Radu Golban
Tezaurul Romaniei: lucruri pe care Bruxelles-ul nu ar vrea sa le aflatiScris de Radu Golban in 19 februarie 2014
Un secol de zvonuri peste o tacere de aur: soarta Tezaurului Romaniei este, probabil, unul dintre cel mai bine pastrate secrete ale istoriei secolului trecut. Acel gen de secret al unei istorii in care curge mult sange decat cerneala. Insa, atat cat a spus cerneala in tratatele de pace din ragazul dintre razboaie, ar fi suficient pentru un cercetator atent ca sa reconstituie traseul aurului, cu totul neasteptat, pe care il veti regasi in cronologia din ancheta pe care am initiat-o.
Studiind problema datoriei istorice a Germaniei fata de Romania de 18 miliarde de euro, am gasit in arhive o conexiune cu totul neasteptata in alt dosar nerezolvat al istoriei: profesorul universitar si diplomatul german Ernst Jäckh(1875-1959) scrie in Memoriile sale „DergoldenePflug. Lebensernteeines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) ca Romania a cedat aurul sau Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucuresti din 7 mai 1918. Iata, raspunsul poate fi gasit, nu exclusiv la Moscova, ci chiar in inima Europei, la Bruxelles. Daca ne-am afla intr-un roman de Agatha Christie, poate chiar in „Orient Express”,am exclude din start ipoteza ca cele 93.400 kg aur incarcate in vagoane intr-un decor de iarna, ar putea fi, in continuare, la Moscova. Voi demonstra, intr-o serie de articole, care completeaza si duc mai departe datele prezentate aici, povestea reala a traseului Tezaurului: Rusia – Germania –Franta. O istorie pe care Bruxelles-ul nu ar dori ca romanii sa o cunoasca. Problema tezaurului a fost resapata periodic, asemeni unei povesti cu zane, adica fara vreo finalitate concreta, de politicienii Romaniei. Pentru ca suna bine. Pentru ca 90% dintre romani cred ca problema tezaurului este importanta. Pentru ca un secret nu este niciodata suficient de bine ascuns daca asupra subiectului se asterne o tacere absoluta. Pentru inceput, iata traseul cronologic al istoriei Tezaurului.
23 noiembrie 1916: Capitularea Bucurestilor, Capitala Romaniei, in fata trupelor de ocupatie germana.In zilele urmatoare, Statul Major si Comandatura germana au ocupat Hotel Bulevard, Capsa si Athéné Palace.
12-14 decembrie 1916: Tezaurul este incarcat, la Iasi, in vagoane, cu directia Moscova. Transportul viza exclusiv aurul Romaniei (o cantitate de 93.400kg aur) detinut sub forma de lingouri, monede diverse si bijuterii.Porneste catre Moscova al doilea transport cu valorile Bancii Nationale a Romaniei din care, aur efectiv in valoare de doar574.000 lei aur (echivalentul a circa 170 de kg aur). In total: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, in cele doua transporturi. Au disparut exact 93.540 kg de aur.Retineti cifra: este cantitatea de aur pe care o vom regasi, cu o precizie uluitoare, in paienjenisul armistitiilor si tratatelor de pace de dupa Primul Razboi Mondial: transportata de la Moscova la Berlin si apoi in somatia Antantei catre Germania de a restitui „aurul Romaniei sau al Rusiei”.
18 decembrie 1916 (1 ianuarie dupa calendarul Gregorian): Alexandru Marghiloman scrie, in Notele sale politice:„Mecanismul emisiunii lor (n.r. al trupelor germane de ocupatie) este urmatorul: ei emit indefinit, pentru a plati soldele si tot restul. Pe masura ce se emite, tezaurul acopera la Berlin in marci. — Eu: „Dar reglementarea cu Romania?”. El (n.r. generalul Petersen, seful delegatiei germane la Bucuresti): „Vom vedea la pace”. Cu alte cuvinte, administratia germana tiparea moneda in Romania pentru cheltuielile curente, pe care o garanta cu aurul Romaniei, pe care Guvernul roman refugiat la Iasi il evacuase din tara.
5 ianuarie 1917: Banca Nationala e pusa sub sigiliu de germani – „s-au dat 10 minute personalului pentru a se retrage”, noteaza politicianul roman. Dupa care adauga ca, Banca Nationala a fost redeschisa a doua zi, dar sub supravegherea unui delegat german.
