, ire. Fenomenul are loc la câteva secole după ce latina este adoptată de locuitorii Daciei, astfel că devine semnificativ pentru calitatea acestei latine. Probabil că există cercetări privind frecvenţa cuvintelor latineşti, ele ne vor fi de mare folos pentru ieşirea din „impasul iordanian”.
Cuvintele şi formele latineşti neatestate intră toate în această categorie, de componente ale latinei vorbită ca limbă maternă. Dintre acestea, o menţiune pentru cuvintele de tipulamândoi, pe care Puşcariu îl explica printr-un cuvînt neatestat, dar şi preroman: amendui. Aşadar, un arhaism în latină, rar folosit… Cuvîntul a adăsta, rar şi periferic în română, este atestat în latină, dar abia într-un text din sec. al VI-lea. Dicţionarul lui G.Guţu nu înregistrează nici un adastare. Prezenţa sa în limba română dovedeşte că a existat în latina danubiană din sec.III, având mereu acelaşi statut, de cuvînt rar folosit, necunoscut multora dintre latinofoni. Să amintesc şi cuvîntul levir, „cumnat, frate al soţului”, care a dispărut din toate limbile romanice. A fost folosit de români o vreme, apoi abandonat. De pe urma lui avem toponimul Lereşti şi numele Lerescu. A fost identificat însă în graiul românesc vorbit şi azi de catolicii din Moldova, acei impropriu numiţi ceangăi, care şi azi zic ler cumnatului din partea unei surori mai mari: ler-meu, ler-tu, ler-su. Acest ler-tu ne aduce aminte de substantivele care numesc grade de rudenie, reunite în seria cunoscută frate-tu, mamă-ta, tată-tu, soru-ta, noru-ta, fie-ta etc. Remacabile în mod deosebit sunt soru- şi noru-, forme care conservă în mod excepţional formele aberante nurus şi soror, substantive atât de …feminine şi totuşi cu aspect atât de masculin. Toate limbile romanice au corectat această aberaţie, româna a reuşit să o conserve, inclusiv pluralul surori. Tot în acest grup de cuvinte extrem de distinct sunt păstrate formele adjectivale tu şi su, descendente direct din tuus şi suus: frate-tu, taică-su. La fel tătâne, viu numai în româna familiară, aşa cum era şi latinescul tata, tatanis. Dar cel mai semnificativ este că s-au păstrat ambele forme, şitata, şi tatanis, neatinse de simpficatoarea reducere a declinării imparisilabice. Semn în plus că, la acest nivel, al vieţii de familie, româna continuă fără nici un hiatus latina, ca limbă maternă. Cu aceeaşi valoare sunt toate cuvintele din limbajul infantil moştenite din latină, de tipul coca, cocuţă, cocon, papă etc. Mai mult, aceste vocabule infantile sunt atât de puternice în mentalul latinofonilor danubieni, încât ele se impun în faţa cuvintelor neutre precum pater sau mater, care dispar în favoarea colocvialelor tata şi mama, adică dispar în favoarea cuvintelor deprinse la cea mai fragedă vârstă.
Formele tată şi tătâne se adaugă altora similare: lumen,luminis din care avem lume şilumină, hospes, hospitis, respectiv oaspe şi oaspete, sau judex, judicis – jude, judeci,judeţ. Ai impresia că, dinaintea tendinţei de nivelare a flexiunii, prin renunţarea la declinarea imparisilabică, vorbitorii latinei danubiene nu se îndurau să renunţe la una dintre forme şi atunci, pentru a le păstra, le-au dat la fiecare un statut nou: de cuvinte propriu zise, deosebite unul de celălalt. O formă de ataşament greu de înţeles la vorbitori recenţi ai latinei… Aici ar intra şi categoria de cuvinte derivate asupra cărora nu ştim să decidem: sunt derivate încă din latină sau mai târziu, în daco-română s-au fost derivat? Dacă franţuzesculdé este clar că nu derivă din doigt, ci din latinescul digitalis, în română degetar poate fi considerat fie urmaşul latinescul digitalis, fie derivat în română de la deget. În aceeaşi situaţie sunt şi cepar, apar, lucrător, lăudător etc. Existenţa acestor cuvinte face mai explicită dificultatea de a decide că latina şi româna sunt două limbi diferite. Aprofundarea problemei îţi produce tot mai net sentimentul că cele două limbi sunt greu de separat ca entităţi distincte.
Printre arhaismele latineşti păstrate în română să-l amintim şi pe lăut din lautum, păstrat în română, dar înlocuit în latina curentă prin forma regulată lavatum. Iarăşi, foarte puţin probabil ca acest lautum, incomod şi pentru latinofoni, să ajungă în latina second hand a unor latinofoni, cum bine le-am zis, secundari.
Alt arhaism este n din ninge, păstrat în română alături de nea, din nix,nivis, forma cea mai circulată.
Revizuirea din această perspectivă a lexicului latinesc moştenit de limba română, dar şi de celelalte limbi romanice, se impune. Şi aşa cum considerăm că anumite cuvinte, prin sensul lor, precum soare, om, cer, stele, cap, inimă , sunt prea importante ca să fie împrumutate, vom spune că altele, moştenite, că sunt prea periferice, prea rar folosite ca să se fi păstrat prin vorbitori superficiali, de azi pe mâine, ai latinei.
Morfologia ne oferă argumente şi mai convingătoare. Bunăoară ezitarea vorbitorilor români între conjugarea a II-a şi a III-a (vezi a place şi a făcea) au avut-o şi romanii. E de imaginat că acele magnas copias au putut învăţa să conjuge latineşte după modelul Iordan, având tendinţa să regularizeze toate paradigmele după modelul cel mai comun. Dar de la cine să înveţe să confunde anumite paradigme şi să nu le regularizeze nici până azi?! Cum puteau împrumuta deprinderea de a greşi, de a ezita?!
Ca principiu, se impune comparaţia între limbile romanice, pentru a vedea în ce măsură fiecare a regularizat morfologia moştenită din latină. Căci, raportată la limba latină, fiecare limbă romanică este imaginea calităţii limbii latine vorbite de cei care au adus-o în provincia respectivă. Este implicit imaginea raportului dintre latinofonii autentici, nativi, şi cei de strânsură, recenţi şi aproximativi.
Morfologia verbului ne oferă şi seria de verbe de tipul mă îndoi–mă îndoiesc. A existat şi în latină, tot aşa, mai la periferia sistemului. Vezi opoziţia albeo-albesco, caneo-canesco, rubeo-rubesco etc. A dispărut în majoritatea limbilor romanice. E greu de imaginat că s-ar fi păstrat în latina lui Iorgu. Românii au moştenit-o: zece se împarte la doi şi sâmbata se împărţeşte pentru morţi. Intră aici şi participiile înflorit-înflorat, adeverit-adevărat, curăţit-curăţat, datorită-datorată, îngrijit-îngrijat forme ale unor verbe derivate, derivarea ducând la obţinerea unor verbe de conj.I sau a IV-a. Uneori se ajunge la două derivate, unul de o conjugare, altul de cealaltă, între cele două verbe înregistrându-se tendinţa de a se diferenţia semantic. Faptul că în latină avem un adumbrare, iar în română un adumbrire, ar însemna că, de fapt, în acest punct, latina şi româna alcătuiesc un tot, o entitate din care separăm în mod artificial două componente, cea latinească şi cea românească. Perechea îngriji-îngrijat ne arată cât de activă este în continuare această ingenioasă „găselniţă” din latina de odinioară.
Latinii au avut perechile de substantive de felul lui lupus-lupa sau ursus-ursa, absolut fireşti. Ciudată este perechea animus-anima, celebra, căci nu prea poate fi vorba, logic vorbind, de o opoziţie masculin-feminin la semnificaţii ce ţin de domeniul inanimatului. Modelul animus-anima a fost păstrat însă de latina danubiană, ba chiar a fost dezvoltat prin perechile, atât de bizare, joc-joacă, bob-boabă, fapt-faptă, nod-noadă, floc-floacă,lăsat-lăsată(lăsatul secului şi lăsata din bătrâni). Opoziţia animus – anima constituie un moment de graţie, de inspiraţie a nomothetului latin. A curs multă cerneală pentru a se comenta această subtilă distincţie, atât de filosofică, de metafizică! De această ispravă a limbii latine se apropie oareşicât româna prin opoziţia joc – joacă. Vezi volumul de versuriJoaca jocului al lui Ion Gheorghe. Amintesc că în latină dies era când masculin, când feminin. Cf. pluvius dies sau dies illa. Îi întreb pe colegii romanişti în ce măsură procedeul a fost perpetuat şi în celelalte limbi romanice. Italiana se pare că nu l-a abandonat. Dar numai româna l-a dezvoltat, aplicându-l şi la cuvinte nelatineşti: cojoc-cojoacă, moc-moacă.
După părerea mea şi a altor colegi, popă nu este împrumutat din limbile slave, ci este latinesc, vine din popa, popae. Nu avea de ce să diftongheze, cum zic unii că ar fi fost obligatoriu dacă era moştenit, căci ar fi sunat poapă şi ar fi încetat să mai fie un substantiv masculin. S-a păstrat alături de preot, din presbiter. Opoziţia semantică dintre cele două cuvinte este bine cunoscută: popă este numele ipostazei mai lumeşti, preot este încărcat de tot respectul cuvenit. Vezi Preoţi cu crucea-n frunte, unde substituirea cu popă ar fi cel puţin amuzantă, ca efect. Această subtilă diferenţiere semantică funcţiona şi în latină sau, în orice caz, de acolo se trage, căci popadin latină era „sacrificator al animalelor de jertfă(care pregătea focul, vinul, sarea etc. şi înjungia victima)”. E de bănuit că acei popa nu aveau nici o greaţă să se înfrupte din ceea ce sacrificau în cinstea zeităţilor păgâne. De unde latina s-a ales cu expresia popae venter, întru totul aidoma celei româneşti: foale sau pântece ori burtă de popă! Nu de preot! Aşadar considerăm relevantă nu atât păstrarea celor două cuvinte latineşti, cât păstrarea distanţei conotative care limita sinonimia lor. Această distanţă face ca limba română să derive un singur feminin: soţia popii se numeşte coana preoteasă…
În termeni asemănători putem comenta şi dispariţia din română a lui et. Semnificantul et a fost abandonat, dar forma substanţei conţinutului, combinaţia celor două sensuri, de conjuncţie şi de adverb, s-a păstrat în română. Cumva numai în română?(Vezi timeo Danaos et dona ferentes – mă tem de greci şi când fac daruri…) A dispărut, la fel, din latina dunăreană şi frumentum, frumenta, dar structura sa semantică s-a păstrat, transferată la grâu, grâne. Cu alte cuvinte, păstrăm din latină nu numai combinaţia de sunete, ci şi structuri semantice cu totul atipice, neobişnuite, care transced schema simplă a relaţiei semiotice dintre formele flexionare. Căci a avea un sens referenţial la singular, şi cu totul alt sens referenţial la plural este un artificiu greu de deprins şi de memorat de vorbitori pârîţi ai acelei limbi!
Limba română are o particularitate deosebit de interesantă: substantivele cu două sau trei forme de plural, forme care corespund unor sensuri diferite: cap-capi, capete, capuri, cot-coţi, coate, coturi, vis-vise,visuri, nivel-nivele, niveluri etc. Latina avea şi ea ceva asemănător: locus-loci, loca, jocus-joci, joca. Nu mi-e clar dacă se diferenţiau semantic aceste forme diferite de plural.
Lista de dovezi, produsă de morfologia limbii române, cu privire la calitatea excelentă de vorbitori ai limbii latine a acelor cives romani din care ne tragem, poate fi continuată de oricare dintre colegii de faţă. Chiar mai bine decât ar face-o subsemnatul. Cum ar fi păstrarea practic numai în română a neutrului şi a vocativului latin!
Mai adaug şi din sintaxă un exemplu: păstrarea numai în română a distincţiei, atât de subtile, dintre completiva directă introdusă prin quod – spune că vine şi completiva introdusă prin ut, vreau să vină, subtilitate care a fost insurmontabilă pentru latinoforii (sic: latinoforii!) din celelalte provincii.
