TREI FEȚE ALE REPUBLICII MOLDOVA
REPUBLICA MOLDOVA – STAT CLANDESTIN
REPUBLICA MOLDOVA – STAT FANTOMĂ
REPUBLICA MOLDOVA – STAT FALIMENTAT

În virtutea evenimentelor care se desfășoară astăzi în Republica Moldova, îndeosebi legate de împlinirea a una sută ani de la unirea Basarabiei cu Regatul României din 27 martie 1918, în perspectiva reunirii, dar și a declarațiilor neechilibrate, făcute în detrimentul poporului român din Republica Moldova, ale așa-zisului Președinte al Republicii Moldova Igor.Dodon, am găsit de cuviință și este de obligațiunea noastră să Vă aducem la cunoștință următoarea informație.
Și anume:
Potrivit prevederilor art.135 alin.(1) din Constituția Republicii Moldova, Curtea Constituțională are următoarele atribuții:
a) exercită, la sesizare, controlul constituționalității legilor și hotărârilor Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, precum și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte;
b) interpretează Constituția;
c) se pronunță asupra inițiativelor de revizuire a Constituției…
Conform dispozițiilor art.72 – Categorii de legi, alin. (1) din Constituție, Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Chipurile, exercitându-și atribuțiile constituționale, așa-zisa Curte Constituțională a adoptat Hotărârea nr.7 din 04.03.2016.
Până la pronunțarea de către Curtea Constituțională a Republicii Moldova a Hotărîrii nr.7 din 04.03.2016 privind controlul constituționalității unor prevederi ale Legii nr.1115-XIV din 5 iulie 2000 cu privire la modificarea și completarea Constituției Republicii Moldova (modul de alegere a Președintelui) (Sesizarea nr.48b/2015), alin.(1) art.78 din Constituție avea următoarea redacție: „Președintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret.”
Potrivit pct.3 din Hotărârea CurțiiConstituționale menționată, textul alin.(1) art.78 din Constituție a fost recunoscut neconstituțional.
Textul alin.(1) art.78 din Constituție a fost introdus prin adoptarea de către așa-zisul Parlament a Legii constituționale nr.1115–XIV din 05.07.2000, legea prin care a fost revizuită Constituția.
Pentru a revizui Constituția Republicii Moldova, în 1999 două grupuri de deputați (unul din 39 de persoane și altul din 38 de persoane) au înaintat Curții Constituționale câte un proiect de lege, spre avizare, care mai apoi s-au întrunit în legea menționată.
La 14 octombrie și la 16 noiembrie 1999, Curtea Constituțională a adoptat avizele nr. 4 și nr.6, ambele pozitive.
Ambele avize aveau următorul conținut:
1. Revizuirea Constituției este inițiată de un grup de deputați în Parlament, care întrunește condițiile impuse de dispozițiile art.141 alin.(1) lit.b) din Constituția Republicii Moldova.
2. Clauzele proiectului de lege constituțională nu depășesc limitele revizuirii Constituției.
3. Proiectul Legii privind revizuirea Constituției Republicii Moldova, în varianta propusă de grupul de deputați în Parlament, poate fi prezentat, spre examinare, Parlamentului.
4. Prezentul aviz este definitiv, nu poate fi supus nici unei căi de atac, intră în vigoare la data pronunțării și se publică în Monitorul Oficial.
Mai târziu, Curtea Constituțională a examinat sesizarea unui deputat în Parlament, în care acesta s-a expus asupra faptului că în proiectul de lege, care mai târziu a devenit Legea nr.1115 -XIV din 05.07.2000, au fost înaintate modificări asupra cărora nu s-a expus Curtea Constituțională și care au fost votate în Parlament. Adică, au fost încălcate abuziv prevederile art.135 alin.(1) lit.b) din Constituție și ale pct.2 și pct.3 din avizele Curții Constituționale nr.4 din 14 octombrie 1999 și nr.6 din 16 noiembrie 1999.

În urma examinării acestei sesizări, la 18 mai 2001, Curtea Constituțională a adoptat o decizie, prin care considerăm că în mod nelegitim a sistat procesul privind controlul constituționalității Legii nr. 1115-XIV din 05.07.2000 „cu privire la modificarea și completarea Constituției Republicii Moldova.
În această decizie Curtea Constituțională a reținut următoarele:
Potrivit art.135 alin.(1) lit.a) din Constituție, una din atribuțiile Curții Constituționale o constituie exercitarea controlului constituționalității legilor inferioare Constituției.
Legile constituționale, prin care se modifică Constituția, nu pot fi considerate inferioare Constituției, deoarece ele conțin norme constituționale, care, după intrarea lor în vigoare, devin parte componentă a Constituției, garantarea supremației căreia intră în competența Curții Constituționale. Or, potrivit art.7 și art.134 din Constituție, Constituția este Legea Supremă a statului, iar Curtea Constituțională garantează supremația ei. Conform dispozițiilor art.135 alin.(1) lit.b) din Legea Supremă, legiuitorul constituant a abilitat Curtea Constituțională doar cu dreptul de a interpreta Constituția,și nu de a o modifica ori completa.