5 martie 1917: O alta ordonanta a administratiei de ocupatie anunta ca Banca Nationala a fost pusa sub sechestru si inchisa pana la noi ordine. „Ordonanta vizeaza faptul ca Tezaurul si majoritatea Consiliului nu sunt la sediu”, scrie Marghiloman.
6 martie 1917: Liderul conservator afla continutul imputernicirilor semnate de Col. Hentsch, noul sef de Stat-Major de la „Militarverwaltung”: „Administratorii-sechestrii trebuie sa se puna in posesia Bancii Nationale; sunt autorizati sa exercite toate actiunile pe care Banca le poate exercita si sa dispuie de tot avutul Bancii”(…) Spiess crede ca germanii vor sa se puna la adapostul emisiunilor abuzive care s-ar face la Iasi” (http://de.scribd.com/doc/207736456/Document-e-1).
Octombrie 1917: Marea Revolutie in Rusia. Comunistii, sub conducerea lui Lenin, preiau puterea cu sprijinul financiar, ajutorul si angajamentul Germaniei cu intentia sa incheie Frontul din Est.
13 ianuarie 1918: Sovietul Comisarilor Poporului de la Moscova ia hotararea de a rupe relatiile diplomatice cu Romania, articolul 3 al acestei hotarari stipuland ca: „Tezaurul Romaniei, aflat in pastrare la Moscova, se declara intangibil pentru oligarhia romana”.
3 martie 1918: Rusia si Germania semneaza Tratatul de la Brest-Litovsk, marcand astfel iesirea Rusiei din primul razboi mondial, ca sa inlature astfel de pe Frontul de Est.
7 mai 1918: Romania semneazaTratatul de Pace de la Bucuresti, un document umilitor,dintre Romania pe de o parte si Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia pe de alta parte. Dincolo de cedarile teritoriale impuse, Romania a cedat controlul activelor Bancii Nationale catre trupele de ocupatie germane. Din interpretarile asupra acestui tratat rezulta ca Romania ar fi renuntat la Tezaur, o data cu documentele referitoare la acesta aflate in custodia BNR. Profesorul universitar si diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie in Memoriile sale (Stuttgart, 1954, p. 382) ca Romania a cedat aurul sau Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucuresti. Se pare ca Romania ar fi renuntat atunci la dreptul de proprietar al tezaurului. (http://de.scribd.com/doc/207736450/Document-e-2).
27 august 1918: Acordul financiar germano-rus, semnat in continuarea Tratatului de la Brest-Litovsk, prevede daune de razboi si compensari pentru prejudiciile aduse Germaniei prin confiscarea si sechestrarea averii germane in Rusia. Compensarile in aur facute de Rusia in contul Germaniei se efectueaza, conform tratatului, in doua transe: prima de 42.860 kg aur si a doua de 50.676 kg aur. In total: 93.540 kg aur.Sunt singurele transe prevazute concret in tratat din cantitatea de aur pe care Moscova ar fi urmat sa o trimita catre Berlin (circa 245.500 kg aur) si, totodata cantitatile de aur care au ajuns ulterior la Berlin.
10 septembrie 1918: se efectueaza primul transport de 42.860 kg aur de la Moscova la Berlin
30 septembrie 1918: al doilea transport de 50.676 kg aur ajunge la Berlin (http://de.scribd.com/doc/207736448/Document-e-3).
11 noiembrie 1918: Armistitiul de la Compiegne marcheaza infrangerea Germaniei si anuleaza Tratatul de la Brest-Litovsk, Acordul Financiar ruso-german si Tratatul de Pace de la Bucuresti. Conform armistitiului semnat intre Germania, Franta si Regatul Unit (art. XIX – Clauze financiare), aurul ar fi trebuit sa fie predat puterilor Antantei care au declarat ca-l vor tine in custodie pana la semnarea unui acord de pace. Formularea exacta din armistitiu este: „Restituirea aurului rusesc sau romanesc capturat sau in aflat custodia Germaniei”. Este clar ca textul din armistitiu se refera la cele 93.536kg aur transportate de la Moscova la Berlin in septembrie (cantitate echivalenta cu cea a Tezaurului Romaniei trimis, spre pastrare, la Moscova). (http://de.scribd.com/doc/207736453/Document-e-4).
