NOUL RĂZBOI RECE AL AMERICII CU CHINA ESTE UN PROIECT IMPERIAL BI-PARTIZAN – fapt dovedit
Marea întrebare: este adevarat de data aceasta sau
„… Ar putea fi doar un alt rahat de înșelătorie al Războiului Rece, ca sa adune mai mulți bani pentru bugetul militar deja umflat …” ?
– Ce ne raspunde „Information Clearing House”:

URMĂTORULPUNCT PE ORDINEA DE ZI: RĂZBOIUL CU CHINA
de Connor Freeman – august 09, 2021

În 2014, Lew Rockwell a scris: „În mod clar imperiul vizează China… SUA încearcă să încercuiască China și să o facă să se închine în fața hegemonului. Prosperitatea și libertatea crescândă a Chinei amenință imaginea de sine a imperiului.”

În 2011, fostul președinte Barack Obama a început Campania anti chineza cu seriozitate, numind-o „Asia Pivot”. „Pivotul” implică înconjurarea Chinei cu sute de baze și mutarea a două treimi din toate forțele navale și aeriene americane în Asia-Pacific, cea mai mare acumulare militară de la al doilea război mondial incoace.

Outsiderul Donald Trump a preluat funcția și a mărit considerabil amprenta armatei americane, în ceea ce acum este numită regiunea „Indo-Pacifica” și provocările semnificativ crescute ale Chinei.

Acum, președintele Joe Biden și administrația sa, infestată de șoimi ai razboiului escaladează tensiunile cu Beijingul la înălțimi nevăzute anterior.
Biden a spus răspicat că SUA se află într-o „competiție extremă” cu China.
În primul său discurs adresat Congresului, Biden a declarat că concurăm cu China pentru „a câștiga secolul 21”.
Forțele Spațiale plănuiesc ca Luna să fie un „front militarizat”. Ei o văd ca pe un loc pentru un viitor război. Washingtonul cheltuiește mai mult pe armată și așa-numita „apărare” decât oricand in istoria națiunii.
Neoconii(neoconservativii, progresistii) Partidului Republican spun că nici măcar cererea lui Biden privind bugetul de securitate națională pe 2022, pentru mai mult de 750 de miliarde de dolari, nu este suficientă pentru a contracara China și cer ca acest număr să crească cu zeci de miliarde.

Scuza Pentagonului pentru cheltuielile sale record este Beijingul, așa-numita „amenințare de pacificare”. China reprezintă o amenințare la adresa dominației mondiale a șoimilor razboiului, cel puțin asta a spus președintele Statului Major Comun, generalul Mark Milley. Potrivit generalului, de la sfârșitul războiului rece anterior, America a deținut „o putere militară, politică și economică globală necontestată. Odată cu ascensiunea Chinei, acest lucru se schimbă rapid.”

Armata SUA provoaca neîncetat China

Anul trecut, în timp ce americanii au fost distrași de criza COVID-19, cabinetul de război al lui Trump a profitat de ocazie pentru a extinde dramatic activitatea militară în jurul Chinei. Navele de război americane și forțele de atac ale grupului de portavioane care navighează în Marea Chinei de Sud au fost raportate în mod constant. În iulie 2020, potrivit South China Sea Strategic Situation Probing Initiative (SCSPI), un think tank cu sediul la Beijing, SUA au avut un număr record de zboruri de supraveghere aeriană în Marea Chinei de Sud și în apropierea coastei Chinei. Numărul de zboruri de recunoaștere a fost în medie de trei până la cinci pe zi. În aceeași lună, administrația Trump a respins oficial aproape toate pretențiile Chinei față de apele din Marea Chinei de Sud.

