Si o memorie ambitzioasa lasă destul loc noutăţilor…
Anul acesta Casa Regala comemoreaza – cu mai multa zarva publicitara decat ar fi cazul – 140 de ani de la înființarea… Coroanei regale a României și în același timp de la încoronarea lui Carol I ca prim rege al României. Anul acesta comemorăm si … 25 de ani de princiara casnicie a Custodelui Coroanei , adicatelea pricipesa Margareta , dar si recent nascuta sarbatoare de înființare a Coroanei regale a României de-acum 140 de ani. Momentul , zice-se, este important și pentru ca de fapt asta se si dorea : marcarea , altfel merituoasa , a încoronarii lui Carol I ca prim Rege al României. Nu este din metal prețios și nici nu conține diamante ori pietre prețioase. Cu toate acestea , Coroana Regală este socotita la propriu de monarhisti zelosi – cea mai de preț ” bijuterie ” pentru România . Oțelul din care a fost ” turnata” provine din tzeava unui tun turcesc capturat la Plevna , ca sa aminteasca pentru totdeauna de eroismul soldaților români in Razboiul de independenntza din 1877 ce a statornicit pentru totdeauna independența Romanilor față de Imperiul Otoman.
Dar si mai inainte, in 26 noiembrie 1853 , se stie ca a avut loc prima recunoaștere internațională … la nivel foarte inalt , a existenței crestinesti a Națiunii Române. Aceasta recunoastere venea cu șase ani înainte de ” Unirea lui Alexandru Ioan Cuza,”, în condițiile în care marile puteri considerau că principatele Moldovei și Valahiei fusesera mai de graba … doar niște provincii privilegiate ale Imperiului Otoman , Basarabia fusese ocupată de Rusia, iar Bucovina de Nord , Transilvania, Maramureșul, Crișana și Banatul inca mai făceau parte din Imperiul Austriac. O recunoaștere importanta a Națiunii Române a fost mentzionata de Vatican, într-un document important care ar avea o semnificatie decisivă în sustinerea , chiar frontierelor României de azi. Cunoscutul si frecvent citatul Papa Pius al IX-lea , este , se pare , primul lider mondial de maxima anvergura care puncta si teritoriul de drept al națiunii române .Si nu lipsesc argumentele solide ! În data de 26 noiembrie 1853, acest foarte important Papa Pius emitea de la Vatican o serie de acte de o importanță fundamentală si pentru români. Este vorba de bule papale prin care era restabilită autonomia bisericească deplină a Bisericii Române Unite cu Roma. Până atunci, cele două eparhii române greco-catolice depindeau cumva de mitropolitul catolic de Esztergom. Însă, acum 165 de ani Vaticanul decidea restabilirea mitropoliei greco-catolice, care depindea direct de Sfântul Scaun ! Mitropolia era compusă atunci din vechea eparhie de Alba Iulia și Făgăraș, ridicată de acum înainte la rangul de Arhiepiscopie, cu sediul la Făgăraș, din Episcopia de Oradea, precum și din două noi episcopii, înființate atunci: cea de Gherla și cea de Lugoj. Documentele papale sunt importante pentru că ele aproape … transcriau și granițele de vest ale mitropoliei .
Aceste granițe coincid aproape intocmai cu cele stabilite la finalul Primului Război Mondial și re-stabilitate la finalul Celui de-al Doilea Război Mondial. Practic, si decizia Vaticanului din 1853 a contat decisiv în faptul că, în cadrul Conferinței de Pace de după Primul Război Mondial, marile puteri au decis să atribuie României cateva mari orașe romanesti precum Oradea, Satu Mare și Aradul. Însă documentele papale mai sunt importante și dintr-un alt motiv. Pentru prima oară, un lider mondial, Papa Pius al IX-lea, recunoștea teritorial existența națiunii române, pe care o numea ca atare ; nu plebs sau natio valahica , așa cum era denumită în documentele internaționale de până atunci. În epocă, existența unei Națiuni Române era încă subiect de controversă, pentru că românii trăiau sub dominația si la intretaierea intereselor a trei imperii: cel otoman, cel rus și cel austriac .