5 decembrie 1918: potrivit documentelor aferente armistitiului din 29 noiembrie, o cantitate formata din doua transe de 42.866 kg aur, respectiv 50.676 kg aur (un total de 93.536kg aur) pornesc, in doua vagoane, pe linia ferata Mainz – Saarbrücken catre caile ferate controlate de Aliati, pe riscul Guvernului francez. (http://de.scribd.com/doc/207736445/Document-e-5).
ianuarie 1919: In memoriul delegatiei romane de la Conferinta de Pace de la Paris, se arata ca, in ce priveste chestiunea Tezaurului, „Poate n-ar fi de dorit sa i se ceara Germaniei, ca o categorie de despagubiri, dar dl. Danielopol considera ca faptul de a face Germania garanta a acestei restituiri ar putea avea ca efect prezervarea acestor bunuri si asigurarea lor”.
23 iunie 1919: I.I.C.Bratianu se intereseaza intr-un memoriu trimis d-lor Clemenceau (prim ministru al Frantei), ministrului francez de Finante Klotz si maresalului Foch daca aliatii au primit de la germani vreo cantitate de aur in contul Romaniei. Raspunsul ministrului francez de finante este negativ. (http://de.scribd.com/doc/128701886/48980343-Tezaurul-Romaniei-de-La-Moscova-de-Andreea-Tutunaru)
28 iunie 1919: se semneaza Tratatul de la Versailles, iar Rusia, desi NU participa la semnare, are conform art. 116 a acestui tratat posibilitatea de a solicita direct pretentii de despagubire Germaniei. Cu toate acestea, Rusia nu a cerut niciodata inapoi cantitatea de 93.540 kg aur transportate de la Moscova la Berlin in septembrie,in baza tratatului financiar ruso-german, anulat prin armistitiul din noiembrie 1918. (http://de.scribd.com/doc/207736444/Document-e-6).
16 aprilie 1922: prin semnarea Tratatului de la Rapallo, Germania recunoaste Rusia sovietica. Totodata Germania renunta conform art. 2 al tratatului la orice pretentie de despagubire impotriva Rusiei (Atentie: pretentii admise la Brest-Litowsk si anulate ulterior de Aliati) cu conditia ca nici Rusia sa nu despagubeasca tari terte pentru confiscarile si nationalizarile pe urma revolutiei din Rusia.Reamintim ca, initial, Romania a pierdut controlul asupra Tezaurului aflat initial la Moscova in urma sechestrarii acestuia de catre regimul instaurat de Lenin. Dupa ce tot Germania ar fi trebuit conform tratatelor in vigoare(Tratatul de la Versailles) sa despagubeasca Rusia cu aurul 93.540 kg aur primit dupa Brest-Litowsk, tot Germania indirect renunta conditionat la pretentii de despagubire din partea Rusiei pentru averile confiscate de catre Rusia tarista si bolsevica. Deoarece cele mai mari plasamente de capital din Rusia erau germane, firesc ca Rusia nu ar fi intentionat sa ne restituie tezaurul si sa se oblige din nou la plata fata de Germania cu sumele fabuloase stabilite la Brest-Litowsk . Mai multi delegati ai statelor participante, printre care si Bratianu, condamna acest tratat pentru ca favorizeaza Rusia. A platit cumva Lenin pentru prietenia ruso-germana cu aurul romanesc? (http://de.scribd.com/doc/207736443/Document-e-7)
Toamna lui 1941: Armata a 4-a a Maresalului Ion
Antonescu, unul dintre cei mai inversunati adversari ai Sovietelor, ajunge dincolo de Nistru, pana la Odessa, insa nu scoate nici un cuvant despre restituirea Tezaurului de catre Moscova.
1956: Rusia a trimis catre autoritatile comuniste din Romania, aproximativ 33 kg aur, singura cantitate de aur returnata vreodata din Tezaurul care a luat drumul Moscovei in decembrie 1916. Si, cel mai probabil, singura care mai era depozitata, la acea, data, la Moscova. Daca scadem aceste 33 kg aur din totalul celor 93.570 kg aur care au ajuns initial la Moscova, in cele doua transporturi, obtinem exact cele 93.540 kg aur care au fost trimise de la Moscova la Berlin, conform cantitatii stipulate in Acordul financiar germano-rus si cele 93.540 kg aur care au plecat din Germania catre Franta, conform documentelor aferente armistitiului de la Compiegne.
|
Cineva se intreba daca dl Golban chiar se bate pentru tezaur sau isi face doar campanie electorala.
