Prima pagină Protocoalele Kogaionului (2)
Protocoalele Kogaionului (2)
7 mai 2014de Ion Coja Holocaust2 comentariiEdit
Evrei vinovaţi de Holocaust?
§ 2. Lista celor vinovaţi sau suspecţi de a fi vinovaţi de tragedia evreilor ucişi fără altă vină decât aceea că erau evrei, lista celor vinovaţi de cumplitul genocid care a vizat neamul evreiesc, este azi departe de a fi completă. Această listă nici nu poate fi completă şi, deci, însuşi procesul Holocaustului nu-şi va produce toate efectele aşteptate, atâta vreme cât de pe această listă vor lipsi în continuare evreii (persoane, instituţii, doctrine) care, într-un fel sau altul, au făcut posibilă existenţa, ascensiunea politică şi consolidarea la putere a lui Hitler şi a nazismului, însăşi strategia şi derularea Holocaustului. Înţelegem, este probabil cel mai trist paradox din istorie faptul că Hitler, el însuşi parţial evreu, a ajuns la putere şi şi-a consolidat controlul asupra statului şi poporului german cu ajutorul, printre alţii, al unor evrei. Dar atâta timp cât cu privire la acest aspect al vinovăţiei evreieşti nu este exprimat un punct de vedere al statului Israel şi al comunităţii evreieşti mondiale, al celor care azi administrează şi valorifică în toate planurile moştenirea Holocaustului, noi, românii, nu putem accepta ca un asemenea punct de vedere să fie exprimat cu privire la vinovăţia românilor. Românii, ca popor şi ca stat, nu au avut nimic de câştigat, ci numai de pierdut şi au avut imens de pierdut, de pe urma instaurării nazismului în Germania şi a declanşării celui de-al II-lea Război Mondial. Ca stat victimă a sinistrei colaborări nazisto-comuniste materializată prin pactul Molotov-Ribbentrop, România este îndreptăţită să incrimineze ea toţi factorii, inclusiv pe cei evreieşti, care au lucrat în sprijinul nazismului, şi să ceară recunoaşterea publică a acestei vinovăţii, a marilor prejudicii ce i s-au adus în acest fel.
A sosit momentul – imposibil de amânat la nesfârşit, ca sionismul, evreimea în general, să-şi asume răspunderea, atâta câtă este, pentru contribuţia evreiască la instaurarea nazismului în Germania, răspunderea – fireşte, parţială, atâta câtă este, pentru tot ce a urmat, răspunderea evreiască pentru tragedia în care au fost târîte popoarele Europei, inclusiv poporul român, şi în primul rând poporul evreu. Înţelegem cât e de greu pentru evrei să plătească acest preţ al adevărului, dar dacă evreii nu sunt capabili să-i identifice, dintre fiii Israelului, pe cei vinovaţi de suferinţele lui Israel, le va fi greu evreilor să le ceară altora, altor popoare, să-şi indentifice criminalii, să-şi recunoască vinovăţia faţă de evrei. Aşadar, a sosit momentul ca oficialităţile evreieşti (din Israel şi diasporă) să pună la stâlpul infamiei pe evreii (persoane, instituţii, doctrine) care au sprijinit şi au salutat venirea la putere a lui Hitler, i-au aprobat şi justificat ideologia şi au colaborat cu regimul său chiar şi atunci când lagărele de exterminare începuseră „să producă“ din plin! (Printre alte surse de informaţii asupra chestiunii, a se vedea scrierile evreilor Israel Shahak, Norman Finkelstein, Roger Garaudy.)
