 G99 aprobate gert.frau@yahoo.com 89.136.113.152
dician, dicean ”un adjectiv care desemna o stare, cu semnificaţia de om al locului, băştinaş”. Dicina Deși am tradus Decebalus (dac.Decebalis/Decibalis) prin ”fruntea dacilor” odinioară, nu mai cred că *dece- este la gen.pl. *dekṓ(m)-, nici măcar acel determinant deke-/deki- ar fi un etnonim pentru că forma de ‘singurar’ Dācus avea vocală lungă și probabil s-ar fi transformat la fel ca hidronimele mari (cu voc.lungă tonică) în *Doc-. Care ar fi fost pluralul în acest caz? Probabil numai albaneza ne-ar putea spune: https://en.wiktionary.org/wiki/dor%C3%AB E posibil ca pluralul *daco-albanez să fi trecut printr-o modificare fonetică (apofonie). Vezi Eng.man-men sau Alb.bradh-bredh. Multe cuvinte albaneze sunt modificate să reflecte varianta apofonică de plural. E posibil ca aici să confund apofonia cu alternanța vocalică. Ca înțeles, cred că Dācus ar putea fi reconstruit *Dawaka- ”asemeni lupilor” (vz.frig.daos „lup” < *dawos sau alb.doq adj.”untamed” ori reg.nostru dac Bocov.”tânăr nemanierat, grosolan”). Lingviștii se îndreaptă spre radicalul *dhē-k-ā ”a întemeia, a funda”?, care se regăsește și la baza davei (*dhē- “a pune, a aşeza” –I.I. Russu, S.OLteanu și cred că Brâncuși de asemenea) https://starlingdb.org/cgi-bin/response.cgi?single=1&basename=/data/ie/pokorny&text_number=+376&root=config Ar fi interesant dacă dician ar fi fost conectat cu lat.indigenus /in’di.ge.nus/ și nu cu gr.díkeos „drept legitim” sau dikaios „just, drept”, considerând pe ceilalți care s-au perindat pe aici niște venetici. Graiul dician era împestrițat cu multe grecisme, coloniile de-a lungul litoralului având o aorecare influență asupra localităților din interior. Alte două mențiuni: lat.diciōnem și decus (Decius, der.Deciānus) cf. *déḱos (“that which is proper”), dar nu cred că au vreo legătură. https://en.wiktionary.org/wiki/dicio#Latin * NR – Eu știam că li se zice dicieni la românii autotoni din Dobrogea, cei din Oltina, de exemplu. |
4 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Graiul dicean a disparut pe timpul lui Mircea cel Batran . Dicenii au fost masacrati de akingii otomani si cei care au scapat de masacru au fugit in Muntenia si in sudul Moldovei prin padurile dobrogene care au fost taiate de otomani mai tarziu pentru materii prime ieftine. Dicenii (romanii maritimi) s-au format pe un aral imens intre Constantinopol si Peninsula Crimeea si erau ultimii supravietuitori ai triburilor trace si dacice latinizate de la Marea Neagra. Masacrarea dicenilor de catre otomani a fost urmata de un val de colonisti romani dunareni si de mocani sub ocupatia otomana si in timpul razboaielor ruso-turcesti din secolul 18 jumatate din populatia Dobrogei a fost masacrata sau a plecat in exod.
Dicenii din secolul 12 sunt total diferiti de dicenii din secolul 20 si nu se stie si nu se va sti niciodata care a fost graiul dicean pentru ca nu exista marturii scrise . 90% din romanii dobrogeni de astazi sunt urmasi de colonisti si nu ai dicenilor din secolul 10 sau din secolul 14.
Nu există nicio informație istorică că Dicienii ar fi fost masacrați de către otomani, însă au eliminat aproape toată toponimia românească sau slavică și au înlocuit-o cu cea otomană, colonizând turci de extracție pecenego-cumană (cei cu cu alternanța v,p → m: Vicina → Mecena, Măcin, Pankalia → Mancalia, Mangalia) sau turci din Anatolia. Unn lingvist i-a studiat pe primii.
http://diam.uab.ro/istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_8/11_lazar.pdf
Turcii au format o numeroasă comunitate în nord-estul Bulgariei și Dobrogea, acoperind în parte și acea Valahie Albă de care vorbeau unii călători străini. Războaiele ruso-turce au avut cel mai mare impact cu siguranță. Nu numai că au dispersat populația locală sau ucis în timpul operațiunilor (Visterna dispare în acest timp), dar s-au făcut și numeroase schimburi de populație. Pe noi ne-ar interesa foarte puțin, pentru că dicienii care s-au dus în Bugeac au fost puțini. Au înființat un sat Dobrogeana acolo.