Dl Golban este o capacitate iesita din comun, are o pregatire care bate tot guvernul actual luat la vrac sau la bucata si, mai presus de toate este, un caracter (ceea ce, recunoasteti, pe piata libera se gaseste azi foarte greu).
D-sa a luptat pentru interesele Romaniei, mai ales in privinta miliardelor pe care Germania ni le datoreaza cu acte in regula (descoperite de dl Golban) si o facea cand nu era campanie electorala, din pura constiinta si din patriotism, din dorinta de face ca adevarul sa triumfe si sa nu fie pernmanent sufocat.
Nu avem noi norocul sa-l avem in PE, ministru al economiei sau chiar premier.
Da, Doamne, sa gresesc!
Subiect extrem de incalcit si controversat. Ne dezvaluie (intrezarim printre franturi de informatii disparate dar urmand o linie directoare logica) ipocrizia lumii marsave in care traim.
Asa cum, la nivel de tara, marea majoritate a cetatenilor onesti nu constientizeaza jocurile murdare „de culise”,interne, ale politicienilor si guvernantilor lor, tot asa si la nivel geopolitic international suntem manipulati, ca si cum toti am fi niste tampiti, in cel mai mizerabil mod.
Avem nevoie sa fim reprezentati, la forurile europene, de oameni lucizi, inteligenti, „patrioti” (o notiune devenita „tabu” in Romania ultimilor 25 de ani)asa cum este acest tanar „expat” dar care dovedeste ca-si iubeste natiunea in care s-a nascut(ma refer la Radu Golban).
Va rog, d-le Ion Coja, sa continuati prezentarea noutatilor, legate de acest subiect (Tezaurul Romaniei), pe care vi le-a dezvaluit d-l Gheorghe.
Pentru prezent,trebuie sa cunoastem trecutul.Nimic nu se cladeste decat prin trecut! Vinovat de tezaurul Romaniei,nu este vinovat nimeni altul decat Mugur Isarescu,care va fi si Presedintele Romaniei din noiembrie 2014.Asa a hotarat Guvernul Mondial!Daca am avea 5 mil.de romani ca domnul Radu Golban,fiti siguri,nu ne-ar manca cainii din traista,vom fi respectati de toata lumea!
Prin anii ’60-70, cand Ceausescu il intreba pe Brejnev (prin Al. Barladeanu) despre Tezaur, rusul raspundea ca nu stie;
-in anii ’90, o carte a lui Grigore Mihail Romascanu („Tezaurul de la Moscova”) aduce prima lumina, prin prezentarea de documente franceze, care dovedeau ca Tezaurul Romaniei era o garantie pt. Romania Mare, deci asta era pretul…;
-materialul de fata merge mai departe si arata destinatia finala a Tezaurului: Paris si Londra! Cum era de asteptat!
Ne puteti da mai multe detalii din cartea amintită despre „tezaurul României plată pentru Româînia Mare”?
Domnule profesor, aici aveti cartea:
http://www.slideshare.net/gruianul/tezaurul-romn-de-la-moscova-mihai-gr-romacanu
La pag. 93, paragraful al doilea apare confirmarea ceea ce spune minstrul Noulens despre tezaur, citez: „…aurul romanesc de la Kremlin a fost cedat statelor aliate pentru garantarea avansurilor facute de ele Romaniei in timpul razboiului.”.
Ori acele „avansuri” erau chiar promisiunea Romaniei Mari! Care nu putea veni gratis, caci pe ei nu jertfa de sange (800000) ii interesa, ci aurul…
Atunci, dacă am plătit cu Tezaurul Basarabia, de ce nu invocăm acest argument pentru a reface România adevărată?! Cine trădează înțelegerile? Rusia sau Occidentul? Iar Rusia de ce nu face referire la Occident? Pentru ca nu cumva Occidentul să fie obligat astfel să intervină în favoarea noastră?
