Romanestan is a nightmare!
Ce nu știa Academia Română ( despre etimologia multiplă a cuvântului ”țigan”) și Silviu Prigoană. Romii și țiganii – rase diferite. Cum au furat ”țiganii ne-romi” numele romilor? Prin HG 430/2001 – atentat la siguranța națională!
Domnule profesor Ion Coja, mă conformez dorinței dumneavoastră, iată articolul promis. De peste 30 de ani, cultura românească se află într-o criză profundă identitară, poate cea mai confuzivă. Confuzia se referă la numele etniei rome, nume care seamănă cu cel al românilor. Paradoxal, nu romii adevărați au cerut schimbarea numelui de ”țigan”, pe care l-au moștenit pentru că au fost sclavi în Țările Române, ci unii ”țigani” care nu sunt romi! Acum, ”țiganii ne-romi” neagă existența numelui de ”rom” aplicat lor de către ongiștii lui Soros, acești ”Țigani” spunând clar că ei romi nu sunt, ci ”țigani”. Acest caz special necesită lămuriri suplimentare, pentru că este clar că există două grupuri: romii, și ”țiganii”. Acești ”țigani” denumiți astfel de români, din cauza culorii închise a pielii lor, susțin că ”eu nu sunt țigan, că nu știu limba țigănească.” Dar și romii sunt negrii. Tocmai acest lucru a născut confuzie, adică ”orice negru este țigan”, și ”orice țigan este rom”. Acest mod de identificare este foarte vechi în societatea românească. Desigur, trebuie să stabilim etimologia exactă a cuvântului ”țigan”. Pentru acest lucru, trebuie să apelăm la cea mai veche menționare a acestui cuvânt. Și cea mai veche este la Herodot, care menționa sciții Sigynoi, care trăiau în Dacia, acum de mai bine de 2500 de ani. Dar, deși ong-iștii sorosiști, la nivele superioare, știau că în secolul trecut, că Paul Bataillard, a scris în articolul său, Sur les origines des Bohémiens on Tsiganes (1) că numele de ȚIGAN provine din numele poporului iranian (din Media) numit Sigynes de Herodot: ”Hérodote (V, 9), après avoir parlé des Sigynes, répandus dans un grand pays désert au nord de l’Ister, et qui s’étendent aussi, suivant lui, jusqu’au pays des Yénètes sur l’Adriatique, ajoute: « Les Ligures qui demeurent auprès de Massalie appellent Sigynnes …” https://www.persee.fr/docAsPDF/bmsap_0301-8644_1875_num_10_1_3170.pdf
Iată ce spunea Herodot: ”Concerning the Northern parts of this region, no man can certainly affirm by what people they are possess’d. But those beyond the Danube are wild and impracticable; inhabited by no other men, that I have heard of, but the Sigynes, who wear the Median habit, and have horses cover’d over with hair, like bristles five digits long; low of stature, unable to carry a rider, and having short noses turning upward. Yet, they draw a chariot with swiftness and the Inhabitants use them to that end….The Ligurians, who inhabit beyond Marseilles, call the Sigynes ‘Brokers’, and the Cyprians give them the name of ‘Javelins’. ” https://ancientturks.org/the-history-of-herodotus-translated-by-isaac-littlebury-the-3rd-edition-london-1737/ Probabil că numele de ”Țigan” provine din iranianul SIGYNES, și are deci o lungă tradiție în Europa, și, datorită vechimii, nu poate fi șters din limbile europene, doar pentru că acum are un aparent sens peiorativ. Contează ce sens a avut în istorie.
Firește, știe toată lumea că Soros a finanțat prin activiștii săi, imensa mașinărie de impunere a identității de ROM, și a militat pentru ștergerea cuvântului de ȚIGAN, din istoria lumii! Puțini știu, și asta datorită eforturilor mele, că Guvernul Indian a co-finanțat acest demers, prin înființarea cu bani guvernamentali, a ong-ului IRU (International Romani Union). Acest ong, format din 22 de ne-romi, condus de diplomatul indian Weerendra Raj Rishi, a hotărât în 8 aprilie 1971, că termenii ”țigan”, ”zigeuner”, ”gypsy”, ”gitano”, ”bohemian”, etc…, sunt ilegali, și că țiganii se numesc corect ROM în limba lor. Ceea ce este amuzant, este faptul că acest ong IRU, s-a numit înainte de 8 aprilie 1971, timp de peste 20 de ani…Comitee Internationale Tsigane (CIT).
Acum, știm că Academia Română a emis un punct de vedere, ca răspuns la proiectul propus de parlamentarul Silviu Prigoană, că ”țigan” să fie termenul legal, nu cel de rom. Domnul Silviu Prigoană a spus că (citez din memorie) ”un grup de țigani au venit la mine, și mi-au cerut să inițiez o lege prin care să schimb ”rom” în ”țigan”.
Argumentul adus de Academia Română și alți cercetători, în favoarea folosirii în acte oficiale a cuvântului ”țigan” în locul celui de ”rom”, este acela că variante ale cuvântului ”țigan” se găsesc peste tot în lume (4): ”țigan este numele corect al acestei populații transnaționale…peste tot denumirea acestei etnii își are originea în cuvântul țigan: ”tsiganes” în franceză, ”zingari” în italiană, „Zigeuner” în germane, ”tsigani” în rusă și polonă, ”cigany” în maghiară, ”ciganin” în bulgară și sârbă, ”cigano” în portugheză, ”zigenare” în neerlandeză”. Cu alte cuvinte, Academia Română aducea argumentul transformării presupusului cuvânt original (țigan) în diferite variante de pronunție diferitelor limbi mai sus menționate. Ceea ce nici Academia Română nu știa, și nici alte foruri științifice mondiale nu știau, este faptul că aparentele variante ale cuvântului ”țigan” aduse ca argument în diferite limbi nu provin dintr-un nume original etnic, ci provin din diferite limbi, au diferite sensuri, dar și istorii sociale, iar grupurile cărora le erau date aceste variante europene/indiene ale numelui ”țigan”, aveau etnogeneze diferite.
Ceea ce Academia Română nu știa, este faptul că numele de ”tsiganes” în franceză a fost adus de…Mihail Kogălniceanu, iar celelalte variante aparente ale cuvântului ”țigan”, folosite în Europa, au ETIMOLOGIE MULTIPLĂ, și nu se refereau doar la romi.
