Am publicat în textul postat înaintea celui de față discursul ținut de Benjamin H. Freedman în 1961, discurs impresionant, care dezvăluie rolul jucat de liderii evreimii mondiale în desfățurarea Primului Război Mondial. Pe scurt, într-un moment când se prefigura o victorie categorică a Germaniei, liderii evreimii s-au adresat Londrei expunându-le un plan prin care soarta războiului să se întoarcă cu 180 de grade, iar Germania și acoliții ei să piardă războiului. Această schimbare era posibilă prin intrarea în război a Statelor Unite de partea Angliei și împotriva Germaniei.

Statele Unite se ținuseră departe de războiul din Europa, spre deplina mulțumire a opiniei publice de peste Ocean. Londra nu reușise să schimbe poziția americanilor. Or evreii, în discuțiile cu liderii britanici, s-au declarat capabili să determine Statele Unite să intre în hora războiului. Iar pentru acest serviciu imens adus Marii Britanii, evreii au dorit să obțină acordul Londrei pentru instaurarea în Palestina a viitorului stat Israel. Acest acord l-au obținut prin renumita scrisoarea a lordului Balfour. A urmat acțiunea discretă și extrem de eficientă a evreimii, îndeosebi a celei din Statele Unite, care a știut să manipuleze opinia publică americană și să obțină intrarea în război a Americii…

La 7 mai 1918 la Buftea România încheie un tratat de pace cu Germania, în condiții extrem de dure pentru noi. După pacea de la Brest Litovsk, extrem de avantajoasă pentru Puterile Centrale, pentru Germania, pacea de la Buftea venea să completeze în cel mai spectaculos mod supremația Germaniei ce se contura logic la capătulr apropiat al războiului. Dar a urmat vara anului 1918, adică intervenția militară a Statelor Unite, împotriva unei Germanii învingătoare, dar sleită de puteri. Pacea de la Buftea nu a mai contat, iar Conferința de Pace de la Versailles avea să consemneze Unirea celor trei provincii istorice Basarabia, Bucovina și Transilvania la Țara mamă. S-a făurit astfel România Mare! Procesul acesta istoric decisiv în istoria noastră și atât de benefic a fost posibil și datorită intrării în război a Statelor Unite, împotriva Germaniei. Gest al Statelor Unite condiționat în mare măsură de promisiunea Marii Britanii de a accepta instaurarea statului Israel pe teritoriul Palestinei, ținut aflat sub jurisdicție britanică la acea dată.

Cred că nu forțăm lucrurile și adevărul istoric dacă conchidem că România Mare s-a înfăptuit printr-un concurs fericit de întâmplări și de acțiuni diplomatice declanșate de intervenția cercurilor diriguitoare evreiești în desfășurarea WW 1. Firește, această intervenție nu a luat în calcul România, dar efectele ei dintre cele mai spectaculoase s-au produs și pe harta acestui colț de continent. Firește, au mai fost și alte efecte fericite ale intervenției americane în Primul Război Mondial. Dar pe noi, hic et nunc, ne interesează relația neașteptată pe care o putem stabili între eforturile evreiești de înființare a Israelului și înfăptuirea României Mari!

Repet, nu este vorba de un efect scontat, urmărit de evreii care au tratat cu Londra intrarea în război a SUA și înfângerea Germaniei. La fel cum ruperea Basarabiei din structura imperiului țarist s-a petrecut într-un moment favorabil, ocazionat de Lenin și de bolșevicii săi, autori ai „revoluției” din „octombrie roșu”, dar fără voia acestora! Miracolul care a dus la făurirea României Mari la 1 Decembrie 1918 a fost posibil datorită acțiunii unor forțe politice care numai prietene nu se arătaseră până atunci cu noi. Efecte nescontate ale acestor acținui s-au dovedit extrem de favorabile intereselor naționale românești cele mai ardente.

Nu este prima oară când inamici, dușmani ai românismului, prin acțiunile lor ajung să ne facă un mare bine, evident fără voia lor, fără știința lor. Dar din voia cui?

Cine nu vede mâna Domnului în desfășurarea evenimentelor care au dus la făurirea României Mari poate căuta o altă explicație. Eu n-o pot găsi!

*

Israelul s-a înființat propriu zis numai după al Doilea Război Mondial, în temeiul vestitei „declarații Balfour”! A avut acest eveniment vreo legătură cu România?

Așa cum am demonstrat / susținut în Protocoalele Kogaionului, evreii nu s-au înghesuit să populeze Palestina, în așteptarea momentului când, atingând un număr „critic”, putea să fie proclamat statul Israel. Nici persecuțiile declanșate de Germania nu i-a făcut pe evrei să ia calea spre „căminul național”. Ceea ce i-a făcut pe cei mai mulți evrei din Estul Europei să ceară pașaport pentru Palestina / Israel a fost instaurarea comunismului în țările din Europa de est, unde trăiau cei mai mulți evrei. Regimul comunist a devenit imediat opresor și antipatic majorității populației. Acest regim a închis granițele lagărului comunist, transformat literalmente într-un lagăr, într-un spațiu de detenție. Nimeni nu a mai avut voie să părăsească aceste țări. Nimeni, cu o excepție: evreii. Evreii erau singurii care puteau face cerere de părăsire a lagărului socialist, cerând „repatrierea” în Israel!…

Putem să punem și invers problema: ca să-i facă pe evrei să plece în Israel, în țările unde trăiau mulți evrei s-a instaurat comunismul! În comunism, aptitudinile care permiteau prosperitatea evreilor nu mai erau relevante. Economia de stat, etatizarea (naționalizarea) celor mai multe proprietăți, descurajarea inițiativei particularee etc. i-a speriat pe evrei mai mult decât toate legile anti-semite naziste. Israelul a devenit dintr-odată o soluție salvatoare pentru evrei, care, în marea lor majoritate, au cerut să părăsească sistemul socialist. Iar țările din care plecau rămâneau mai departe sacrificate pentru iluzoria idee comunistă. Aproape 50 de ani această idee a distrus viața a milioane de est-europeni.

Simplificând lucrurile, putem spune că acești 50 de ani de suferință au o strânsă legătură cu înființarea statului Israel. Statul Israel nu putea exista fără contribuția demografică decisivă a evreilor din Europa de Est. Iar singurul lucru care a putut să-i convingă pe evreii est-europeni să facă ALIA și să părăsească țara în care se născuseră a fost sistemul comunist implementat în Europa de Est de evreii cominteniști, aparent adversari ai evreilor sioniști partizani ai înființării statului Israel, stat în care și-au găsit mereu un refugiu evreii cominteniști, atunci când în țara de baștină evreii cominterniști au început să-și piardă din privilegii, odată cu insurecția comunismului naționalist.

 

Ion Coja