Protestam fata de atitudinea incalificabilă a statului Israel, a Mossad-ului, care îşi permit să sustragă documente istorice extrem de importante privitoare la istoria Holocaustului pentru a le distruge sau falsifica, documente pe care le împiedică astfel să intre în circuitul firesc al informaţiei şi dezbaterii ştiinţifice. În mod specific reclamăm dispariţia manuscrisului Memorii de Wilhelm Filderman, document care ar fi trebuit să figureze ca sursa de informaţii istorice cea mai importantă pentru aşa zisul Holocaust din România.
Wilhelm Filderman a fost liderul necontestat al evreilor din România o lungă perioadă, inclusiv în anii 1940-1944, anii de persecuţii anti-evreieşti soldate – zic unii – cu uciderea a 400.000 de evrei. Sunt mai multe documente rămase de la Wilhelm Filderman care infirmă această cifră. Era de aşteptat ca Memoriile lui Filderman să aducă argumente decisive în disputa dintre istoricii care afirmă Holocaustul din România, din Transnistria, şi cei care îl contestă. Dorinţa testamentară a lui Wilhelm Filderman a fost ca imediat după căderea comunismului Memoriile sale să ajungă în proprietatea Academiei Române spre a fi publicate. Intervenţia Mossadului, petrecută la începutul anilor 1990, a împiedicat desfăşurarea normală a lucrurilor. S-a ajuns astfel la situaţia absurdă şi profund imorală ca România să fie azi acuzată de holocaust şi să i se ceară despăgubiri materiale imense, iar acuzatorii ei, adică comunitatea evreiască internaţională, susţinută de statul Israel, de Mossad, să ascundă documentele istorice şi probele juridice cele mai importante privitoare la soarta evreilor din România acelor ani.
Contăm pe evreii care se simt solidari cu amintirea lui W.Filderman, cu memoria victimelor Holocaustului, contăm pe toţi cei care îşi trăiesc viaţa în respectul adevărului, iar nu în minciună, şi aşteptăm ca domniile lor să intervină cum va crede de cuviinţă fiecare pentru a-i determina pe deţinătorii ilegali ai Memoriilor lui Wilhelm Filderman să restituie preţiosul document proprietarului de drept, Academiei Române, spre a fi pus la dispoziţia cercetătorilor ştiinţifici, a publicului interesat!
Considerăm că nu este vorba de un interes strict românesc, ci dimpotrivă: cauza adevărului, în general, şi în mod deosebit a adevărului despre Holocaust, depăşeşte orice delimitare politică sau geografică. Interesul este deopotrivă românesc şi evreiesc! Este planetar! Global!
Mărturia lui Wilhelm Filderman nu poate lipsi din nici o discuţie privitoare la soarta evreilor din Romania anilor 1940-44. Nimeni nu are voie să ascundă această mărturie! Gestul Mossadului, recte al guvernului din Israel, de a ascunde mărturia lăsată de Wlhelm Filderman, este echivalent cu recunoaşterea faptului că aceste memorii contrazic şi infirmă teza oficială a evreimii mondiale cu privire la holocaustul din România, din Transnistria.
Amintim, în acest context, soarta pe care a avut-o Jurnalul scriitorului evreu Mihail Sebastian, ale cărui însemnări zilnice au aşteptat la Tel Aviv o jumătate de secol până au fost publicate, iar când au fost publicate nu a fost greu nimănui să-şi dea seama că au fost falsificate, grosolan modificate pentru a se potrivi cu teza Holocaustului din România, pe care cei mai mulţi evrei cinstiţi o resping. Menţionăm şi fondul de arhivă Dosarul suferinţelor unei familii evreieşti, constituit în 1947 pe baza unei anchete efectuate de Congresul Mondial Evreiesc asupra tuturor familiilor de evrei din România, care au avut de răspuns unui chestionar cu peste 80 de întrebări referitoare la perioada 1939-1944. Acest fond de documente a fost scos din circuitul public sau al cercetării ştiinţifice. Se pare că a fost distrus… Cu cât se întârzie restituirea manuscrisului Memoriilor lui W.Filderman către Academia Română, cu atât mai mari sunt şansele ca textul original al Memoriilor lui Wilhelm Filderman să fie şi el falsificat sau distrus.