Mai mult decât atât, legiuitorul nu a stabilit modalitatea de soluționare a inițiativelor de revizuire a Constituției în cazurile în care Curtea Constituțională ar recunoaște neconstituționalitatea unei legi constituționale. În 2016, Curtea Constituțională, adoptând Hotărârea nr.7 din 4 martie 2016, a procedat contrar celor expuse anterior. Așa-zisul Presedinte al Republicii Moldova Igor. Dodon a fost ales în această funcție în temeiul Hotărârii Curții Constituționale nr.7 dn 04.03. 2016 dar nu în temeiul prevederilor art.78 din Constituție.
Prin această hotărâre, Curtea Constituțională a admis sesizarea unui grup de deputați în Parlament (Fracțiunea PLDM), iar prin pct.3 a declarat neconstituțional textul:
„(1) Președintele Republicii Moldova este ales de Parlament prin vot secret.”
pct.8 În vederea executării prezentei hotărâri:
a) Prevederile alineatelor (1), (3) și (4) din articolul 78 și ale articolului 89 din Constituție, în vigoare până la data adoptării Legii nr.1115 – XIV din 5 iulie 2000 cu privire la modificarea și completarea Constituției, care au făcut obiectul revizuirii, revigorează și reintră în fondul activ al dreptului la data pronunțării prezentei hotărâri;
b) ân consecința celor statuate la punctul 3 și punctul 8 lit.a) ale prezentului dispozitiv, articolele 78 și 89 din Constituție vor avea următorul cuprins:
„Articolul 78
Alegerea Președintelui
(1) Președintele Republicii Moldova este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.”
Potrivit prevederilor legislației în vigoare, din momentul pronunțării Hotărârii nr.7 din 04.03.2016 de către Curtea Constituțională, Guvernul, timp de trei luni, era obligat să vină în Parlament cu un proiect de lege cu privire la executarea acestei hotărâri. Guvernul n-a făcut acest lucru.
După cum vedem, Parlamentul n-a abrogat acele articole și alineate din Legea nr.1115-XIV din 05.07.2000, după ce au devenit nule în urma declarării acestora neconstituționale prin hotărârea Curții Constituționale menționate. Nu a fost adoptată o altă lege constituțională de către Parlament, prin care să fie modificată și completată Constituția, ci Curtea Constituțională a făcut acest lucru prin punctul 8 din Hotărârea nr.7 din 04.03.2016.
Constituția Republicii Moldova nu atribuie Curții Constituționale împuterniciri de a adopta hotărâri prin care să modifice și să completeze Constituția, ori de a revigora legi constituționale anterior abrogate de Parlament.
Considerăm că în cazul dat Curtea Constituționbală în mod arbitrar și-a asumat atribuțiile Parlamentului. Constituția Republicii Moldova se modifică și se completează prin legi constituționale adoptate de Parlament ori în rezultatul unui referendum. În cazul dat nu a fost organizat un referendum pe această întrebare și o lege constituțională Parlamentul nu a adoptat. În confirmarea celor expuse, venim cu următoarea informație: Recent am solicitat de la Ministerul Justiției al Republicii Moldova – Centrul de Informații Juridice, textele legilor constituționale prin care a fost modificată și completată Constituția Republicii Moldova, referindu-ne la alegerea Președintelui Republicii Moldova în 2016. În rezultat, am primit textul autentificat al Hotărârii Curții Constituționale nr.7 din 04.03.2016 , în care se regăsesc textele art.78 și art. 89 din Constituție în baza cărora a fost ales așa-zisul Președinte al Republicii Moldova I. Dodon. Prin răspunsurile nr.12-13/1047 din 19.07.2018 și nr.12-13/1077 din 24.07.2018,

Agenția Resurse Informaționale Juridice din cadrul Ministerului Justiției ne-a informat despre faptul că în Registrul de stat al actelor juridice al Republicii Moldova lipsesc legile prin care ar fi fost aprobate Codul jurisdicției constituționale nr.502-XIII din 16.06.1995 și Codul electoral nr.1381-XIII din 21.11. 1997.
Potrivit prevederilor art.66 lit.a) din Constituție, Parlamentul are următoarele atribuții de bază:
adoptă legi, hotărâri și moțiuni.
Potrivit prevederilor art.72 din Constituție, Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Prin legi organice se reglementează:
a) sistemul electoral;
e) organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Consiliului Suprem al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a contenciosului administrativ;
I) regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;
j) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială;
n) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora;
r) alte domenii prin care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice.