Aici e intrebarea mea de mai multi ani: DE CE Rusia tace? Si nu am alt raspuns logic, decat apartenenta la aceeasi Oculta… Cu jocurile de rigoare, nesemnificative la scara globala. Ca o dovada recenta, se poate spune ca NU Rusia a castigat Crimeea, ci a pierdut Ucraina! Dar se face mult zgomot pe acel castig, care oricum era al lor. Iar dupa Kiev, s-ar putea sa urmeze Moscova… Maurul si-a facut datoria.
Poate acum se caiesc ca nu ne-au lasat Basarabia:
http://romanian.ruvr.ru/2014_03_08/Romania-in-fata-unui-moment-crucial-care-apare-o-data-la-100-de-ani-7696/
Poate vor sa corecteze greselile trecutului si de asta retorica impotriva lor e in forta, fiindca probabil majoritatea romanilor i-ar ierta daca ar inapoia ce au luat.
Insa nici o grija ca bravii nostri conducatori nu se lasa pana nu pierd si Transilvania.
Alte materiale:
Basarabia contra aur
Prima conflagratie mondiala se termina si de acum incolo va incepe sirul nesfarsit al incercarilor Romaniei de a-si recupera tezaurul de la Moscova. Un fapt important se petrece la Paris, in 28 octombrie 1920, cand Anglia, Franta, Italia si Japonia recunosc, prin tratatul de pace, unirea Basarabiei cu Romania. E momentul in care Uniunea Sovietica nu recunoaste ca Basarabia apartine Romaniei. Se va vedea, putin mai tarziu, tactica rusilor, cand vorbeau cu romanii despre tezaur. Iata reactia lui L.M. Karahan, reprezentantul sovietic la convorbirile romano-ruse de la Varsovia, din septembrie 1921 – „faceti atata caz pentru mizerabila suma de 100 de milioane ruble-aur, la care se ridica intregul dumneavoastra stoc metalic. Admiteti, sper, ca Basarabia face mai mult”. Poate ca rusii n-au fost prea expliciti atunci, dar sa vedeti punctul lor de vedere, mult mai transant, pe care l-au exprimat in 1922, la convorbirile de la Lausanne, unde comisarul sovietic pentru Afaceri Externe, Cicerin, le propune romanilor un troc – „recunoasterea sub o forma oarecare, de catre Soviete, a alipirii Basarabiei la Romania contra tezaurului si bijuteriilor Coroanei”. Delegatia romaneasca primeste de la Bucuresti instructiuni clare – „despartirea chestiunii Basarabiei de aceea a tezaurului”.
America – posibila destinatie a tezaurului Romaniei
Cea mai controversata teorie, care n-a fost clarificata nici pana in ziua de azi, legata de soarta tezaurului romanesc de la Moscova, se refera la faptul ca o parte din acea comoara ar fi luat drumul Americii. Se pare insa ca nu sunt doar simple supozitii. Iata ce s-a intamplat in anul 1921, cand brusc a inceput un schimb de telegrame intre Departamentul de Stat de la Washington si reprezentanta diplomatica a SUA din Bucuresti. Secretarul de stat Charls Evans Hughes cere, pe 13 august, informatii in detaliu despre aurul romanesc transportat la Moscova. La randul sau, ambasadorul american la Bucuresti, Charles Jay, solicita aceste informatii de la ministerul roman al Finantelor. Telegrama de la Washington cerea nu numai „descrierea marcii tezaurului”, dar preciza ca informatiile trebuie sa ajunga in capitala Americii „prin cel mai rapid mijloc cu putinta”. Partea romana da lamuririle de rigoare – lingourile erau marcate in functie de cantitate si de calitate. Se arata ca toate minele de aur din Romania, de stat sau particulare, se afla sub controlul Guvernului de la Bucuresti. Si o ultima, dar foarte importanta precizare – la acea data, exportul de aur romanesc era strict interzis. Ce putea sa insemne interesul american, aparut pe nepusa masa, pentru aceasta chestiune? Seful de cabinet al ministrului de Finante de la Bucuresti admite ipoteza ca americanii ar fi putut sa depisteze aur romanesc pe teritoriul lor. Sa fi fost chiar aurul de la Moscova? Washingtonul da un posibil raspuns prin telegrama pe care Departamentul de Stat o expediaza la Bucuresti, in 15 august, in care cere explicit informatii despre „cantitatea exacta a aurului romanesc trimisa la Moscova spre pastrare si daca acesta se prezenta sub forma de monede sau lingouri”. Romanii intocmesc cat se poate de repede un raport amanuntit, pe care il trimit la Washington, despre monedele si lingourile pastrate in capitala Rusiei. Dupa aceea, liniste totala. Nu exista nicio explicatie oficiala despre interesul din acel moment al americanilor pentru aurul romanesc de la Moscova.