Voi demonstra în rândurile următoare, că variantele europene ale cuvântului ”țigan” invocate de Academia Română nu au aceeași etimologie, nu se refereau la același popor (presupus rom), ci se refereau la diferite popoare migratoare, confundate. Termenii folosiți de europeni, inclusiv de români, sunau și sună încă la fel, și atunci, au sfârșit prin a stârni confuzie a oricărui ”țigan/negru” cu un ”rom”. Practic, ”țigan” conotează și ”rom”, dar nu se referă doar la romi, ci și la alte etnii, care și-au părăsit limbile materne (egipteana/copta, venedica, tătara, turca, africana, araba siriană, etc…), și au rămas cumva, la marginea societății europene. Această confuzie a stat la baza formării celui mai nociv ong, adică IRU, finanțat de India și Soros pentru a distruge romii, prin furtul identității romilor, pentru a vorbi în locul romilor în fața Guvernelor lumii. Ideologia acestui ong IRU, a obligat Guvernul Român, prin viclenie, adică prin folosirea CONFUZIEI țigan=rom, să emită HG 430/2001.
Mișcare ong SOROS fals romă, susține că numele de ”ȚIGAN” vine din limba greacă, din forma ”athiganos”. Dar grecii nu spun ”țigan” romiloR, ci ”GIFTA”:
Revin la ideea etimologiei fals – greceşti a cuvântului românesc ”ţigan”. În istoria României au existat cercetători care s-au interesat de etimologia acestui cuvânt. De pildă, aromânii îi denumesc gifta pe ţigani, aromânii luând cuvântul de la greci. Grecii nu îi denumesc athinganoi pe ţigani, ci ghiftos: „CURBET, CARASOV’IFTU, etc. Alte numiri pentru Ţigani sunt cele următoare: Curbet, feminin Curbeta, pl. Curbèti, Curbete. Acest nume se dă ţiganilor lăeţi, nomazi, cari cutreeră satele, vânzând diferite obiecte făcute de ei. Cuvântul se derivă din turcescul curbêt, gurbét. Cu înţelesul din Aromâna îl întâlnim în 1. sârbească: gurbét, gurbetaş, gurbetin, fem. gurbetka «nomadischer Zigeuner» şi în limba albaneză tot aşa (Cfr. G. Meyer, Albanesiches Wtb. pag. 215).Carasoviftu, -ă, «ţigan negru», din turcescul cara «negru» şi viftu, prin ngr. καηασόγνφτος.Cengènè, fără femenin, din turc, ceng’enè «ţigan». Acesta-i derivat, bine înţeles din gr. Αθίγγανος, de unde se formează dr. Ţigân, cu accentul coborît, spre deosebirea bulgărescului Ţigane, care-şi păstrează accentul ca în greceşte.Este curios că în neogreceşte un derivat de la Αθίγγανος (athiganos, n.n., C.M.N.) nu există astăzi, având şi grecii tot pe γύφτος (guftos, n.n C.M.N) pentru desemnarea Ţiganilor. In Aromâna o formă de la ’ΑΊΗγγανος nu ne întâmpină decât în nume proprii de familii, ceea ce arată că ar fi existat odată. Aşa întâmpinăm forma Ţingănă şi Ţingără, Ţingră. Rotacizarea arată că forma din urmă se datoreşte, poate, influenţei dialectului albanezesc tosc. Nu ştim însă dacă cuvântul este curent în albaneză.” ( Pericle Papahagi, Numiri entice la Aromâni, p. 32-33, Cvltvra Națională, București, 1925)
Țigan – etimologia indiană Alex Mihai Stoenescu, observă în cartea sa, Țiganii din Europa și din România, Editura Rao 2014, la p. 158, că Jean de Thevenot, scria în cartea sa de călătorii în Levant, că ”încercând să intre cu corabia pe Indus în amonte, află că în zonă acționează Zinganes, care sunt ”indieni vecini cu sindii”, și care ”jefuiesc mare parte din marfa de pe corăbii, de unde concluzia că acela este un ”popor”, și acela de hoți.”…”Mogulul Indiei făcea daruri piraților Zinganes pentru a renunța la pirateria pe care o practicau la gurile Indusului, căci luau sclavi de pe corăbiile jefuite, pe care-i trimiteau să păzească turmele lor.” Zinganes erau prieteni cu casta bania, care se aflau la bordul corăbiei, și exista riscul ca Zinganes să-i vândă arabilor. Sursa: De Thevenot, Travels into Levant, partea ii, cartea iv, cap.ii, Londra 1687, p. 176.
Academicienii care nu sunt de acord cu cuvântul ”rom”, aduc argumentele că ”țigan” provine din indianul ”Zinganes”, deci ar fi corect ”țigan”, și nu ”rom”. Realitatea stă, ca de obicei, la un pol total neașteptat, căci este probabil ca românescul ”țigan” nu provine din limba indiană, ci din limba greacă, și nici nu înseamnă de ”neatins”, ci înseamnă ”de neprins, de neînhățat”, potrivit profesorului Albin Popescu, citat de Alex Mihai Stoenescu, în cartea sa, la pagina 153: ”Deci participiul prezent αθιγγάνω a devenit adjectiv, apoi substantiv, la plural αθιγγάνωι, însemnând ”cei care nu pot fi prinși”. Sensul acesta trebuie să fi avut legătură cu aspecte juridice bizantine legate de taxe, de scutirea de taxe, sau de imposibilitatea de a le colecta (de la grupul etnic respectiv).”
Domnul Alex Mihai Stoenescu scrie la pp.152 – 153:
”Inițial a fost formulată ipoteza că athiganos sau atsiganos provine din elinul θιγγάνω (imp. εθιγγάνων) care înseamna ”a atinge”, pentru că rădăcina elină *θιγ” stă la baza verbului θιγγάνω – atinge, și în consecință ”a-tsiganos” ar fi trebuit să însemne ”de neatins”. Lingivștii s-au despărțit în privința sensului acestui înțeles: ”de neatins” înseamnă ”sfânt”, sau, dimpotrivă, ”impur”, a doua denumire prevalând și circulând apoi în corelație cu izvoarele britanice despre sectele din India. Dar prin extindere semantică, verbul θιγγάνω înseamnă în elină ” a înhăța, a pune mâna pe”. Potrivit profesorului Albin Popescu, traducerea participiului present αθιγχάνως al verbului bizantin αθιγγάνω cu α privativ nu e tocmai corectă ”de neatins”, care ar conduce la ideea de ”sfințenie”, ”puritate” și la asociere cu informația despre secta amintită, ci ”de neprins”, ”de neînhățat”.
Noi știm din mărturia sirianului Paul de Aleppo ( pe care o vom discuta mai departe), că ”țiganii” erau denumiți și ”katsivelos” de călugării români. În acest caz, se adeverește ceea ce profesorul Albin Popescu a spus despre sensul de ”neprins” al cuvântului grecesc ”atsiganos”, căci ”katsivelos” înseamnă în grecește ”prins”. Este vorba deci de ”oamenii care nu plăteau taxele”, adică cei care fuseseră ”de neînhățat” (atsiganos), și, prin sclavie, au devenit ”prinși, înhățați”, sau ”katsivelos”.
