CD
1.072 aprobate

denitsoc@gmail.com
75.57.36.95

 

 

ABECEDARUL INIȚIATIVEI DE DEZVOLTARE GLOBALĂ AL CHINEI
De prof. Deborah Brautigam

În 1949, fostul președinte al SUA Harry Truman a lansat primul program de ajutor global al SUA, declarând că „toate națiunile ar trebui să lucreze împreună prin intermediul Națiunilor Unite” într-un „efort mondial pentru atingerea păcii, a belșugului și a libertății”.
La cea de-a 76-a Adunare Generală a Națiunilor Unite din 2021, președintele chinez Xi Jinping a cerut comunității globale să se reorienteze din nou asupra dezvoltării durabile, cu propunerea Inițiativei de Dezvoltare Globală a Chinei (GDI).

GDI solicită comunității globale să se „reorienteze” asupra dezvoltării, să se „reangajeze” față de Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale ONU, să „revigoreze” parteneriatele globale și să „reactiveze” cooperarea internațională pentru dezvoltare.
La fel ca inițiativa lui Truman, GDI este vag și pune accent pe lucrul prin intermediul Națiunilor Unite. De asemenea, promite să fie un efort la nivel mondial bazat nu pe amploarea monetară, ci pe cooperare și schimbul de cunoștințe.[1]

GDI nu înlocuiește Inițiativa Belt and Road (BRI) a Chinei. BRI este în esență o rebranding a globalizării Chinei, concentrându-se pe coordonarea politicilor, conectivitatea regională, comerțul, integrarea financiară și legăturile interpersonale ca rute către prosperitatea comună.
Îi lipsește deocamdata un secretariat, buget sau plan de implementare și este finanțat în mare parte din împrumuturi comerciale de la băncile de politică din China.

GDI-ul este de scară mică.
Proiectele sale vor fi coordonate de Agenția de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare din China (CIDCA). Ministerul Afacerilor Externe al Chinei va avea, de asemenea, un rol proeminent, reflectând natura diplomatică a ajutorului Chinei și a cooperării pentru dezvoltare.

Ajutorul extern oficial al Chinei are un buget anual modest de aproximativ 3 miliarde de dolari – dar alte bugete plătesc pentru programe de ajutor precum echipe medicale pentru situatiile de urgentă din lume,sau burse pentru studentii straini.
În 2021, ajutorul total oficial din partea Statelor Unite pentru starinatate a însumat 40 de miliarde de dolari. Nu este de mirare că Tang Ying, oficial înalt CIDCA, a subliniat intenția GDI de a finanța „proiecte mici și inteligente”.

China și-a încadrat rolul și responsabilitatea în GDI ca pe cea a unei țări în curs de dezvoltare care lucrează în solidaritate cu alte țări în curs de dezvoltare(numite si Sudul Global).
GDI este legat de inițiativele anterioare chineze, cum ar fi Fondul de Cooperare Sud-Sud în domeniul climei de 3,1 miliarde de dolari și altul de 1 miliard de dolari angajat atunci când a trecut la Fondul de asistență pentru dezvoltare globală și cooperare Sud-Sud.

GDI reflectă sprijinul și insistența Chinei asupra conceptului de responsabilități comune, dar diferențiate – ideea că toate țările au responsabilități pentru construirea unei lumi mai bune, dar țările mai bogate ar trebui să suporte mai multă povară.
Responsabilitățile comune, dar diferențiate, sunt piatra de temelie a climatului global și a guvernării comerciale. Nu este nerezonabil ca China să sublinieze acest lucru, deoarece venitul său pe cap de locuitor o poziționează undeva între Costa Rica și Thailanda și sub Maldive și Guineea Ecuatorială.[3]

Eforturile chineze de a oferi sprijin în limita posibilităților sale vor juca bine și cu publicul autohton preocupat de sărăcia de acasă.
China a legat strâns GDI de Națiunile Unite – un forum în care calitatea de membru al Beijingului la Consiliul de Securitate îi oferă acestuia respect automat, influență și drept de veto. China nu are aceste calități în alte instituții globale în care țările bogate continuă să fie masiv suprareprezentate, cum ar fi Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional, unde insa nu au loc asemena initiative.

Alinierea GDI la SDG-urile ONU( Sustainable Development Goals) și la Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă permite, de asemenea, Chinei să facă referire la nemulțumirile de lungă durată ale țărilor cu venituri mici cu privire la o economie globală inechitabilă și dezechilibrată.
Deși blândă, retorica Chinei face ecou la o parte din Declarația ONU din 1974 privind o nouă ordine economică internațională, care includea un set de propuneri pentru a pune capăt colonialismului și dependenței economice.[2]

Poziționând GDI ca promovând drepturile omului prin dezvoltare, Beijingul evidențiază o altă diviziune controversată din Războiul Rece. Aproape de îndată ce cerneala a fost uscată la Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, membrii ONU s-au împărțit în tabere opuse, forțând ca drepturile omului care tocmai fuseseră declarate indivizibile să fie împărțite în două convenții juridice obligatorii separate.

Statele Unite au susținut Convenția ONU privind drepturile civile și politice din 1966, ratificând-o în 1992, în timp ce blocul socialist a susținut Convenția din 1966 privind drepturile economice, sociale și culturale, pe care China a ratificat-o în 2001. Niciuna dintre țări nu a ratificat Convenția celeilalte părți.

CÂND ADUNAREA GENERALĂ A ONU A ADOPTAT DECLARAȚIA PRIVIND DREPTUL LA DEZVOLTARE ÎN 1986, STATELE UNITE AU EXPRIMAT SINGURUL VOT NEGATIV.
Această diviziune continuă și astăzi, când Statele Unite, aliații săi din Occident și mulți din cadrul Națiunilor Unite nu au ratificat incă promovarea dreptului la dezvoltare ca drept „primar” al omului.

