Am trimis ultimul meu text despre anti-românism la multe persoane necunoscute, aflate pe diverse liste care mi-au parvenit din întâmplare. Câteva persoane mi-au răspuns cerându-mi să le șterg numele de pe listele mele. Le-am deranjat cu textul meu probabil prea… prea… nu mai zic cum! Le-am șters numele și-mi cer iertare pentru inoportunul meu gest. Sper să nu-l repet.
Printre cei care au ținut să se lepede de mine a fost și un nume mai cunoscut. Un nume pe care l-am auzit prima oară în gura lui Mihail Șora, ministrul învățămîntului în ianuarie 1990, când i-am cerut o audiență. I-am spus domnului ministru, printre altele, că-i recomand o persoană care să răspundă în minister de învățământul preuniversitar: fostul meu coleg LUCIAN PAVEL, inspector școlar la Călărași. Domnul ministru mi-a răspuns că îi pare rău că nu mă poate „servi” dar a făcut deja numirea în persoana… XYZ, și mi-a dat numele noului director. Îl auzeam prima oară. După câteva zile am auzit din nou numele respectiv, persoana demisiona deoarece fusese descoperit cu un fals: diploma de doctor în filologie! N-o avea, deși o trecuse în CV!
Azi mi-a ieșit în cale din nou numele persoanei. Îi trimisesem și domniei sale textul meu atât de incorect, probabil. Ca să fiu sigur că nu e vorba de altă persoană, am intrat pe Vikipedia și am dat de fișa de cadre a individului. M-am bucurat că trebuia să-l scot de pe lista de contacte. Iată fișa personulității care se leapădă de textele mele, îl las cu numele conspirativ pe care i l-am dat: XYZ

În septembrie 2006 XYZ a trimis ziarului bucureștean „Cotidianul” o scrisoare prin care recunoștea că a colaborat cu Securitatea, cu câteva zile înainte de a fi deconspirat de presa românească.[5] Conform propriilor mărturisiri, XYZ a semnat angajamentul de colaborare cu poliția politică în anul 1976, pe când era în ultimul an de liceu, continuând să furnizeze rapoarte periodice despre colegi, prieteni și cunoscuți de-a lungul câtorva ani buni. Dosarul său de colaborare a ajuns la CNSAS în anul 2002, dar Colegiul nu a făcut publică sentința de colaborare cu poliția politică.

Tot în anul 2006, în luna octombrie, după ce Ziarul de Iași a afirmat că XYZ nu a obținut titlul de doctor la Universitatea din Iași, deși acesta susținea că îl are încă din 1995 [6], a demisionat din toate funcțiile academice.[7] Tot atunci s-au ridicat semne de întrebare privind activitatea sa academică, atunci când s-a descoperit că unele dintre titlurile de cărți pe care Antohi le includea în CV și pe website-ul său nu fuseseră niciodată scrise sau publicate.

În perioada octombrie 2006-octombrie 2007, XYZ s-a retras din viața publică din România. A revenit în dezbaterea culturală printr-o conferință despre „Cultura înaltă și celelalte culturi.”[8] În luna iulie 2008, XYZ a fost co-directorul unei Școli de vară organizată de ICR-Berlin, la care au participat numeroși cercetători de prestigiu internațional (Jörn Rüsen, Jürgen Kocka, Moshe Idel, Armin Heinen, Stefan Troebst, Violeta Barbu, Klaus Bochmann, Dietmar Müller, Anke Pfeifer, Vasile Dumbrava, Andrei Corbea-Hoișie). Prezența foștilor informatori XYZ și HHH a fost vehement contestată de Herta Müller și alți dizidenți anti-comuniști.[9]

Lucian Pavel a rămas un reper moral pentru toți cei care l-au cunoscut. Lui Lucian Pavel i-a fost preferat un golan, acest XYZ, care mai are obraz să se considere jignit de orice legătură s-ar putea face între el și subsemnatul. Desigur, are tot dreptul, dar nu și dreptatea. Dacă vrea să se explice, paginile site-ului îi sunt deschise.