Foarte interesantă este și descoperirea recentă într-o scrisoare[1] a lui Gregorios II Kyprios ( 1283- 1289) Patriarhul Constantinopolului, pe care o găsim în cartea lui Viorel Achim, The Roma in Romanian History, pag. 9, în care se menționează taxele colectate de la așa numiții egipteni și țigani (’o toùs kaì Aìgyptíous kaì Athingánous). Din expresia folosită de Patriarh, se deduce că ar fi existat două grupe diferite: athinganos, și aigyptious, sau amândouă denumirile se refereau la un singur grup.
Citim la Elena Mariushakova, Veselin Popov, Gypsies in Ottoman Empire: A Contribution to the History of the Balkans, p. 17, că în surse byzantine din secolul XIV, un poem satiric denumit ”The drunkard’s philosophy”, se află menționat cuvântul ”katsivelos” – ciurari (sieve-makers), un cuvânt folosit încă în Grecia modernă pentru țigani. Tot Mariushakova ne spune că într-un decret semnat de împăratul Ioan V Paleologul, este confirmată posesiunea unui teren în posesia unui nobil, împreună cu șerbii de pe el, unii dintre ei fiind denumiți ”egypto-katsivelos.” Dacă termenul apare în Bizanț, dar și în mănăstirile românești, atunci este sigur că termenele ”ațigan” și ”katsivelos” sunt de origine grecească în limba română, și se referea nu la indieni, ci la egipteni.
Știm că Paul de Aleppo, a venit în anii 1650 în vizită în mănăstirile românești, și a descris pe frații săi sirieni, africani, și egipteni în sclavie. El chiar scrie că era să fie confudat și el cu un țigan, dar s-a salvat ținând o liturghie în greacă. În manuscrisul original al scrierii lui Paul de Aleppo (tradusă din original de Ioana Feodorov), când se referă la țigani, apare scris ”ğankanā”, definit drept cuvânt împrumutat din tc. Çengene (p.319), cu referire la mănăstirea Bogdana, zidită de Ștefan – Vodă, la care au lucrat peste 800 de țigani (ğankanā), așa cum i s-a spus lui Paul de Aleppo de către români. Acest ”ğankanā” este de fapt ”cingene”-ul turcesc, sau cântăreț. Este posibil ca turcii să fi confundat ”ațiganii” grecilor cu ”cingene” – cântăreți cu harpa ai perșilor.
Sursa: Paul din Alep: Jurnal de călătorie în Molddova și Valachia. Studiu introductiv, ediția manuscrisului arab, traducere în limba română, note și indici de Ioana Feodorov, Academia Română, Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucharest: Editura Academiei Române, and Brăila: Muzeul- Brăilei – Editura Istros, 2014.
La pagina 324 a lucrării doamnei Ioana Feodorov, citim cum Paul de Aleppo a ajuns în orașul Argeș, pentru a vizita bisericile de acolo, apoi plecând către mănăstire:
”Am pornit apoi spre mănăstire, care se afla la jumătate de ceas de oraș, dar casele se înșiruie pe cale una după alta. Ele sunt averea mănăstirii, case ale kāčifālūs, adică ale țiganilor robi ai mănăstirii.”
Subsolul paginii 324 explică:
”În ms.الكاجيفالوس este cuvântul grecesc κατσίβελος (var. κατζίβελος ), „țigani”, la acuzativ plural κατσίβέλος . Dicționarele oferă etimologia din italianul cattivello, diminutiv al lui cattivo, „captiv”. V. Γεώργιος Mπαμπινιώτης, Λεξικ της Νέας Ελληνκής Γλασσας Αθήνα, 2002, p. 876, s.v. κατσίβελος (M. Ț) Belfour (II: 324) îl inserează în caractere arabe, fără traducere. Murkos, Radu și Călători VI: 164 omit cuvântul. Bogrea 1924: 342 identifică termenul: cățăvăl, din ngr. κατσίβελος, „țigan”, citând „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, I, 1923, p. 310, n.1 și Codicele Caragea.” În arabă, manuscrisul prezenta transliterarea ”al-kagifalous” (transliterat de B. R, absolventă a facultății de limba arabă a Universității București). Ajungem la concluzia că cuvântul grecesc ”katsivelos”, a rămas în limba română sub forma ”cățăvăl” ca sinonim pentru ”țigan”, fiind acum este ieșit din uz. Să fie posibil ca stareții greci să-și fi adus cu ei katsivelos (prinși/prinzonieri) țigani din Grecia? Probabil. Iată ce citim într-o carte scrisă de Sextil Pușcariu:
”Grecii se întâlnesc devreme în Țările Române. Întemeindu-se (la anul 1359) mitropolia Ungro-Vlahiei, domnitorul Nicolae Alexandru cere patriarhului din Constantinopol să-I trimită un arhiereu. Cel dintîi arhipăstor al acestei mitropolii e un grec (Iacint Critopol). Greci au fost și cei doi urmași ai acestuia. Mai tîrziu vedem pe domnii munteni invitînd fețe bisericești din Răsărit la curtea lor, unde întâlnim greci învățați ca Nifon și Gavril, biograful său. Dar grecii au venit mai ales după cucerirea Constantinopolului, adesea nechemați. Un pamflet bizantin (Coborîrea lui Macarie în iad) ne spune că emigranții greci, trecînd Dunărea, își agoniseau averi frumoase în slujba domnilor munteni.” Sursa: Sextil Pușcariu, Istoria literaturii române Epoca Veche, Editura Eminescu, p. 84, București, 1987. Putem afirma acum că instituția ”țigăniei” a venit prin stareții greci în Țările Române. Aceștia și-au luat cu ei robii, denumiți ”captivi” adică ”katsivela”, sau egipteni.