Din pacate , unii încercau să promoveze ideea că moldovenii, de exemplu, ar fi o nație oarecum… diferită de cea românească. Acest tip de discurs este încă promovat …si acum în unele medii, ca cei din Valea Timocului , sau la cei din comunitățile de aromâni, meglenoromâni sau istroromâni. Restabilirea autonomiei Bisericii Unite a românilor ardeleni a fost o modalitate prin care împăratul Franz Jozef a răsplătit loialitatea românilor ardeleni impotriva revolutionarilor maghiarilor în timpul evenimentelor din Ungaria in 1848. La 11 ani după restabilirea Mitropoliei greco-catolice in Transilvania era restabilită și Mitropolia ortodoxă, iar românii erau scoși definitiv de sub orice dependența față Budapesta si de patriarhia sârbească de la Karlowitz.
Dumitru Rujan
Practic, noi crestinii ortodocsi nu ar trebui sa fim ca fanaticii islamisti. Sa nu mai aplicam principiul „daca nu esti cu noi esti contra noastra”. Unitii nostri sunt tot romani, romanii nostri. Unii au murit prin lagarele naziste, altii prin cele comuniste, unii au luptat ca partizani in munti contra comunistilor s-au sacrificat cu viata si nu si-au pierdut credinta in neam si tzara. Unitii nu sunt dusmanii romanilor ortodocsi. Dupa cum nu trebuie sa-i dusmanim pe basarabeni care datorita vicisitudinilor au fost rusificati pana in maduva oaselor. Ei tot romani raman si trebuie sa-i iubim pentru ca sunt de neam romanesc, chiar daca unii dintre ei mai cred ca sunt rusi latinizati de Imparatul Traian.
-CU TOATE CA NU NE TREBUIE, TOTUSI STUDIATII!!!!!!!!!!!!
-CITITI–CE A FOST =MONSTROASA COALITIE=
=LITERATURA ANTIMONARHICA=
Da, se ridică in slăvi demonica uniație !
Eretici fuduli. Nu le ajungi la nas nici cu hoțoaica de cules fructe.
Amintiți-vă de Sfântul Atanasie Todoran și toți cei dimpreună cu dinsul !
Da, se ridică in slăvi demonica uniație !
Eretici fuduli. Nu pi ajungi la nas nici cu hoțoaica de cules fructe.
Amintiți-vă de Sfântul Atanasie Todoran și toți cei dimpreună cu dinsul !
BALCIUL MONARHIC
Principesa Margareta a refuzat(?) titulatura de regină, prin urmare va fi doar custodele coroanei, iar în îndeplinirea atribuțiilor sale îi va fi alături soțul ei, Principele Radu.
CUSTÓDE, custozi, s.m. 1. Persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri (mobile). Custode de bibliotecă. ♦ (Jur.) Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetată la începutul paginii următoare, pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. – Din fr. custode, lat. custos, -odis. – DEX ’09 (2009)
Coroana s-a regăsit, între anii 1881 și 1947 și în stema națională, iar din 11 iulie 2016 face din nou parte integrantă din stemă.
În prezent, Coroana de Oțel este o piesă reprezentativă a patrimoniului cultural național și este expusă la Tezaurul istoric al Muzeului Național de Istorie a României din București.
O copie fidelă a coroanei se găsește și la Castelul Peleș.
Coroana, ca simbol al puterii, are doar menirea de a simboliza suveranitatea.
Coroana Reginei Elisebeta este din aur. Forma acesteia este inspirată din iconografia bisericească ortodoxă română, fiind foarte asemănătoare cu coroanele purtate de soțiile domnitorilor români, munteni și moldoveni, în evul mediu, ea exprimând în fapt continuitatea istorică.