Această politică a fost reafirmată între timp de regimul Biden. Sub ambele administrații, SUA a provocat China, folosind Flota a VII-a a Marinei, introducându-se în disputele dintre actorii regionali de acolo, care au toti pretenții suprapuse asupra apelor, inclusiv asupra diferitelor roci, recife, insule, insulițe și arhipelaguri, uneori fără dovezi.
Chiar dacă aceasta ar înseamna război cu China, administrația Biden a promis că SUA vor apăra pretențiile Japoniei față de insulele Senkaku disputate de Beijing, Tokyo și Taipei.
În mod similar, Washingtonul a promis că armata americană va veni în apărarea Filipinelor în cazul unui conflict violent cu China, inclusiv în Marea Chinei de Sud, posibil din cauza disputatului Recif Whitson ce este revendicat nu numai de China și Filipine, ci și de Vietnam.

Marina desfășoară în mod obișnuit ceea ce numește operațiuni de libertate de navigație (FONOPS), în apele din jurul Chinei, navigând cu nave de război prin ape, în special în Marea Chinei de Sud, de obicei provocator de aproape de insulele controlate sau revendicate de China.
Regimul lui Biden tocmai a condus cel de-al patrulea FONOP. Sub Trump, în 2020, SUA au efectuat un total record de nouă FONOPs provocand China.

În septembrie 2020, au fost reperate și înregistrate un număr record de avioane de război și avioane de spionaj americane în apropierea coastei Chinei. Au existat cel puțin 60 de zboruri, inclusiv deasupra Mării Chinei de Sud, Mării Chinei de Est și Mării Galbene. SUA trimiteau avioane de realimentare din Guam pentru a realimenta avioanele de spionaj si a le permite să-și continue operațiunile.
Dave DeCamp, editor la revista Antiwar.com- Anti-razboi.com, a scris, “SCSPI interpretează aceste iesiri aeriene ca un potențial al SUA de „pregătirea pentru atacuri pe distanțe lungi asupra obiectivelor din Marea Chinei de Sud.”
În februarie 2021, au fost documentate 75 de zboruri ale avioanelor de recunoaștere americane în Marea Chinei de Sud.

Într-adevăr, Ministerul chinez al Apărării a declarat că, de la preluarea mandatului de către Biden, situația volatilă din regiune s-a înrăutățit considerabil. După cum a raportat South China Morning Post,
În ziua în care Biden a vizat Beijingul în primul său discurs în cadrul unei sesiuni comune a Congresului, purtătorul de cuvânt al ministerului chinez al apărării, Wu Qian, a declarat că operațiunile au crescut cu peste 20% pentru navele de război americane și cu 40% pentru avioanele aflate în apele și în jurul acestora revendicate de China, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, sub administrația lui Donald Trump.
În timpul domniei actualei administrații, grupurile de atac ale portavioanelor americane au fost trimise în mod repetat în Marea Chinei de Sud, inclusiv, într-un caz, pentru exerciții cu doua portavioane. Dupa cum consemneaza Patrick Macfarlane, scriitor și podcaster la “Institutul Libertarian”.

În februarie 2021, un avion de recunoaștere american a cochetat in același spațiu aerian cu de avioane de război chineze. Mai recent, pe 14 mai 2021, Marina SUA a anunțat trimiterea a două drone Triton MQ-4C din Guam în nordul Japoniei, prima astfel de manevra a vehiculelor aeriene fără pilot de mare altitudine (HALE-UAV) în Japonia.
Aceste drone spionează strâmtoarea Taiwan, bazele Armatei populare chineze de eliberare (PLA) de pe coastă și instalațiile militare din Marea Chinei de Sud.
În martie, un avion RC-135U al Forțelor Aeriene americane a zburat la 25,33 mile marine de coasta chineză, mai aproape decât orice avion militar american înregistrat până acum. În aprilie, un distrugător american a efectuat o supraveghere atentă a unui portavion chinez Liaoning în timp ce lua parte la exerciții în Marea Chinei de Sud. SUA desfășoară adesea avioane militare pentru a urmări și exercițiile chinezești.

