CD
120 aprobate

dnitsoc@gmail.com
75.57.36.95

 

Pentru domnul Radu P Cristescu, ca sa stie ca se stie:
ANTI-OAMENI:
– Reeducarea elevilor în închisorile din România
de Matthew Raphael Johnson – Johnstown, Philadelphia

Regimul comunist din România a fost inființeat între 1944 și 1948 de către forța Armatei Roșii bolsevice. Ceea ce a urmat a fost tipic URSS și Chinei, adică un program masiv de epurări, închisori și colaps economic care a semnalat controlul total al birocraților bolsevici asupra unei națiuni.
În timp ce estimările variază, de la sfârșitul războiului până la mijlocul anilor 1960, aproape 150 de lagăre de detenție au funcționat pentru crime politice care adăpostesc aproape un milion de nefericiți.
Cele mai scandaloase tabere au fost Mislea, Suceava, Jilava, Pitesti, Cernavoda, Sighet, Aiud, Periprava si Gherla. Au fost multe, multe altele. Acestea au fost nucleul sistemului GULag-ului românesc.

Din 1946 până în 1947, puterile aliate au început “Operațiunea Keelhaul”. Aceasta a fost repatrierea forțată a refugiaților, în special a celor anticomuniști, de la opresiunea sovietică. Primii care au mers au fost rușii anticomuniști ținuți în vestul Austriei, care s-au oferit voluntari în armata germană pentru a-și elibera patria. Aliații știau că vor fi torturați până la moarte. Majoritatea acestor oameni nu au fost niciodată cetățeni sovietici.
Imperiul Britanic a declarat că numai cei care trăiesc în URSS după începerea războiului, adică septembrie 1939, vor fi forțați să se întoarcă. Acest lucru a fost ignorat. Bărbații nu au fost judecați, dar presa i-a numit colectiv „colaboratori naziști”. Până în 1947, acest număr era de aproximativ două milioane, deși istoriile epocii spun de „o mie” au fost trimiie cu forța la moarte, după cum scrie Nicholas Tolstoi în „Trădarea secretă” (1977). Europa a fost curățată de anticomuniști și de dreapta militantă de către URSS și occidentul care lucrau la unison.

Ideea este că occidentul era îndrăgostit de marxism. De la universități la Departamentul de Stat, marxismul a fost o „ideologie neînțelesă”.
Acum in „ruși” nu se putea avea încredere și erau prădători naturali, dar “sovieticii” erau o altă poveste, erau buni europeni. Chiar și Gerald Ford a refuzat să se întâlnească cu Soljenițîn, pentru a nu-l jigni pe Brejnev.

De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial până în 1951, Partidul Comunist Român s-a angajat într-un set de experimente oribile la închisoarea politică Pitești pentru a distruge personalitatea, religia și simțul naționalist al sinelui unui om.
A fost un experiment psihologic a ceea ce am putea numi astăzi spălarea creierului. Era în fază incipientă la acea vreme. Acest experiment, sau set de experimente, a fost în mare parte eliminat din orice dezvaluire in media sau analiză istorică. Acest lucru se poate explica prin faptul că Partidul Comunist Român a fost aproape în întregime o mișcare etnică evreiască. Din acest motiv in Romania nu a avut loc “Procesul Comunismului”.

Este acoperit de istorici pentru a proteja reputația evreilor în general și pentru a menține „Holocaustul” ca „cel mai îngrozitor eveniment” din istoria lumii.
Teroarea lor inumană împotriva Bisericii Ortodoxe din România a fost consemnată într-o carte a lui Dumitru Bacu în 1971, „Anti-oamenii: Reeducarea elevilor în închisorile românești”. Această poveste incredibilă a fost publicată doar de o presă minoră, “Soldații Crucii”. Nici un editor important nu o va atinge din cauza identității evreiești a celor responsabili. Cartea este foarte dificil de citit datorită naturii grafice a metodelor descrise. Povestea este captivantă în amoralitatea și sociopatia ei. În condiții normale, marile prese ar licita pentru ea și s-ar face filme din ea. Cu toate acestea, sa tratat ca un secret de stat pentru protectia evreilor.

Experimentele în sine s-au bazat pe behaviorism pur, deoarece marxismul nu cunoaște altă metodă. A fost cea mai prost organizată tortură a ființelor umane din istoria înregistrată.
Bacu scrie, rezumând mentalitatea din spatele acestor crime:
“Tot ceea ce trecutul putea oferi, orice fel de refugiu trebuia să fie denigrat. Printre aceștia s-au numărat eroii istoriei și folclorul de inspirație creștină. Apoi, pentru a i se acorda o atenție deosebită, a fost distrugerea iubirii de familie, pentru a izola complet victima în propria mizerie, îndoliată de religie, de iubirea de țară și de familie. Acest lucru ar rupe lanțul care leagă împreună o comunitate de gândire națională și dă sens unei lupte naționale. Când individul a fost astfel rupt de istoria, credința și familia sa, pasul final în „reeducarea” lui a fost distrugerea existenței sale ca personalitate – individ.
Acest lucru, pentru victimă, a fost de a dovedi cel mai dureros pas dintre toate și a fost numit „demascarea lui” (capitolul VI).