În sfârşit, mai semnalez un capitol puţin cercetat: păstrarea din latină, din mentalul roman, a unor atitudini, a unor obsesii, a unor predispoziţii de care dau seama anumite elemente şi structuri lingvistice. Am semnalat cândva substantivarea selectivă, numai a unor anumite adjective, cele care denumesc defecte umane: cutare este un leneş, leneşul de Vasile. Nu putem spune harnicul de Vasile sau eşti un harnic. Procedeul este practicat şi de celelalte limbi romanice, deci avem de-a face cu „ceva” moştenit din latină, ceva însă de natură imaterială, adică nu de natură sonoră, fonică, propriu zis semiotică. Mai ales că substantivarea adjectivelor se face prin articol, iar latina nu avea articol. Deci nu ni s-a transmis o anumită regulă de articulare, ci alt „ceva”. Nu ne este uşor să definim acest „ceva”, dar ne este uşor să decidem că acest ceva era greu de sesizat şi de moştenit în afara limbii materne. Alexandru Graur a pus acest procedeu în legătură cu, vestită în antichitate, maliţiozitatea specific latină, înclinarea spre sarcasm şi satiră.
Fiecare limbă, aidoma persoanelor care o vorbesc, are obsesii, acoperă o anumită arie a realităţii cu exces de semne, de detalii, raportându-se cât poate de des la acel domeniu, făcând chiar reper specific dintr-însul. Noica, pe urmele lui Mircea Vulcănescu, a semnalat şi analizat „obsesia” limbii române pentru a fi, pentru Existenţă, pentru Fiinţă. Cu consecinţe lingvistice vădite. Când Iorgu Iordan, în „România literară”, a luat în răspăr speculaţiile lui Noica, acesta i-a răspuns cerându-i marelui lingvist să indice care altă limbă îl foloseşte pe a fi ca auxiliar pentru a fi: o fi fost, n-a fost să fie, va fi fiind, era să fie etc.
Ani în urmă, la cursul special, am discutat cu studenţii vreme de un semestru despre obsesia limbii române pentru unu, cuvînt şi concept atât de important în filosofie, şi care a dezvoltat la români o familie bogată de derivate şi compuse, a devenit şi morfem, intră într-o mulţime de locuţiuni şi expresii etc. Mai mult, ideea de unu este obsedantă atât pentru omul de rând, prin exerciţiul limbii române, cât şi pentru românii exponenţiali, dacă le pot spune aşa unora ca Eminescu sau Brâncuşi, români capabili să sublimeze aceste obsesii, să le proiecteze în absolut. Opera lor este marcată de aceeaşi obsesie pentru unu! Citez: „Căci-i împrăştiu şi-i adun
Le măsur vieţi cu luna
De nasc şi mor în sfîntul Un
În care toate-s una.
Aşadar Sfîntul Un în care toate-s una… (Am citat din Eminescu, dintr-o variantă a Luceafărului.)
Avem toate motivele să considerăm că moştenim de la latini această obsesie.(Desigur, termenul obsesie nu este cel mai potrivit.) Latina are şi ea o frumoasă şi interesantă familie de cuvinte şi locuţiuni care roiesc în jurul lui unus. Unul dintre ele fiind cuvîntul universum, echivalent al grecescului cosmos, cu diferenţa că universum este o creaţie a limbii latine, iar cosmos este termen inventat, de un filosof. Dar dacă noi, lingviştii, remarcăm cu oarece întârziere această caracteristică a celor două limbi, dintre care una ne este limbă maternă, iar pe cealaltă o studiem de o viaţă, este uşor de imaginat că moştenirea acestei obsesii se putea produce numai inconştient, la un nivel subliminal, prin vorbitori nativi ai latinei, vorbitori al căror număr nu va fi fost deloc neglijabil, ci dimpotrivă, preponderent! Iar faptul că această obsesie din latină nu s-a prea transmis şi altor limbi romanice – cum ar fi franceza, sporeşte motivele noastre de a respinge ipoteza fostului director al Institutului de Lingvistică al Academiei.
Cu siguranţă, Shakespeare nu poate fi „tradus” în engleza vorbită în Nigeria…. (În paranteză fie spus, engleza, aşa precară cum este în Nigeria, nu a supravieţuit în mod spontan, natural, ci cu sprijinul unor instituţii care nu au existat în Dacia: guvernul, care a luat o serie de decizii în sprijinul englezei, şcoală şi mass media, inclusiv radio şi TV în limba engleză etc. Comparaţia propusă de Iorgu Iordan cade aşadar şi fără demonstraţia noastră, dar trebuie să-i fim recunoscători profesorului nostru Iorgu Iordan că ne-a stârnit astfel, semnalându-ne o problemă interesantă: posibilitatea ca o limbă, în cazul nostru latina, să supravieţuiască prin vorbitori alogeni, adică prin vorbitorii altor limbi… Evident, asemenea vorbitori precari ai latinei au existat în Dacia, este greu să ne imaginăm că nu. Problema care se pune este a raportului numeric dintre aceştia şi vorbitorii autentici. Evaluarea nu va putea fi decât relativă, prin raportarea limbilor romanice la latină şi între ele… E foarte probabil să ajungem la constatarea că romanizarea, ca orice lucru omenesc, a fost efectuată cu intensitate diferită de la o provincie la alta. În Dacia acest proces a avut o intensitate care ne îndreptăţeşte să conchidem că nu există nici o discordanţă între etnogeneza românilor şi glotogeneză.
…Ne lipseşte, cum spuneam, o teorie bine articulată a conceptului de limbă maternă, limba în care ai învăţat să gândeşti, ai învăţat să fii om! Oamenii de rând, deci cei mai mulţi, nu cunosc decât o singură limbă, cea maternă. Care dintre ei ajung să mai înveţe una, nici vorbă să o stăpânească ca pe graiul părintesc, graiul matern, cel transmis din tată în fiu… Limba maternă ne este atât de intrinsec a noastră, încât numai în limba maternă visezi! Te poţi visa vorbind altă limbă, dar visul acela ţi se povesteşte în limba nativă, cea din născare auzită în preajmă-ţi, limba care te-a făcut om, din neom, contribuţia graiului fiind decisivă în achiziţionarea raţiunii, a spiritului, a umanitaţii. Şi orice om, când vorbeşte în somn, numai în limba părinţilor săi vorbeşte. Nimeni, oricât de poliglot ar fi, nu ajunge să mai stăpânească o limbă la fel de bine ca pe limba maternă. Nu poţi face teoria limbii ca lumea decât aplicând-o la limba maternă. Şi asta pentru că – ar spune Eminescu – nu noi stăpânim limba maternă, ci ea ne stăpâneşte şi ne este stăpân în perpetuitate. Şi, de regulă, nimeni nu este slugă la doi stăpâni, vorba lui Goldoni… Emil Cioran, care ajunsese cel mai dibaci manipulant al limbii franceze, când Dumnezeu l-a pedepsit cu un Altzheimer de toată frumuseţea, de nu mai ştia ce vorbeşte, vorbea numai pe româneşte. Dumnezeu însuşi a putut să-i ia minţile, să-i ia şi franceza, şi engleza sau nemţeasca pe care le ştia foarte bine, dar n-a putut să-i ia şi limba maternă, cea de la coana preoteasă învăţată. Pentru limba maternă nu există dezvăţ!
Închei prin a mă mira – nu ca prostul! Omul este singura fiinţă care se miră! La fel mă mir şi eu, omeneşte şi riscând să păcătuiesc, mă mir de Domnul nostru Iisus, pe cruce, ale cărui ultime cuvinte rostite s-au fost în limba aramaică! După mintea mea şi după toată teoria şi practica psiho-lingvisticii, într-un moment ca acela Iisus, şi oricare alt om, nu putea a se rosti decât în limba părinţilor săi… Eli, Eli, lama sabachtani?!
[…] Romanitate etnică și romanitate lingvistică […]
PS: scuze de repetitia din prima fraza, m-am gandit la doua formulari si a iesit o combinatie…nu am posibilitatea sa editez.
@Sebi,
postez separat, pentru ca nu exista optiunea de a rasounde direct la posturi nu exista.
Ceea ce ai facut tu nu a fost nici pe departe sa prezinti argumente, ci pseudo…Te inscrii de minune in trendul dacist, la care argumente = enigme si logici PERSONALE si automat presupui ca logica ta trebuie sa fie a tuturor.De asemenea voi stiti mai bine decat insasi autorul ce a vrut el de fapt sa spuna.Retorica ta nu este cu nimic diferita de articolele gen „Podul lui Burebista” sau „Monumentul lui Burebista” (cel de la Adamclisi).Totul e sub genericul „mie mi se pare ilogic ca…” sau „mie mi se pare mai verosimil asa…” (toate aceste logici insa sunt usor de demontat). O alta trasatura caracteristica si peste tot prezenta e teoria conspiratiei.Toti au fost influentati sau aserviti interselor oculte.Traim o minciuna de peste 2000 de ani, altii ne-au scris istoria, iar „noi” (dacistii) suntem singurii care vedem asta.
Culmea e ca nici macar in asta nu exista consecventa.Cand autorii sunt citati selectiv (citatele scoase din context) ori citatele sunt distorsionate, ori se pot incerca interpretari de genul „e logic ca „asta…” a vrut el sa spuna”, sunt buni si asa.Vasile Pârvan (ca l-ai adus in discutie) e folosit cu mari aplauze pentru „Dacii la Troia” (probabil mai ales pentru finele paginii 6 „Nu Trerii, nu Cimmerienii, ci pur si simplu Getii au fost locuitorii Troiei intre 1000 si 700 a. Chr.”),dar arheologii scolii Pârvan, desigur,s-au aservit politic.
„Pentru ca un neam de oameni de “calibrul” stramosilor nostri NU AVEAU CUM sa se lase prada romanizarii, presupus initiate de cuceritorii romani.”
Asta seamana mai mult a poem elogiu decât o discutie pe tema.Nu are valoare de argument, dar aproape singurul oferit (alaturi de acea misconceptie cu „doar 165 de ani si doar 14%” ).Singurele „argumente” folosite.
„Dumneavoastra traiti cu impresia ca suntem un fel de corcituri latinizate?! ”
Ideea e destul de grava iar formularea si mai, dar presupun ca fara sa-ti dai seama.
Toti, inclusiv tu, Sorine, ne exprimam doar propriile pareri, toate fiind subiective, conteaza doar exprimarea. Dovezile, nu marturiile, exista, cele istorice, arheologice sau documentare, exista si ele, nu putine, si vor fi temelia noii istoriografii romanesti, bazata pe argumente solide si multe in favoarea „ancestralitatii” neamului rumanesc. Nu sunt dacist, tracist si evident, nu sunt romanist, sunt un getist-rumanist. Toate aceste denumiri, majoritatea date de straini noua rumanilor, au incurcat si incurca si acum, volens-nolens, aflarea unor adevaruri fundamentale pentru istoria noastra si a lumii dar niciodata nu-i tarziu in a gasi solutii de patrundere in „ceata” dezinformarilor voite sau nu…
Foarte corect, ne exprimam parerile proprii.Cel putin eu nu ma consider nici pe departe suficient de „doxat” sa enunt adevaruri, sa imi inchipui ca nu am o gramada de la destui de invatat, sau ca tot ce spun e „cu lapte”.Iar daca spunem ca exista dovezi la ceea ce afirmam, e normal, cred eu, sa fie si aratate (numele documentarelor, lucrarile istorice, descoperirile arheologice…).Numai afirmand ca exista, nu inseamna ca a ramas cum am zis noi.
„si vor fi temelia noii istoriografii romanesti,…”
Asta e o problema, d-nul Coja a spus cu o anumita ocazie foarte bine cred…de ce se afirma acum ca „va fi o istoriografie noua”? S-a stabilit dinainte un adevar la care musai trebuie sa se ajunga, sau se cauta adevarul cum o fi el, fie ca el va corespunde sau nu cu ce ar fi asteptat cel care face cercetarea de la demersul sau? Uita-te la filmuletele „tulburatoare”.Pe de o parte chiar ei afirma „ca nu au pretentia de a detine adevarul absolut” si ca cercetarea lor e un demers, la baza un sir de ipoteze, care pot sau nu sa conduca la ceva concludent.Dar numesc materialul lor „Adevaruri…”.Nu e putin ipocrit? De ce se afirma ca va fi un fel de rescriere din temelii a istoriei, o noua istorie, atata timp cat ce scriu istoricii de atatea generatii e departe (cel putin pina acum) de a fi pe cale sa fie demontat si momentan acei pseudo-cercetatori bajbaie printre ipoteze? (nu mai vorbesc de rea credinta, adica inventii, distorsionari, trunchieri).