Naţionaliştii români invocă prezenţa cuvântului „ţigan” în toată Europa, ca desemnând ţiganii, deci numele corect al romilor ar fi ţigan. Un exemplu potrivit contra acestei idei naționaliste ar fi acela că s-a uitat că numele de „ţigan”a fost adus în Franţa și Germania prin Mihail Kogălniceanu. Citim în cartea lui Dumitru Hîncu, Kogălniceanu, că : „Lucrarea despre ţigani, spre pildă, a întâmpinat cuvinte de laudă în „Magazin für die Literatur des Auslandes”, care a cerut chiar ca termenul de Cigains, folosit de Mihalachi, să fie însuşit şi de dicţionarul Academiei Franceze, spre a feri pe viitor Apusul de confuzia ce-o face mereu între ţigani şi locuitorii Boemiei.„ (nota de subsol, p 50: În limba franceză ţiganilor li se spune boemieni) (Hîncu, 1960:50). Prin această inovație a lui Kogălniceanu, istoria țiganilor bohemieni a fost ștearsă definitiv, căci nu știm cine erau, și ce limbă vorbeau. Iată pagina din lucrarea lui Hîncu, în care ni se spune clar că în limba franceză, cuvântul ”tsigane” a fost introdus de Kogălniceanu:

Practic, Kogălniceanu dezinforma lumea academică, încă din titlul cărții sale că bohemienii din Franța erau cunoscuți ca Ciganis (țigani), pentru că vedem că Hîncu ne spune altceva, că Academia Franceză a preluat cuvântul Ciganis de la Kogălniceanu, și l-a aplicat Bohemienilor din Franța, ca să nu mai fie confundați cu locuitorii Boemiei. Probabil că Kogălniceanu a făcut intenționat această confuzie, căci în Țările Române romii își spuneau ROM, și nu voia să fie confundați cu românii. Termenul CIGANIS era deci un termen propus de Kogălniceanu, pe care Academia Franței nu-l cunoștea, și care a fost preluat de Apus pentru a nu-i mai confunda pe ”bohemienii” care cutreierau Europa, cu cetățenii Boemiei. Termenul este evident scris eronat cu intenție de Kogălniceanu, franțuzit, pentru a convinge cititorii că CIGAIN era deja cunoscut de francezi, și de multă vreme în uz, rotunjindu-l după moda vremii, căci în Moldova era la modă limba franceză.
În cartea lui Gh. Ghibănescu, Surete și Izvoade (Documente Kogălnicenești între 1528-1878), Inst. de Arte Grafice Presa Bună, Iași, 1933, citim următoarele fapte deosebit de interesante. La pagina CCXXXIII, Ghibănescu citează ce spunea Kogălniceanu[1]: ” Să-mi fie permis a-mi face un merit că eu cel întăiu am întrebuințat în l. franceză cuvintele de Roumain, Roumanie; pe când Gh. Asachi scria Roumouni, iar ceilalți ziceau și scriau: Moldovan și Muntean. Mie mi se zicea der schwarze Grieche, întru cât la Berlin predominau figurile blonde, mai ales că era puțin cunoscut numele de Moldauer sau Wallache.”
[1] Ce concluzii tragem din cuvintele lui Kogălniceanu? Că germanii îl porecliseră ”grecul negru”, și că el a făcut cunoscut numele de ”român” germanilor. Este firesc că Kogălniceanu nu avea interesul să popularizeze numele de ”rom”, pentru a evita confuzia ”rom” cu ”român”. Destul de interesant, niște rude de-ale lui Kogălniceanu fuseseră ”șătrari”, adică șefi peste țigani, funcție instituită de Domnitor. Citim la pagina CXX, a cărții lui Ghibănescu, că la 1752, Cost. Kogălniceanu iscălește ca ”șotrar”. Poza lui Kogălniceanu este grăitoare, trăsăturile sale sunt orientale, chiar indiene, aș putea afirma. Bunica mea, Iordana, susținea că Kogălniceanu avea sânge rom, aceasta fiind o tradiție veche a romilor.
ZIGEUNER din limba germană nu are ca origine cuvântul ”țigan”, ci alte cuvinte
Marian Zăloagă, în Romii în cultura săsească în secolele al XVIII-lea și al XX-lea, p. 199, ISPMN, Cluj Napoca, 2015, citim: ”Zigeuner și Fahrende Leute erau sinonime”. Iată că expresia românească ”liota de țigani” este de origine germană din ”Zigeuner Fahrende Leute.” De fapt, este foarte posibil ca numele de ”țigan” să fi rămas în română din limba germană, din expresia ”zigeuner leute” – oamenii țigani, căci expresia românească ” liota de țigani” este traducerea fidelă a celei germane: ”leute” (pronunțat ”loite”) a devenit în română ”liota”. J. Watts de Peyster, Gypsies: some curious investigations, pp. 4-5, Edinburgh 1887, nota același lucru, că ”zigeuner” are o etimologie germană, din Zieht –einher, ”vino înăuntru”, sau din Zihegan:


Ahasverus Fritschi, în cartea sa „Disserationes Duae Historico-Politicae, Altera de Abusybus Typographiae Tollendis, Altera de Zygenorum Origine, Vita Ac Moribus„ tipărită la Jena în anul 1664, în capitoul ”De variis Zygenorum nominibus”, nota diferitele nume cu care europenii îi denumesc pe ”țigani”:

Și acesta folosea sinonimul Walachi, pentru ”țigani”, dar ne spune că acest cuvânt era folosit și pentru alte rase, ca ”Saraceni&Agareni, Nubieni, Cilices”, adică AFRICANI, și alții. Ceea ce este deosebit de important, este etimologia data de el cuvântului german ZIGENER:

Cu alte cuvinte, ”germanii îi denumesc Zigeuner, care înseamnă zig oder ziehe einher, adică vagabonzi și rătăcitori.” Și Thomasius, în Dissertatio philosophica de Cingaris, p. 5, editată în anul 1677, dă și el etimologia aceasta ca fiind ” si verum est”:

Vedem în cartea lui Fritschi că sinonim pentru ”Zigeuner” era și cuvântul ”Walachi”. Din acest moment nu mai putem vorbi despre o confuzie, căci ”valach” înseamna ”român”. Să fie cumva cuvântul ”țigan” un import din Țările Române către Europa, sub influența robiei denumită ”rumânie”? Sau să fie un împrumut din limba germană în limba română? A doua posibilitate este plauzibilă, pentru că etimologia (populară probabil) propusă de Fritschi este ”zig oder ziehe einher” – nomazi, vagabonzi. Nomadismul era unul din motivele captivității în sclavia numită ”țigănie”.
În limba italiană, cuvintele ZINGARA – feminin, ZINGARO – masculin, este foarte posibil căm se refereau la altă populație. Cum șterge ong-ul IRU, în teze de doctorat, istoria cuvântului italian ZINGARO -referitor la ARABI, nu romii indieni.
Harry E. Wedeck nota că în jurul anului 1433 Felix Schmid a scris în al său Evagatorium, că în deşertul Siriei şi Arabiei sunt populate de zigari, şi că aceşti zigari sunt identici cu acei zigineri „care în zilele noastre au traversat Europa cu femeile şi copiii lor, şi nu le este permis să intre în oraşe, pentru cu sunt experţi în hoţii.” … „Felix Schmid a vorbit cu unul dintre ei, şi acela a admis că era caldeean şi că vorbeşte limba caldeeană.” Ne aflăm în faţa unei enigme a istoriei, neştiind cine sunt acei Zigari. Acest cuvânt Zingaricum, Zingara, apare în textele latine. Nu putem trece cu vederea faptul că cei ce ştiau latină erau oameni culţi, cu respect pentru litere şi precizie ştiinţifică. În acest caz, vorbim despre o confuzie care niciodată nu va fi elucidată, pentru că Zigarii din Europa nu erau indieni, ci caldeeni, adică semiţi.