Dorim ca protestul nostru să ajungă la cunoştinţa opiniei publice mondiale, a organizaţiilor şi instituţiilor internaţionale dedicate adevărului, păcii şi bunelor relaţii dintre popoare şi state. Dorim să cunoaştem punctul de vedere al evreilor, lideri ai evreimii mondiale sau oameni de rând, al căror respect faţă de victimele Holocaustului trebuie să fie garanţia corectitudinii cu care acest subiect este abordat de autorităţile evreieşti, din Israel sau de aiurea. Considerăm că orice încercare de tăinuire, falsificare sau distrugere a documentelor legate de Holocaust este dovada lipsei de respect şi de compasiune sinceră pentru victimele Holocaustului.
Cerem societăţii civile din Israel, liderilor religioşi şi cercurilor academice evreieşti să se pronunţe public în această chestiune, a Memoriilor lui W. Filderman, şi să ofere cât mai repede soluţia impusă de regulile normalităţii, ale onestităţii şi legalităţii: restituirea către Academia Română.
În numele colegilor din Uniunea Vatra Românească,
Ion Coja
Bucureşti, 15 iunie 2007
[…] Sursa […]
Lui CERNAUTEANU : cat despre documentele din arhivele sovietice ce sa mai vorbim !? NU MERITA ABSOLUT NICI O INCREDERE ! SOVIETICII (rusi si ucranieni) au falsificat adevarul cat le-a convenit ! Sovieticii au pus in carca Romanilor si Germanilor toate mizeriile pe care le-au facut chiar ei . Iar fotocopiile documentelor ( sau orice alt mijloc de reproducere) trebuie privite cu mare neincredere !Ele sunt un mijloc foarte eficient de a falsifica informatia de arhiva! Iar cu mijloacele tehnice din ultimii 20 de ani poti fabrica o gramada de „documente autentice” din timpul WWII pe care un istoric foarte harnic sa le „descopere” intr-un colt uitat de depozit de arhiva ! S-au facut si se fac marsavenii din astea ! Dar cine-si mai bate azi capul cu critica externa a documentului , cu critica diplomatica , cand sant atatea lucruri de „dovedit” ? : publicului larg poti sa-i spui orice! Ce sa facem , Istoria speciei umane este atat de trista , atat de abjecta , atat de inumana !
Lui CERNAUTIANU : foarte multe surse de arhiva militara au fost falsificate sau distruse de catre sovietici in Romania ! Am avut ocazia sa vad biletele , asa zis rapoarte confidentiale scrise de mana care prezentau socoteli asemanatoare celor de mai sus , infiltrate in dosare militare romanesti de razboi. Imi pare rau dar asa ceva , nesemnat , nedatat , nu prezinta nici o incredere . Au fost falsificate chiar rezolutii scrise de Maresalul Antonescu pe diferite rapoarte militare , doar pentru a-l incrimina mai mult . Nu neg suferinta populatiilor civile in timp de razboi. Populatia romaneasca din Basarabia a suferit enorm in timpul wwII dar prea putini Romani mai rememoreaza aceste dureri.Strainilor nici nu le pasa . Razboiul in sine este o aberatie . Dar multe lucruri sunt cusute cu ata neagra in panza alba , ceea ce inseamna graba in a rezolva o treaba.
Buna ziua!
Suntem o echipa de regizori din Timisoara (DocuMentor) si dorim sa realizam un documentar pe tema masacrului de la Odessa (Dalnic) din octombrie 1941. Dupa cum va puteti da seama, munca de cercetare merge destul de anevoios, daca are cineva informatii despre vreun posibil supravietuitor al acelui masacru, ale vreunui ofiter participant, sau orice persoana care a avut un contact mai mult sau mai putin direct cu acest masacru, v-am ruga sa ne contacteze.
Va multumim!
Date statistice privind Holocaustul din România
şi teritoriile aflate sub control românesc
În 1930, în România Mare trăiau 756.930 de evrei. Ei reprezentau 4,2% din cele optsprezece milioane de locuitori ai ţării. În 1940, în România locuiau ceva mai puţin de 800.000 de evrei, conform directorului general al Institutului Central de Statistică al României. Acest număr, apărut în primele actualizări publicate de institut, se bazează pe rezultatele recensământului din 1930.394 Materialele de arhivă, colectate înainte şi după deschiderea arhivelor din ţările foste comuniste, au fost utilizate pentru a evalua numărul victimelor de origine evreiască, al deportaţilor şi al supravieţuitorilor; aceasta include date din arhivele române, ca şi din arhive sovietice (Chişinău, Odessa, Nicolaev, Moscova-Ossobi). Còpii ale documentelor originale pot fi găsite în arhivele Muzeului Memorial al Holocaustului din Statele Unite şi Yad Vashem din Israel. În afara informaţiei furnizate de aceste documente în ce priveşte soarta evreilor sub conducerea română, ele dezvăluie şi că regimul antonescian monitoriza atent procesul de exterminare.