„Demascarea” a fost eufemismul zilei și face parte din nomenclatura masonică. Craniul de la baza altarului masonic este corpul social cu pielea ruptă – toate aparențele sunt aruncate deoparte, dezvăluind esența de dedesubt.
Lucrări despre Experimentele Pitești există doar în limba română, iar până foarte recent, lucrările în limba engleză erau extreme de rare. Documentarul în limba engleză Beyond Torture: The Gulag at Pitesti Romania este disponibil pe YouTube
https://www.youtube.com/watch?v=VmZy8TMFKI4&list=PLTacZVfe-Grtqs5-AmVn77vFvHnhER36o

Foarte puține lucrări în limba engleză se obosesc să il menționeze, evitandu-se faptul că evreii au fost responsabili pentru acesta. Eugen Magirescu, în sa “Moara Diavolului: Amintiri din închisoarea Pitești” (1994), face o cronica a experimentului insa doar în limba română,
Există dovezi substanțiale că acesta nu a fost un ritual talmudic menit să celebreze dominația sa asupra societății creștine și răzbunarea asupra guvernului care la un moment dat i-a ținut pe evrei de la putere. Conceptul de vinovăție și pedeapsă colectivă este adânc înrădăcinat în cultura talmudică – razbunarea.

Din nou, faptul că Talmudul este obsedat de sexualitatea anală sugerează cu tărie legătura dintre „religia” evreiască și această tortură. Există, de asemenea, unele motive pornografice postmodern care își găsesc originea în aceste ritualuri talmudice. Deoarece pornografia este exclusiv evreiască în vest, dovada că aceasta a fost o formă rituală pur evreiască de control este copleșitoare.

Biserica, națiunea și familia au fost tratate ca o singură unitate. În acest sens, evreii marxiști au făcut cu siguranță o declarație puternică. Esența sistemului politic al neevreilor este una sănătoasă, trecând de la familie la națiune și ea însăși, își găsește inima în biserică. Pentru a distruge acest lucru, au trebuit să le trateze pe toate împreună ca pe un singur lucru și să le trateze în același mod.

Regretatul Părinte George Calciu, prizonier acolo, pe care l-am cunoscut pentru o scurtă perioadă de timp când a fost preot paroh la Sfânta Cruce din Alexandria, VA, a declarat: „Au făcut pași foarte diferiți. Primul a fost distrugerea personalității tinerilor. De exemplu, gardienii veneau împreună cu un grup de tineri prizonieri care se convertiseră la comunism într-o celulă în care erau poate douăzeci de tineri studenți și încercau să-i intimideze. Băteau fără milă. Puteau chiar să omoare pe cineva. În general, ei ucideau pe unul dintre ei – cel care s-au opus cel mai mult; cel mai important. Îl băteau și chiar îl omorau. Astfel, a început teroarea. Ideea a fost de a crea un sentiment de neajutorare totală; a crea sentimentul că a rezista opiniei evreiești asupra lumii nu este doar imposibil, ci și irațional. Apoi, omul ar începe să vadă Partidul ca fiind invincibil și atotputernic”.

Deci, cine este responsabil pentru aceste crime? Aproape tot Partidul Comunist din România si guvernul la acea vreme erau evrei și fiecare a scăpat de crimele sale. Șefa partidului din România a fost Ana Pauker (Hannah Rabinsohn) și a autorizat aceste torturi ale neevreilor. Porecla ei era „Stalin în fustă”.
Directorul închisorilor a fost Iosif Stefan Koller. Este demn de remarcat faptul că, atunci când Pauker a fost în cele din urmă îndepărtat de la putere, experimentele s-au încheiat. Gheorghe Stoica (născut Moscu Cohn), Sigi Beiner era șeful poliției secrete, Avram Bunaciu (născut Abraham Gutman) a fost ministrul român al Justiției, Gheorghe Gaston-Marin (Grossman), Alexandru Nicolschi (născut Boris Grunberg), a fost șeful urâtei Securitati, Ghita Moscu (născut Gelber Moscovici),
Silviu Brucan (Saul Brukner), Iosif Chisinevschi (născut Jakob Broitman)la fel ca aproape toți ceilalți, și-a deghizat trecutul evreiesc, Ana Toma (născută Grossman),
Mihail Florescu, Ghizela Vass, Simion Bughici, ambasadorul evreilor, „român” la Moscova, Leonte Rautu (Lev Oigenstein) a fost seful propagandei si a acoperit coruptia noului regim. Mihail Roller a fost un puternic membru de Partid care a scris „constituția” comunistă a României pentru promovarea intereselor evreiești.
Dulgeru Mihai împreună cu Alexandru Nicolschi (născut Grunberg), au trimis zeci de mii de deținuți politici în lagăre de muncă asiduă.