Și în alte părți ale lumii, ca Italia, de pildă, se știa că Zingarii sunt arabi .De exemplu, într-o teză de doctorat (5)scrisă după canoanele corectitudinii politice, se încearcă ștergerea acestei informații din istoria mentalului colectiv medieval. Paola Toninato, la pagina 88 a tezei sale de doctorat. comentează o comedie denumită La Zingana (1545), scrisă de G. A. Giancarli. La Zingana spune că ea este mora, și că locul ei de origine este în ”al monte del Barca, sul Barberia” (III 415). Giancarli o înfățișează în piesa sa pe La Zingana ca fiind costumată ciudat, și vorbind un dialect Arabic. Notița de subsol nr. 21: „The Moors were the inhabitants of Barberia, also named Berberia or Barbaria, that is, northern Africa.„ La pagina 89 aflăm că de fapt, limba vorbită de La Zingana era un jargon hibrid de venețiană și arabă. Autoarea ”aparent” cade și ea în confuzia Zingana = Rom, căci, comentând cazul altei piese italiene, de secol XVII, scrie la pagina 143, nota de subsol 27, că limba descrisă în aceasta este ”authentic romanes”:
”A remarkable exception to the fictitious representations of the language of the `Gypsies’ is the seventeenth-century play by Florido De Silvestris Signorina Zingaretta, where romanes is authentic. On this comedy, see the study by Piasere Il piü antico testo italiano in romanes (1646): una riscoperta e una lettura etnostorica (Verona: Libreria Universitaria, 1994).
Este firesc să persiste în această eroare intenționată, deoarece AȘA SE DOREȘTE DE CĂTRE ONG-UL IRU. Dacă în anul 1545, într-o piesă de teatru italiană este SCRSI că ZIGANRII erau BERBERI, și vorbeau DEJA o limbă HIBRIDĂ, arabo-venețiană (semn al începutului pierderii identității), și în anul 1646, într-o altă piesă de teatru apar descrise câteva cuvinte în limba romilor (”romanes” este un adverb: ”jeanes (te des duma) Romanes?” – ”știi (să vorbești) țigănește?), atunci înseamnă că în Italia erau două grupuri, și romii s-au ales cu numele de ZINGARI de la italieni, care prima dată i-au cunoscut pe acei BERBERI/AFRICANI, din muntele Barca.
CNCR Romano – Kher, din Guvernul României știe că unii ”țigani” nu vin din India, ci din Africa
ONG-istica „rromă” a fost luată prin surprindere după ce eu am publicat articolele African sau Ţigan (6) şi Limbi ţigăneşti uitate în Ţările Române (7), pe site-ul diasporei româneşti, http://www.confluente.org, ambele având însumaţi peste 2000 de cititori. Reacţia a apărut târziu, după doi ani de la publicarea primului articol, African sau Ţigan, şi a fost comentată de realizatorul National TV, Sorin Sandu, prin omiterea numelui meu, deşi eu sunt primul cercetător care constata existenţa altor etnii în afară de romi în starea de ţigănie.
Această realitate istorică a fost necunoscută complet şi de sociologul Vasile Burtea, interlocutorul lui Sorin Sandu în emisiunea (8) Partidei Romilor din februarie 2018, de la National TV, Şi eu m-am născut în România, în care actorul rom ursar, domnul Sandu Sorin, fără a-mi cere permisiunea şi evitând să-mi pomenească numele (deşi eu am mai fost invitat de el la amintita emisiune), îl întreabă pe domnul sociolog Vasile Burtea, „rrom asumat”, dacă este adevărat că în Ţările Române în afară de romi au fost şi africani în starea de sclavie: „Când ne referim la ţigani ne referim la ceeace în momentul de faţă se cheamă romi, sau ţigani erau şi alţii, pentru că de exemplu sunt anumite voci, cercetători, pretinşi cercetători sau mă rog nu neaparat de nivel academic,care spun că domne ţigani nu erau numai cei care sunt acuma romi ci erau şi chiar africani ziceau la un moment dat, alte alte neamuri.”
Vasile Burtea spune: „aşa este dar chestia asta s-a întamplat târziu, la început robi au fost numai ţiganii. Pe măsură ce erau diferite lupte, războaie, cuceriri şi aşa mai departe, cei care erau prinzonierii de război care erau la rândul lor înrobiti marea masă fiind ţigani, aceştia luau aceeaşi denumire, de ţigani, că nu stătea nimeni, ăsta este…”
Ciprian Necula: ” eu am văzut, ştiu la ce vă referiţi, aşa-i făcută lumea, nu există un popor pur, unic care se trage din Adam si EVa, totdeauna au fost schimburi de populaţii, relaţii de tot felul, războaie,cuceriri, deci nu există un popor din perspectivă etnică, biolologică, primordialist, aşa (un gest drept) care are o singură origine, nu există. Romii ca şi alt grup etnic a fost format proces continuu în care s-au adăugat inclusiv elemente lingvistice, inclusiv culturale…”
Că arapii etiopieni au fost contemporani cu ţiganii în Ţările Române, este un fapt istoric cunoscut de Nicolae Iorga , care descrie starea de spirit a boierilor moldoveni vizavi de instalarea lui Ștefan Lăcustă, citând o scrisoare trimisă de boieri:
„Și noi în acel ceas am fost mulțămiți și așa : de ar fi pus domn pe un țigan ori pe un arap, tot l-am fi primit, numai împaratul sa nu se intoarcă și să nu prade țara pîna la capăt…” ( Istoria romînilor în chipuri și icoane, p. 107, 1905)
Ștefan Lăcustă a domnit între 18 septembrie 1538 – decembrie 1540, fiind nepotul lui Ștefan cel Mare. Iată o prefigurare a unui viitor domn din neamul țiganilor. Vasile Burtea nu ştia de scrisoarea de la 1538, în care erau menţionaţi africanii din Etiopia (9) , aşa încât s-a aventurat să spună că primii au fost ţiganii. Iată că nu ştim din redactarea scrisorii dacă propoziţia de ar fi pus domn pe un țigan ori pe un arap, se referă la un arap adevărat sau la un ţigan, sau dacă prin adăugarea cuvântului arap după ţigan, boierii înţelegeau un arap aflat în starea de ţigănie. Există încă o posibilitate, ca expresia pe un țigan ori pe un arap, să nu se refere la două rase distincte, ci să se refere doar la arapi. Scrisoarea în cauză ne îndeamnă să credem că la anul 1538, pe lângă ţigani existau africani din Etiopia în starea de ţigănie. În cartea De la Victimizare la Conştiinţa Cetăţenească: Calea Pentru Integrarea Romilor, la pagina 140, cartea editată de CNCR Romano -kher, Guvernul României, este recunoscut că analizele genetice ale celor asumaţi drept „rromi” indică şi alte regiuni ale lumii decât India : „cu toatea astea, au existat, de asemenea, multe alte linii genealogice comune cu două sau mai multe populaţii, dintre care unele erau asiatice, în timp ce multe altele erau caracteristice Europei, Orientului Mijlociu şi chiar Africii de Nord”.
