Românii din Sinai

 

Cu acest titlu am publicat pe acest site textul de mai jos, care a avut parte de două comentarii, pe care le reproduc. Asta se întâmpla în iunie 2007, la începuturile existenței site-ului nostru. De atunci numărul colaboratorilor și al comentatorilor a crescut simțitor și re-punerea acestui subiect în discuție mi se pare oportună.

Între timp au intervenit și elemente noi care ne dau curaj. Principala noutate este că Mânăstirea Sfânta Ecaterina are un stareț tînăr și american, cu care domnul Vinereanu, cucerit de proiectul unei cercetări la fața locului, a luat legătura și a dat peste un om deschis, dispus să colaboreze, care a înțeles imediat însemnătatea proiectului. Este bfoarte important pentu cei care vor merge să facă cercetări la fața locului să dea de gazde binevoitoare!

Așadar, pun în discuție din nou acest subiect, sper să fie o discuție mai tehnică, orientată spre aspectele practice, ale făcutului! Scopul nostru imediat este să sensibilizăm și să identificăm persoanele care s-ar putea implica, să le ajutăm să se organizeze și să treacă la fapte cât mai iute.

Nu mă văd făcând parte din echipa care se va deplasa în Sinai. Rolul pe care mi l-aș putea asuma ar fi, alături de alții, să identificăm persoanele capabile să facă parte din echipă, iar împreună cu aceștia să stabilim sarcinile  și obiectivele expediției. În acest scop, pe site introduc un „topic” nou: SINAI

Nota bene: textul reprodus în continuare a fost scris în 2004. Numele pomenite în acest text nu mai sunt „valabile” azi, din diverse motive, cel mai neplăcut fiind acela că persoanele în cauză nu mai sunt în viață. Dumnezeu să-i odihnească.

I.C. 23 iunie 2014

 

*

*

*

*

*

 

Românii din Sinai

 

Publicat de Ion Coja in Doctrină naţionalistă, Lingvistică pe 15.06.2007 | 2 comentarii

Proiect de cercetare istorică şi etnografică

Secţiunea I: Obiective

Primul: verificarea şi cercetarea la faţa locului a informaţiilor potrivit cărora în jurul Mănăstirii Sf. Ecaterina din Sinai ar mai trăi încă urmaşii unui grup relativ numeros de robi cu care împăratul Justinian (secolul VI) a dăruit Mănăstirea Sf. Ecaterina la întemeierea acesteia.Conform acestor informaţii, robii au fost aduşi din părţile dunărene ale Imperiului Bizantin şi au rămas creştini până pe la începutul secolului 19, iar de vorbit au vorbit între ei un idiom romanic, dunărean. Există indicii şi speranţa că acest idiom nu a dispărut cu totul. Verificarea acestor informaţii (şi tradiţii)se poate face numai printr-o anchetă pe teren, efectuată de o echipă complexă de etnografi, lingvişti, istorici. Al doilea obiectiv al cercetării propuse este mai cert, cu rezultate pe care putem conta că vor fi obţinute: identificarea contribuţiei româneşti la dotarea şi întreţinerea Sfintei Mănăstiri pe filiera legăturilor pe care în mod constant le-au avut românii cu asemenea locaşuri sfinte ale ortodoxiei, atât la nivelul domnitorilor şi al marilor boieri, cât şi la nivelul bisericesc, călugăresc. Acest obiectiv va fi de lungă durată, nu se va epuiza uşor, în măsura în care el presupune o cercetare atentă a arhivei, a bibliotecii şi a altor surse de documente şi atestate. E de presupus că accesul la aceste fonduri nu va fi uşor de obţinut şi nu ne va fi pus la dispoziţie decât parţial şi progresiv – în varianta cea mai optimistă. Continuarea cercetărilor pe această direcţie nu va mai antrena însă o muncă de echipă, ci se poate acoperi prin cercetători care, de unul singur, să exploreze depozitele de documente şi cărţi ale Mănăstirii Sf. Ecaterina, inclusiv ale altor aşezăminte ortodoxe din imediata apropiere, din zonă.