Ultimul citat chiar l-am pus pe baza unei exprimari prea cu „patos”.Penultima idee am obiectat pentru ca nu cred ca are a face cu notiunea de argument, nici macar nu e un apel la autoritate, nu e invocata o persoana calificata dintr-un domeniu, vorbind despre acel domeniu.E invocata o viziune.O fi de buna credinta, dar nu foloseste ca argument (in niciun caz catre unul care priveste problema detasat).Tradu fraza in engleza si posteaz-o pe forumuri straine si vezi pe cati convingi.Imagineaza-ti apoi(un exemplu, un subiect mai neutru, care nu implica pe români) ca vine la tine un ungur, povestindu-ti cu mandrie cum ca el s-ar trage din Atilla si super-specialii huni.Apoi iti spune ca istoria e toata facatura, ca de exemplu episodul Campiilor Catalaunice e falsificat, ca de fapt Atilla i-a zdrobit pe romani si pe goti si s-a retras doar pentru ca Aetius, infrant i-a cazut in genunchi si l-a implorat sa nu inainteze catre Roma.Iar Atilla, in marinimia sa divina, i-a ascultat rugamintile.Si ca singur argument ti-ar oferi: „Niste razboinici de „calibrul” hunilor, condusi de „biciul lui Dumnezeu” Atilla, NU AVEAU CUM sa piarda in fata romanilor si gotilor”. Cat de mult te-ar impresiona acest argument?
„gasi solutii de patrundere in “ceata” dezinformarilor voite sau nu…”
Asta e alta problema, din capul locului nu acorzi prezumtia de buna credinta istoricilor si lingvistilor romani.E o fixatie ca traim in minciuna si dezinformare.
„bazata pe argumente solide si multe in favoarea “ancestralitatii” neamului rumanesc. ”
depinde la ce fel de „ancestralitate” te referi.(???)
Asta e, la urma urmei cum spun, mai schimbam pareri si mai invatam de la cei mai invatati ca noi (daca consideram ca mai avem de invatat).
NU AVEAU CUM, tine de o anumita logica, desi multi nu pun pret pe ea cand discuta de istorie. Este imposibil ca un popor sa-si lase limba iar getii-rumunii de atunci cu atat mai mult. Nu puteau pentru ca erau un popor demn, pasnic, statornic dar si razboinic cand era nevoie, si luptele dintre „dacii” liberi=rumunii din majoritatea teritoriului locuit de ei, ramas neocupat, au opus rezistenta Imperiului roman aproape tot timpul celor cca 165-170 de ani de ocupatie a Daciei romane. Sa nu uitam de rascoala din 117 a dacilor din provincia ocupata abia potolita de legiunile lui Hadrian. Ce putea arata aceasta rascoala, ca „dacii” erau dispusi sa accepte „civilizatia” romana, care nu era decat un jug odios, o impilare nedemn de a fi suportata de un popor cu mentalitate superioara romanilor, un popor ce se credea nemuritor!? Costobocii, carpii si alte ramuri ale neamului rumun ramase libere nu au cedat tavalugului roman si au atacat provincia Dacia dar si provinciile sud-dunarene pentru ai alunga pe cotropitori, nu pentru a jefui si ocupa teritorii straine ci pentru a elibera pe fratii lor rumuni(geti,moesi) si arumuni(traci,macedoneni,illiri) de sub „binefacerile” „civilizatiei” romane.
Stiu ca voi fi luat in ras sau, poate chiar criticat pentru faptul ca detest si ironizez ceea ce romanistii considera „civilizatie” romana. Dar problema nu este la mine ci la cei care inca acorda gir romanistilor. De cateva secole s-a creat o imagine falsa, aproape idilica despre romani si civilizatia lor in dauna adevarului si a progresului sttintei istorice si care are efecte numeroase si variate cu implicatii profunde la nivel politic, cultural,social-economic ce se rasfrang negativ in societatea actuala si careia trebuie sa i se puna capat neintarziat…
Poate ca unii vor sa impuna o anume istorie pornind de la preconceptii si asta nu ar fi pentru prima oara, numai ca in cazul si exemplul dat de tine, Sorine, ceva nu se leaga. Nu sunt un adept al dacologiei promovate de N.Savescu ,D.Roxin, s.a, unele aspecte ale istoriei vechi si stravechi nu sunt bine si complet argumentate de acestia dar nici nu pot crede, deocamdata, pana la proba contarie, ca acestia, prin promovarea teoriei daciste ar face jocul unor forte ostle Romaniei si ro(u)manilor nostri.
Iti recomand site-ul: http://www.ariminia.ro
O zi buna!
„NU AVEAU CUM, tine de o anumita logica, desi multi nu pun pret pe ea cand discuta de istorie.”
Exact, dar exact asa vorbea si domnul Roxin, in articolul despre podul de la Drobeta.Cata logica era insa acolo…
Nu uita ca „romanistii” nu ii urasc pe daci, dimpotriva, se mandresc cu ei ca stramosi.Dacistii cultiva ura exacerbata fata de romani.
Site-ul pe care mi l-ai recomandat (mersi pentru link, chiar o sa ma uit mai mult) m-a „lovit” din start, pentru ca il citeaza tot intr-un mod tendentios pe Eminescu in motto(chiar nu ai observat?).La fel ca si cu „totul trebuie dacizat”, excluzand „oarecum” si eliminand contextul.Nu ar cita in ruptul capului de pilda:
„Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!”
si (apropo de context)
„Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,”
si sonora intrebare:
„Voi sunteţi urmaşii Romei?”
Scrisoarea 3.
O persoana foarte inteligenta pe care am intalnit-o pe un articol al foii nationale, vorbea despre congresul de dacologie din vara asta, cu tema „Cosbuc si dacii”.
A deschis un pariu ca se va cita si ras-cita discursul lui Decebal catre popor (care e perfect normal sa fi sunat cam cum a intuit Cosbuc).Dar de aici, bineinteles, va => automat-Cosbuc = dacist, care i-a urat pe romani.A pariat ca nu vor cita, din nou, in ruptul capului:
„Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai,
Din stejarul Romei tu mlădiţă ruptă,
Şi-ţi cântai amarul din caval şi nai,
Dar cumplit tu fost-ai când te-au dus la luptă
Ştefan şi Mihai.”
Cantec.
Parca m-as baga si eu sa tin pariul asta.Asta e linia, din pacate.Asa ar trebui sa construim „adevarul”, trunchind, ca sa ne iasa „pasienta” si urland apoi ca se ascunde adevarul.Mai o bagam si pe aia cu logici si enigme personale…si merge.
In rest…sa lasam si timpul sa vorbeasca.
Fraze tipice românești… rostite în spaniolă și română :
https://www.youtube.com/watch?v=WbXPbRo2reg&feature=youtube_gdata_player
Domnilor, nu chiar la subiectul articolului,simpla curiozitate (deci imi cer scuze de off topic): care e treaba cu cuiul minune?E atata de trambitat, dar dintr-o singura directie (acelasi articol pus cu copy-paste in multe zeci de alte locuri).Nu am gasit nici un fel de detalii, nici o alta versiune, nu stiu cat adevar e pe acolo (daca o fi macar vre-un sambure),daca a mai interesat pe cineva subiectul, daca e un fel de tablitele de la Sinaia 2.Mici detalii care ma nelamuresc:
-de natura tehnica, nu stiu ce vrea sa spuna autorul, ca magnetita si oxidul de fier sunt protectoare impotriva ruginei?…plus ca primul strat, la suprafata, e magnetita, dar in poze cuiul numai spre negru nu batea.Apoi, 99,97% fier pur, absenta totala a carbonului, cum s-a obtinut asta?, plus ca trebuie sa fie mult prea moale, in ce putea fi batut, la ce ar fi putut fi folosit?
apoi:
-cine a estimat valoarea cuiului si cum s-a pierdut apoi cum ai pierde un breloc?Ce fel de intrebare e aia „stie cineva unde e cuiul?”
-de ce ar fi fost studiat mai intai in Rusia?
cum e, facatura 100%, a mai vorbit cineva pe tema asta?
De fapt am gresit, o alta versiune zice ca s-au gasit vreo 40kg de cuie si ca ele s-ar gasi si astazi la un institut de arheologie.In prima versiune, cea mai raspandita, Andrei Vartic e fizician si scriitor, in cealalta e arheolog.
Scuze daca intreb prostii.
Dacii şi geţii sunt acelaşi popor.
Un personaj dintr’o fabulă a lui Menandru care se numea Daos („lup”, de unde provine numele de dac) spunea: „Aşa suntem noi, tracii, toţi, şi mai ales geţii – mă mândresc că mă trag din neamul acestora din urmă…” Deci Daos (dacul) e get.
Un Daos într’o piesă a lui Terenţiu spune : „cel mai bun prieten şi compatriot al meu, Geta, a venit la mine” (dacul şi getul sunt compatrioţi).
Ştefan din Bizanţ: „Dacii, pe care îi numim dai, căci geţi îi numim pe cei care locuiesc înspre Pont şi spre răsărit, iar dai pe cei din partea opusă, înspre Germania şi izvoarele Istrului”. E vorba, deci, de acelaşi popor, numirile diferite provenind exclusiv de la aşezarea geografică.
Diversiunea de a considera pe daci şi pe geţi ca popoare diferite este exact aceeaşi (şi din aceeaşi sursă) ca a-i considera pe vlahi şi pe români ca popoare diferite, pe moldoveni şi pe români ca popoare diferite.
Acum nici diversiunea nu mai e una simplă, odată cu progresul tehnic s-a modernizat şi ea, funcţionează ca rachetele, în trepte.
O primă treaptă e negarea romanizării. Latinitatea e cea care ne separă tranşant de toţi cei din jur, unguri, germanici, slavi. Or, tocmai acest dat genetic al nostru le stă în gât celor ce ne cântă (prematur) prohodul. Ce n-ar da ei să fie ei latini, nu noi! Când nemţii şi-au făcut imperiu l-au numit „Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germanică”. Ei, adică, îşi pun numele de „Imperiu Roman” fără să fie, în vreme ce noi, urmaşii de fapt, de drept şi de ADN ai acelui Imperiu, nu ştim cum să-l mai ponegrim şi să ne lepădăm de el mai ceva decât de Satana.
Latinitatea ne include într-o familie glorioasă, în ginta latină, ne leagă de Europa, ceea ce veniţilor de prin stepele asiatice le pică foarte rău, le produce greţuri şi ameţeli. Ei ne vor nu cu Europa ci cu „sfântul Putin”, despre care se vorbeşte pe acest site chiar acum.
Sigur, nu le place nici că suntem daci. Niciunii din cei care ne înconjoară nu au antichitate. Suntem singurii din zonă care o avem, şi încă una strălucită. Şi atunci ce fac? Ne-o fură. Danezii se trag din daci, nemţii se trag din daci, Lundius declară că toţi scandinavii se trag din daci. Care e reacţia „dacilor” noştri? Aplauze furtunoase, păi, vedeţi cine-s dacii, toată lumea se trage din daci!… „Dacii” noştri îl traduc pe Carolus Lundius foarte mândri de ce scrie el acolo. Şi ce scrie el acolo? După ce îl laudă pe Zamolxis ce legiuitor genial a fost, trece la istoria urmaşilor lui care sunt, cine? Numai germanicii nordici, nici un singur cuvânt despre dacii din Dacia şi despre amărâţii de români coborâtori din aceia. La asta i-a trebuit Zamolxis, la legarea în fals de o rădăcină care lui îi lipseşte şi la scoaterea din discuţie a tulpinii reale care creşte din acea rădăcină, poporul român adică, la identificarea în fals a germanicilor nordici cu tulpina crescută din Zamolxis.
E un rapt mai odios decât jefuirea aurului de la Roşia Montană. E o substituire de identitate. Că cel desfigurat astfel, cel mutilat, cel tâlhărit de propria identitate reacţionează aşa cum reacţionează, în loc să se apere se bucură şi îl laudă pe agresor, asta nu arată decât cât de adânc a pătruns diversiunea, câtă stăpânire pe conştiinţe a pus.
A doua treaptă a diversiunii e tratarea dacilor şi geţilor ca popoare diferite. Ea e scoasă acum de la reanimare nu doar pentru a ne da nouă prilej de a schimba o vorbă ci cu un scop foarte precis. Acesta coincide nu numai temporal ci şi ca intenţie cu altul: cultivarea în exces a transilvanismului. A-i socoti pe ardeleni altceva decât ceilalţi români, superiori, se-nţelege, se suprapune perfect peste a face distincţie între daci şi geţi. Şi coincide cu prăpastia săpată între vlahi şi români, între moldoveni şi români.