Numărul evreilor deportaţi
În 1941 au fost deportaţi 147.712 evrei, conform rapoartelor guvernatorilor Bucovinei şi Basarabiei adresate Ministerului Administraţiei Bucovinei, Basarabiei şi Transnistriei (CBBT). Din aceştia, 91.485 erau din Bucovina (incluzând districtele Hotin şi Dorohoi) şi 55. 867 din Basarabia.403
Este posibil ca numărul real să fie mai mare. La 15 decembrie 1941, raportul generalului C.Z. Vasiliu, inspector-general al Jandarmeriei, arăta că 108.002 evrei din Basarabia şi Bucovina au fost deportaţi în trei districte (judeţe) în estul Transnistriei, de-a lungul râului Bug: 47.545 au fost închişi la Tulcin; 30.981 în Balta; şi 29.476 în Golta.404 La 24 decembrie 1941, SSI i-a raportat lui Antonescu că în vestul Transnistriei – la vest de linia de cale ferată Jmerinka-Odessa, mai precis – existau
401 Raportul Direcţiei generale a Poliţiei către Serviciul central de informaţii, 27 august 1941, Arhivele Statului din Bucureşti, Preşedinţia Consiliului de Miniştri, colecţia Cabinet, dosar 71/1941, p.91. Referitor la acest convoi, vezi şi corespondenţa dintre Directia generala şi pretorul armatei în Carp, Cartea Neagră, vol.3, pp.104-106.
402 Carp, Cartea Neagra, vol.3, p.182
403 Rapoarte către Preşedinţia Consiliului de Miniştri, 1942, Arhiva Ministerului de Externe, Problema 33, vol. 22, p.130 (USHMM, RG 25006, rola 11).
404 Raportul lui Vasiliu, 9 decembrie 1941, Arhiva Ministerului de Interne, dosar nr. 18844, vol. 3 (USHMM, RG 25004M, rola 64). Gustav Richter, trimisul lui Eichmann în România, raporta la 17 octombrie, 1941, că Antonescu trimisese 110 000 de evrei din Basarabia şi Bucovina în Transnistria, de-a lungul râului Bug, „în scopul exterminării lor”; Nuremberg Documents, PS-3313, Der Prozes gegen die Hauptkriegverbrecher von dem Internationalen Militärgerichtshof Nürnberg (Procesul marilor criminali de război înaintea tribunalului militar de la Nuremberg), vol. XXXI, Nuremberg: n.p., 1949, pp. 183-184. Germanii au refuzat sa primească evreii de pe partea cealaltă a râului, iar aceşti 108.002 evrei au dispărut, în cele din urmă, din toate documentele şi statisticile despre deportaţi.
56.000 de evrei din Basarabia şi Bucovina şi un număr mic de evrei din alte districte.405 Cele două rapoarte au fost elaborate în acelaşi timp şi se refereau la două zone diferite de deportare. Ele sugerează că, în decembrie 1941, erau cel puţin 164.000 de evrei în Transnistria. La această cifră trebuie adăugaţi 6.737 de evrei deportaţi în timpul anului 1942 – 4.290 din Bucovina,406 231 din Basarabia şi 2.216 din Regat şi din sudul Transilvaniei.407 După această deportare, numai 17.159 evrei au fost lăsaţi în Bucovina (fără a include judeţul Dorohoi), din care 16.794 trăiau în Cernăuţi. Împreună cu evreii din Dorohoi, ei formau o populaţie evreiască de 19.475 de persoane.408 În total, numărul evreilor deportaţi din Basarabia, Bucovina, Dorohoi şi Regat se situa între 154.449 (147.712 plus 6.737) şi 170.737 persoane (164.000 plus 6.737).