Domeniile stipulate la lit.r) art.72 din Constituție Parlamentul (chiar și unul fiind ales ilegal) le-a stabilit prin adoptarea Legii nr.780 din 27.12.2001.
La 16.06.1995, Parlamentul Republicii Moldova (ultimul Parlament ales în mod legal) a adoptat nu o lege organică prin care în mod constituțional ar fi fost aprobat Codul jurisdicției constituționale, ci a dispus: „Parlamentul adoptă prezentul cod”, ca mai apoi să fie modificat, completat printr-o mulțime de legi organice.
La 29.08.1995, acest Cod, în mod neconstituțional, a fost promulgat prin Decretul nr.83-p despre promulgarea Codului jurisdicției constituționale; -Articol unic – Se promulgă Codul jurisdicției constituționale nr.502-XIII din 16 iunie 1995, prezentat la 23 august 1995.
La 28 septembrie 1995, Codul, la fel ca și decretul, a fost publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, aceasta ar fi trebuit să fie și data intrării acestuia în vigoare.
În concluzie, și Parlamentul, și Președintele au încălcat Constituția în cel mai brutal mod.
Începând cu 28 septembrie 1995, Curtea Constituțională a adoptat 96 de adrese, 54 de avize, 484 de decizii și 618 hotărâri, în total 1252 de acte, la adoptarea cărora de fiecare dată s-a condus și de prevederile așa-zisului Cod al jurisdicției constituționale, care nu avea putere juridică. Potrivit prevederilor art.134 din Constituție, Curtea Constituțională este unica autoritate de jurisdicție constituțională a Republicii Moldova – instituția care timp de 23 de ani în activitatea sa s-a condus de o lege inexistentă.
Mai târziu, la 21.11.1997, Parlamentul Republicii Moldova comite aceeași încălcare a prevederilor Constituției și într-un mod evident neconstituțional a dispus: -„Parlamentul adoptă prezentul cod.” De această dată a fost adoptat așa-zisul Cod electoral nr. 1381-XIII din 21.11.1997. La 06.12.1997 prin Decretul nr. 386 pentru promulgarea Codului electoral, acesta a fost promulgat în calitate de cod, și nu de lege organică. La 08.12.1997, și Decretul, și codul au fost publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, aceasta fiind, chipurile, și ziua intrării lor în vigoare.
Astfel, Curtea Constituțională, adoptând Hotărârea nr.7 din 04.03.2016, prin care a falsificat Constituția,a introdus în cel mai abuziv mod articolele 78 și 89 în Constituție, nefiind votate în mod constituțional nici de Parlament, nici la un referendum, a făcut trimitere la unele articole din așa-zisul Cod electoral și din așa-zisul Cod al jurisdicției constituționale – nici unul din ele nefiind aprobate prin lege organică. Adică la acel moment nu existau și nu există nici Codul electoral, nici Codul jurisdicției constituționale.
Începând cu 08.12.1997, toate alegerile parlamentare, prezidențiale și cele locale s-au desfășurat în baza aceluiași așa-zis Cod electoral, care nu a fost aprobat de Parlament printr-o lege organică, adică într-un mod constituțional. La moment, toate ramurile puterii de stat, de orice rang, din Republica Moldova sunt alese într-un mod totalmente ilegal. Componențele tuturor Parlamentelor alese în baza așa-zisului Cod electoral actual devin invalide, pentru motivul lipsei unei legi organice prin care acesta ar fi fost aprobat de către Parlament.

Așa-zisul Președinte al Republicii Moldova a fost ales în baza unei Constituții falsificate și a unui așa-zis Cod electoral încă neaprobat prin lege organică de către un Parlament legitim ales. Organele executive de stat numite de Parlament, într-o asemenea situație, tot nu pot avea vreo legitimitate.
Primarii și consilierii de toate rangurile au fost aleși în baza aceluiași așa-zis Cod electoral, practic inexistent. Toate legile, deciziile, actele adoptate, aprobate de aceste instituții, organe au o legitimitate destul de banală, mai bine zis, nu pot avea nici o putere juridică.
Foarte gravă este situația și cu judecătorii de la Curtea Constituțională, care sunt numiți în funcție de Parlamentul ales în baza unui Cod electoral inexistent, de Guvern și Consiliul Superior al Magistraturii. La fel stau lucrurile și cu judecătorii din întregul sistem judecătoresc.
Catastrofal este că și Guvernul Republicii Moldova e învestit de către un așa-zis Parlament, deoarece un Parlament ales legitim nu avem. Așa-zisul Președinte a decretat tot într-un mod ilegal numirea în funcție a membrilor Guvernului. Procurorul General este numit tot de același Parlament invalid.
Din aceste considerente, Republica Moldova este un Stat CLANDESTIN, un Stat FANTOMĂ, un Stat FALIMENTAT.La fel stau lucrurile și cu alte Coduri.