Ziarul „Transilvania reporter!”, campionul propagandei transilvanismului, de un timp şi-a schimbat literele titlului din latine în gotice.
Duşmanii înfocaţi ai latinităţii cred că jubilează.
Eu bat în lemn…
Mai mult decit clar, ba e chiar tulburator si amenintator. Sint citiva „ardeleni” ,care comenteaza cu tema, si cu precizie, si in ROmania Libera, si pe alte bloguri, cum ca ei ,transilvanii , tin toata Roamania in spate, ei sint puri, arieni, iar restul , niste nimiuri care traiesc si acum dupa modelul fanariot. Saracii de ei!
Şi tu i-ai crezut? La orice neam există mulţi săraci cu duhul. Şi în Ardeal sunt destui.
Eu le demonstrez acelor isteţi care nu au nimic în cap, că dacă n-ar fi capitala, în situaţia de azi, cînd avem datorii externa atît de mari, fiecare judeţ ar trebui să cedeze din depunerile la bugetul statului, pentru acoperirea cheltuielilor generale ale statului (diplomaţie, datorie externă, armată, sănătate, învăţămînt, infrastructură etc) 75% din sumele depuse prin taxw şi impozite şi să primească înapoi doar 25%. Ori, nici un judeţ ardelean nu depune la buget mai mult de 60-65% din venitul său, aşa cum depun şi alte judeţe din restulţării (Argeş, Ilfov, Galaţi, Iaşi, Bacău), judeţe cu un potenţial industrial mare.
Şi atunci îi întreb eu pe aceşti teribilişti ardeleni sau bănăţeni, care se laudă aiurea cu contribuţia lor majoră (?!?)la cheltuielile ţării, judeţe care într-adevăr ca judeţe industriale întrec cu mult pe cele agricole, cum ar fi Călăraşi, Vaslui, Mehedinţi, Ialomiţa sau Botoşani, CINE COMPLETEAZĂ DIFERENŢA pînă la procentul de 75%?
Dacă nu ştiu acei isteţi, le spun eu: CAPITALA şi PORTUL CONSTANŢA!
Capitala cedează la buget 89%!!! din depunerile sale prin taxe şi impozite şi i se repartizează de la buget de abia 11%!!! Şi Portul Constanţa, cam la fel, (primeşte 14% din ce depune).
Nu a existat nici o romanitate etnică.A fost un imperiu roman şi în orice imperiu există multe naţionalităţi.Tot aşa nu a fost o naţionalitate habsburgică ori sovietică.
Romanizarea lingvistică, adică însuşirea limbii latine de către diverse popoare din Imperiul Roman a fost demonstrată de mulţi, însă demonstraţiile au multe hibe.Nu a fost dovedită de nimeni. Nu există vreo dovadă că în Spania locuitorii au învăţat latineşte.Pietre scrise în latină nu dovedesc romanizarea aşa cum pietrele scrise în limba rusă din Moldova nu dovedesc rusificarea.
Măi, mocofane! Mai ai curaj să intervii?! Ai promis că vii cu nu știu ce dovezi și studii?! Unde sunt! Te-ai plâns că te cenzurez! Te-am poftit să-ți prezinți tezele! Și te faci că plouă! Te dai în altă vorbă! Nu te pricepi decât să înjuri și să te obrăznicești! Te mai invit o dată să-ți prezinți studiile și cercetările la al căror capăt ai ajuns la nu știu ce concluzii! Prezintă-le, caraghiosule! Fă-mă de rîs că am cenzurat un om serios, un cercetătot de valoare! Numitul Florin Croitoru! Hai!
https://www.youtube.com/watch?v=OokyhXMr5Lg
https://www.youtube.com/watch?v=yCMND5NngTA
https://www.youtube.com/watch?v=H8iQXAS-7YU
Poftim.
1.Cum adica,da-mi mie pacea ta ?
Ce sens are ? Cine a cheltuit atata pe aur si inscriptie nu se ocupa cu fleacuri poetice.
2.Cum veti fi ajuns la ideia ca DACEBALO inseamna voievod ?
Domnule, am explicat pe sait. Nu pot să reiau de sute de ori.
dacebală ! Nu dacebalo.Am explicat și asta. Dacă îl iei ca nume textul nu are sens. Figura centrală nu e figura cunoscută de pe columnă și nici nu apare lupul ca simbol ci un miel.
Cel cunoscut ca Decebal se numea DIURPAN. Știm asta de la niște istorici antici.Totuși a fost numit de romani Decebalus.Acum avînd această placă ne dăm seama ce i-a indus în eroare pe romani.
Aștept pe dl Coja să spună de ce textele mele nu ar fi bine despărțite în cuvinte.
Dumneata trebuie să faci doveda că ai avut vreo logică, vreo justificare, atunci când ai propus descifrarea dumitale! Nu dai asemenea explicații pentru că nu ai avut nicio logică! Ți s-a năzărit și atât! Verbul acesta, A I SE NĂZĂRI, este funcțional pentru oameni ca dumneata. A DESCOPERI este cu totul altceva!
Domnu Florin sa incercam sa mai revenim cu ce scrie in inelul de la Ezero ,poate ne mai prezentati o varianta.
Nu am cum să mai prezint o variantă.Repet pt nelingviști, pt că lingviștii știu asta bine: limba este un sistem de comunicare.Ce e spus într-un sistem de ex romineste nu se înțelege in alt sistem de ex ungurește.Dacă avem un text scris continuu trebuie să găsim sistemul în care a fost scris ca să îl pricepem.Dacă doar izolăm pe text unele cuvinte în vreo limbă dar textul nu are vreun înțeles înseamnă că le-am izolat greșit.Cînd le izolăm în așa fel încît textul să aibă înțeles în vreo limbă și să arate caracteristici gramaticale ale acelei limbi (acorduri gramaticale) înseamnă că l-am despărțit bine.
Daca tinem seama de numele DEMOSTENE si comparam cu ROLISTENE avem deja un nume cum zice Sorin Olteanu Am vazut ca si dl Sorin Olteanu a incercat o traducere, dar nu a reusit decat primu nume.Dati-ne si dvs daca va lasa domnu Coja traducerea sa discutam daca e buna sau rea.
http://soltdm.com/sources/inscr/ezerovo_r.htm
Si se pare ca si Parvan a incercat traducerea citez:” separarea şi interpretarea date de Pârvan”
Îl las, domnule! A mai publicat de câteva ori năzbâtia sa: cică trebuie citită ca un text românesc! Căci încă de pe atunci se vorbea limba română!… Dar n-o s-o facă! Simte că se va mai face o dată de rîs! A bântuit cu „descoperirea” sa pe mai toate site-urile!
Hai, Florine! Ești invitatul meu!
Poate nu ați văzut adresele postate de mine mai sus, domnule Coja.Vedeți întîi filmulețele postate de mine pe YouTube, reflectați și pe urmă vorbiți la obiect. Lucrările se pot vedea și auzi și pe pagina mea de web http://florincroitoru.tripod.com/
E cea mai mare descoperire în materie de istorie de cînd se scrie istorie în țara asta, adică de la cronicari încoace.
Ce spun Florin Croitoru despre descifrarile sale :
,,E cea mai mare descoperire în materie de istorie de cînd se scrie istorie în țara asta, adică de la cronicari încoace”
Cred că n-ai toată ţigla pe casă.De obicei recunoaşterile ştiinţifice vin de la alţii.Atunci când îţi trâmbiţezi valoarea în piaţă înseamnă că n-ai susţinere.Plus ceva mitocănie,adică felul cum vorbeşti cu cineva mai în vârstă, un prof. univ. care te mai şi primeşte în casa lui.Oamenii mari se văd şi din o anume modestie, decenţă şi moderaţie în vorbă, faptă, intenţie.
Să discutăm punctual.Pe un astfel de obiect pecete/inel nu se gravează poezii (am mai văzut făcătura la Adrian Bucurescu) precum găselniţa dv. ,,dă-mi mie pacea ta”.Obligatoriu este un text sintetic, o imprecaţie sau altceva asemănător care înglobează un sens major posibil având la bază o gândire simbolică.Nimeni nu crede că se pune la bătaie aur şi plata unei munci migăloase ptr. a face o pecete/inel şi să scrie acolo fleacuri.
Dincolo, la placuţa de plumb nu explicaţi cum Decebalo/Decebala trebuie să însemne ,,voievod”.Parcă în neogreacă (de verificat, citez din memorie)) decebal înseamnă ,,zece diavoli”.Şi ce dacă? Un cuvânt îl poţi traduce în toate limbile mai adăugând o literă, mai scoţând una, ,,să iasă pasenţele”cum faceţi chiar dv..Asta nu e traducere.E prestidigitaţie,fachirism lingvistic, clovnerie
etimologică.
„Clovnerie etimologică”? Bine zis!
În afară de vorbe fără noimă nu puteţi spune nimic contra lucrării mele. Afirmaţi pe sec că nu am avut logică după ce eu arăt pe film logica separării, adică faceţi un lucru absolut mincinos şi idiot.Textul a fost despărţit în romîneşte deci a fost scris în romîneşte. Mă contrazice cineva? Atunci să despartă un text scris în altă limbă astfel ca acesta să fie cu înţeles în romîneşte. Nu faceţi decît să aruncaţi cu mizerie, să negaţi pe sec .Doar afirmaţi că că eu am despărţit în limba romînă un text ce nu a fost scris în romîneşte.Aşa ceva NU se poate iar tu dacă nu ştiţi acest lucru sînteţi un lingvist slab.Afară de răspunsuri în doi peri nu puteţi arăta nimic.Aţi cerut probe şi am pus probe. Acum veniţi ca un oarecare de pe forum şi afirmaţi că eu nu am produs decît năzbîtii. În acest caz vă rog să probaţi aici cu un text scris în maghiară, germană, rusă sau ce limbă vreţi pe care să îl despărţiţi altfel în cuvinte astfel ca textul să fie în romîneşte.
Te-ai făcut de rîs, așa cum ai mai pățit-o și pe alte site-uri. Înjurăturile cu care mi te-ai adresat nu m-au dernajat! Dar faptul că nu ești civilizat față de cei care te comentează nu-l mai pot tolera. Așa că te întorci mata de unde ai venit: adică nu te mai admit pe acest site!
Citez :
,,Aici s-a mancat intodeauna bine, domnilor !!!!
Vaci, porci, capre, oi, ursi, cerbi etc !
Aici a curs lapte si miere ! :)
D’aia au vrut sau vor toti sa ne stapaneasca.
Fiti orice doriti domniile voastre: daci, daco-romani, cumani, chiar si evrei !
Romania sa traiasca !
Inca 2.000 de ani !
Doar asta conteaza”
DOAR ASTA ? NU CRED !ACESTA ESTE CREZUL?BETI, MANCATI, INMULTITI-VA, ATATA DOAR ? SI CUM SA TRAIASCA ROMANIA, DACA LOCUITORII EI SUNT CUMANI SI EVREI ?
Mesajul dv. este unul defetist, cu o logica materialista (doar burta conteaza)
impinsa la extrem,perfid prin faptul ca dati dreptate si verzei si caprei,tocmai de aceea naucitor, bun de spus la o berica cu baietii, dar nu pe aici.
Da, sunt mulți care comentează pe acest site ca să ne inducă în erore și în păcat! Mă bucur ca sunt identificați de vizitatorii site-ului.
Deoarece n-ati inteles ironia din mesajul meu, cu toate ca m-am straduit sa fie „goasa”, imi comfirmati inca o data ca „romanii” merita sa traiasca doar sub calcaiele Imperiilor. :(
Continuati batalia intre latinisti si dacisti si chiar daca n-are nici o legatura cu soarta Romaniei, banuiesc ca macar de o paine alba .. tot aveti parte ! :)
Promit sa nu va mai pertub iluziile.
Domnule Sava, ne sunteți foarte util, ca sarea și piperul! De ce vă descurajează cei care nu vă înțeleg! Sunt o minoritate!
Domnule profesor, cand se incearca sa mi se explice ca cercul este rotund, ma retrag !!!
S-a DEMONSTRAT deja, de mult, ca vorbim o limba latina. Eu nu mai am nevoie de alte argumente.
Este meritoriu pt. mediul academic ca mai gaseste inca „14” cuvinte cu circulatie locala, probabil aparinatoare de arealul „graiurilor”, provenite tot latina. Nu ma mai emotioneaza, stiu deja ca vorbesc o limba romanica !