Obiceiurile și tradițiile lor s-au perpetuat la fel ca și în restul României până în comunism. S-a scris în ziare despre acestea, cărți n-am găsit. Aveau mitocredințe legate de un dulf, un duh al mării și un dulfan ca fitonim (vezi dulb în primul link, probabil trecut prin greacă ca arom.valtă, varc pentru rom.baltă, barc și altele). Altă prezență mitologică este Sf.Gheorghe care ucide ”Scorpia”, nu înainte de a lăsa o dâră mare, de fapt un canal numit Drumul Scorpiei, apoi Dunavăț (al doilea link). Mai sunt obiceiuri interesante printre dicieni, dar nu mi le amintesc acuma. Important de știut e că aceștia n-au dispărut în sec. al XV-lea, nici în al XVIII-lea, numai că au fost lăsați în minoritate absolută de valurile de români de după 1878, ceea ce ar fi fost de dorit să se fi întâmplat în toate teritoriile noastre istorice pierdute.
http://www.radioconstanta.ro/2014/12/19/audio-dulfonul-duhul-marii-in-colindele-din-satul-tulcean-razboieni/
http://www.minac.ro/assets/analele-dobrogei%2C-anul-11%2C-fasc.-1-12%2C-1930-watermark-(1).pdf
https://hroderic.wordpress.com/2014/12/31/dulfonul/
https://hroderic.wordpress.com/2013/02/22/dulful/
Aș fi fost atent la acea carte a lui Vâlsan care se spune că s-ar fi ocupat de graiul dician. Pe mine mă fascinează partea lingvistică. Nu cred că trebuie exagerată influența greească sau otomană asupra acestei provincii, nici a elementului getic antic. Au fsot atâtea popoare în Dobrogea, dintre care multe au dispărut. Doar niște teste genetice ar lămuri puțin misterul, dar nu cred că s-ar mai deosebi elementele germanice, sunt atestatați niște goți creștini în jurul Tomisului (Cța) https://en.wikipedia.org/wiki/Gothic_language
E posibil să se refere la ceea ce moldovenii numeau Tomisovara, turcii Pangala și grecii Panglicara,a dică Mangalia. https://www.academia.edu/4792805/Toponimie_dobrogean%C4%83_Callatis_Pangalla_Mangalia_Dobrudjan_toponymy_Callatis_Pangalla_Mangalia
Alți traci care au avut comunități în Dobrogea sunt Bessii, după o înăbușire a unei revolte locale sunt colonizați aici. Am adunat numeroase nume de magistrați locali. Apoi Carpii au câteva comunități maritime și de-a lungul Dunării. După ce sunt absolut distruși de către Romani la începutul sec.IV, sunt deportați prin imperiu în mai multe locuri. În Panonia la Pecs și aiurea.
Alți ”străinezi” au fost triburile iranice, foarte numeroase, care au lăsat toponime și probabil oronime sau hidronime (vezi Gabranus și v.ind.gabhīrá ‘deep, profound, inexhaustible’, YAv. jafra- ‘deep’). Am precizat Naracu stoma (gură a Dunării) cf. oset næræg (îngust). Vin mai mulți iranici în Dobrogea încă din antichitate și până la Alanii din evul mediu. În antichitate este consemnat că aceștia iranizează triburile germanice, adică se încuscreau, purtau hainele iranice și adoptă elemente de cultură specifică sarmaților. În afara Dobrogei, taifalii sunt în parte iranizați. Erau printre ceilalți goți diferiți în acest sens, luptau călare, și rămân astfel până dispar din istorie undeva în Franța.