Buzduganul ca simbol al puterii regale a fost adoptat de regele Ferdinand I, sceptrul nefiind utilizat în România. [3]. În mod simbolic, buzduganul i-a fost oferit lui Ferdinand I de către poporul român în 10 mai 1920. Pe acest buzdugan, în partea superioară, sunt reprezentate patru statuete de țărănci în costume naționale. Ele reprezintă România (regatul vechi), Transilvania, Basarabia și Bucovina. În vârful buzduganului se regăsește capul acvilei cruciate.
Carol I și Carol II au folosit ca simbol al puterii bastonul de mareșal în locul buzduganului. Bastonul purtat de aceștia are formă cilindrică cu secțiunea rotundă și cu o lungime de 35 cm. Este acoperit cu o catifea purpurie pe care sunt imprimate capete de bour, confecționate din aur, iar la extremități este ornamentat cu frunze de stejar, realizate din aur.
Regele Mihai I a anuntat, pe 2 martie 2016, ca se retrage din viata publica din cauza bolii de care sufera si ca fiica lui Principesa Margareta este succesoarea sa si va deveni custodele coroanei.
Ce inseamna viata publica?
Margareta va fi succesoarea sa, la ce?
La un titlu fara valoare si fara acoperire legala sau in fapt?
Dar ei, familia regala (?), vor incasa bani seriosi de la Stat (de la noi) pentru functii fictive!
Au ramas cu puloverele de la ’89 pe ei ca sa dovedeasca ca au fost si ei revolutionary; Mihai a semnat si Apelul de la Buda-Pesta care se cerea alipirea Transilvaniei la Ungaria …
Prof. A. Iorgovan definește funcția publică ca o situație juridică a persoanei fizice investită, legal, cu atribuții în realizarea competenței unei autorități publice — ce constă în ansamblul drepturilor și obligațiilor ce formează conținutul raportului juridic complex dintre persoana fizică respectivă și organul care a investit-o. [1]
Prof. P. Negulescu, constatând că noțiunile de serviciu public și de funcție publică sunt în raport de parte față de total, definește funcția publică drept o grupare de atribuții, de puteri și competențe în scop de a da satisfacțiune unor anumite interese generale. [2]
Terminologia folosită în alte state europene se deosebește de cea din limba română, expresiile folosite echivalând cu cele de agent public, funcționar de stat, servitorul coroanei, manager public etc., în ceea ce privește arătarea genului și nicidecum a speciei (pentru care, spre exemplu, sunt folosiți termenii de judecător, consilier, ministru etc.)
Anumite condiții urmăresc satisfacerea unor scopuri politice de exemplu, condiția devenită tradițională, care leagă ocuparea unei funcții publice într-un stat de calitatea de cetățean al statului respectiv.
Alte exigențe și cerințe înaintate față de funcționarii publici, care decurg din Constituție și din alte acte normative sunt: cunoașterea limbii de stat; profesionalismul; capacități și aptitudini politice; un comportament de o moralitate înaltă. Condițiile subiective sunt acele condiții care lasă autorității o largă putere în aprecia dacă sunt sau nu îndeplinite și dacă ele urmează a satisface exigențile, specificul viitoarei profesii.
Obligațiile funcționarilor publici pot fi divizate în două mari categorii, și anume: obligații legate de îndeplinirea funcției și obligații în viața sa privată. Întreaga doctrină occidentală este consecventă în a recunoaște că funcționarului public îi revin, spre deosebire de salariat, nu numai îndatoriri rezultate din îndeplinirea funcției, ci și în viața sa particulară. La rândul său obligațiile legate de îndeplinirea funcției, prevăzute de alin. 2 art. 10 Legii serviciului public, pot fi divizate în următoarele grupe: – obligația de a se consacra funcției; – obligația de discreție profesională; – obligația de neutralitate și imparțialitate; – obligația de supunere; obligația de dezinteresare; – obligația de moralitate.