S-a DEMONSTRAT deja, de cca 10 ani, ca aportul genetic al „latinilor” la fondul genetic al romanilor este la fel de important ca cel al maghiarilor, slavilor de la nord, bulgarilor, cumanilor :) etc. Adica n-a reusit sa corupa fondul genetic dac !
Pana cand cineva n-o sa fie in stare sa-mi explice cum 40% dintr-un popor „dur”, care facea sacrificii umane, a inebunit subit si am mai convins si pe restul de 60% sa invete latina, NU ma mai intereseaza discutia !
Demonstrația genetică nu s-a făcut! Diversiunea și falsificarea rezultatelor în genetică este mai ușoară ca în lingvistică! Cercetările genetice din România au fost falsificate de falși cercetători, cei mai mulți unguri! În final, aceste cecetări au fost oprite de un ministru adjunct bozgor, de la minsiterul cercetării științifice!
O fi infailibilă cercetraea genetică, dar contează mai mult onestitatea celor care o aplică!
Interesant si incitant !
Dar cum la „cuvinte” nu ma pricep, o sa dau jos din pod „numaratul”, politica, militaria si cateva notiuni elementare de sociologie si psihologie. :)
La final o sa vorbim si despre genetica. :)
Nu pentru ca dl. profesor Cojan n-ar avea dreptate, ba din contra, eu pun pariu ca mai sunt inca xxx cuvinte RARE ce apartin de latina elevata a lui …. Marcus Tullius Cicero si nu de latina vulgara, ce o sa fie gasite in lexicul actual romanesc.
Sau cuvinte ce apartineau de latina vulgara, dar in cadrul unui limbaj tehnic, strict specializat, cunoscut doar de … „constructorii de catapulte”.
Si ca sa nu fiu inteles gresit, afirm de la inceput ca razboiul dintre „latinisti” si „dacisti”, este de multa vreme un razboi al „umbrelor” si in special al orgoliilor.
Pana acum.
Si spun acest lucru pentru ca Istoria este o dama cu fite, care se dezbraca doar cand vrea ea ! :)
Deocamdata doar surade, dar … poate ca maine, mine isi da jos fustele si o sa privim uimiti „Biblioteca din Sarmisegetuza” ! :)
Sau ceva documente de la Vatican, cine stie !
Sa incepem cu:
„Numaratoarea:
Imperiul Roman avea cam 30 de Legiuni, adica ceva in jur de 180.000 de soldati.
O legiune avea cam 4.000-6.000 de soldati.
Si niste trupe auxiliare, si niste sclavi, si niste „unii” si unele” care umblau si traiau de pe urma soldatilor, la fel ca in toate vremurile.
Astia n-au fost numarati ! :)
In primul razboi dacic (101-102), romanii au ocupat doar actualele regiuni „Oltenia” si „Banat”.
In cel de al doilea (105-106) s-au suparat si au adus 10 legiuni, adica 60.000 de soldati „romani”.
Se presupune ca au mai fost inca 60.000 de „trupe de stransura”, adica legiuni formate pe teritoriul aliatilor.
Adica la fel ca domnii din „Blackwater” despre care se spune care opereaza in Ucraina, fara sa stie o boaba de ucrainiana sau rusa.
Ca asa e la razboi.
Cat a ocupat Imperiul Roman din „Dacia” ?
Ei lasa sa se inteleaga ca toata. D’aia au si botezat-o Dacia Felix. :)
Socoteala si documentele ne arata ca au ocupat ceva pe la 40% din teritoriul populat de „triburile dacice” !
Tot socotelile „militaristilor” ne spun ca acestei forte de 120.000 de oameni, Decebal s-ar fi impotrivit cu 50.000 de oameni
Iar Pliniu cel Tanar, guvernatorul Bitiniei, prin scrisoarea adresata in anul 112 d.Hr. imparatului Traian, ne spune ca Decebal a cerut ajutor militar si regelui part Pacorus, prin intermediul lui Callidromus, trimis in acest scop la Ctesifon, cale de peste 3000 km.
Au venit sau nu partii, habar nu am, dar stima noastra si mandria, intrucat este clar ca primul razboi mondial s-a desfasurat in Dacia ! :)
Tot „militaristii” astia socotesc ca numarul de mobilizabili si incorporabili este direct proportional cu numarul populatiei, aplicand corectiile de rigoare in functie de epoca, sistem social si educatie !
Una peste alta se estimeaza ca populatia „Daciei”, condusa sau nu de Decebal, era de cca 5,5 milioane de suflete.
OK, era mai mare decat Romania de la 1850, cand Modova avea 1,5 milioane de locuitori si Tara Romaneasca doar un milion, intrucat „Dacia” se intindea de la Balaton la Crimea si de la Dunare la jumatatea Ucrainei !
Ce-au ocupat cei 60 de mii de romani si cei 60 de mii de aliati ai lor ?
Sudul actualei Romani, fara Dobrogea ! (daca gresesc in privinta Dobrogei, n-ar importanta pentru demonstratie !)
Peste … 50% din triburile dacice n-au vazut picior de civilizator roman.
Politica
Pe parcursul intregii istorii, ocupantii au civilizat „colaborationistii” si nu popoarele!!!
„Ion” n-a schimbat itarii cu salvarii, dar „elitele” romanesti si nu numai, …da !
„Ion” nu stia o boaba turceste sau greceste (pe vremea dommnilor veniti din cartierul Fanar al Istambulului), dar boierii …da, si le mai invatau si pe boierese !
Istoria recenta ne mai arata insa si niste paradoxuri, niste aberatii……
Ocupatia tarista, nu ne-a adus rusa, nu ne-a rusificat, ci ne-a frantuzit!
De ce ? Pentru ca toata nobilimea scapatata a Europei se angaja in armata Tzarista !!!
Ocuparea tarilor romanesti s-a facut cu ofiterime, intelectualitate in acele timpuri, de „stransura”, pentru care franceza era limba internationala !
Dacia a fost „aliata Romei doar 3 ani ! Intre 102 si 105. Decebal a fost acceptat de Roma ca rege vasal doar 3 ani !
Nu „frantuzesti” Dacia in 3 ani, oricat de cosmopoliti or fi fost dacii ! :)
Dacia a fost dusmanul numarul unu al Romei si romanii au procedat la fel ca in Iudeea, in anii 66–73 cand au distrus Ierusalimul si Templul si cetatea Mesada.
Doar 30 de ani dupa ocuparea Daciei, in 135, la inabusirea revoltei lui Shimon Bar Kohba (singurul „Mesia” acceptat de Templul iudaic), sunt omorati „toti” evreii !
Cassius Dio povesteste ca 580.000 de evrei au fost omorati !
Flavius Josephus, cetatean roman de sorcinte evreiasca, pune si el sare pe rana ! (personajul este contestat „fizic” si despre „istoria” lui se zice ca a fost scrisa cel putin secole mai tarziu)
Iudeea este desfiintata si rebotezata Palestina, orasele capata alte nume, evreii care n-au fost omorati (zice Falavius ca mai intai evreii crestini au fost omorati) au fost alungati.
Represiune romana in Iudeea il face pe Hitler copil de tzata, daca ne raportam la numarul de locuitori din orice zona a lumii, in acei ani !
In Dacia ocupata, romanii au facut la fel !
TOTUL a fost trecut prin foc si sabie !
„Militaria”
La anul 100, cucerirea unui teritoriu insema macelarirea opozantilor urmata de distrugerea cetatilor, praduirea a tot pe ce se putea pune mana [facea parte din solda :)], violarea muierilor si luarea de scalavi !
In special de sclavi, pentru ca asa functiona Imperiul Roman si Sclavagist !!!
Se vantura printre „dacisti”, apropo de militarie o foarte mare tampenie !
Cica „Legiunea I Iovia Scythica”, „Legiunea a III-a Galica” etc, erau formate exclusiv din sciti sau din gali !!!!
Din punct de vedere militar asta este mai mult decat un tembelism feroce !
Cunostintele politico-militaro-administrative ale Imperiului Roman, ne spun ca Legiunea „Galica” de exemplu, nu era formata din gali pentru ca ar fi fost impotriva celor mai elementare reguli de „management”!
Ridicati privirea peste uluici, si o sa constatati ca :
Sergentul de melitie Gabor Laszlo care trebuie sa fie numit sef de post, primeste postul in comuna Leu, de langa Craiova si nu la Sancraieni de langa Miercurea Ciuc.
Idem dar viceversa :) Ion Olteanu de la Leu, este numit la Sancraieni in ungurime.
Nu infiintezi Divizia Tudor Vladimirescu numai cu maghiari, ca sa o pui sa administreze „Har-Cov”
O socoteala de om cu scaun la cap, ne spune ca nici o legiune romana, stationata sau nu in Dacia, nu putea fi formata „fizic” exclusiv din „latini”.
Iar daca ne uitam la imensitatea Imperiului Roman, la putinatatea Italiei si la „babilonul” etnic ce ajunsese pana si Cetatea Romei, cea cu aproape un milion de locuitori, cred ca ar trebui sa ne fie clar ca toate legiunile romane erau si ele cate un mic Babilon.
Poate, si repet poate, „Galica” avea si un nucleu galic, dar si unul african, unul scit, unul …., si cu certitudine un nucleu dur de „latini”, adica structura de comanda si toata ierarhia, de la Legatus legionis pana la Siphonari si mai ales „trupele speciale”: Eques, Exploratores, Speculatores, Tesserarius, Venatores …
Adevarul este ca legiunile romane primeau nume de regiuni, pentru a cuceri, administra sau apara o anumita regiune ori pentru ca se evidentiasera in lupte in acea regiune. Legiunea a V-a devine si „Maceonica” abia dupa batalia de la Philippi si NU pentru ca era formata MAJORITAR din „macedoneni”!
Ce mai refuza sa inteleaga atat latinistii cat si dacistii este ca din punct de vedere militar:
1. Orice structura militara este oripilata de fraternizarea soldatilor proprii cu populatia ocupata !
2. Niciodata, nici un stat, n-a agreat „enclavizarea” unor parti din populatie. [Bascii sunt o eroare a naturii :)]
Urmatoarele legiuni au navalit, stationat, ocupat, administrat, simultan sau pe rand, pe teritoriul Daciei:
Legiunea I Adiutrix
Legiunea I Iovia Scythica
Legiunea I Italica
Legiunea a II-a Herculia
Legiunea a III-a Galica
Legiunea a IV-a Flavia Felix
Legiunea a V-a Macedonica
Legiunea a VII-a Claudia
Legiunea a VII-a Gemina Felix
Legiunea a XI-a Claudia
Legiunea a XIII-a Gemina
Din punct de vedere stric al principiilor militare, a „adunaturii” etnice din legiuni, a faptului ca pentru cel putin jumatate din legionari latina era limba de imprumut, dacii ar fi putut invata latina la fel ca spaniolii franceza : „Parler le français comme une vache espagnole” !
Este exclus avand in vedere mai relatiile reci dintre orice civilizator ocupant si orice ocupat, a faptului ca legiunile erau INCARTIRUITE in locatii fixe si aveau PROGRAM militar zilnic, sa fi asistat la asa o infratire intre picioare (ca la Universiada din anii ’50) incat populatia Daciei sa se dubleze in 10 ani cu o gramada de bitangi stiutori de latina elevata inca din scutece.
Despre „socio-psihologie”
Orice populatie ocupata isi transmite resentimentele fata de ocupant, cel putin 3 generatii. Adica cam 100 de ani.
106 + 100 = 206 !
Retragerea Aureliana a avut loc in 271 !
Rezulta ca civilizarea si latinizarea TUTUROR dacilor a avut loc in 65 de ani ! :((((
Si asta in conditiile in care romanii au ocupat DOAR sudul Romaniei de astazi !!!
Iar dacii erau „kileri profesionisti”, comparativ cu „romanii” de astazi !!!!
Nu uitati ca aruncarea in sulite pentru a transmite mesaje divinitatii, era pentru daci cea mai mare onoare.
Si ca muierile din ograda dacului, „se bateau” intre ele pentru a fi aleasa cea care urma sa il insoteasca pe drumul cel din urma pe raposat, prin taierea gatului de catre cea mai apropiata ruda a sotului !!!
Latinizare prin veteranii romani stabiliti in Dacia ? Prin populatii stramutate precum sasii si secuii ?
Sa fim seriosi !
Nici nu mai are importanta daca vorbeau o latina vulgara sau una din scrierile lui Cicero!
Doar un veteran dement s-ar fi stabilit intr-un sat de daci, ca sa cultive pamantul confiscat de la autohtoni.