Aurul romanesc cheltuit de „albi” pe mancare si imbracaminte?
Povestea aceasta legata de americani apare totusi intr-un anumit context, pentru ca in 1921 circulau deja zvonuri prin Europa, cum ca o parte din tezaurul romanesc de la Moscova luase drumul Americii. Sa fi fost reala situatia sau numai praf aruncat in ochii opiniei publice? Sovieticii sustin, in acelasi an, ca tezaurul romanesc nu mai este intreg. Ei tineau sa precizeze insa ca nu erau vinovati pentru aceasta situatie. Varianta sustinuta de bolsevici se referea la tumultoasa perioada a razboiului civil din Rusia, de dupa inlaturarea Tarului, cand „rosii”, adica sovieticii, s-au luptat cu „albii”, adica monarhistii. S-a spus ca un anumit general „alb”, Antoni Denikin, in fruntea unei armate de 150.000 de soldati, se apropiase atat de mult de Moscova, incat bolsevicii au evacuat din acest oras toate bunurile de pret. Tezaurul romanesc a fost impartit in cantitati mai mici, care au fost trimise spre pastrare in diverse colturi ale Rusiei, la Perm, Omsk, Kazan, Saratov. Numai ca „albii” au pus mana pe acest aur si cu el ar fi cumparat de la straini armament, hrana si imbracaminte.
Stimate domn, nu ați vrea să alcătuiți un material pe acest subiect, cu tot ce știți dsv, cu documentle care vă confirmă etc. Am văzut zulele trecute dun documentar despre Tezaur, cu vreo zece istorici intervievați pe acest subiect, și nici unul nu a spus vreo vorbă despre legătura dintre Tezaur și Basarabia. Vă rog faceți un efort și materialul dvs va ajunge la toți cei interesați de subiect!… Basarabia pentru Tezazur?! S-ar limpezi multe lucrurile.
In ianuarie 1918, aliatii solicita Romania sa participe la campania din Ucraina prin care incercau sa impiedice pacea separata pe care bolsevicii voiau s-o incheie cu Germania; de asemenea, cereau Romaniei sa inlature de pe frontul de lupta soldatii rusi bolsevici. Silita la actiuni anti-rusesti, Romania incearca sa-si ia masuri de precautie in privinta tezaurului aflat in mana rusilor, si hotaraste sa cedeze tezaurul Puterilor Aliate, pentru garantarea imprumuturilor acordate Romaniei in timpul razboiului – cu obligatia de a-l restitui dupa pace. Reprezentantii Frantei, Angliei, Statelor Unite se implica in aceasta actiune. La sfarsitul lunii ianuarie, ministrul Victor Antonescu, in urma demersurilor facute la Paris, pe langa guvernul francez, a reusit sa obtina, in primele zile ale lunii februarie, un raspuns verbal din partea lui Clemenceau – Presedintele Consiliului de Ministri francez si Ministru de Razboi -ca se garanteza suma de 310 mil. lei aur din Tezaurul de Moscova. Raspunsul venea dupa ce Clemenceau obtinuse si consimtamantul marilor Aliati.
In urma acestor garantii, Romania isi poate permite in sfarsit sa treaca Prutul, la 20 ianurie 1918 pentru eliberarea Basarabiei, pe care, la 15 decembrie 1917 bolsevicii o proclamasera Republica Democratica Moldoveneasca.
Drept raspuns, bolsevicii il vor aresta pe Diamandi, ministrul Romaniei la Petrograd (eliberat la reactia reprezentantilor diplomatici) apoi, la 26 ianuarie 1918, Trotki anunta ruperea relatiilor diplomatice cu Romania si confiscarea tezaurului roman de la Moscova. Textul, semnat de Lenin, preciza ca „Fondul de aur al Romaniei, in pastrare la Moscova, este declarat intangibil pentru oligarhia romana. Puterea sovietica ia asupra sa raspunderea pentru pastrarea acestui fond si il va transmite in miinile poporului roman”.
