Primul consul american în România

§ 9. Subliniem faptul că exodul de evrei, îndeosebi din Rusia, Polonia, Austria, Germania şi Turcia, s-a desfăşurat în paralel cu o campanie puternică de propagandă anti-românească susţinută de mass-media internaţională controlată de cercurile evreieşti, acţiune de dezinformare şi calomniere a tot ce era românesc, de denigrare sistematică a românilor, pe seama cărora au fost formulate acuzaţii de persecuţii, crime şi pogromuri săvârşite împotriva evreilor. Acuzaţii care s-au dovedit de fiecare dată neîntemeiate, ceea ce nu a dus de fel la sistarea nedreptelor atacuri mediatice. Această vastă şi până azi neîntreruptă propagandă anti-românească s-a străduit să-i prezinte pe evreii agresori şi invadatori ai teritoriului românesc ca pe nişte victime nevinovate ale sălbăticiei românilor. Cităm un singur caz, azi uitat de toată lumea, al acuzaţiilor de care presa americană era sufocată în 1870, cu privire la persecuţiile şi omorurile de care aveau parte evreii din România. Se vorbea în Senatul american de un veritabil pogrom, iar senatorii americani, induşi în eroare, au decis trimiterea în România a unui consul american, primul din istoria relaţiilor româno-americane, consul care să se infor¬meze la faţa locului de dimensiunile pogromului şi să ac¬ţioneze în consecinţă, în numele poporului american. Aşa a ajuns în România, în calitate de consul al SUA, Benjamin Franklin Peixotto, fost preşedinte al organizaţiei evreieşti B’nai B’rith, cu misiunea specială de a-i apăra şi salva pe evreii ultragiaţi şi persecutaţi de nişte băştinaşi primitivi şi sângeroşi. (Vezi J.J. Goldberg, Jewish Power, p. 98-99.) Este de la sine înţeles că fostul preşedinte al B’nai B’rith nu venea în România (numai) ca reprezentant al intereselor americane, ci – în primul rând, ca reprezentant al unor interese evreieşti cu totul speciale privitoare la România, ca să studieze la faţa locului derularea proiectului Israel în România, proiect pe care unii istorici îl denumesc planul Cremieux-Peixotto, Cremieux fiind numele ministrului francez de externe, evreu, promotor şi el al proiectului de aneantizare a României, a poporului român. Pe cât de adevărat a fost pogromul din 1870, care a stârnit atâtea emoţii în Senatul american, pe atât de real a fost şi Holocaustul pus pe seama lui Ion Antonescu, de care se face azi atâta caz în acelaşi Senat american. Nu a fost însă deloc întâmplător „pogromul“ inventat de presa americană în 1870, ci a avut drept scop să determine Senatul american să ia decizia pe care liderii comunităţii evreieşti o doreau: investirea unui evreu cu autoritatea de ambasador al SUA în România, funcţie pe care, de-a lungul anilor, au mai avut-o şi alţi americani evrei. Probabil prin compensaţie, după instaurarea comunismului în România, mulţi dintre ambasadorii României în SUA au fost şi ei tot evrei! Evident, sosirea la Bucureşti a fostului preşedinte al B’nai B’rith nu putea avea sens decât în cadrul proiectului Israelul în România…

(Din volumul Ion Coja, PROTOCOALELE KOGAIONULUI, Editura Țara Noastră, 2004)