Gabranus =Slava Rusă, Picusculus=Slavă Cercheză, sf.gheorghe =Hieron stoma, Casimcea=Calabaesus
https://revistapontica.files.wordpress.com/2009/06/pontica-40-pag-137-225.pdf
Sunt curios dacă s-a oferit o etimologie a verbului a (se) perinda cu var.(Ard.) a (să) părânda/perânda! Are vreo legătură cu it.andare prin lat. adeō, adīre (“approach, go to”)? https://en.wiktionary.org/wiki/adeo#Etymology_1
Nu are nicio legătură cu alb.rend ‘a fugi, a se grăbi’ (*rent-) și prefixul lor për- (*per- sau *pra-), așa cum credeam mai demult. https://en.wiktionary.org/wiki/rend#Etymology_1
E posibil un prefix dacic păr- sau pă- (păfuga/pefuga, pădăia, Pathissa, Pathissus, Πάθισσος =Tisa) cf. lat.po- (pōno, pōrceō, pōmus din *po- emō) sau balto-sl.*pa- (Lit.pa-, Let.pa-, Sl.po-), dar la fel de bine poate fi și un prefix grecesc. Depinde cum separi perinda/perânda/părânda.
Vezi adv.περίπου (perípou) cf. IE *h₁epi ”on, at, near’, around’!
! https://en.wiktionary.org/wiki/%CF%80%CE%B5%CF%81%CE%AF%CF%80%CE%BF%CF%85
Mai este o variantă albaneză pë- din për- atunci când contextul fonetic este de trei consoane consecutive, cade prima.
Deoarece Românii care iernau la Caterina, în drum spre mare, trebuiau să treacă râul Bistriţa, toţi aceştia se numeau Pirateani (de la ngr. περα „dincolo”), un fel de „Dincoleani”, căci treceau dincolo de râu, ca să ierneze cu turmele.(p.232)
https://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1924-1926_004_partea1.pdf
Asta ca să întorc comentariul ăsta la dicieni, ”dincoleanii” noștri (sau ai mei).
E posibilă și o metateză din lat.per- sau dacicul *per-. Vezi pârlău/părlău, posibil un relict dpdv fonetic pentru a spăla (*spărlare) cf. unui *ex-perlavāre (< alb.shpëlaj, var. shplaj, shpërlaj) https://en.wiktionary.org/wiki/shp%C3%ABlaj
Eu am găsit mai demult informația că Dicia se întindea până la Gura Dobrogei, ceea ce ar marca diviziunea între porțiunea înaltă a Dobrogei actuale și cea joasă. Probabil se referă la porțiunea ce ținea de „Țeara Românească” pe timpul Basarabilor.
Călătorii arabi numesc vag teritoriul ăsta mai larg Brugean sau era o denumire stricată după un *Dobrugea(n), dar Dobrogea (Dobruca-eli „Țara Dobrogei”) sau o porțiune a ei mai purta numele de Zagora (după munte/pădure) pe o hartă. Ar fi interesant de găsit din ce perspectivă priveau, dinspre Bulgaria peste Haemus sau podișul împădurit (al ciutacilor?) sau dinspre Deltă peste munții Hercinici. Curioasă asemănare cu reg.zăgará m(argine, mal, țărm).
http://geo-spatial.org/vechi/articole/ii-litoralul-romanesc-in-documente-cartografice-perioada-medievala
https://www.researchgate.net/publication/309203990_CARTOGRAFIA_CETATILOR_MEDIEVALE_DISPARUTE_DIN_DOBROGEA_STUDIU_DE_CAZ_FORTIFICATIILE_TURCESTI_Cartography_of_the_Lost_Medieval_Fortresses_of_Dobrudja_Case_Study_Ottoman_Fortifications
Istoria noastră spune că mai aveam și o ”Țeara Cărvunei” (probabil Cărbuna, ca Săruna, în românește, grecizat ulterior) în spațiul de podiș din sudul jud Constanța și Cadrilater, cu litoralul dintre Mangalia și capul Caliacra, teritoriu din care s-a întins Despotatul Dobrogei. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cavarna
Am amintit și despre o Valahie Albă (sudică) în nord-estul Bulgariei de azi, dar este clar că Dobrogea n-a fost unitară până la voievozii dobrogeni.