Soarta evreilor localnici din Transnistria
Conform recensământului sovietic din 1939, în Transnistria trăiau 331.000 de evrei din care 200.961 locuiau în Odessa.410 Autorităţile române de ocupaţie au găsit între 150.000 şi 200.000 de evrei în Transnistria. Conform surselor române şi sovietice, în jur de 25.000 de evrei au fost împuşcaţi, spânzuraţi sau arşi de vii în Odessa. Doar de la Dalnic, autorităţile sovietice au exhumat 22.000 de cadavre.411 În plus, la acest număr se pot adăuga evreii împuşcaţi pe străzi sau în alte locuri. După părerea prefectului de Golta, Modest Isopescu, aproximativ 10.000 de evrei localnici au fost omorâţi în Golta, la începutul lui noiembrie 1941, înaintea înfiinţării lagărului de la Bogdanovca.412
În ianuarie şi februarie 1942, între 33.000 şi 35.000 de evrei au fost deportaţi cu trenul din Odessa la Berezovca.413 Din aceştia, 28.000 au fost executaţi de SS. Mii de evrei (30.000, probabil) din oraşul Odessa şi din vecinătatea lui au mărşăluit către Bogdanovca la sfârşitul anului 1941.414 32.433 de evrei au fost „evacuaţi din Transnistria”, adică deportaţi la Golta şi, cei mai mulţi, lichidaţi acolo. Conform datelor oferite de documentele germane, mărturiile supravieţuitorilor şi procesele verbale ale proceselor din România, 75.000 de evrei (majoritatea localnici) au fost ucişi la Bogdanovca, Domanovca şi Acmacetca la sfârşitul anului 1941 şi începutul 1942. În septembrie 1942, secretarul general al guvernului transnistrean a recunoscut că 65.000 de evrei localnici „dispăruseră” din districtul Odessa (adică fuseseră omorâţi).415 În plus, potrivit unui raport românesc, 14.500 de evrei localnici au fost forţaţi să traverseze Bugul, unde au fost împuşcaţi de germani.416
Autorităţile sovietice au estimat că 150.038 evrei au fost ucişi în judeţele Golta şi Berezovca417. La 1 noiembrie 1943, Cartierul General al Armatei a 3-a a înregistrat 70.770 evrei trăind în Transnistria, din care 20.029 erau evrei localnici.418 Luând în considerare aceste cifre, se poate stabili că între 150.000 şi 180.000 de evrei localnici au fost ucişi sau au pierit în Transnistria. La sfârşitul ocupaţiei române, în Transnistria rămăseseră numai 20.000 de evrei localnici. Cel puţin 15.000 de evrei din Regat au pierit în Holocaust (în pogromul de la Iaşi şi deportările în Transnistria).
Diverşi cercetători au estimat în mod diferit numărul evreilor români şi ucraineni ucişi sub administraţie românească în timpul Holocaustului. Dinu C. Giurescu numără cel puţin 108.710 evrei români care au murit în Transnistria; dar acest număr nu-i include în rândul victimelor pe evreii ucraineni şi nici pe evreii ucişi pe loc în Basarabia şi Bucovina. Conform lui Dennis Deletant, în Transnistria au pierit între 220.000 şi 270.000 de evrei, în timp ce Radu Ioanid susţine că sub jurisdicţia românească au murit cel puţin 250.000 de evrei. Matatias Carp menţionează că au dispărut 264.900 de evrei români, dar aici nu sunt incluşi evreii ucraineni. Raul Hilberg citează distrugerea a 270.000 de evrei aflaţi sub autoritate românească.
IN TRANSNISTRIA SI UCRAINA OCUPATA DE ARMATA LUI ANTONESCU ,A FOST H O LO C A U S T ,CHIAR DACA N-AU FOST CAMERE DE GAZARE SI CREMATORII.
>> Un evreu se sinucide si ajunge in fata lui Dumnezeu:
>> – Cum ti-ai permis, nu stii ca este interzis sa te sinucizi?
>> – Pai, sa vezi Doamne, am si eu un fiu si cu tot ce am facut pentru el,
>> tot
>> s-a convertit la crestinism…
>> – Da ce, asta este motiv de sinucidere? zice Domnul. Uite, am avut si eu
>> un
>> fiu care a trecut si el la crestinism.
>> – Si ce-ai facut, Doamne?
>> – Ei, ce sa fac? Am facut un nou testament!…..
[…] Sursa […]
Cum a putut disparea un document de atata importanta pentru tara, unul fara de care suntem acuzati si extorcati cu nerusinare astazai?
Unde erau vajnicele SRI-SIE, ce faceau securistii patrioti atunci?
Vegheau cumva ca noi sa nu ne prindem si „privatizarea”, adica jaful intregii avutii nationale, sa mearga uns, nestingherit, inainte ?
Ma tem ca faceau ce fac si acum:
Ii pazesc pe nevolnicii si jefuitorii nostri, de noi. RUSINE VOUA!
Din pacate, proba care a disparut, nu cred ca va mai aparea vreodata.