Reclamație la Procuratura Militară rămasă fără niciun efect

2022-06-13T13:29:08+03:0013 iunie 2022|Doctrină naţionalistă|

Reclamație la Procuratura Militară

Plângere penală după alegerile prezidențiale din 2009

*

În atenția Comisiei Parlamentare care anchetează alegerile prezidențiale din 2009

Stimate domnule Procuror General,

Stimate domnule Prim Procuror Militar,

Subsemnatul Ion Coja, profesor pensionar, scriitor, fost senator (1992-96), domicilat în București, șoseaua Nicolae Titulescu, nr 95-103, bloc 8, sc. C, ap. 147, sector 1, tel 0744 90 38 90, vă aduc la cunoștință următoarele fapte, care mă pun în postura de victimă a doi ofițeri din efectivele SRI și SIE:

Ion Teodosiu, fost ofițer SRI sau/și SIE, pensionar (?), patron al firmei de turism CELENDO TOURS & TRAVELS. A avut un site pe internet, www.celendo.ro, actualmente declarat în reorganizare. Adresa de e mail: iteodosiu@yahoo.com sau iteodosiu@celendo.ro tel: 0744 858 282

Perciun Diomid, colonel MI, pensionar, domicilat în Șoseaua Nicolae Titulescu, bloc 7, activ(ist) în PSD.

Iată faptele:

În anul 2009, în primăvară, am anunțat intenția de a candida independent la funcția de președinte al României.

Sunt un om rezonabil. Știam bine că nu am nicio șansă de a câștiga competiția electorală, așa că scopul participării mele a fost cu totul altul.

Și anume, am dorit ca prin candidatura mea să atrag atenția mass mediei și să pot transmite, prin mass media, un anumit mesaj spre cunoștința tuturor românilor. Acest mesaj avea două componente:

Mai întâi țineam să atrag atenția asupra unor candidați cu șanse de a fi votați și pe care eu îi consideram nedemni de funcția supremă în stat și mai ales eram convins că ajunși în postura de președinte al României acei candidați vor aduce mari prejudicii României, poporului român. În cercul de prieteni și cunoscuți, când eram întrebat ce sper de la candidatura mea vădit lipsită de orice șansă de izbândă, răspundeam că mă voi considera victorios dacă voi reuși să conving un număr suficient de mare de alegători să nu-și dea votul nici lui Traian Băsescu, nici lui Crin Antonescu, indivizi despre care știam din surse foarte sigure, verificate, că sunt mai degrabă demni de disprețul public decât de votul concetățenilor lor. Am dorit să candidez ca să împiedic ascensiunea politică a celor doi, Traian Băsescu și Crin Antonescu. Îndeosebi despre numitul Traian Băsescu aveam motive extrem de puternice să consider că este mai potrivit să ajungă după gratii, iar nu în fruntea Țării.

În al doilea rând, țineam să insist pe câteva subiecte de politică internă și externă, să aduc la cunoștința concetățenilor mei punctul meu de vedere. Am motive să cred că sunt cunoscut de multă lume și că majoritatea celor care mă cunosc pun preț pe opiniile mele, pe ideile mele. Idei care nu sunt numai ale mele, ci au o largă circulație la un segment numeros de populație care nu agreează ce se petrece în România ultimilor ani. Din această cauză, probabil, aceste idei sunt ignorate, marginalizate ori discreditate în discursul politic pus în circulație de mass media noastră, atât de dependentă de anumite cercuri politice anti-românești.

Cu alte cuvinte, am sperat că această candidatură la preșidenția României îmi va oferi ocazia de a sparge embargoul mediatic impus ideilor mele politice, idei ale celor care fac din interesul public, național, unicul punct cardinal din viața lor socială, publică. Mă străduiesc să fac parte din acest segment al societății românești și să-l reprezint cât de cât, atunci când am ocazia! Am sperat că postura de candidat îmi va oferi o bună ocazie de a le spune concetățenilor mei lucruri pe care ceilalți candidați se feresc să le spună, să le menționeze măcar, dezinformându-i prin omisiune mai ales!

Pe parcursul lunilor care au precedat alegerile din 2009 s-au petrecut câteva evenimente, al căror caracter penal vă las pe dumneavoastră să-l apreciați.