Marina americană a publicat chiar și o fotografie cu ofițerii de pe puntea unui distrugător de rachete ghidate, USS Mustin, privind în jos Liaoning. Tot în aprilie, imaginile din satelit au arătat că un alt distrugător de rachete ghidat din SUA a intrat de fapt în grupul de atac al Liaoning și a navigat cu el pentru un timp, portavionul se întorcea dintr-o manevra militara în Marea Chinei de Sud si în Marea Chinei de Est.

DeCamp a explicat că scopul acestor manevre hiper-agresive este doar de a spori tensiunile.
În iulie, rapoartele au indicat că Marina a fost destul de ocupată în acest an, stabilind o desfășurare aproape non-stop de nave de supraveghere în Marea Chinei de Sud.
După cum a raportat DeCamp, “… Navele de supraveghere oceanică ale Marinei SUA au operat în Marea Chinei de Sud timp de cel puțin 161 de zile din 181 de zile în prima jumătate a acestui an. SUA are cinci dintre aceste nave staționate în Japonia, care sunt de obicei active în Marea Chinei de Sud pentru mai mult de 10 zile la un moment dat, și nu există practic nici un moment între dislocări.
Raportul SCSPI a declarat că scopul principal al acestor dislocări este „de a monitoriza dinamica forțelor subacvatice ale Chinei, de a analiza domeniul de aplicare al activităților submarinelor în apele cheie și rutele lor de intrare și ieșire și de a oferi sprijin informativ pentru operațiunile antisubmarin”.

Aliații se alătură din ce în ce mai mult pivotului

În primul său discurs din Congres, Biden s-a lăudat că i-a mai spus președintelui Xi că vom menține o prezență militară puternică în Indo-Pacific, la fel cum facem cu NATO în Europa…
Astfel, aliații Washingtonului intră în Asia Pivot. Britanicii vor naviga în curând noul lor portavion HMS Queen Elizabeth și grupul său de aparare, care include un distrugător american și avioane de război, de asemenea, în Marea Chinei de Sud. Nava de război HMS Defender e deja acolo. Londra va desfășura în curând permanent două nave de război în Asia. Acest lucru a fost declarat într-o declarație comună cu Japonia.
Japonia face parte din Dialogul patrulater de securitate, cunoscut și sub numele de Quad, împreună cu SUA, India și Australia. Șoimii razboiului speră să transforme Quad-ul într-o alianță în stil NATO est-asiatic.

Financial Times, „familiarizat cu strategia”, a declarat că ” administrația Biden face din Quad elementul de bază a politicii sale Asia.”
Anul trecut, într-un mesaj inconfundabil adresat Chinei, navele Quad au organizat exerciții de război în Golful Bengal, cel mai mare exercițiu de acest tip de peste un deceniu.
Tokyo a fost recent excitat până amenințare pentru problemaTaiwanului amenintat de China. În cazul unui „incident major” în Taiwan, vicepremierul japonez Taro Aso a mers atât de departe încât a spus că „Japonia și SUA trebuie să apere Taiwanul împreună”. Cu mai mult de 50.000 de soldați, Japonia găzduiește cea mai mare prezență militară americană de peste mări.

Sfârșitul „Logodnei”

În luna mai, înaltul oficial al lui Biden din Asia, Kurt Campbell, șeful Departamentului pentru Afaceri Indo-Pacifice din cadrul Consiliului Național de Securitate, a luat cuvântul la un eveniment găzduit de Universitatea Stanford, unde a declarat în mod deschis că „angajamentul” nostru cu China s-a încheiat. Campbell este cunoscut ca arhitect al Lui Obama Asia Pivot.
„Perioada care a fost descrisă în linii mari ca angajament a ajuns la capăt”, spune Campbell, „paradigma dominantă va fi concurența.”
„Pentru prima dată, într-adevăr, ne îndreptăm acum atenția strategică, interesele economice, armata noastră ar putea sa ajute mai mult alianta Indo-Pacific”, a adăugat el.