Secţiunea II: Importanţa acestei cercetări

Cercetarea are un caracter cu totul excepţional din perspectiva primului obiectiv urmărit. Dacă vor putea fi identificate urmele acelor proto-români şi eventualii lor urmaşi ne vom afla în faţa unui fapt extraordinar. În viziunea cea mai optimistă – la care ne dau totuşi dreptul să sperăm anumite informaţii – ar fi să găsim persoane care mai vorbesc acel idiom romanic, păstrător al unor straturi lingvistice romanice străvechi, corupte, fireşte, de idiomurile arabe învecinate. Nu este exclus ca în idiomul respectiv să se fi păstrat, mai bine ca în română şi albaneză, elemente din substratul traco-getic încă viu în secolul al VI-lea. Dacă nu mă înşel, ultima atestare a unor vorbitori ai limbii trace se face în spaţiul Orientului Mijlociu, în secolul al VI-lea. Rezultatele obţinute în cercetarea primului obiectiv vor fi de maxim interes ştiinţific internaţional. Cel de-al doilea obiectiv e de interes ortodox şi românesc, deloc neglijabil. E de aşteptat să găsim confirmări ale ideii lui Nicolae Iorga, potrivit căruia, după căderea Bizanţului la mijlocul secolului al XV-lea, Bizanţul a supravieţuit şi a continuat să-şi joace rolul de susţinător al ortodoxiei îndeosebi prin domnii şi boierii români. („Bizanţ după Bizanţ”)

Secţiunea III: Ce este de făcut?

Pas cu pas.

1. Strângerea datelor şi a informaţiilor scrise cu privire la Mănăstirea Sf. Ecaterina – în general, şi în mod deosebit despre acei enigmatici lahi (se pare că ei aşa îşi zic, denumire pe care Th. Burada şi alţii nu au ezitat s-o pună în legătură cu termenii valah/vlah sau felah). Aceste date se găsesc în presă, în biblioteci etc. (în Magazin istoric; în Noi tracii; în arhiva Theodor Burada de la Biblioteca Academiei.) 2. Contactarea celor care au fost deja la Sf. Ecaterina, ca turişti, dar mai ales ca preoţi sau călugări, pentru a aduna toate informaţiile posibile, în ideea că multe dintre aceste informaţii ne vor ajuta să concepem corect detaliile „expediţiei” noastre.3.Consultarea unor persoane cunoscătoare ale mediului în care urmează să se mişte şi să acţioneze echipa noastră: mediul călugăresc grecesc de la Sf. Ecaterina şi mediul arab, egiptean. Pe lângă preoţii şi călugării care cunosc zona sau chiar mănăstirea, mă gândesc şi la persoane ca acad. Virgil Cândea, Ilie Daniel, Dan Sluşanschi, Nicolae Constantinescu şi alţii. 4.Identificarea instituţiilor de stat şi a persoanelor (firme particulare) care pot fi interesate de acest proiect prin natura preocupărilor şi a menirii asumate. De exemplu: Ministerul Afacerilor Externe, Academia Română, Ambasada Egiptului ş.a.m.d., Fundaţia Drăgan, Fundaţia Astra, Ministerul Culturii şi Cultelor, Universitatea Bucureşti, Patriarhia etc. Acest proiect poate apela şi la o susţinere externă: UNESCO, National Geographic, U.E. etc. În mod special National Geographic poate fi atrasă în acest proiect, precum şi universitatea americană care a scos volumul Sinai – vezi textul din volum. 5. Identificarea unor posibili sponsori, care să se implice financiar în susţinerea proiectului sau prin donaţii de aparatură, servicii etc. 6. Alcătuirea echipei – În principiu, din această echipă nu pot lipsi oameni care (1) cunosc bine araba, greaca (veche, medie şi modernă), latina, (2) au experienţă de teren ca etnografi şi dialectologi, (3) sunt familiarizaţi cu cercetarea în arhive şi biblioteci, (4) au relaţii bune cu structurile guvernamentale şi administrative din Egipt, (5) au relaţii bune cu patriarhia sub a cărei ascultare se află Mănăstirea Sf. Ecaterina, cu structurile religioase musulmane etc. Ideal ar fi ca din această echipă să facă parte şi persoane care provin din populaţia lahilor, persoane care, plecând din acea regiune, trăiesc acum în lumea propriu-zis modernă.Munca de teren, de anchetă etnografică şi dialectală presupune intrarea în contact uman a anchetatorilor cu cei anchetaţi. În cazul nostru, distanţa culturală este foarte mare, între nişte anchetatori veniţi din România şi nişte beduini trăitori în deşertul Sinai. Distanţa aceasta poate fi redusă sau anulată dacă putem găsi un intelectual originar din acea zonă, trăitor în Egipt, probabil, care să însoţească echipa de anchetatori şi să-i ajute în contactul, în discuţiile cu populaţia băştinaşă, care altminteri va înţelege cu greu ce vrem de la ei. Fireşte, această călăuză (o putem numi aşa) va trebui încurajată şi câştigată pentru proiectul nostru cu orice preţ. (Mă refer în primul rând la aspectul financiar.) Găsirea unor astfel de călăuze este aproape decisivă pentru reuşita proiectului. Alcătuirea echipei se poate face prin cunoştinţe personale, dar este indicat să apelăm şi la oferta publică, anunţându-ne intenţiile şi publicând lista de specialişti de care avem nevoie, în final procedând la o selecţie. O formulă posibilă a echipei ar fi: 1. Doi administratori, cu sarcini relativ diferenţiate: – cercetare ştiinţifică / – logistică; 2. Specialişti propriu-zişi: – doi cunoscători de latină şi greacă veche; – un cunoscător de greacă vorbită azi; – patru cunoscători de arabă pentru ancheta etnografică şi lingvistică (doi bărbaţi şi două femei); – doi etnografi; – doi dialectologi; 3. Auxiliari: – un şofer bun mecanic auto şi „bun la toate”; – un medic, eventual un medic arab stabilit în România; – un operator tv, fără drept de copy-right. Total: 16 persoane.