Am în vedere mai întâi faptul semnificativ – vom vedea mai departe în ce sens este semnificativ!, că după ce am anunțat candidatura mea nici un reprezentant al mass mediei nu m-a deranjat cu interesul său pentru candidatura mea. Nicio publicație, niciun post radio-tv nu a stricat pe mine nici măcar două-trei rânduri sau minute, să mă întrebe ce vreau eu de la viață și de la campania electorală sau măcar să menționeze candidatura mea! Ca fost senator, ca scriitor și profesor de oarece notorietate, ca om de atitudine, ca publicist activ cum au fost puțini alții după 1990, era firesc să fiu chestionat de curiozitatea ziariștilor. Aceștia însă, ca la o comandă, m-au ocoolit, m-au evitat. Singur internetul, prin persoane private, a făcut cunoscută candidatura mea și o parte din motivațiile acestei candidaturi.

În mod deosebit amintesc, cu pioasă satisfacție, faptul că Părintele Justin, de la Petru Vodă, de fericită amintire, mi-a dat binecuvîntarea pentru ce doream să fac, în fața pelerinilor veniți la mânăstire la slujba din ziua de 15 august 2009. Mi-a dat binecuvîntarea și câteva sfaturi și îndemnuri, de care mă simt și azi legat!… Mai mulți preoți și călugări mi-au promis sprijinul lor, ca persoane particulare.

Dacă mass media s-a prefăcut că nu existam, candidatura mea a stârnit interesul neașteptat de mare al serviciilor noastre „speciale”! În principiu, consider că serviciile noastre SRI și SIE trebuie să fie preocupate de desfășurarea alegerilor, de calitatea candidaților, mai ales când este vorba de candidații la funcția de președinte al Țării. De aceea nu m-am mirat să văd că un reprezentant al acestor servicii dorește să stea de vorbă cu mine. O discuție poate lămuri multe lucruri și poate pune capăt la multe suspiciuni neîntemeiate! Sau le poate confirma!

Nu intru deocamdată în detalii. Le voi da în măsura în care, urmare a prezentului memoriu, veți declanșa o anchetă, probabil a Procuraturii Militare.

Mă rezum la esențial: am avut două întâlniri, cu aceeași persoană, domnul Ion Teodosiu, care s-a prezentat cu numele său real, spunându-mi din partea cui vine: a serviciilor speciale, de informații. Mai puțin precizarea: SRI sau SIE. Am aflat ulterior că a lucrat și în SIE, și în SRI.

Scopul discuției la care m-a invitat: să mă convingă că „Băsescu este un naționalist” și că greșesc considerându-l un dușman al Țării, al intereselor naționale. Domnul Teodosiu a pus în discuție povestea cu flota și mi-a prezentat, pe scurt, o variantă credibilă, care îl exonera pe Băsescu de unele acuzații.

M-a sfătuit să mă retrag din cursa electorală și să-mi văd de „cărțile mele”, unde mă pot face mai util. M-a avertizat: când atingi subiecte politice poți să greșești și pe urmă să-ți pară rău. Și mi-a dat exemplul unui cunoscut ziarist, pe care serviciile l-au cumințit într-un mod extrem de „specific”, de profesionist, pot spune. Și de cinic! Menționarea acelui caz suna a amenințare cu moartea… Detalii – repet, voi da pe parcursul anchetei.

Nu i-am dat crezare dlui Teodosiu în tot ce mi-a spus, era mai vorbăreț decât mă așteptam eu de la un „agent”. Mi-a dat unele infomații de mare interes pentru mine. Interes literar, aș zice. Ne-am văzut de două ori și am mai schimbat pe Internet unele texte… Persoană agreabilă, inteligentă, cu o conversație interesantă, captivantă chiar.

Domnul Teodosiu nu avea cum să mă caute din proprie inițiativă. Mi-a și spus de la bun început că vine din partea „băieților”, a unui anumit grup de persoane, gradate, cu epoleți, făcând gestul repectiv. Nu i-am cerut detalii.

De aceea cred că ținta principală a anchetei pe care sper că o veți demara este aceasta: identificarea persoanei (persoanelor) care l-au trimis la mine pe dl Ion Teodosiu să mă determine să nu candidez, să mă amenințe cu moartea.

De asemenea, ar merita să verificați afirmația privitoare la felul cum l-au „cumințit” pe amintitul coleg ziarist! Unul intre cei mai cunoscuți… Numele domnului ziarist vi-l fac cunoscut la prima discuție pe care o voi avea cu dumneavoastră.

