Sorin
729 aprobate

george-turle@t-online.de
93.229.30.21 

 

Putin e acel ofiter KGB care se gasea in Berlinul de Est la caderea zidului si a trait de atunci cu frustrarea prabusirii URSS. Refacerea acestuia si a sferei de influenta e unul din dezideratele lui, alaturi de dezbinarea Europei, ori creerea de dependente in anumite sectoare cheie, precum cel energetic
. Se vorbea aici pe site despre propunerile facute de Putin diferitor demnitari romani de „a-i sprijini” in vederea recuperarii Bucovinei de la Ucraina. Nu prea s-a sesizat din pacate nada stravezie ca o picatura de vodka. Prea putin ii pasa lui Putin de pierderea Bucovinei de catre Romania, daca in mometul asta ar putea ocupa Ucraina, n-ar mai exista nici un fel de aluzie in sensul asta. Ceea ce stie insa Putin, e ca fiecare stat est-european care a aderat la NATO, a renuntat la dispute de frontiera cu vecinii, prin tratatul de aderare. Si stie ca o (eventuala) instigare a romanilor si a cehilor pe niste chestiuni oricum nerealizabile (dispute teritoriale cu Ucraina), ar duce la disensiuni in cadrul aliantei. Daca s-ar da curs unor asemenea instigari, bineinteles.
O alta forma de tentativa de disensiune a costat in finantarea si promovarea unor politicieni eurosceptici precum Salvini, Le Pen, diversi lideri Afd (X-Exituri sunt visul de aur al lui).
Iar o alta, probabil cea mai abila, infiltrarea a tot felul de ong-uri dubioase, de pilda activiste anti- (energie) nucleara, din randul carora s-au ridicat si politicieni care ulterior au promovat legi si termene de eliminare a lor. E vorba de politicieni din randul partidelor verzi din diverse tari (precum Grünen in Germania) sau in randul altor partide precum SPD. Fostul cancelar Schröder a fost unul dintre ei, care imediat dupa incheiere carierei politice si-a gasit caldura si prosperitatea in Rusia, pe langa Putin. E unul din fondatorii punerii pe butuci al programului energetic nuclear din Germania. Actualmente, cum altfel top in consiliul de administratie Gazprom….nici nu se poate vedea aici un conflict de interese. Lista e din pacate destul de lunga, cuprinzand politicieni germani si austrieci

https://www.wiwo.de/politik/deutschland/putins-politpromis-das-schroeder-syndrom-ist-weiter-verbreitet-als-viele-denken/28101708.html

Schröder, Karin Kneissl, Wolfgand Schüssel, Christian Kern, ex-cancelari aflati acum pe statul de plata Gazprom sau Likoil. Chiar si din alte tari, personaje precum Mateo Renzi, Francois Fillon, Esko Aho, trecuti te statul de plata al companiilor energetice sau de transporturi rusesti. Toti promovand sau incercand sa promoveze importul de fosile din Rusia in detrimentul altor solutii, in principal centraele nucleare.
Si cine stie cati mai au promisiuni de viitor pentru posturi calde si banoase. Scopul este clar, promovarea adoptarii gazului natural in loc si creerea dependentei fata de gazul rusesc, facand astfel orice luare de atitudine impotriva Rusiei (de pilda alinierea la programul de sanctiuni) dificila si costisitoare. Din fericire acea dependenta nu a apucat sa se materializeze. De exemplu, ponderea gazului natural in productia de energie a Germaniei este de 16%. Din acest necesar de gaz, 50% e importat din Rusia, cealalta jumatate din Norvegia. Deci 8% din necesar e importat de la rusi, aceasta pondere nefiind o dificultate de netrecut. Aceasta dificultate insa ar fi crescut radical daca NS2 ar fi apucat sa fi fost data si ea in folosinta si in baza ei, Germania apuca sa renunte la alte surse de productie energetica. Acel 8% putea ajunge la 18%-20%, o pondere semnificativ mai greu de inlocuit. O parghie mai usor de folosit ca mijloc de santaj. Ezitarile actuale ale Germaniei de a se exprima la fel de raspicat la adresa Rusiei in felul cum o fac alte tari (sa nu pomenim de Polonia in primul rand), nu se datoreaza vreunei dependente de nerezolvat fata de gazul rusesc, ci din cauza unor prietenii si interese individuale de care inca ii e greu sa se lepede.