Taiwan, războiul nuclear și neoconii

În 2016, în 12 ocazii, Obama a navigat cu nave de război prin strâmtoarea sensibilă Taiwan. Trump a bătut recordul lui Obama anul trecut, trimițând nave de război prin strâmtoare de 13 ori. Biden este în funcție de peste șase luni și a navigat deja cu nave de război prin strâmtoare de șapte ori.
După ultimul pasaj, China a protestat. Comandamentul Teatrului de Est al PLA a emis o declarație în care spunea: ” SUA este cel mai mare distrugător al păcii și stabilității… și cel mai mare producător de riscuri de securitate din strâmtoarea Taiwan.”
Carlos del Toro, candidatul lui Biden pentru funcția de secretar al Marinei, a promis recent Comisiei pentru Serviciile Armate a Senatului că, dacă va fi confirmat, se va concentra „exclusiv” asupra Chinei și „… avansarea strategiei noastre maritime pentru a proteja Taiwanul și toate interesele noastre de securitate națională în teatrul indo-pacific.”
Senatorul republican Josh Hawley l-a întrebat pe Del Toro dacă este „vital” ca SUA să poată preveni un atac al Chinei asupra Taiwanului, candidatul a răspuns „absolut”.
În cel mai rău caz, această politică ar putea ucide milioane de oameni sau mai mult. “Acest fapt se pare că nu a însemnat mai nimic pentru Del Toro in avansarea carierei sale meschine.” Dupa cum a explicat, ca senior fellow la Prioritățile apărării locotenent-colonelul în rezervă Daniel Davis

Este esențial să înțelegem că, pentru China, problema Taiwanului nu este doar un interes de bază, ci unul încărcat emoțional. Ei sunt mult mai dispuși să plătească costuri extraordinare, să sacrifice mulți oameni și ar putea risca totul pentru a obliga Taiwanul în cele din urmă la unificare. Problema nu afectează în mod direct securitatea noastră națională dacă nu ne implicăm.
Dacă vom alege în cele din urmă războiul cu China asupra Taiwanului, vom suferi în cel mai bun caz pierderi enorme în nave, aeronave și trupe; în cel mai rău caz, războiul s-ar putea deteriora într-un schimb nuclear în care orașele americane sunt transformate în pustietati nucleare, ucigând milioane de oameni.
America nu ar trebui să-și asume astfel de riscuri decât dacă securitatea și libertatea noastră sunt amenințate direct. Lupta împotriva Chinei pentru orice motiv ar fi un joc de noroc prostesc de cel mai înalt ordin.

Deși proiectat și supravegheat de șoimi liberali precum Campbell și condus oficial de democrați precum Biden, Obama și Hillary Clinton, Asia Pivot, precum și exploatarea auxiliară a problemei Taiwanului ca mijloc de a provoca China își are rădăcinile în cercuri neoconservatoare infame. Adică in, acum defunctul “Project for a New American Century (PNAC) – “Proiectul pentru un nou secol American”, think tank – grupul de gandire, fondat de Bill Kristol și Robert Kagan.

De exemplu, documentul notoriu al PNAC din septembrie 2000 „Rebuilding America’s Defenses” – Reconstruirea Apararii Americane” conține o schiță a Pivotului Asia. Creșterea forței militare americane în Asia de Est este cheia pentru a face față cu creșterea Chinei la statutul de mare putere.
Reflectând schimbarea treptată a preocupărilor strategice americane față de Asia de Est, o majoritate a flotei SUA, inclusiv două treimi din toate grupurile de luptă ale portavioanelor, ar trebui să fie concentrată în Pacific. O nouă bază de înaintare permanentă ar trebui înființată în Asia de Sud-Est.
Aceștia sunt aceiași neoconi care au condus presiunile pentru război în Irak, în care mai mult de un milion de irakieni au fost uciși.

Noul Război Rece (psihologic)

Așa este si cazul Rusiei, Washingtonul este, de asemenea, excitat exagerand până la amenințare cu atacurile cibernetice ale Chinei asupra SUA folosind acuzații nefondate răspândite ca incendiile de vegetație de către presa imperială. Acest lucru este probabil făcut pentru a crea o stare de isterie în rândul populației noastre interne. Dar servește mai multor scopuri.
În martie, Andrei Ilnițki, consilier al ministrului rus al Apărării Serghei Șoigu, a acuzat SUA că execută un „nou tip de război”, un „război mental”, un război „purtat pentru mințile oamenilor”.