În paralel cu cele de mai sus menționez relația pe care am avut-o cu un alt domn, domnul Perciun Diomid, mai veche cunoștință, chiar bună cunoștință, vecin, pensionar, cu grad de colonel în SRI, bănuiesc. Sau în Ministerul de Interne. Făcea parte din staff-ul electoral al PSD. S-a oferit să mă ajute în virtutea faptului că mai colaborasem în diverse feluri, inclusiv la Vatra Românească. Pot spune că avea oarecari datorii de recunoștință față de mine.

La un moment dat domnul Perciun mi-a propus să scriu un text anti-Băsescu, scurt și dur, cu impact electoral cât mai mare, pe care echipa de campanie electorală a PSD să-l publice în milioane de exemplare. Am scris acel text, am fost foarte mulțumit de cum a ieșit și i l-am dat domnului ABC. Textul nu a fost tipărit niciodată…

Nota bene: la scurt timp după ce i-am dat domnului Perciun textul, s-a produs și întâlnirea cu dl Ion Teodosiu.

Domnul Perciun s-a oferit să mă ajute și la strângerea de semnături, o bună parte dintre acestea fiind procurate prin dînsul, prin dl Perciun. Contra cost, firește.

A urmat, în ziua de 22 sau 23 octombrie 2009, depunerea semnăturilor și înscrierea oficială în cursa electorală. Pe data de 24 sau 25 octombrie mi s-a comunicat din partea BEC că nu toate semnăturile depuse erau valabile, că nu mai întruneam condițiile legale de participare, astfel că a fost anulată/respinsă candidatura mea.

Persoanele din echipa mea de campanie electorală mi-au cerut să contest decizia BEC. Aveam la dispoziție 24 de ore pentru a depune contestația. Atunci, pentru prima oară, le-am făcut cunoscută colegilor mei discuția mea cu dl Teodosiu. Spre regretul tinerilor care mă ajutaseră până atunci din tot sufletul, am decis că e mai bine să abandonez, pentru moment, lupta. Deci nu am mai depus contestație la decizia BEC-ului.

Mai aveam o speranță: respingerea candidaturii să devină subiect de presă, cu care ocazie să spun măcar o parte din ce aveam de spus pentru corecta informare a publicului în privința dumnealor Traian Băsescu și Crin Antonescu, în privința amenințărilor care planează asupra noastră.

Din păcate, nu s-a făcut caz de respingerea candidaturii mele decât pe Internet. În mass media nimic, niciun comentariu, nici măcar „luarea la mișto” a candidatului respins, atât de firească în asemenea cazuri.

Domnule Procuror General,

Consider că amestecul „serviciilor” în campania electorală din 2009 s-a produs împotriva legii care reglementază funcționarea acestor servicii. Cazul meu nu a fost un fapt izolat, un accident. S-au produs între timp dovezi clare ale acestui amestec și la alte alegeri. Cu consecințele cele mai grave cu putință: aducerea la putere, în funcții de cea mai mare importanță, a unor persoane rău famate, nedemne de respectul și prețuirea alegătorilor. Prestația politică a acestor impostori a adus România în situația deplorabilă de azi!

Sunt convins că NU este vorba de „servicii” ca entitate, ca instituție, ci de persoane care, sub firma serviciilor, au făcut un joc personal, a cărui motivație se cuvine a fi măcar acum adusă la cunoștința autorităților, a publicului. Dar și la cunoștința colegilor din „servicii”, al căror bun renume l-au compromis!

Acest amestec ilegal și incorect al „serviciilor” în procesul electoral a adus țării prejudiciile imense cu care se încheie cel de al doilea mandat al lui Traian Băsescu. Am convingerea că dacă nu aș fi fost împiedicat să particip la campanie electorală din 2009, dacă serviciile nu se amestecau, iar dacă mass media își făcea și ea datoria de a informa corect electoratul și nu boicota mesajul meu, aș fi reușit să-i fac pe mulți români să nu-l mai voteze pe Băsescu, suficient de mulți pentru ca numitul Băsescu să nu mai ajungă să ne aibă pe toți la mâna sa! La voia bunului său plac, încă cinci ani! Cei mai nefericiți din istoria noastră modernă!

