Stimate Domnule Mladin,

Mă surprinde faptul că la 17 ani dați cu atâta dezinvoltură lecții Academiei Române și chiar mie, care nu sunt nici incult și nici analfabet funcțional. Dar, conform obiceiului meu, vă răspund:
1. Iubirea de țară nu are nimic de-a face cu ura de rasă și cu ura etnică, nici cu xenofobia.
Noi nu avem nevoie să urâm alte neamuri ca să ne putem afirma în lume. Episodul legionar din istoria noastră nu este de cinste, iar dacă dascălii dumneavoastră v-au învățat altceva, răi dascăli ați avut sau aveți …
2. Academia Română nu are nicio dovadă că savantul Nicolae Paulescu a descoperit insulina. Nu există, după știința mea, niciun savant care să poată dovedi acest fapt. Nicolae Paulescu a fost pe calea descoperirii acesteia epocale, dar nu a ajuns până la capăt. În știință, descoperirile și invențiile nu au naționalitate. Adesea, s-a întâmplat în istorie să fie controverse legate de multe descoperiri și invenții (inventarea telefonului, a becului electric, descoperirea Polului Sud etc.). Uneori, adevărul este greu de stabilit, iar adevărul absolut îl deține doar Dumnezeu. Așa că nu mai spuneți cu atâta enfază că știți sigur cine a descoperit insulina… Comunitatea internațională dă prioritate laureaților Premiului Nobel.
3. Degeaba îmi scrieți mie, pentru că eu nu am voie să iau decizii singur. Academia Română este o comunitate savantă în care deciziile se iau colegial, de comun acord. Așa că eu nu am anulat nimic.
Cu viziunea pe care văd că o aveți, cu citate despre „jidani” și cu orgolii nemăsurate, nu vom câștiga nimic în lume, nu vom obține niciun succes în privința priorităților românești. Repet: poporul nostru nu are nevoie să înjure, să jignească sau să înjosească alte popoare ca să trăiască, ca să fie cunoscut și apreciat.
Ascultați-mă un pic și veți judeca mai târziu dacă am dreptate: nu dați sfaturi celor mai mari ca vârstă și, cu atât mai puțin, Academiei Române. Deocamdată ascultați, învățați, aplicați cumpătarea și buna cuviință …
Cu urări numai de bine,
Ioan-Aurel Pop
*
Nota redacției – Nu putem fi de acord cu domnul președinte Ioan-Aurel Pop în legătură cu „episodul legionar”! Personal am prezentat cititorilor mei motivele pentru care „episodul legionar” poate fi considerat un capitol glorios din istoria Neamului românesc! Aștept ziua în care Academia Română va organiza o dezbatere liberă pe acest subiect! Deocamdată am înregistrat cu satisfacție faptul că la ultima sesiune de comemorare a morții lui Nicolae Iorga nici unul dintre vorbitori academici nu a reluat acuzația adusă legionarilor ca autori ai asasinatului din noiembrie 1940. Este începutul, sper, al reabilitării adevărului despre legionari.
ion coja