Fără dovezi suficiente, Moscova este acuzată la nesfârșit de interferențe electorale, hacking DNC, plătind recompense talibanilor pentru a ucide soldați americani, otrăvirea lui Alexi Navalnîi sau Skripals, hack-ul SolarWinds, precum și atacuri ransomware asortate.
Aceste acuzații nefondate sunt valorificate în mod deliberat de către soimii de razboi ai Americii și utilizate de multe ori ca motive pentru diplomația critic de abtinere, cum ar fi in discuțiile de control al armelor. Această tactică este, de asemenea, desfășurată pentru a obține sprijin pentru extinderea în continuare a NATO, expulzările în masă ale diplomaților, atacurile cibernetice, cenzura internetului și mai multe alte sancțiuni.

În mod similar, sadicul și ultra-șoimul de razboi Mike Pompeo, într-unul dintre ultimele sale acte ca secretar de stat, i-a acuzat oficial pe chinezi de „genocid” împotriva populației musulmane uigure. Antony Blinken, actualul nostru șef al Foggy Bottom – Fundul Cetos – aria din Washington de pe malul Potomacului unde este situate Departamentul de stat, Ministrel de Externe- și analogul neoliberal al lui Pompeo, a reafirmat de atunci această poziție. Această afirmație este vehiculată în toată mass-media din nou și din nou cu dovezi slabe care se bazează doar pe „abuzul flagrant de date și pe falsuri”, precum și pe surse extrem de discutabile. Exagerarea flagranta este folosita de Washington pentru a justifica sancțiuni multilaterale urmarind decuplarea selectivă de China a regiunii Xinxiang.
Decuplarea de China este o opțiune despre care se vorbește mai des tot timpul de neocons în guvern, cum ar fi senatorul Tom Cotton și alții. Asta ar crește drastic probabilitatea unui război.

Beijingul este acum acuzat de Washington, NATO, Marea Britanie și alții de hacking-ul Microsoft Exchange Server, o platformă de e-mail folosită de diverse corporații și guverne din întreaga lume. Această acuzație de hacking datează de câteva luni impotriva Rusiei, dar nu a fost prezentată încă nicio dovadă.
Afirmația este nedovedită, dar poate fi exploatată pentru a impune mai multe sancțiuni si Chinei.
În mod alarmant, NATO a inclus recent atacuri cibernetice, printre altele, care ar putea declanșa invocarea clauzei de apărare reciprocă a Articolului 5.
Iar Biden spune acum că atacurile cibernetice ar putea fi folosite ca pretext pentru un „adevărat război cu o putere majoră”, avand ochii pe Beijing și Moscova.

Ali Abunimah, de la “Electronic Intifada”, a remarcat aceste afirmații neverificate împotriva Chinei cu privire la presupusa implicare a Beijingului în hack-ul Microsoft au fost exagerate și aprobate de guvernele occidentale și de presa corporativă. În schimb, multe dintre aceste entități par neglijente fata de satelitul Washingtonului, Tel Avivul și responsabilitatea sa directă si masiva in scandalul de spionaj Pegasus și Toka.