Secţiunea IV: Bugetul

Sunt de acoperit, la o primă estimare, cel puţin următoarele cheltuieli: a. cheltuieli pregătitoare, legate de punctele 1 –6 ale secţiunii III; b. cheltuieli de transport; c. cheltuieli în Sinai; d. cheltuieli de valorificare a rezultatelor. Proiectul va avea, se pare, cel puţin pentru început, doi responsabili, doi administratori: d-na Mădălina Bănică şi dl Ion Coja, care îşi vor împărţi sarcinile în funcţie de priceperea fiecăruia de a rezolva o problemă sau alta mai bine decât celălalt. După principiul văzând şi făcând.Cheltuielile pregătitoare vor fi efectuate mai ales de cei doi administratori şi nu vor depăşi câteva sute de dolari până la alcătuirea echipei. După aceea, în colaborare cu cei implicaţi în cercetarea propriu-zisă, se vor face cheltuieli legate de procurarea aparaturii pentru înregistrarea video şi audio a subiectelor anchetate. De asemenea, vor fi cheltuieli pentru aparatură de foto-copiat. Această aparatură se va putea obţine şi prin sponsorizare de la firme interesate să fie implicate în această expediţie. Cheltuielile de transport vor include: – transportul până la aeroportul cel mai apropiat de Sf. Ecaterina (dus-întors); – de la aeroport la mănăstire se va merge cu automobile puse la dispoziţia echipei pe toată durata cercetărilor. De aceea, în echipă va fi inclus şi un mecanic auto, descurcăreţ ca om „de tăvăleală”. Deci intră la cheltuieli şi achiziţionarea maşinilor de teren respective (de dorit să fie identice, cu piese de schimb necesare, iar marca să fie aleasă la recomandarea mecanicului auto); – dacă membrii echipei sunt şi buni şoferi (o parte dintre ei), asta ne va scuti să angajăm şoferi locali pentru celelalte maşini. Evident, aceste cheltuieli depind ca mărime de numărul membrilor echipei. Acest număr poate fi mai mare, dacă se vor adăuga ceva ziarişti. Bunăoară, cel mai potrivit ar fi un reporter de la Formula AS. Cheltuielile de şedere în Sinai privesc tarifele de cazare, la care se adaugă fonduri, prin care vom stimula dispoziţia de colaborare a celor anchetaţi. E greu de apreciat mărimea acestor fonduri, care ar include şi plata călăuzei. Normal ar fi ca şi membrii echipei să primească o sumă oarecare, chiar dacă unii dintre ei ar merge şi ca voluntari. Dar este nevoie să ne asigurăm că vom avea în echipă persoanele cele mai potrivite, selecţionate în acest scop. Cheltuielile de valorificare a rezultatelor vor fi şi cele care ar putea aduce beneficii înzecite, prin copy-rightul unor texte, al unor descoperiri, al unor filme Tv ş.a.m.d. E vorba aşadar de cheltuieli privind editarea unor cărţi, de montaj al unor filme etc. Aceste chiltuieli vor aduce însă un venit care, în funcţie de rezultatele obţinute, va fi mai mic sau mai mare. Cel mai sigur e să se facă şi să se vândă un film documentar privind toată această aventură. Materialul filmat va permite realizarea mai multor filme de diverse dimensiuni, pe subiecte mai complexe sau punctuale. Recomand să apelăm la o persoană juridică sub a cărei „firmă” să ne putem mişca mai uşor din punct de vedere birocratic, al formalităţilor. Dacă acea persoană va fi şi sponsorul principal, cu atât mai bine. Recomand să se ia în calcul şi ipoteza că această expediţie ar putea aduce oarecari beneficii. Punând binele înainte, aceste beneficii ar putea fi destul de mari. Caz în care va fi nevoie ca, din timp, să se încheie un contract între membrii echipei şi beneficiar, Dar cine ar putea fi beneficiarul?