Cei care s-au stabilit in Dacia au facut-o la 5 ore de mers cu calul de orice sat dac, cat mai aproape de un fort roman si macar in cete de cativa zeci !
Cei care au supravietuit pana dupa retragerea Aureliana, intr-o masa imensa de daci, mai degraba s-au „autohtonizat” ! :)
Ungurii bantuie meleagurile „dacice” de la Stefan al lor.
Ba ne-au mai si ocupat mult mai multe sute de ani decat romanii.
S-a maghiarizat limba romana ? Am devenit romano-maghiari ?
Nu, pentru ca la fel ca romanii, asa cum zicea Maresalul Antonescu, ungurii au ocupat doar „garile”.
La fel ca si cumanii lui Djuvara, si toate neamurile care au venit, au ocupat, au condus si au disparut !
Rusia, Cnezatul Ruisiei a fost intemeiat la o aruncatura de bat de Kiev, de VIKINGI !
Vorebesc rusii, ucainieni, ceva limba de origine „nordica” ? :)
Acum, o sa va suparati sau nu pe mine, o sa trantesc una groasa !
In 42 de ani, in timpul comunismului, nu discutam motivele, contextul, sutele de mii de „opozanti” omorati in puscarii, la Canal etc. romanii n-au produs nici un dizident veritabil !
Romanii, ca popor, s-au „adaptat” !
In peste 70 de ani, in inima comunismului, cu mult mai multi oameni omorati, rusii au produs dizidenti adevarati.
Asa, acum in 2014, la un sprit sau o bere, o sa concluzionam ca suntem un popor de rahat !
La scara istorica, mii de popoare au disparut din motiv de inadaptabilitate la noile conditii impuse.
Romanii inca exisa si multi dintre ei chiar vor sa fie DACI !
Ma uit peste gard si vad cum mi se explica de oameni scoliti, ca „iudaismul” nu tine de gene, ci de „suflet” !
Habar nu am daca evreii actuali sunt urmasii celor din vremea lui Iisus sau urmasii khazarilor iudaizati pe la anul 800 !
Nici macar nu ma intereseaza, atata timp cat ei vor sa fie evrei si se manifesta ca atare !
Au fost dacii un popor de curve, care satui de sacrificii umane, de conducatorii lor, s-au latinizat chiar daca nu erau ocupati fizic si astfel au supravietuit … BRAVO LOR !
Depre genetica.
Aici treaba e oabla si scurta.
Fondul genetic latin este mai mic la rumani, decat fondul genetic dac la italenii din nordul Italiei.
Pentru ca exista fond genetic dac la actualii „latini” !!!
Argumentele dommnului profesor Coja sunt valide si pertinente.
Probabil ca exista si alti „latinisti”, cu alte argumente decat ale domniei sale, la fel de valide si perinente.
Avand in vedere argumentele domniei sale, cele ale „dacistilor” care viseaza la un Zamolxe extraterestru, cele expuse de mine, cred ca o sa cadem in niste dileme mult mai mari.
Ori dacii erau niste oportunisti mai mari ca revolutionarii masoni de la pasopt, ori dacii scriau pe suporturi volatile !
(furnizate de extraterestrii)
Concluzie
Daci, daco-romani, cumani, goti sau vizigoti, este irelevant ce suntem !
Pana si de ce vorbim o limba latina este irelevant.
Traim in epoca „corectitudinii politice”.
Adica fiecare are dreptul sa apuce un rahat de care parte partea curata ii place! :)
Relevat este doar materialul referitor la studiile arheologice care demonstreaza CONTINUITATEA LOCUIRII pe teritoriul „Daciei”, din PALEOLITIC pana in zilele noastre !
Unul, mai special, despre arheologia privitoare la animalele domestice, a primit si dl. profesor Coja de la mine !
Aici s-a mancat intodeauna bine, domnilor !!!!
Vaci, porci, capre, oi, ursi, cerbi etc !
Aici a curs lapte si miere ! :)
D’aia au vrut sau vor toti sa ne stapaneasca.
Fiti orice doriti domniile voastre: daci, daco-romani, cumani, chiar si evrei !
Romania sa traiasca !
Inca 2.000 de ani !
Doar asta conteaza!
Raspunsw la intrebarea:
Cat a ocupat Imperiul Roman din “Dacia” ?
Raspuns.
Toata Romania de azi si mai mult de jumate din Basarabia.Romanii ajunsesera la Viena (Vindobona).Uitati-va pe harta unde e Viena, depaseste in nord Romania, dupa aceea nu uitati razboaiele cu Marcomanii si Cotinii (Goti)CARE SE PARE CA ERAU GALO-GERMANI.
Nu va mai bateti capu ,suntem latinizati dar daci latinizati.Oricum limba dacilor era din aceeasi familie cu limba latina.Aduc dovezi.
UDA dac, Udus LATIN atestat in harti.
Carte multă, prostie multă.
Treaba cu aruncatu-n sulițe și „muierile din ograda dacului” îi…
Asemenea treburi, sacrificii umane, poligamie, trebuiau să se păstreze în tradiții, obiceiuri, numiți unul!, darămite în ceva vestigii arheologice.
Homer a fost un povestitor plătit de cetăți pentru rîsul boborului, pîine și circ. Cu cît rîdeau mai tare cu atît iera plătit mai mult. Iel spune că „nimeni nu știe ce-i dincolo de Istru”.
Interesant, omul, multă informație, din care pot fi extrase câteva viabile, câteva sau mai multe, mai ales partea cu studiul mai profund și mai extins al arheologiei. Punctul pe I este faptul că vorbim de un teritoriu ce a inspirat respect și a fost ocolit chiar și de hoardele feroce ale hunilor, sau dacă nu au ocolit, nu au influențat major genetica și cultura autohtonă. Când fac afirmația asta mă bazez pe psihologia relației dintre atacator și băștinaș.
Mai apare o trăsătură ce face mai greu studiul, transmiterea orală a majorității cunoștințelor, încă din perioada neoliticului, când exista o scriere dar nu s-a descoperit, încă, modul de citire sau de decodare și nu s-a perpetuat, în continuitate, modul de comunicare ce îl vedem pe ceramica neolitică.
„Dacia a fost dusmanul numarul unu al Romei ”
Nu stiu sigur ce putem deduce din modul in care au mers lucrurile in 101-102.Se vorbeste exclusiv de interesul romanilor (al lui Traian) pentru aurul dacilor si cam pentru tot de se putea lua de pe aici.Problema e ca Decebal a cerut o pace in momentul in care a realizat ca pierde, iar pacea i s-a acordat.Traian si-a retras trupele mai in sud si nimeni nu a cautat dupa nici un tezaur, nici nu stiu daca s-au cerut ceva depagubiri, in schimbul banilor cu care Domitian l-a platit pe Decebal (stiu ca s-a retras suportul tehnic si militar….inginerii si instructorii…plus alte conditii impuse dacilor).S-a incheiat o intelegere de pace de care Decebal trebuia sa se tina.Ce s-ar fi intamplat daca ar fi facut-o?…Mai avea loc a doua campanie, mai era Dacia ocupata, se mai carau tezaure, ar mai fi fost ceva sau cineva trecut prin foc si sabie? Pina la urma scopul initial al lui Traian chiar o fi fost mai mult decat oblojirea orgoliului Romei, ranit de pacea lui Domitian?
Așa de mari dușmani că au dat cel mai mare număr de împărați de origine provincială. Mă înșel cumva?
Cu Cartagina cum rămâne?
Da, dar cica ei ii urau de moarte pe romani si cu tot ce reprezentau ei si asta nu oricum, ci declarat.Trebuie sa fi fost o conditie de baza ca sa ajungi imparat, ca a functionat de zeci de ori.Dovada si Galerius, care a dobandit titlul de Carpicus Maximus conducandu-i pe carpi impotriva romanilor (ups..sau cum era?…), sau Constantin cel Mare.
Cu Cartagina, sa mai avem putintica rabdare.Poate apare vre-un „citat” al vre-unui istoric roman, cum ca si Hannibal era trac veritabil si atunci lucrurile se leaga.
Nu cu „dacă” sau cu „poate că apare nu știu ce citat” se face istorie! Nu așa se discută nici despre motivele unul divorț! Nu pornești la aflarea adevărului dacă și-ai propus dinainte la ce rezultat să ajungi!
Istorie se poate face cu arheologie, cu multă trudă, cu cât mai multe date concrete! Totuși, sunt optimist. La suprafața României, cu doar câteva zeci de morminte dacice descoperite, sunt șanse să răsturnăm istoria, dacă se lucrează serios, cel puțin în latura politică a trecutului incert și al arheologiei, domeniu greu, aproape imposibil căci avem de-a face cu un neam ecologic ce nu a lăsat multe urme. În ziua de azi avem exemple ”globale”. Limba va fi răzbunată doar dacă se va găsi tezaurul salvat de cucerirea romană. Pentru că sunt zvonuri. Și de ce nu ar fi?! Avem dreptul, pentru că nu avem experiența de popor cotropitor. Sunt două tabere: una zice că așa erau dacii de daci că nici nu au crezut că vor fi cuceriți de Traian; surpriză: au fost! Deci s-a confiscat tot ceea ce s-a găsit asupra dacului gospodar.
A doua tabără zice că, cu un vecin căruia îi place capra ta, te prefaci că îți vezi de treabă și îți pui de-o parte avutul, conturile în aur, până ce se va limpezi situația. Așa se pare că tradiția nescrisă e plină de speranță și zice că dealurile Basarabiei sunt pline de aur dacic iar albiile râurilor din țara dacilor liberi sunt, pe alocuri, deviate și conțin ”muguri de aur pentru viitor. Pentru că e tradiție nescrisă, nu îmi cereți surse pentru că nu sunt în stare să dau. Dau doar speranțe. Vin și eu cu câteva supoziții ce pot sta bază pentru studiu. Pornim de la ipoteze, atunci când nu avem altceva, ne învață o știință exactă!
Cercetarea, de orice fel, nu se face ca să răstorni ce se știe! Ci ca să afli adevărul! Cine-și propune să ajungă la un „anumit” adevăr are staofă se politician demagog, nu de cercetător științific.
„Cercetarea, de orice fel, nu se face ca să răstorni ce se știe! Ci ca să afli adevărul! Cine-și propune să ajungă la un „anumit” adevăr…”
„Nu cu „dacă” sau cu „poate că apare nu știu ce citat” se face istorie!”
Cercetare si istorie nu.Zapacit mintile naivilor,da.De exemplu pentru domnul Savescu (ca la domnia sa faceam aluzie despre vre-un eventual nou citat minune atribuit nu stiu cui, doar a dovedit ca e creativ)chiar functioneaza destul de binisor.Si da, clar,nu are nici o intentie de a face cercetare sau istorie.Teoriile dumnealui au devenit deja adevaruri gata dovedite si istorie adevarata pentru multi astfel de naivi, care devin si raspandaci.Sunt entuziasti, doar entuziasmul lor e gresit directionat.
Și eu sunt surprins să văd oameni serioși că „merg” pe ideile lui Săvescu, care de fapt sunt ale lui Brătescu Voinești, le-a expus într-o broșurică. Cred că am să public din nou acea carte și am s-o comentez. Vă mulțumesc pentru buna dvs credință.
Si eu sint surprins neplacut de cerbicia cu care oameni pregatiti, unii doctori intr-o anume disciplina sau stiinta, inca mai sustin, fara cea mai mica dovada stiintifica, fara nici o minima logica, dar, in schimb, cu mult fanatism, teoria/axioma romanizarii getilor/dacilor. Nu trebuie sa fii „dacist”, „tracist” sau adeptul lui Savescu&Co. ca sa-ti dai seama ca o teorie ca si cea a romanizarii este de o stupiditate exceptionala. O sa vina vremea cind si cei mai inraiti adepti ai romanizarii o sa se rusineze ca au putut sustine o asemenea traznaie cu pretentie de adevar…
Pe acest site ai posibilitatea să arăți în ce constă stupiditatea altora, nu este suficient s-o declari. Te rog, explică-mi și mie în ce constă stupiditatea mea și a altora, alde Cantemir, Pârvan etc. Nici pe departe niște anonimi!