Dupa expulzarea misiunii diplomatice romanesti, cheile tezaurului vor trece succesiv la misiunile franceza, apoi daneza si norvegiana, fiind duse la Copenhaga, cand si misiunea daneza a fost expulzata din Rusia bolsevica. Din toamna anului 1918, cand pleaca ultimii reprezentanti romani, nu se mai stie nimic despre tezaur.
Romania va pune problema tezaurului la Conferinta de Pace de la Paris, deschisa la 18 ianuarie 1919; memoriul va fi citit de catre G. Danielopol, in sedinta Comisiei Reparatiunilor, la 8 aprilie 1919, dar presedintele comisiei va sugera ca ar fi mai indicat sa fie adresat acest memoriu Comisiei Finaciare, fapt ce va avea loc la 16 aprilie. Procesul verbal va fi adoptat, comisiile cerand probe scrise ca Aliatii au garantat tezaurul roman in timpul razboiului. Dat fiind ca in februarie 1918 asigurarea lui Clemenceau fusese verbala, Aliatii – Franta, Anglia, Italia – nu au mai recunoscut acest lucru la Conferinta de Pace. Toate memoriile si interventiile lui I. I.C. Bratianu catre marile personaje politice ale momentului au ramas fara ecou.
Dacă sunteți de acord, să bem o cafea pe acest subiect. Adresa mea ioncoja13@gmail.com sau ionzcoja@yahoo.com Trimiteți la mabele adrese nr dvs de telefon să vă sun
Foarte interesant!!!
Deci, pana la urma, rusii au fost corecti fatza de noi?! Aurul romanesc nu este la ei…!? Ba chiar ne-au dat si ultimul gram care mai ramasese la ei?
Se pare ca domnul Golban are o „mare simpatie” pentru nemti…
Mai trag concluzia ca istoria adevarata sta in amanunte si documente la care muritorii de rand nu au acces. Cred ca uneori nici istoricii, din moment ce avem atatea controverse si variante diferite ale acelorasi evenimente!
Multa manipulare…
Mai vreau sa pun o intrebare pentru care imi cer iertare anticipat, ca am vazut ca toata lumea invoca postul: Domnul Golban chiar intentioneaza sa se bata pentru acel tezaur, sau doar isi face campanie cu aceasta situatie? In orice caz, faptul ca ne-a luminat cu privire la traseul tezaurului, este destul de valoros in sine…
Si ajung si eu la concluzia lui Akritas, ca nu rusii ne sunt dusmani, ci occidentul iudeomasonic nelegiuit…etc…etc…
Cred ca prezentul este mai important decat trecutul.
De ce nu ne intrebam unde este tezaurul Bancii Nationale ( prin titulatura, ar trebui sa ne mai apartina aceasta insatitutie ).
De ce suntem pasivi in fata deposedarii avutiei narionale?
De ce nu ne intrebam de ce am devenit datornici?
Articolul „De ce este neconstitutionala Hotararea Parlamentului nr. 1/04.03.2014” pe:
http://ascunzisuri-constitutionale
Sa intelegem ca revolutia bolsevica a jidanilor din Rusia s-a facut cu aurul romanesc pe care Lenin l-a promis si apoi dat nemtilor pentru a-l da jos pe tar?
Oare acel tren blindat cu care a venit Lenin si cei 5000 (?) de luptatori „revolutionari” tot din acest aur furat a fost platit?
Sintem membru al uniunii europene: de ce nu ridicam aceasta problema sus si tare la Comisia europeana „une fois de bon?”
Pentru că nu avem euro-prlamentarii de care avem nevoie! Poate alegem alții, mai buni!
Draga Rodic,
Comunitatea Europeana a preluat esenta stalinismului ( vezi comisarii europeni, etc).
Traim sub deciziile urmasilor acelei epoci istorice.
Sa fie vorba de naivitate, de lipsa cunoasterii sau de manipulare?
Iti voi sta la dispozitie, cu mare placere, daca esti consumatoare de adevar.
„consumatoare de adevăr”??!!??
Sa inteleg ca pt. marasmul de azi, tot Stalin e de vina? Da’ cine-o fi Stalin asta? Hmmm…
adica cereti lupului sa ia apararea oilor! ce credeti ca va face lupul?