01.02.2004 – Ion Coja

Partajeaza:

2 comentarii la “Românii din Sinai”

  1. Iosif

25.11.2010 la 9:17 am  (Editează)

Ipoteza este fascinantă, acum câţiva ani am adunat absolut tot ce exista scris (în româneşte, dar foarte puţin) şi pe Internet despre această temă. Am lăsat baltă totul pentru moment. Domnul Uli Vălureanu, cel care prin anii ’70 a scris despre asta, s-a arătat interesat ca cercetarea să continue. Din păcate oamenii se petrec (regretatul Virgil Cândea), iar în cercetare rămân doar “specialiştii” în discurs publicitar şi literatură americană contemporană (cu aplecare specială către problema erotismului şi a feminităţii)… Domnule profesor, credeţi că proiectul dumneavoastră are şanse de izbândă? Un român din Franţa a publicat ceva studii despre asta, mi se pare că neagă ipoteza.

răspunde

  1. marian ionel

10.01.2008 la 9:22 am  (Editează)

Mai demult pe un forum am citit un articol referitor la ”beduini de origine vlaha”, aseara citind cartea lui Horia Matei – Enigmele Terrei, la capitolul despre manuscrisele de la marea Moarta am dat peste acest fragment
“Intr-un studiu al lui Paul Giniewski (Sainte Catherine: un monastere dans le desert, in Miroir de l’Histoire, Paris, iulie-august 1979) se spune textual: “Pour la defence des moines, Justinien fit venir de Roumanie et d’Egypte deux cents mercenaires chretiens avec leurs familes” . Prin urmare: doua sute de mercenari crestini, cu familiile lor, veniti din Romania si Egipt. Cu mentiunea ca in vremea lui Justinian I (527-565) inca nu putea fi vorba de Romania ca denumire istorica (si cu atat mai putin geografica) , informatia privind stramutarea unor militari(poate ca cuvantul “colonisti” ar fi mai adecvat avand in vedere ca au plecat impreuna cu familiile lor) constituie inca o marturie pentru legaturile multilaterale dintre populatia daco-romana din stanga Dunarii si provinciile sudice ale imperiului. Urmasi acestor mercenari-colonisti, desi au trecut la islamism in secolul al VII lea, au ramas in serviciul comunitatii monahale din Peninsula Sinai si formeaza astazi tribul beduin al djebellieh-ilor, care continua sa locuiasca, in corturile sale, in cuprinsul aceluiasi teritoriu.”
cele bune