Începând cu sfârșitul anilor 1960, comuniștii din întreaga lume au început să-l respingă pe Stalin, fostul lor erou, numindu-l „naționalist” și „antisemit”. La fel s-a procedat și cu Ceaușescu și astăzi, cu statul nord-coreean. Acest lucru vine din bogăția ideologiei lui Troțki și din influența imensă a generației de dinainte.

Tortura aruncă întregul organism în afara echilibrului. Virtuțile și apărările care s-au dezvoltat de-a lungul timpului depind de normalitate pentru a funcționa. Când această normalitate este eliminată și durerea este pusă în locul ei, apare o nouă personalitate. Nu era vorba doar de torturarea prizonierilor pentru a obține informații, ci și de modificarea populației.
Se aplică oriunde. În mod evident, CIA a venit târziu în acest domeniu. În modernitate, aceste metode pot fi găsite peste tot.
TORTURA NU ESTE DOAR PROVOCAREA INTENȚIONATĂ A DURERII, CI UN ACT REVOLUȚIONAR DE REMODELARE A RASEI UMANE.

„Dezbaterea” scenariului asupra torturii după scandalul Abu Ghraib nici măcar nu s-a apropiat de problemele de față. Ca întotdeauna, „dezbaterea” a fost creată de monopoluri media pentru valoarea maximă a divertismentului. Ce a făcut Hamdi pentru Abu Gharib, Rasul v. Bush (2004) a făcut pentru Guantanamo.

Oricine spera pentru un „Nuremberg românesc” va fi dezamagit, o urmărire penală reușită a torționarilor supraviețuitori va dezvălui o pistă evreiască. Este adevărat că IICCMER este o organizație de stat, dar are și surse private de finanțare si influentare. Una este Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, care plasează regimul sovietic în aceeași categorie cu guvernul legionar, cu cel al lui Antonescu și chiar al lui Carol al II-lea. De asemenea, include Societatea de Studii Românești, care este în mare parte un organism străin, de fapt, a fost fondată aproape exclusiv de academicieni americani. Cu toate acestea, Balkan Analysis, adesea o publicație excelentă, este un membru instituțional al grupului.

România sub regimul evreiesc este socialism. Este ceea ce Marx a însemnat în rețeta sa foarte secretă pentru omul viitorului. Întotdeauna m-a fascinat faptul că Marx a scris volum după volum criticând sistemul capitalist, dar niciodată, explicând vreodată ce va fi „omul nou”. Rareori, vorbea vag despre „omul renascentist” care făcea munca care îi plăcea, dar nu mai mult de atât. Acest lucru îl face pe Marx unic printre teoreticienii politici.

Comuniștii au eșuat. Părintele Roman, care a trăit ani de zile într-o mănăstire din Michigan, a fost descris de toți cei care l-au cunoscut ca fiind „plin de bucurie și pace”. Acest lucru este universal. A murit la vârsta de 93 de ani, în 2105. El a fost privit ca un model și un exemplu al modului de abordare a extremelor suferinței pe care lumea modernă ni le-a impus. Părintele Gheorghe Calciu a spus de multe ori că cei care au supraviețuit, au devenit oameni ortodocși mult mai buni decât au intrat. Ontologia materialistă marxistă și evreiască nu a reușit să înțeleagă natura spiritului.

Bibliografie
Bacu, Dumitru (1971) Anti-Oameni: Reeducare studențească în închisorile din România. Soldații Crucii
Paven, Justin Stefan (1997) Iadul Pitestiului. Memoria 22
Magirescu, Eugen (1994) Moara Diavolului: Amintiri din închisoarea Pitești. Editura Fronde, AlbaIulia
Merisca, Costin (1997) Tragedia de la Pitesti. Iasi
Cioroianu, Adrian (2005) Pe Umerii lui Marx: O Introducere în Istoria Comunismului Romanesc, Editura Curtea Veche

Sursa: https://www.rusjournal.org/wp-content/uploads/2020/05/Anti_Humans.pdf
Traducere: CD

*

Nota redacției. L-am cunoscut pe Dumitru Bacu la Paris în 1984. Mi-a povestit cât de greu i-a fost să tipărească în Occident cartea Pitești. Editorii i-au cerut să scoată numele evreiești ale torționarilor. Inițial i-au cerut să folosească numai inițialele numelor, dar erau prea multe inițiale W sau K… Povestea lui Dumitru Baku poate fi un film despre idntitatea ar0mânească. Este o poveste minunată. Pe site veți găsi texte dedicate lui Dumitru Bacu. Mulțumiri dlui CD pentru textul tradus. Un text bine ales și necunoscut până acum în România.