În Persia rătăceau ţiganii Gaobaz (one taking pleasure in cattle), despre a căror limbă găsim zece cuvinte indiene ne-rome descrie în capitolul The Gypsies of Persia (Journal of the Royal Asiatic Society of Great Britain and Ireland, vol XVI). La pagina 310 a articolului, aflăm că unii ţigani din Persia se numeau Zergar (aurari), iar alţii Zingar (şelari). ZINGARO este grafia italiană, deci, există probabilitatea și a unei posibile origini PERSANE, adică ne-indiană, a unor grupuri de ”țigani” ne-romi. Autorul, Capt. Newbold, spune că ambele grupuri de gypsies persani, Kaoli/Ghurbati, identici cu gypses sirieni Kurbat, şi grupul Gaobaz, aveau aceeaşi limbă secretă/jargon. Deci erau acelaşi neam. Or, în textele latineşti găsim forma Zingarica, Zingaresc. Autorul leagă numele de Zingar de cel al tribului kurd Zinganeh, despre care se presupunea că este de origine gypsy. De altfel, autorul chiar explică acest lucru, că numele italiene, spaniole şi germane ale ţiganilor din aceste trei ţări (Zingari, Zincali, Zigeuner) provin din numele indienilor Zingar din Persia. Iată că avem și un trib kurd numit Zinganeh!

”Cingene” din limba turcă nu provine din grecescul ”athinganoi”, ci din limba persană
Etimologia cuvântului turcesc cingene – ”ţigan”, nu provine din grecescul atsinganoi, ci, conform şeicului Halveti (10), care a trăit în perioada sultanului Murad III (1574-1595), din persană: „Şi cuvântul cinkan înseană jinn (cinler), pentru că sufixul kan este un plural. În original (cuvântul jinn) a fost cinne, ca zinne. Când forma de plural a fost folosită în limba persană, a devenit cinnegan, ca zindegan. Mai târziu, uşurând şi înmuind litera nun, ei au spus cingan. Din punctul de vedere al cuvintelor, ”cin” este ”cinne” exact în acelaşi mod. Şi în limba arabă, jinn este un substantiv uzual. Se referă la aceste amândouă grupe (ţigani şi jini). Şi doar unul din aceste tipuri este vizibil, celălalt este invizibil.” Acelaşi autor, Faika Celic, îl citează pe cercetătorul Rafet Ozkan, care spune că Cengi-gane înseamnă o dansatoare, dar şi harpă.
La fel, cuvântul românesc cinghireasă, se referea la o dansatoare care se acompania cu harpa, denumită ceng în persană. Cinghireasă danseuse, joueuse de harpe (Haşdeu, Cuv. I 273) chinghiăreasă (turc cengi, cf. mai sus cinghiasă. G. Pascu, Sufixele româneşti, p. 26, Ediţiunea Academiei Române, Bucureşti, 1916
Harfa, numită şi cinghie, din cuvântul persan Ceng, unul din cele mai mari şi mai vechi instrumente cu coarde, de origină egipteană. La Români, harfa are o vechime foarte îndepărtată. Cronicarul polon Martin Strihovschi, o pomeneşte în descrierea cântecelor lui Ştefan cel Mare, prin veacul al 15-lea. Tot acest cronicar afirmă că pe la 1575 a auzit, cu urechile sale cum, în adunările de petrecere ale Moldovenilor şi Muntenilor, se celebrau faptele oamenilor renumiţi cu cântece acompaniate de harfe, iar într-un glosar din 1620, dat la lumină de P. Haşdeu, în „Cuvinte din bătrâni” pag. 273 găsim explicaţia cuvântului „cinghireasa” care înseamnă danseuse, joueuse de harpe, guşelnişti.
M. Gr. Posluşnicu, Istoria muzicei la români, pp. 523-524, Cartea Românească, Bucureşti.
La pagina 537, Posluşnicu citează prefaţa unei Psaltiri, tipărită în 1651, de craiul Ardealului, Gheorghe Racoţi: „…că cine grăieşte în limbi străine, numai pe sine se înstrăinează, nu pre adunare, unde pre el nime nu-l înţelege….asamănă cuvintele în limba străină cinghiilor, buccinilor, trâmbiţilor şi alăutelor…Aşa cuvintele în limba străină, de nu să va tâlcui să se înţeleagă, de nimica-s sunetele lor întru adunare, ca şi glasul cinghiilor fără osebituri.” Vechea psaltire mărturisea că la anii 1600, poporul cinghiilor vorbea o limbă neînţeleasă de români.
În ”Dicționarul limbii române literare vechi, termeni regionali” (București, 1987), la pagina 106, găsim explicația celor două cuvinte vechi, cu etimologie în turcă:
”CINGHIASĂ s.f. (Ț.R) Cinghie. Cinghiasă se cheamă muierile care cîntă pe la veselii cu tambura. ÎNDREPTAREA LEGII. Etimologie: cinghie. Vezi și cinghie, cinghireasă. Cf. cinghie, cinghireasă. CINGHIE. s.f. (Mold., ȚR) Cîntăreață și dansatoare. A. Veniră cinghii de giucară foarte frumos. H 17792, 76r. B: Mai înainte de ce vor întra cinghiile sau măscăricii care fac glume. ÎNDREPTAREA LEGII. (Adjectival) Urechile care ascultă și iau aminte cu de-adins cîntecele muierilor curve și cenghii. EV, 22; cf. EV. 92. Variante: cenghie (EV., 22) Etimologie: tc. cengi, scr. čengija. Vezi și cinhiasă, cinghireasă. Cf. cinghiasă, cinghireasă. CINGHIREASĂ. s.f. (Ț.R.) Cinghie. Cinghirese, jucătoare. ST. LEX., 273. Etimologie: v. cinghir. Cf. cinghiasă, cinghie.”
Îndreptarea legii a fost publicată în Tîrgoviște, în anul 1650, și forma folosită în această operă este ”cinghiasă”, în mod evident o prescurtare de la ”cinghireasă”. Forma ”chinghie” apare în manuscrisul Halima, manuscris românesc, BAR 1067 din 1779, iar forma ”cenghii”, apare în Evanghelie învățătoare, la Govora, 1642, Oltenia. Forma finală, ”cinghireasă”, a fost notată de B. Petriceicul Hașdeu, în Glosar II. 1600 – 1630. Specimen de ”Dicționar etimologic al limbei române”, în Cuvinte den bătrîni, tomul I, București 1878, p 259 – 312 (ȚR).