Domnule Procuror General,

Vă stau la dispoziție cu detaliile necesare anchetei. Consider că datele de mai sus sunt suficiente pentru a demara cercetările organelor de specialitate. Miza nu este persoana mea, ci un interes național extrem de important: să nu se mai repete asemenea practici, iar vinovații să fie identificați! Măcar identificați și deferiți disprețului și oprobiului public.

În privința prejudiciilor aduse persoanei mele, pe lângă cele legate de excluderea mea din competiția electorală, menționez suspiciunea, pot spune chiar încredințarea mea că „serviciile” s-au amestecat împotriva mea și în justiție, unde de 25 de ani sunt angajat într-un proces de revendicare a unei moșteniri. Este probabil cel mai vechi proces de această speță. În ciuda evidenței probată prin acte ferme de proprietate, nu pot intra în posesiunea drepturilor mele, evaluate la milioane de euro, deoarece „serviciile” mă suspectează de intenția de a folosi banii pentru promovarea ideilor mele politice. Ceea ce nu este departe de adevăr… Știu ei bine ce știu!

Dar întrebarea mea este dacă serviciile speciale au idei și simpatii politice, idei aflate în contradicție cu ale mele sau ale altora? Legea le permite să aibă idei politice? Să facă politică? În numele cărei ideologii de partid? Al cărui partid? Al căror persoane?

Am primit informații discrete, confidențiale, că asupra justiției din Constanța s-au făcut presiuni din partea serviciilor speciale pentru ca procesul de revendicare deschis de moștenitorii lui Coja Zaharia – tatăl meu și ai lui Coja Ștefan – unchi, să nu se deruleze corect!

Din nou, cred că propriu zis NU este vorba de „servicii”, ci de persoane neavenite în structurile acestor servicii. Sunt convins că o anchetă a Procuraturii Generale și a Procuraturii Militare poate duce la identificarea acestor intruși și la pedepsirea lor exemplară. Mă pun la dispoziția organelor de procuratură, de anchetă, cu toate informațiile pe care le dețin.

Cu stimă și încredere în ce veți întreprinde, al dumneavoastră

Ion Coja

2 aprilie 2015

********

NOTA BENE aprilie 2017

Consider textul de mai sus, al reclamației mele penale, important pentru ancheta parlamentară în derulare privind alegerile prezidențiale din 2009. Felul cum Parchetul a reacționat la informațiile ce i-au parvenit în urmă cu doi ani denotă, după părerea mea, o veritabilă cârdășie între Parchet și „Servicii”, cărora le reproșam imixtiunea grosolană în viața politică, în procesul electoral, precum și controlul asupra mass mediei. Cine patronează această imixtiune, cine trage foloasele din acest abuz?

1. Mai înainte de orice este de remarcat că în 2 ani de zile nu am primit niciun răspuns propriu-zis de la Parchetul General.

2. Am fost o singură dată chemat la Parchetul Militar ca să mi se spună că învinuitul Ioan Teodosiu nu a putut fi identificat și audiat deoarece eu, reclamantul, nu am dat adresa la care domiciliază. Așadar, Parchetul militar nu a putut identifica o persoană despre care am dat următoarele repere:

– nume și prenume

– pensionar SRI și SIE

– telefon

– adresă E mail

– numele firmei pe care o deține / a deținut-o

Aceste informații nu le-au fost insuficiente organelor de anchetă penală pentru a cita persoana în cauză să se prezinte la Parchet!

3. Făcându-se a nu înțelege că eu reclamasem în primul rând o faptă gravă, cu caracter penal: amenințarea cu moartea a unui candidat la alegerile prezidențiale, domnul procuror militar m-a sfătuit cum să deschid o acțiune civilă – probabil în legătură cu daunele materiale pricinuite de intervenția SRI în procesul civil de retrocedare de la Constanța. Am fost dezgustat de asemenea soluție: greșeala era a mea că nu am indicat domiciliul dlui Teodosiu, ceea ce îi determina să închidă dosarul penal!!!!… L-am făcut atent pe domnul procuror că închiderea dosarului penal este un abuz pe care nu-l pot tolera.

4. Mai multe fapte și elemente legate de faptele reclamate le-am lăsat pentru a le dezvălui în timpul anchetei procuraturii, cum ar fi numele ziaristului care a primit amenințări cu moartea dacă „nu se potolește”. Sau stratagemele ilegale folosite de Băsescu pentru a câștiga alegerile la Primărie din 2000, stratageme care mai mult ca sigur au fost folosie și la alegerile prezidențiale din 2004 și 2009.