Microsoft, de altfel, este un donator major la Centrul Pentru O Nouă Securitate Americană (CNAS), anti-China, un think tank neoconservator de politică externă fondat de aceiasi Campbell, arhitectul Asia Pivot și criminala de război Michele Flournoy. Flournoy și-a declarat în mod deschis dorința ca Pentagonul, în caz de război, să dobândească capacitatea de a distruge complet întreaga flotă civilă și militară a Chinei în termen de 72 de ore. Înainte ca fostul membru al consiliului Raytheon Lloyd Austin să fie ales, Flournoy a fost considerata o candidata pentru a conduce Departamentul de Război al lui Biden. Ea insa nu a reușit desi era candidata lui Hillary Clinton pentru acest post.
CNAS – Centrul Pentru O Nouă Securitate Americană – deține o influență enormă asupra administrației Biden, mulți dintre cofondatorii, asociații, foștii directori executivi și membrii săi proliferând de-a lungul regimului în mai multe poziții cheie. CNAS este, de asemenea, finanțat de un adevărat who’s who al elitei conducătoare, inclusiv, printre altele, Departamentul de Stat al SUA, ambasada de facto a Taiwanului, Northrop Grumman, Lockheed Martin, Boeing, Comcast, Exxon, Mastercard, Ambasada Japoniei în Statele Unite, Citigroup, Facebook, Universitatea Georgetown, Google și Raytheon.

Soimii razboiului și pretul mortii

Pe scena mondială, Imperiul American pierde rapid orice vestigiu de credibilitate care i-a mai rămas. În timp ce criminali de razboi, cum ar fi diplomatul de top al Americii Antony Blinken și consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan (evrei) condamnă presupusele încălcări de către China a așa-numitei “ordini bazate pe reguli”[1] care menține stabilitatea globală, Washingtonul sprijină unele dintre cele mai criminale, genocidare și regimuri totalitare care încalcă flagrant dreptul internațional astăzi, cum ar fi Arabia Saudită și Israelul.
Elita conducătoare a SUA duce un război economic necontenit împotriva unor națiuni mai slabe precum Siria și Iran, vizate și de „aliații” de mai sus.

Washingtonul menține, de asemenea, sancțiuni bipartizane zdrobitoare încă percepute împotriva altor națiuni sărace, reprezentând o amenințare zero pentru poporul american, cum ar fi Cuba, Venezuela și Coreea de Nord. Conform acestor sancțiuni, chiar în Venezuela, experții spun că peste 100.000 de oameni au fost uciși,fiind lipsiți de medicamente vitale.

Soția lui Robert Kagan, Victoria Nuland(Fuck Europe), atunc membra cu unul din cele mai înalte ranguri al Serviciului de Externe, împreună cu vicepreședintele de atunci Biden, au condus o lovitură de stat in 2014 în Ucraina, care i-a pus pe neonaziști la putere la ușa Rusiei.
Parafrazându-l pe Robert Parry, regretatul jurnalist de investigație și fondator al lui “Consortium News:, „mizeria făcută de Nuland” a provocat războiul în curs din estul țării, care a curmat viața a peste zece mii de oameni, majoritatea civili și milițieni uciși de forțele Kievului.
Politica bipartizană a SUA include acum aglomerarea de sancțiuni împotriva Moscovei, trimiterea de arme în valoare de sute de milioane de dolari la Kiev și desfășurarea constantă de exerciții militare în Marea Neagră. Acest lucru a dus în mare măsură la starea actuală a lucrurilor, cele mai proaste relații dintre SUA și Rusia de la războiul rece anterior.
Americanii nu mai pot ignora faptul că, de fapt, guvernul lor, imperiul mondial, cu aproximativ 800 de baze în 70 de țări, a început acest nou Război Rece și el rămâne agresorul.

Imperiul SUA este cea mai mare amenințare la adresa păcii și stabilității globale. La urma urmei, Washingtonul a fost cel care s-a retras unilateral din principalii piloni de control al armelor din secolul al XX-lea, cum ar fi “Tratatul privind Rachetele Antibalistice”, “Tratatul Forțelor Nucleare cu Rază Intermediară de Acțiune” și “Cerul Deschis”.
Aceste mișcări jingoiste au declanșat o cursă a înarmării nucleare în secolul 21.
Guvernul SUA nu a fost încă tras la răspundere pentru atrocitățile sale recente, inclusiv programul de tortură al lui George W. Bush, devastatorul război de 20 de ani din Afganistan, războiul din Irak, precum și războiul total al SUA și Arabiei Saudite în curs de desfășurare și asediul asupra Yemenului, cea mai gravă criză umanitară din lume.