Ong-ul IRU s-a bazat pe necunoașterea istoriei cuvântului confuziv ”țigan”, tradus eronat, cu etimologie populară ca ”rom”, dar și ca ”rudar”, ”băiaș”, ”lăiaș”, ”gypsy”, etc…, și a profitat. Iată dovada:
Algerianul Vanko Rouda – un necunoscut al mișcării fals rrome – observați trăsăturile africane

După anunțul făcut de Ionel Rotaru, acela că vrea să stabilească patria romilor în Somalia, și romii din Europa, auzind, s-au răsculat, la conducerea Comitee International Tsigane (viitorul I.R.U), a venit Vanko Rouda. El era din nordul Africii, dar se dădea că este născut în Ungaria, țigan rudar (11). Iată singurele cuvinte zise vreodată de acest ALGERIAN NEROM, atât de important pentru FURTUL BANILOR DE LA HOLOCAUST.
”Compilarea faptelor nu este ușoară deoarece statisticile fiabile încă lipsesc. O plagă de informații înșelătoare emană de la diferite guverne care au denaturat dimensiunea comunităților de țigani și ascund ceea ce se întâmplă de fapt. Acest obstacol a fost prevăzut de președintele secretariatului, Vank Rouda, care a spus la congresul de la Londra:
”O dificultate este că cercurile oficiale Gajo nu au decis cine și ce suntem noi. În unele țări, numai romii nomazi sunt numărați în altele, proporția reală a romilor se pierde sub identitatea altor minorități - a fost obișnuit în toată Europa de sud-est ca romii să fie înregistrați ca maghiari, români, turci și albanezi. Moda în vestul și nordul Europei, unde prin căsătorii interioare există acum țigani cu piele dreaptă, a fost să ne numească locuitori de vagoane, itineranți și vagabonzi, ceea ce face mai ușor să ne împărțim ca familii cu probleme. Dar, indiferent dacă suntem numiți tattare, Jenisch sau tinker, suntem parte a familiei Rom și această identitate nu ne poate fi luată ”. Donald Kenrick, The destiny of Europes Gypsies, pp. 212-213.
Această declarație a lui ”Vanko Ruda” deconstruiește istoria romilor, și amestecă grupuri de nomazi ne-romi, percepute de europeni (Gaje) ca ”gypys, tinker, Irrish Traveller, rudar, bohemian, zingaro, ziheuner, cingene”, etc… De altfel, un TĂTAR, celebrul actorul american YUL BRYNNER, a fost și el mebru de frunte al ong-ului IRU, și a participat și el la distrugerea culturii romilor. Donald Kenrick, scria despre FALSUL ROM, ”Vanko Rouda”, (în realitate el se numea JACQUES DAUVERGNE. Vanko Rouda era un nume fals, declarat ”nome de la guerre”, pentru a FURA IDENTITATEA ȚIGANILOR RUDARI) în cartea The destiny of Europes Gypsies, p. 206: ”Vanko Rouda… North Africa”, p. 208: ”Președintele CIT, născut în Ungaria, a contribuit la obținerea recunoștinței atât din partea guvernelor, cât și a organizațiilor internațional.”
Acest Comite International Tsigane (CIT), actual IRU, a fost fondat de…românul ne -rom Ionel Rotaru. Nu vreau să jignesc românii patrioți, dar am ales expresia ”românul ne-rom”, gândindu-mă la cetățenia română pe care Ionel Rotaru a avut-o. Acest Ionel Rotaru era, după spusele sale, inițiat în Prioria din Ierusalim, un ordin masonic, dacă nu mă înșel. Pot proba cu documente ceea ce afirm. Scopul vieții lui Ionel Rotaru a fost crearea unui STAT AL ROMILOR undeva în lume, stat numit ROMANISTAN/ROMANESTAN. Cuvântul ”Romanistan” l-a propus el, dar cred că a fost INVENTAT (în limba romilor nu există acest cuvânt) de diplomatul indian Weerendra Raj Rishi, ȘEFUL DIN UMBRĂ AL IRU. Acest Ionel Rotaru, român fiind, avea nevoie de recunoașterea țiganilor, ca rege cu sânge țigănesc. Și, pentru că cei mai ușor de manipulat sunt inculții, s-a dus la un trib de rudari români refugiați în Franța, și le-a cerut, nici mai mult, nici mai puțin, să-l recunoască drept rege al romilor ursari. S-a făcut chiar frate de cruce cu acei presupuși rudari,e xistă poze pentru acest fapt. Nu știm dacă acei ”țigani rudari” chiar erau ”rudari”, dar este cert faptul că Ionel Rotaru a inflamat opinia publică, și câteva ziare au publicat evenimentele încoronării ilegale. Niciodată rudarii nu au avut regi, nici ursarii, iar romii ursari nu sunt rudari. Acest Ionel Rotaru a cerut de la Guvernul Franței să îi dea orașul Cannes ca loc pentru Romanistan – țara romilor. Generalul Charles de Gaulle, președintele Franței, l-a expulzat pe Ionel Rotaru. Nu voi mai scrie mai multe despre Rotaru, ci voi atrage atenția SERVICIILOR SECRETE ROMÂNEȘTI că ong-ul IRU, fondat de Ionel Rotaru, și Guvernul Indiei, este un pericol pentru siguranța națională a oricărui stat al lumii, pentru că ong-ul IRU visează de mult să rupă statele naționale în bucăți, pentru a crea o țară pentru romi. ROMII NICIODATĂ NU AU CERUT DE LA NICI UN STAT O ȚARĂ. Pentru a exemplifica afirmația mea, este suficient să amintesc că Morag Godwin, în teza sa de doctorat (2), ong-ul IRU a încercat să stabilească țara romilor, numită de ei ROMANISTAN, în Macedonia, dar că cei care impun acest PROIECT IRU, adică Romanistan, NU SUNT ROMI:
”There is something distasteful about the manner in which the debate concerning Romani identity is often conducted and it is worth a short response. For example Okely notes caustically that the claims of ‘Romani’ nationalism, at least as heard in Great Britain, were actually articulated by non-Romani activists who have nonetheless assumed a leadership role in the Romani movement. She continues in a mocking tone that Macedonia was the destination being muted for the realisation of Romanistan and comments that, “[given the relative silence on the subject among the mass of Gypsies, this was in effect the ethnocentric imposition of a sedentarist model upon a traditionally nomadic people.” She suggests too that the symbolism of flags and national anthems were equally an imposition by Gorgios (the Romanichil dialect for gadzé), and that Gypsies themselves rarely responded to them.”
Morag Godwin, în subsolul nr. 126, de la paginile 50-51, menționează că în 1991 un membru al IRU a cerut recunoașterea romilor ca națiune, și formarea statului Romanistan în interiorul granițelor statului Macedonia: ” The call in 1991 in the Macedonian Parliament by a Romani member for recognition of Roma as a nation and threatening attempts to form Romanistan within the boundaries of the Macedonian state unless His calls were heeded apparently led to angry condemnation from all sides. The incident is cited by one participant in Jawisin as an illustration of the risks in such a strategy. Ibid., 24.”