D-le Coja, si eu si dumneavoastra si oricine poate constata stupiditatea teoriei romanizarii, important este sa vrem sa judecam logic, obiectiv, fara a ne lasa prada prejudecatilor (teoriilor demult implementate in capetele noastre prin invatamant-educatie) de sute de ani grevate in constiinta noastra prin intermediul agentilor Vaticanului si ulterior/concomitent ale masoneriei. Ati pomenit nume mari ca acelea ale lui D.Cantemir (mare enciclopedist dar aflat sub influenta Vaticanului, ca si Cantacuzinii si Costin, dar si a fortelor oculte care dupa 1717 au fost cunoscute sub denumirea de francmasonerie) si Vasile Parvan, mare istoric, disparut in 1927 la o varsta matura, in plin efort creator,in conditii neclare datorate, probabil, unei „revelatii” de natura istorica si arheologica care ar fi subrezit „esafodajul” teoriei romanizarii, inscriindu-se in cadrul celor care mai tarziu au fost numiti „protocronisti”. Chiar si Iorga a fost unul care a inceput in ultimii ani ai vietii sale sa fie mai ingaduitor cu acest curent, numit ulterior „protocronism”, printr-o reconsiderare si abordare mai obiectiva a operei de exceptie a celui mai emblematic si erudit istoric roman al vechimii si stravechimii, Nicolae Densusianu, Dacia Preistorica…
Eu nu va consider stupid, d-le Coja, dar teoria romanizarii, da. De ce?! Pentru ca un neam de oameni de „calibrul” stramosilor nostri NU AVEAU CUM sa se lase prada romanizarii, presupus initiate de cuceritorii romani. Un popor, un neam nu-si lasa limba, traditiile, obiceiurile fara a disparea din „peisajul” istoric, politic si cultural al epocii respective. Limba este strans legata de fiinta acelui neam iar in cazul getilor ceva indisolubil. Noi cei de astazi,ro(u)manii, suntem cei de atunci dar la alta scara istorica si, vrand-nevrand, cu o etica colectiva si individuala schimbata inspre negativ…Sensul acesta al eticii trebuie redirectionat inspre pozitiv daca vrem sa ne descoperim adevarata noastra identitate, de geti-rumani si sa ne salvam ca natie…In fapt, avem o misie istorica, de salvatori ai vechii credinte crestine a stramosilor nostri si prin aceasta a spiritualitatii crestine la nivel mondial…
Nimeni, dintre savanții români, nu a spus că Dacii au dispărut. Dacii trăiesc mai departe, ca români! La fel s-a întâmplat și cu galii sau cu celtiberii etc. Istoria nu merge pe impresii și raționamnte, ci pe constatarea unor fapte. Iar povestea cu Vaticanul este chiar stupidă! Ce facem cu celelalte popoare romanice?!
Dacă vreți să continuăm discuția, aduceți un citat din Nicolae Densusianu care vă susține teza!
Eu am fost taxat drept protocronist. nu resping această categorisire, dar vă spun sigur că dvs, ca și cei care fac din acest cuvînt o etichetă (pozitivă sau negativă), nu ați înțeles acest concept!
Deci: veniți cu ciattul din Nicolea Densusianu și continuam discuția. Dacă nu aduceți acel citat vă rog să mă căutați pe alt site!
Nu-mi atribuiti ceea ce n-am afirmat ca ar fi spus, la randul lor, savantii amintiti. Aici nu e vorba de o „disparitie a dacilor”, ca motiv de combatere a acestora, ci de teoria romanizarii ca o teorie fara fundament stiintific. Chiar ca nu va inteleg cand imi cereti sa formulez un citat din Densusianu care sa-mi sustina teza!? Ce teza am formulat eu?! Ca nu santem daci romanizati?! Dar este de domeniul evidentei d-le Coja! Celtiberii ca si galii vorbesc limbi proto-latine (mai corect spus, variante ale vechii limbi trace-pelasge vorbite de populatii plecate in mai multe randuri/serii din spatiul carpato-dunareano-pontic) si nu pentru ca ar fost asa-zis romanizati de care „colonisti romani”?! Cati sa fi fost acestia si pe ce treapta evolutiva ar fi fost in momentul cuceririi Hispaniei si Galliei ca sa-i poata „romaniza” pe autohtoni?! Basme sau „basne” cum spuneau cronicarii nostri! Povestea cu Vaticanul nu e deloc stupida ci de un adevar coplesitor si crunt care se desfasoara si astazi sub ochii nostri in congruenta cu marsaviile masoneriei, dar, deh, cine sa le mai observe si combate?! Dumneavoastra traiti cu impresia ca suntem un fel de corcituri latinizate?! Atunci inseamna ca traim in lumi paralele! Imi puneti o conditie ilogica, absurda, fiindca nu aveti dovezi in sensul romanizarii dacilor ca sa-mi inchideti gura si sa nu mai apar pe site-ul dvs.?! Foarte bine, d-le, dar singur va faceti de bafta! Nu suportati opozitia asa cum nu o suporta orice om cu tendinte totalitare-dictatoriale?! Asta sa fie „esenta” caracterului dvs?!
Lasă mata grija caracterului meu. Probabil că n-am așa ceva, dar reușesc să trăiesc și fără! Nu-s singurul și nici ultimul!
Problema e la dumneata: l-ai pomenit de Nicolae Densusianu – nu mă interesează teza sau teoria în favoarea căreia l-ai pomenit pe marele învățat. Mă interesează citatul sau măcar capitolul pe care l-ați avut în vedere când ați pomenit numele lui Nicolea Densusianu și opera sa de căpătâi, DACIA PREISTORICĂ. De ce mă interesază asta? Ca să știu la ce nivel de seriozitate vă situați. Dacă mai continuăm sau nu discuția!…
Căci există reguli pentru a discuta pe un subiect cu bună credință!
Vă recomand să (re)citiți capitolul 41(XLI) din DACIA PREISTORICĂ. La sfârșitul acestui capitol, ca o concluzie, N.Densusianu scrie: „La Carpați și la Dunărea de Jos, însă, avem un popor romanic mult mai aproape de originea sa, o limbă romană (arimică) mai arhaică și mai puțin mestecată de cum sunt cele de apus.
De altă parte, unitatea limbei române, identică pe întreg teritoriul celor două Dacii romane, și care începând de la Balcani și până în sesurile Galiției și de la Crimea până în șesurile Ungariei nu are nici un dialect particular, ne atestă, de asemenea, că această limbă nu este o idiomă coruptă și formată în cursul evului de mijloc, că din contră, originea formațiunii sale se reduce la timpuri foarte vechi.”
In alte ordine de idei, d-le Coja, problema caracterului dvs. dar si a celor care va impartasesc opinii diferite e o problema comuna, ce poate duce fie la mentinerea dialogului in limite civilizate ori la o intrerupere, chiar totala a acestuia, daca mai folositi o astfel de atitudine ca si cea pe care ati avut-o in citatul urmator: „Lasă mata grija caracterului meu. Probabil că n-am așa ceva, dar reușesc să trăiesc și fără! Nu-s singurul și nici ultimul!”
Aveti un site foarte interesant si incitant, cu tematici diverse, ori daca vreti sa-l mentineti trebuie sa colaborati cu noi cititorii si comentatorii; fara noi acest site n-ar putea functiona…
N-ați înțeles că nu mă deranjează cu nimic cei care au opinii diferite de ale mele, ci mă deranjează persoanele care își susțin opiniile în mod incorect. Bunăoară dintre cei care pomenesc de Dacia Preistorrică a lui N.Densusianu, cei mai mulți nici măcar nu au răsfoit-o” Nu e cazul dvs. Dar dvs prin citatul de mai sus nu puteți susține că l-aveți alături de dvs pe Nicolae Densusianu atunci când afirmați că ideea romanității noastre e teribil de stupidă! Mai citiți o dată textul lui Densusianu: „popor romanic”, „limbă mai arhaică și mai puțin amestecată de cum sunt cele din Apus”… Idei care pot fi găsite în manualele de romanistică. Ideea principală a lui Densusianu este că noi am conservat, am ținut minte mai bine! Inclusiv mitologia greco-romană, în mare măsură balcanică, tracică, a lăsat amintiri surprinzătoare, pe care nouă, azi, ne e greu să le validăm ca atare, așa cum o face N.D., dintr-un exces emoționant pentru mine.
Dar nu găsești la N.D. nicio aluzie la inexistența romanizării, a romanității! Asta v-am cerut: dovada că ND nu credea în romanitatea noastră, în romanizarea Daciei! Colaborez cu oricine este este de bună credință! Este singura condiție pe care o pun! Site-ul ăsta poate funcționa fără cei lipsiți de această bună credință! Căci, în principal, site-ul își propune să pună la dispoziție textele și ideile care le sunt ascunse românilor! Este deschis în primul rând pentru texte întocmite ad-hoc sau texte deja existente, clasice, dar ascunse de inimici!
Ca o laudă de sine: nu știu cine, dintre colegii în viață, a dus mai departe, a sporit mai mult decât mine, inventarul componentelor geto-dacice identificate în structura limbii române! Structură moștenită din latină, cu multiple și fascinante „interpolări” din substratul geto-dacic. Identificarea acestei moșteniri este o operă anevoioasă, care poate încununa o muncă de cercetare, fiind al naibii de subtilă, de dificilă. În niciun caz un cercetător nu poate să-și înceapă activitatea prin „accesarea” acestui domeniu. E nevoie de profesionalism autentic, iar nu de amatorism! Ca naționalist – cum încerc să fiu, nu încurajez incompetența agresivă, orgolioasă pe nimic! Fiecare să ne cunoaștem limitele și să ne bucurăm când avem de învățat de la altul, mai dotat de la Dumnezeu. Am descoperit pe acest site o mulțime de persoane pe care le-am promovat pe site după ce am făcut o plecăciune dinaintea lor!
Eram sigur că termenul „romanic” o să-l folositi in sensul dorit de dvs., adică ca o expresie a romanizarii?! dacilor. Vă rog, incă o dată, să recititi capitolul 41 al Daciei Preistorice, ce se numeste LIMBA PELASGA, in intregime si apoi să revedeti concluzia pe care am redat-o pe site-ul dvs. Nu cred că, din nou, o să spuneti că, romanic, in viziunea lui Densusianu inseamnă romanizat si nici că o limbă „(a)mestecată” inseamnă neaparat, in cazul limbii române, că e limbă neolatină! Orice limbă a suferit si suferă influente externe, asa si limba pelasgă din Dacia-Getia, numită si limba getică-rumună-ru(o)mână a suferit influente din limbile inconjurătoare, inclusiv din latina clasică/populară (idiomurile protolatine-arimice=latina vulgară cu variantele sale zonale) vorbită de o mare parte a populatiei Imperiului roman.
Termenul de „romanitate”, in viziunea lui Densusianu, nu este egal, ca inteles si sens, cu cel de „romanizare”.Romanitate, in viziunea lui Densusianu inseamna ansamblul etno-lingvistic format din popoarele ce vorbeau varante ale unei limbi stravechi, protolatine sau pelasgige si care au fost reunite,in cea mai mare parte a lor,in cadrul unei unitati politice cu sediul la Roma. Aceasta este explicatia cea mai plauzibibla si nu alta. Accept existenta unei romanităti politice care a existat intr-adevăr, bazată pe asa-zisa romanitate etno-lingvistică ce are la bază limbile si culturile de sorginte arimică/protolatină/pelasgică, nicidecum una bazată pe fantasma romanizării,care in fapt nici nu a existat vreodată, asa cum nu există limbi neolatine care să aibă la bază o latină vulgară vorbită la Roma ci latina vulgară(populară) vorbită de vechile populatii protolatine din Gallia,Iberia,Italia,s.a. Si italiana actuală, nu are la bază latina romană ci un dialect italic străvechi vorbit in Toscana(subdialectul florentin), limbă care este unificatoarea lingvistică a Italiei si nu latina romană, căci dealtfel, italienii, fiecare in zona lui natală, vorbeste limba/dialectul său local: napoletana, siciliana, venetiana,s.a. D-le prof. Coja, va rog să revedeti cu multă atentie ce a scris Nicolae Densusianu si, probabil, o să vă edificati in privinta acestui aspect. Oricum, eu, de multi ani il am alături de sufletul si mintea mea pe cel care, mai mult ca oricine, m-a luminat in privinta străvechimii neamului rumânesc…
Cum puteți spune că iau termenul „romanic” în sensul „dorit de mine”?! ÎL iau în sensul folosit de toată lumea! Iar dacă ND îi atribuia alt sens, fiți sigur că făcea această precizare! Ar fi fost obligat de regulile cercetării științifice, pe care le cunoștea destul de bine!