La cele mai înalte niveluri, Washingtonul a comis chiar trădare totală împotriva poporului american luand partea Al Qaedei și a afiliaților ei, în special în războaiele din Libia, Siria și Yemen. Sute de mii de oameni au fost măcelăriți doar în aceste conflicte.
Martin Luther King Jr. în timpul războiului din Vietnam, a spus ca “regimurile succesive din SUA au măcelărit milioane de oameni”, iar aceste guverne astăzi sunt cele mai mari furnizoare de violență din lume la aceasta data.

Noțiuni de bază despre calea spre război

Nu există nici un motiv real pentru război și măcinare, nici pentru această acumulare armata mamut. „Competiția Reînnoită a Puterii” impotriva Rusiei și Chinei este un proiect al neoconservatorilor și al altor imperialiști americani – grupul industrial-militar[2]
Acești șoimi ai razboilului sunt înclinați ideologic asupra supremației globale și a „dominației întregului spectru”. Marca lor aleasă de „concurență” servește de două ori ca un proiect de lucrări publice gargantuan pentru armată, în special Forțele Aeriene și Marina, și este un sistem de bunăstare corporativă de mai multe trilioane de dolari pentru buzunarele complexului industrial militar.
Cu toate acestea, America este rupta/falimentata de 30 trilioane dolari în datorii.
Această „concurență” este pe cheltuiala noastră directă, si neindoios va sărăci în continuare și pune in pericol poporul american. Noua eră a Războiului Rece va sufoca, de asemenea, cu siguranță toate rămășițele noastre de libertate.

Pentru a evita calamitatea care vine, americanii și mai ales libertarienii de toate gradele nu își mai pot permite să stea pe margine, în timp ce clasa lor conducătoare coruptă ne împinge nesăbuit spre război cu Beijingul și Moscova. Cel puțin, trebuie să recâștigăm imediat controlul asupra politicii noastre externe și, în spiritul Revoluției Ron Paul, să urmărim neîncetat diplomația, comerțul liber, călătoriile libere și schimbul cultural.

Încă putem alege pacea

China nu ne-a atacat, dar a fost înconjurată de multe avioane de război americane, nave de război, submarine, rachete și sute de baze militare.
În ce scop final presupunem că acești șoimi ai razboiului, care au ucis atât de mulți, intenționează să folosească acele avioane de război, nave de război, submarine, rachete și baze?

Sursa: http://www.informationclearinghouse.info/56702.htm

NT:
1- “ordini bazate pe reguli”- reguli impuse de SUA si agreeate de alialtii lor, care contravin regulelor si legilor internationale, asa cum sunt ele consfintite in Carta ONU.
2- grupul industrial militar este acel de care vorbea presedintele Dwight David Eisenhower in discursul sau de bun ramas, la sfarsitul presedintii sale, tragand un semnal de alarma atat pentru publicul american cat si cel din strainatate. “”Această conjuncție a unei imense unități militare și a unei mari industrii de armament este nouă în experiența americană. Influența totală – economică, politică, chiar spirituală – se simte în fiecare oraș, în fiecare casă, în fiecare birou al guvernului federal. Recunoaștem necesitatea imperativă a acestei dezvoltări. Cu toate acestea, nu trebuie să eșuăm în a înțelege implicațiile sale grave. Truda, resursele și mijloacele noastre de subzistență sunt toate implicate; la fel și însăși structura societății noastre.
Nu trebuie să lăsăm niciodată greutatea acestei combinații să ne pună în pericol libertățile sau procesele democratice. N-ar trebui să luăm nimic de la sine. Doar un cetățean alert și informat poate obliga la o plasă adecvată a URIAȘELOR MAȘINI INDUSTRIAL – MILITARE de apărare cu metodele și obiectivele noastre pașnice, astfel încât securitatea și libertatea să poată prospera împreună.” ~ Dwight David Eisenhower
Si tot el a concluzionat:
”Singurul fel de a castiga noul razboi mondial este de al preveni.”

Traducerea CD