Actualmente, în România, există un mare pericol, pentru că ong-ul IRU s-a inflitrat în toate instituțiile Statului Român, și a propus un HG (hotărâre de Guvern) pe care romii nu l-au cerut, de care romii nu știu, dar care lovește în plin în identitatea romilor. Cum face aceste lucruri? Prin aceea că acest HG 430/2001 permite oricărui ne-rom să se declare rom, sfidând CUTUMELE IDENTITARE ROME (sintetizate de mine, citește nota de subsol 3), declară MORT POPORUL ȘI LIMBA ROMILOR, prin aceea că propune reconstrucția identitară și lingvistică, și propune crearea unei elite pentru romi, alese cu grijă dintre ne-romi, sau ”romii asumați”. Prin acest HG 430/2001, sorosiștii au ELIMINAT romii de la drepturile lor istorice, i-au mințit pe rudari că sunt romi, au distrus dialectele rome, și se pot legitima ”romi politici”, pentru a vorbi în numele romilor, fără ca romii să-i cunoască.
Când parlamentarul Silviu Prigoană a propus LEGE pentru schombarea ”rom” în ”țigan”, mișcarea fals romă, s-a reorganizat, și, fiind obligată de motivația domnului Prigoană, aceea că ”niște romi din Transilvania au cerut schimbarea ”rom” în ”țigan”, au publicat cartea ”Rom sau Țigan…”, în care Marcel Courthiade RECUNOAȘTE că ȚIGANII RUDARI NU SUNT ROMI, dar îi denumește el romi, pentru o instanță corectă politic. Și Gheorghe Sarău a fost autor a cărții ” Rom sau Țigan. Dilemele unui etnonim în spațiul românesc”.

https://romanialibera.ro/special/reportaje/o-dezbatere-de-23-de-ani–rom–sau–tigan–278543
În realitate, ”țigan” nu este etnonim, ci este suma confuzivă a diferitelor grupuri nomade, nume diferite oarecum ca pronunție. De pildă, germanul Zigeuner Leute, fiind chiar de origine germană, neproveind din grecescul ”athinganoi”, este tradus în românește ca LIOTA DE ȚIGANI, dovadă că ”țigan” a intrat în românește și prin germană, nu doar prin turcă (cingene), sau greacă (ațigan).
Mediafax.ro scria: ”Douăzeci și patru de organizații de romi, au trimis o scrisoare de protest la summitul OSCE din Kazahstan, în care afirmau că termenul țigan ”estea sociat în memoria colectivă a romilor cu sclavia care a existat în România între 1385 și 1856, precum și cu deportările forțate din cel de-al doilea război mondial”, precizează revista americană, amintind că OSCE a mai criticat România, în urmă cu 15 ani, pentru că a încervat să clasifice minoritatea romă ca țigani.” Nu este adevărat, ”țiganii” rudari în anii 1920 îi declarau istoricului Nicoalescu -Plopșor că nimeni nu ăși amintește ca strămoșii lro să fi fost sclavi. Dar ongismul IRU-SOROS a propus prin Ionel ROtaru, în anii 1950, când IRU se numea Comite Internationale Tsigane, ca să se comemoreze sclavia țiganilor. Copiilor de rudar/țigan, etc…, li se CREEAZĂ INTENȚIOANT STIGMAT și DISTRUGERE A STIMEI DE SINE, predându-li-se în școală că strămoșii lor au fost 500 de ani sclavi.
Practic, revista Time a fost DEZINFORMATĂ de ong-iștii lui SOROS, care știau că în România există un GRUP SOCIAL numit ”țigan”, care acceptă acest termen, dar care nu aparține etniei rome, fiind confundat de către români cu romii, datorită culorii negre a pielii. SOROS-iștii Gheorghe Sarău, Marcel Courthiade, Nicolae Gheorghe, Petre Matei, Gelu Duminică, au recunoscut că RUDARII și ȚIGANII nu sunt romi, în cartea ”Rom sau Țigan….”, dar nu au făcut public acest lucru, deși ar fi trebuit, căci Guvernul României, prin CNCR Romano -Kher a fost informat despre cercetările mele, dar și ai altora, că sub numele de ”Țigani” au existat și alte rase, nu doar romii, și că urmașii acelor rase nu doresc să fie confundați cu romii, URĂSC LIMBA ROMILOR.

1 – Bulletins et Mémoires de la Société d’Anthropologie de Paris Année 1875 10 pp. 546-557
2 – Morag Godwin, ”The Romani claim to non-territorial nationhood: taking legitimacy-based claims seriously in international law”, European University Institute, Department of Law, Florence, April, 2006, pp. 97. Pdf aici
4 – http://www.ziare.com/social/tigan-vs-rrom-razboiul-complexelor-1059943, articol scris în 4 decembrie 2010.
5 – Paola Toninato, The Rise of Written Literature among the Roma: A Study of the Role of Writing in the Current Re-Definition of Romani Identity with Specific Reference to the Italian Case, University of Warwick Centre for Translation and Comparative Cultural Studies, March 2004. Pdf aici:
6 – http://confluente.org/marian_nutu_carpaci_1465315849.html 07 iunie 2016.
7 – http://confluente.org/marian_nutu_carpaci_1514106574.html 24 decembrie 2017.
8 – https://www.nationaltv.ro/editie/si-eu-mam-nascut-in-romania–17-feb-2018_6 Minutul 19:40 pâna la 21:22.
9 – Căci aşa se înţelegea româneşte cuvântul harap: Augustin Scriban în Dicţionaru limbii Româneşti, 1939, deriva cuvântul ţigan din Zengi-bar, „ţara etiopienilor”, si considera că numele a venit în Romania prin macedoneni.
10 – Faika Celik, Representing the Margins: The Image of „Gypsy” in Early Modern Ottoman Discourse, On the Etymology of Çingene (Gypsy): Ottoman/Turkish perspectives.
11 – Donald Kenrick, The destiny of Europes Gypsies, p. 206: ”Vanko Rouda… North Africa”, p. 208: ”The Hungarian-born president of CIT, has been instrumental in gaining recongnition both from governments and international organizations.”
Paradigma se explica cu mult mai simplu …Rom , Rrom , Român , Roman , Romios ,Romaioi , Tigan , Sêrb , Evreu / Yahud , Maghiar , Italian , German , Grec , Bulgar , Albanez si altele nu sunt apelatiuni etnice naturale , ci Statute Sociale personalizate civil si inseamna acelasi termen juridic Robi /Iobagi /Serbi /Subiecti ai Romei sau Constantinopolului , Moscovei sau al unei Corporatii Statale …
Comentariul este comprimat dar explicatia juridic-civila este mai lunga .