5. Referința la dl Perciun este ușor ambiguă. Precizez deci: plata pentru semnături s-a făcut către un grup de studenți recomandați de dl Perciun. La dl Perciun nu a ajuns niciun ban.

6. Nu mi-am închipuit nicio clipă că nu voi fi chemat la Parchet pentru o discuție lămuritoare. Nu era destul de gravă și de penală fapta celor din „servicii” aflați în echipa electorală a lui Traian Băsescu? O făceau voluntar sau la ordin? Al cui ordin?

Anexez în copie răspunsuriles primite de la Parchetul general militar.

Ion Coja 27 aprilie 2017

Ion Coja

27 aprilie 2017

*

Nota redacției: Reiau publicarea unor materiale de arhivă care s-ar putea să intereseze publicul cititor al acestui site. Voie bună tuturor!

2 Comments

  1. Nicu Pândaru 19 iunie 2022 la 6:05 pm - Raspunde

    Domnule Profesor Ion Coja,
    Locuieşte în Bucureşti şi se numeşte Ioan TEODOSIU-IONIŢĂ (având deci numele de familie compus din două nume şi prenumele Ioan), nu Ion Teodosiu, cum v-a fost recomandat, cel despre care vorbiţi, care v-a ameninţat cu moartea, administrator şi acţionar la S.C. Celendo International s.r.l. în 2005-2011, când s-a comis fapta.
    L-am găsit foarte repede (1 minut) după datele de la registrul comerţului ale firmei pe care aţi indicat-o şi în cca o oră am aflat că biografia sa (dacă nu este falsă, dar sunt si date de la CNSAS) nu este a unui fost cadru / ofiţer SRI sau SIE adevarat, dar a fost un ordinar informator al Securităţii în trecut (când era inginer-profesor de liceu industrial şi lucra şi la Granitul), recrutat în 21.12.1980 cu numele de cod „Crainic“.
    Este foarte posibil însă (90%) ca, în 2003, Ioan Teodosiu-Ioniţă să fi fost cooptat şi să fi avut o misiune în cadrul unei firme sub acoperire a unui serviciu secret românesc, CELENTI INTERNATIONAL PRODEXCOM SRL (J40/24338/1994, firmă extrem de misterioasă, cred, după anumite indicii), şi, apoi sau concomitent, şi în altele firme şi structuri, dar şi în politică. Şi probabil, atunci, că şi ONG-ul său cu ramificaţii în toată ţara, «Uniunea Democrată a Internautilor din Romania» (UDIR), al cărui preşedinte este în prezent, este tot o acoperire pentru activităţi mai secrete.
    Aveţi câţiva prieteni comuni cu el pe FB (dar are contul principal secretizat).
    Până în 1990 a fost profesor de liceu industrial / construcţii, în perioada 1991-1995 inspector la Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, din 1996-2003 profesor inginer la Grupul Scolar de Constructii Anghel Saligny, apoi, cum am zis, din 2003, în afaceri şi politică.
    Vedeţi alte date aici:
    https://sites.google.com/site/pmbprimar/home/opinii-candidat-ioan-ionita-teodosiu
    Recrutarea sa ca turnătorul „Crainic“ în 1980, apoi de Securitate în 1981, aici:
    http://www.cnsas.ro/documente/hotarari/definitive/Teodosiu%20Ionita%20Ioan.pdf
    Mai jos sunt imagini ale sale (am găsit mai multe) de când a candidat la Primăria Bucureştiului în 2012 (Partidul Alianţa Socialistă – partid ce trebuia să fie radiat la acea dată):
    https://sites.google.com/site/pmbprimar/_/rsrc/1336656981328/ghidul-candidatului/Ioan_Teodosiu_Ionita_Candidat_Primaria_Municipiului_Bucuresti_Primar_General_PMB_A_S.jpg
    .
    http://media4.fourhooks.ro/metropotam/candidati-2012/Ioan-Ionita-Teodosiu.jpg
    Ma insel, oare, in ce am descoperit (caci am cautat in viteza)?

  2. gmbplay 13 iunie 2022 la 4:16 pm - Raspunde

    Sint foarte curios : ce bube , hibe avea crin ?

Comenteaza

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Go to Top