În altă ordine de idei: Italiana literară are la bază dialectul toscan datorită lui Dante și altor poeți! Prestigiul textului literar elaborat de aceștia în toscană a decis!Este o chestiune elementară pentru orice filolog! Și oricum nu are nicio relevanță în legătură cu subiectul nostru. Nu pricep de ce ați invocat această situație! Nu pricep nici de ce nu puneți mâna pe creion și hârtie și, ieșind din anonimat, să vă expuneți sistematic ideile spre a le publica. Și spre a fi discutate de cei pe care îi combateți numai declarativ, nu și prin demonstrație! Demonstrați unde s-au înșelat romaniștii! Ideea că limbile romanice se trag din latină nu este foarte veche, nu este opera Vaticanului în niciun caz. Până târziu literații francezi atribuiau limbii franceze ebraica, ca limbă de origine!…
Din partea mea discuția se oprește aici. Pe acest site au fost prezentate argumnetele romanității noastre. Văd că nu le luați în seamă. Mai mult ce se poate face?!
ION COTORAN – Pentru detinerea de carti inexistente:
„Dar ati citit De bello dacico, o sursa care se pare ca va este necunoscuta.”
anonim – Pentru inventarea unor noi mijloace de lupta (data fiind nocivitatea lor, Secretarul general al NATO a facut o vizita in Romania):
„vezi numai ca intr-o buna zi sa nu te trezesti langa tine cu generalul, comandantul nostru cel mare, al tuturor, Fantasma. Au mai fost si altii la fel de viteji care au albit peste noapte sau carora le-a intepenit gura.”
Mihai Rusu – pentru plasticitatea termenilor stiintifici:
„Nu pot accepta bolmojelile ca romanizarea…”
HIPERBOREUS – Pentru publicarea unor stenograme antice (dacii catre romanii agresori):…
„Ce ati face daca v-am parasi cu totii blogul? Cu cine ati mai polemiza?”
Malus Dacus – pentru citirea de carti inexistente:
„am citit destul de multe carti despre istorie in care se fac referiri la cine au fost Dacii sau chiar relatari despre viata cotidiana. Carti care au fost scrise in sec. III, IV sau chiar mai tarziu in sec. IX, X”
Ion Kozha – pentru politetea vocabularului:
„Mă mir că capra nebună a publicat comentariul tău.
Jigodie mare Kozha ăsta. Să vedem ce mai susţine Kozha nemernicul…”
NAPOLEON SAVESCU – Pentru formularea clara a absurdului:
„Noi nu suntem urmasii Romei”.
Prostească-i zicerea dumitale:
„Pentru formularea clara a absurdului:
„Noi nu suntem urmasii Romei”.”
Cine-a lămurit că sîntem?
[…] Romanitate etnică și romanitate lingvistică Mulţi lingvişti, pornind de la celebrul Eutropius, imaginează un scenariu al romanizării Daciei în cadrul căruia rolul şi numărul latinofonilor autentici ar fi fost foarte mic, neînsemnat. Prin latinofoni autentici s-ar înţelege vorbitorii… mai mult: http://ioncoja.ro/lingvistica/romanitate-etnica-si-romanitate-lingvistica-2/ […]
OCTAVIAN GOGA
De-am inchide-a Tarii poarta,
Altii ne-ar cersi la Poarta!
Insa Hotii-s chiar din Tara
Tradatori la cei de-afara!
Doamne Iarta-i! Esti in Drept!
Insa Du-i hat in desert!
Doamne, Da-i la Neam unire
Si Da-i demna carmuire.
Ca-i prea mult blajin si las
Si supus sta la borfasi!
O Neam romanesc din Daci
Nu mai cersi doar pozmaci
Ci Ridica-te crestin
Ca sa scapi de cel Hain!
Limba materna e cea rezistenta in timp, logic. Asadar romanii au adus femei romane in Dacia si au impus limba latina prin intermediul femeilor latine „importate masiv” din Peninsula Italica timp de 165 de ani, pentru a impune dacilor (cu limba dacica diferita de cea latina) limba latina ca limba materna. Asadar nu veteranii romani s-au casatorit cu femei dace (care ar fi impus limba materna limba dacilor) ci din contra, femeile latine s-au maritat cu daci in Dacia Romana si au impus latina ca limba materna! Cool! Dar oare veteranii din Dacia ce-au pazit? Sau n-am prea inteles eu bine articolul?
Îmi pare rău, dar aveți dreptate: n-ați prea înțeles. Nu-i grav. Nici colegii mei nu au înțeles toți cum e cu limba maternă. Mai citiți o dată! Poate aveți mai mult noroc!
Numai să nu citiți „la mișto”! Într-o familie în care mama moare când copiii sunt mici, acei copii mici învață de la tată lor tot limba maternă!…
Romanizarea nu s-a făcut numai cu militari! Au venit din Italia familii întregi, atrase de pământul primit de la statul roman!
Ceva similar pare ca era pe cale sa se intample si in Britania cu mai putin de un secol mai devreme, doar ca la rebeliunea icenilor au fost arse din temelii Londinium,Calumodulum si Verulamium, asezari unde traiau familii romane si britanice laolalta (probabil unele erau deja romano-britanice).
Sunt studii ale studenților de la drept, ce folosesc în referate date despre tăblițele de la Roșia Montană. Sunt un punct de reper în studiul dreptului roman. Baza e limba în care sunt editate.
Tăblițele de la Roșia Montană sunt acte d vânzare, contracte, titlui de proprietate etc. (Dacă-mi aduc aminte ce am citit cu vreo 40 de ani în urmă)
Nu pot accepta bolmojelile ca romanizarea sa facut prin factorul civilizator roman,prin administratie sau comert decat daca luam ,ca ipoteza de lucru,faptul ca „geto-daca” si latina aveau un fond comun protolatin atunci ,DA, asta ar explica multe.Daca mai acceptam ca geti erau goti sau invers atunci putem explica la fel de usor franceza,spaniola si cvasisimilaritatile dintre italiana si romana de astazi.Totusi…..,raman spusele lui Ovidiu din ‘Tristele’.
vezi numai ca intr-o buna zi sa nu te trezesti langa tine cu generalul, comandantul nostru cel mare, al tuturor, Fantasma. Au mai fost si altii la fel de viteji care au albit peste noapte sau carora le-a intepenit gura.
Cum să procedez cu asemena comentarii, cu asemenea autori de răutăți stupide?!
Domnule Profesor, nu luaţi în seamă asemenea stupidităţi. Eu cred că în discuţii trebuie să păstrăm o decenţă care să ne definească drept oameni civilizaţi.
Păreri contrare asupra unor ipoteze pot exista cu duiumul. Pentru că tot ipoteze sunt şi teoria romanizării, dar şi cealaltă, a autotonismului limbii noastre. (Nu m-aş hazarda să-i zic limbă dacă).
Eu unul sunt cercetător de formaţie, dar nu în lingvistică şi ştiu ce înseamnă cercetarea, cu ce instrumente se exercită şi ce rol are ea în domeniul cunoaşterii. Multe din problemele pe care le-aţi expus dvs. în articol, referitoare la semantica unor formulări gramaticale raportate la limba latină clasică, s-ar fi explicat mult mai bine, cred eu dacă am accepta că limba română pe care o vorbim noi astăzi, este un rezultat al evoluţiei ei separate de latina clasică, direct din latina vulgară.
Cît priveşte venirea familiilor vorbitoare de limbă latină pe teritoriul Daciei pentru a spori latinizarea dacilo de aici, această ipoteză o găsesc drept fantezistă, date fiind condiţiile deosebit de vitrege pentru o familie străină, oferite de ambientul local. Iar pe atunci nu se simţea nevoia unei migrări a familiilor de limbă latină ca urmare a unui exces de populaţie pe teritoriul Imperiului Roman. Cei nou sosiţi pe teritoriul Daciei odată cu cohortele romane, este cel mai probabil să fi rămas ca veterani pe undeva în jurul aşezărilor urbane nou înfiinţate, căsătorindu-se cu femei localnice, mai ales că tinerii daci erau înrolaţi în alte cohorte romane şi trimişi în alte părţi ale imperiului. Totuşi, descendenţii acestor familii nu puteau să vorbească decît limba mamei, iar nu pe cea a tătălui, fost soldat al Romei. De aceea, latinizarea pe această cale mi se pare foarte puţin probabilă. Mai ales că istoria dovedeşte că latinizarea nu s-a putut produce acolo unde „aluatul” de dezvoltare nu era propice. De ex. în Britania, în Egipt, Siria, Palestina sau Germania unde cohortele romane au staţionat mi multe secole decît în Dacia şi unde nu s-a observat o latinizare semnificativă. Eu tind să cred, deşi nu pot dovedi cu probe, că toată partea de sud a Europei cucerită de romani în afară de Grecia era vorbitoarea unei limbi protolatine, influenţată corespunzător de popoarele cu care această populaţie a venit în contact. Deci limbile neolatine nu provin neapărat din latina clasică ci mai degrabă dintr-o latină primordială.
Mai înainte de orice vă fac cunoscut că niciun lingvist în ultimii 100 de ani nu raportează limbile romanice la limba latină „clasică”, ci numai la limba latină „vulgară”. Dacă nu știați acest lucru elementar – scuzați expresia, acesta este un mare impediment pentru a merge mai departe. Dacă am timp, pun textul dvs pe prima pagină și îl comentez punct cu punct!
excelent articol, cred ca l-au citit si cascadorii rasului!
ps: ‘ador’ cuvantul glotogeneza! etnogeneza se invechise, ce e drept; noi, poporul anonim, estem mai greu de cap, vava spiriteLOR auctoriale – fara sedinte de SPIRiTism!
Excelent comentariu! Păcat că este așa de scurt! Deh! Tot ce-i bun e și puțin pe lumea asta!
Felicitari!
De-abia astept reactia antiromanilor. Ca de obicei, vor fi toba de argumente, care mai de care mai documentati…
Nu v-am inteles in acest pasaj:
„După mintea mea şi după toată teoria şi practica psiho-lingvisticii, într-un moment ca acela Iisus, şi oricare alt om, nu putea a se rosti decât în limba părinţilor săi… Eli, Eli, lama sabachtani?!”
Iisus tocmai asta a facut, Si-a rostit durerea in limba printilor Sai. Iisus, Apostolii si toti compatriotii lor vorbeau aramaica. Limba ebraica era moarta de la deportarea in Babilon, de jumatate de mileniu. Se folosea doar ca limba de cult, in textele sacre, asa cum sunt latina si slava veche in Bisericile crestine.
Cand a inviat pe fiica lui Iair, Iisus i-a spus „Talita qumi”, firesc, in aramaica, nicidecum in ebraica pe care fetita nu o cunostea.
Tocmai rostirea de catre Iisus a sfasietorului vers din Psalm in aramaica, in limba familiara si nu in cea savanta, asa cum „toată teoria şi practica psiho-lingvisticii” prevad, este un argument puternic ca relatarea evanghelica e autentica, „documentara”, ca inregistrata live si nu una inventata.
Mulțumesc pentru explicații. Nu știam că ebraica nu se mai vorbea. Cunosc puțin antichitatea iudaică. Și aș fi cunoscut-o și mai puțin dacă urmașii lor degenerați nu inventau povestea cu Holocaustul din România, obligându-mă să mă amestec și eu în vorbă!
Trebuie precizat că există şi limba Duhului Sfânt. Cei care vorbesc această limbă sunt înţeleşi de toate popoarele. Apostolii aveau această harismă când au propovăduit Evanghelia. Renumitul monah Paisie Aghioritul din Muntele Athos, vorbea cu germani, francezi fără translator şi fără să fi învăţat vreodată aceste limbi. Interlocutorii aăi rămâneau surpinşi că monahul cunoştea foarte bine limba lor…
Foarte bun si foarte binevenit! Va multumesc!
Da, limba trebuie analizata de lingvisti, asa cum istoria trebuie judecata de istorici. Eu una, reiau obsesia mea ca din toate limbile romanice (latine), noi intelegem cel mai bine si usor italiana, care este evolutia latinei „de la mama ei”.
Asa mai adauga ca in materie de fizionomie (vad toate natiile pe aici). romanii au cele mai multe in comun cu: sarbii (banuiesc ca de la stramosii daci), italienii (care in general sunt mai negriciosi, dar si oltenii nostri sunt) si ultimii pe lista slavii rusi.
Nici dacii, fiind destul de numeroși, nu puteau fi un singur tipar: blonzi, cu ochi albaștri… Iar la italieni, comparația s-o faceți cu italienii din sud!Nu noi semănăm cu sârbii, ei seamănă cu noi, că suntem mult mai numeroși. Provers sârb: Pe sârb, dacă-l sgârii puțin, dai de un valah!