„Evreii sionişti poartă o parte din vina

  Holocaustului“

 

§ 3. Examinarea integrală, repet: integrală a Holocaustu­lui, a tuturor faptelor şi ipotezelor pe care teza Holocaustului le include şi le presupune, ne obligă să dăm atenţie şi informaţiei că însăşi deportarea evreilor în lagărele de concentrare s-a făcut, de (cele mai) multe ori, în conformitate cu liste alcătuite de liderii comunităţilor evreieşti! Nu toţi evreii din spaţiul controlat de nazişti au gustat experienţa amară, deseori atât de tragică a deportării! Alegerea între evreii expuşi deportării şi evreii care rămâneau „acasă“ nu au făcut-o întotdeauna autorităţile, ci mai des oficialii evrei, liderii comunităţii evreieşti. Dacă e să-i dăm crezare rabinului-şef Moishe A. Friedman din Viena (vezi în Anexa nr. 6 interviul publicat în „Zur Zeit“, nr. 48/03 şi reprodus în „Puncte cardinale“, nr. 1-2 (157-158) din 2004), a mai funcţionat la acea vreme şi un criteriu religios, confesional, în „selectarea“ evreilor destinaţi deportării şi, foarte probabil, implicit exterminării! Nazismul dovedindu-se pentru unii evrei mumă, pentru alţii ciumă! Dovedindu-se o ocazie potrivită pentru a se găsi şi aplica soluţia finală unor divergenţe şi dispute religioase, din interiorul comunităţii mondiale evreieşti. O ipoteză care va fi să fie verificată cu cea mai mare atenţie, fiind binecunoscute din istorie ravagiile fanatismului religios, ale in­toleranţei religioase, sectare.

E timpul ca persoanele care administrează moştenirea Holocaustului, inclusiv beneficiile acesteia, să ne lămurească asupra acestui aspect: care au fost criteriile după care s-a condus comunitatea evreiască din Germania şi din alte ţări atunci când pe unii evrei liderii comunităţii i-au sortit lagă­relor de concentrare, iar pe alţi evrei i-au ajutat să se salveze? Cât sunt de corecte şi de ce nu ar fi corecte acuzele pe care mulţi evrei, extrem de credibili, le aduc mişcării sioniste şi unor lideri evrei, inclusiv acuzaţia de a fi participat la Holocaust de aceeaşi parte a baricadei cu regimul hitlerist? (Cf. declaraţia rabinului Moishe A. Friedman: „Evreii sionişti poartă o parte din vina Holocaustului şi dăunează extrem de mult evreimii credincioase (s.n.) din întreaga lume. (…) Atât bolşevicii cât şi sioniştii nu aparţin în nici un caz, ca oameni fără credinţă, poporului evreu. Evreimea strict tradiţionalistă a fost mereu (s.n.) urmărită de cele două grupări.“) În mod deosebit atragem atenţia asupra declaraţiei că în Austria „până în 1938 mulţi evrei credincioşi s-au separat din motive religioase (s.n.) de acea Comunitate de cult israelită (J.K.G.) care a colaborat cu autorităţile naţional-socialiste (s.n.) şi din rândurile căreia câteva mii de funcţionari au supravieţuit fără nici o problemă celui de-al doilea război mondial, prin colaboraţionismul lor. Adolf Hitler personal a dat ordinul de menţinere a J.K.G., spre deosebire de toate celelalte comunităţi de cult. (s.n.) (…) Lui Adolf Hitler îi datorează această Comunitate de cult israelită privilegiul, pe care nu-l are nici o biserică creştină, de a-şi lăsa neachitate contribuţiile de membru.“

Devine astfel de domeniul evidenţei că liderii evreimii mondiale, implicaţi în administrarea moştenirii Holoca­us­tului, au multe de ascuns, se feresc să facă cunoscute toate aspectele legate de tragicul eveniment, escamotează şi ocultează integral chestiunea vinovăţiei unor evrei, a unor instituţii evreieşti, în iniţierea şi desfăşurarea Holocaustului. În aceste condiţii nu putem purta o discuţie sinceră şi serioasă pe tema vinovăţiei românilor faţă de evrei! Partea românească şi-a dovedit în mai multe rânduri buna credinţă, seriozitatea şi sinceritatea, disponibilitatea de a-i identifica pe vinovaţi şi de a-şi asuma răspunderea celor petrecute. E timpul să se producă şi reacţia de reciprocitate din partea evreilor.

Astfel, cei care acuză regimul lui Ion Antonescu de politică criminală faţă de evrei, de declanşarea unui genocid antievreiesc, a unui Holocaust care a produs sute de mii de victime printre evrei, au obligaţia elementară să dea o explicaţie faptului că liderii comunităţii evreieşti din România şi în primul rând liderii evreilor sionişti din România au avut tot timpul excelente relaţii cu guvernul Antonescu, cu însuşi mareşalul Antonescu. Dacă regimul Antonescu a produs sute de mii de victime evreieşti, atunci atitudinea unor lideri evrei ca Filderman, Şafran, Benvenisti, Zissu, Gingold şi mulţi alţii trebuie corect încadrată moral şi juridic ca act de complicitate la Holocaust, complicitate cu asasinii propriului neam, ca act de trădare a intereselor evreieşti fundamentale. Sunt de neînţeles onorurile de care aceşti lideri evrei s-au bucurat după 1945, din partea comunităţii evreieşti mondiale, a însuşi statului Israel, în condiţiile în care aceşti evrei au avut excelente relaţii cu guvernanţii mareşalului Antonescu, iar aceştia sunt acuzaţi ca asasini a sute de mii de evrei!