În mediile interesate şi cât de cât informate asupra celor petrecute în anii aceia, circulă teorii şi teze care leagă chiar derularea Holocaustului de o complicitate evreiască, a unor evrei, a unor lideri evrei, a unor interese evreieşti. Este exclus ca liderii evrei de azi să nu cunoască aceste teze, care incriminează în modul cel mai sever cu putinţă. Opinia publică aşteaptă o dezminţire categorică şi bine argumentată din partea evreimii, a celor în drept, dar şi datori s-o facă, prin care să se pună capăt acelor speculaţii care dau Holocaustului o dimensiune încă şi mai odioasă decât cea reală. Probabil reală!…
Avem în vedere pe cei care leagă desfăşurarea Holocaustului de teoriile rasiste la care au aderat mulţi lideri de conştiinţă evrei, chiar înainte de instalarea la putere a nazismului, teorii potrivit cărora omul trebuie să intervină pentru îndepărtarea din viaţă sau de la procreaţie a exemplarelor umane tarate, biologic nereuşite. Nici un popor nu duce lipsă de asemenea „rebuturi“ umane. Viaţa de ghetou a dus şi la apariţia unui mare număr de evrei degeneraţi, a unor „evrei de calitate inferioară“. Ipoteză prezentată de BBC, cu ani în urmă şi aparţinând unui istoric englez, potrivit căruia lagărele naziste de concentrare şi exterminare i-au „selectat“ îndeosebi pe evreii care nu corespundeau unor parametri antropometrici anumiţi. Semnul de recunoaştere a acestor evrei de calitate inferioară se pare că a fost în primul rând sărăcia, neputinţa de a accede la un standard de viaţă cât de cât civilizat. Oricum, este bine cunoscut faptul că atunci când Hitler le-a cerut evreilor să părăsească Germania, nu toţi evreii au putut şi au avut unde să plece. Se pare că liderii comunităţii evreieşti au fost cei care au decis, prin liste înaintate oficialităţilor germane, care evrei urmau să plece din Germania, salvându-se astfel, şi care evrei rămâneau în Germania, pentru a umple lagărele de exterminare! Ceva similar s-a petrecut şi în Basarabia. Cu puţin înainte de declanşarea războiului au părăsit Basarabia zeci de familii de evrei bogaţi, informaţi asupra faptului că urmează a se petrece în Basarabia evenimente grave, scăpate de sub controlul legilor. La fel cum, în aceiaşi ani, plecarea în Palestina salvatoare nu era accesibilă tuturor evreilor din România, ci se făcea după anumite criterii, inclusiv criterii biologice: tinereţe, înzestrare fizică şi intelectuală, stare de sănătate perfectă etc., astfel că mulţi evrei au fost consideraţi nedemni de a păşi pe pământul făgăduit de Dumnezeu evreilor. Dar nu chiar tuturor evreilor!
Surse orale evreieşti acreditează ideea că printre evrei este destul de bine cunoscută această cutremurătoare dimensiune a Holocaustului! Numai că interdicţia de a comenta în public această stupefiantă eventualitate este absolută pentru evrei.
Cât priveşte teza (ipoteza) istoricului englez, acesta şi-a prezentat-o sub forma unei piese de teatru care, a doua zi după premieră, a fost interzisă de cenzura britanică, gest care nu se mai petrecuse de câteva secole în Anglia. În motivaţia intervenţiei, organele de cenzură au afirmat că nu pun în discuţie interpretarea dată Holocaustului, asupra căreia numai specialiştii se pot pronunţa, ci iau în consideraţie sensibilitatea celor care au suferit în Holocaust şi pe care îi va răni prea dureros teza autorului. Din păcate, nici până azi specialiştii, în primul rând specialiştii evrei în istoria Holocaustului, nu au dat un răspuns cumplitelor acuzaţii formulate de autorul englez, al cărui text şi ale cărui argumente au rămas necunoscute, au fost scoase din circuitul public al informaţiilor. Considerăm că este de datoria istoricilor holocaustizanţi să pună în discuţie publică această teză, să repare astfel abuzul cenzurii britanice. Căci sensibilitate nu au numai victimele holocaustului, ci au şi victimele unor acuzaţii nedrepte şi mincinoase de participare la Holocaust! Iar victimele acestor acuzaţii sunt mult mai multe decât victimele presupuse ale Holocaustului.
Piesa de teatru ar fi „Soldaten. Nekrolog auf Genf”, scrisa de Rolf Hochhuth, in 1967.