Limitată în buget, dar nu în retorică, puterea GDI este incă în mare măsură simbolică deocamdată cu apelurile sale de a reforma sistemul economic global hegemonic. Inserțiile sale despre libertățile individuale versus drepturile și responsabilitățile colective în diviziunile globale de lungă durată și extrem de politice indică subtil succesul Chinei de a oferi un standard de viață cetatenilor ei decent fără “democrație” liberală.

La începutul Războiului Rece, Truman a propus un efort mondial pentru pace, belșug și libertate. În loc să alunece într-un nou Război Rece, China și Statele Unite s-ar putea angaja să coopereze cu privire la provocările globale împletite ale schimbărilor climatice, conflictelor, sănătății și sărăciei în moduri mai eficiente.

AVIZ:
Deborah Brautigam este Director al Inițiativei de Cercetare China Africa la Școala de Studii Internaționale Avansate, la Universitatea Johns Hopkins.
Acest articol, republicat cu permisiune pentru prima dată de East Asia Forum, care are sediul Școlii de Politici Publice Crawford din cadrul Colegiului Asiei și Pacificului de la Universitatea Națională Australiană.

NotaTraducatorului:
1. Daca la nivel de CAER schimburile de knowhow-cunostinte se desfăsurau intr-o fluentă firească si tovarasească, in afara CAERULUI erau barierele: Copy Ryght, Trade Mark, Intelectual Property etc. care nu permiteau trensferul de cunostinte, bariere ce sunt inca si mai puternice azi.
Cand inveti omul sa pescuiasca nu mai este necesar să-i faci mereu pomeni monetare si să-l umulesti tinandul in intuneric(in afara cunostintelor).
Atitudinea morală chinezeasca vrea să facă o diferentă intre viziunea occidental a angajamentelor declarative si pocrite occidentale si politica consecventa a Chinei inca din 1966 de a ajuta tarile sarace.
Aceste valori de bază, dragostea agapică si “renul” confucionist, Justiția, dreptul propriu, cunoașterea și integritatea, nu au fost niciodată considerate „teoriile turnului de fildeș”, ci principii directoare actuale ale comportamentului și diplomației chineze, foarte aliniate cu cele mai mari tradiții umaniste creștine din vest(iubesteti aproapele).
2. Va invit sa nu evitati sa cititi in intregime Declaratia, să constatati ca euro-atlanticii au mers mereu pe cartea politica a declaratiilor glorioase si a nu se tine de cuvant, lucru pe care si politicienii nostril il fac acum cu strălucire.
NAȚIUNILE UNITE
A/RES/S-6/3201
Adunare Generală
Distr: general
1 mai 1974
A șasea sesiune specială
Punctul 7 de pe ordinea de zi
Hotărâre adoptată de Adunarea Generală 3201 (S-VI).

DECLARAȚIA PRIVIND STABILIREA UNEI NOI ORDINI ECONOMICE INTERNAȚIONALE

Adunarea Generală
Adoptă următoarea declarație:
Declarația privind stabilirea unei noi ordini economice internaționale
Noi, membrii Națiunilor Unite,
După ce a convocat o sesiune specială a Adunării Generale pentru a studia pentru prima dată problemele materiilor prime și dezvoltării, dedicată examinării celor mai importante probleme economice cu care se confruntă comunitatea mondială,
Ținând cont de spiritul, scopurile și principiile Cartei Națiunilor Unite pentru a promova progresul economic și progresul social al tuturor popoarelor,
Proclamăm solemn hotărârea noastră unită de a lucra urgent pentru stabilirea unei noi ordini economice internaționale bazată pe echitate, egalitate suverană, interdependență, interes comun și cooperare între toate statele, indiferent de sistemele lor economice și sociale, care vor corecta inegalitățile și nedreptățile existente, să permită eliminarea decalajului tot mai mare dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare și să asigure o accelerare constantă a dezvoltării economice și sociale și a păcii și justiției pentru generațiile prezente și viitoare și, în acest scop, să declare:
1. Cea mai mare și mai semnificativă realizare din ultimele decenii a fost independența față de dominația colonială și străină a unui număr mare de popoare și națiuni care le-a permis să devină membri ai comunității popoarelor libere. În ultimele trei decenii s-au înregistrat progrese tehnologice și în toate sferele activităților economice, oferind astfel un potențial solid de îmbunătățire a bunăstării tuturor popoarelor.
Cu toate acestea, vestigiile rămase ale dominației străine și coloniale, ocupației străine, discriminării rasiale, apartheidului și neocolonialismului în toate formele sale continuă să fie printre cele mai mari obstacole în calea emancipării și progresului depline a țărilor în curs de dezvoltare și a tuturor popoarelor implicate. Beneficiile progresului tehnologic nu sunt împărțite în mod echitabil de toți membrii comunității internaționale. Țările în curs de dezvoltare, care constituie 70% din populația lumii, reprezintă doar 30% din venitul mondial. Sa dovedit imposibil de realizat o dezvoltare uniformă și echilibrată a comunității internaționale în cadrul ordinii economice internaționale existente. Diferența dintre țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare continuă să se lărgească într-un sistem care a fost instituit într-o perioadă în care majoritatea țărilor în curs de dezvoltare nici măcar nu existau ca state independente și care perpetuează inegalitatea.

2. Ordinea economică internațională actuală este în conflict direct cu evoluțiile actuale în relațiile politice și economice internaționale. Din 1970, economia mondială a cunoscut o serie de crize grave care au avut repercusiuni grave, în special asupra țărilor în curs de dezvoltare, din cauza vulnerabilității lor în general mai mari la impulsurile economice externe. Lumea în curs de dezvoltare a devenit un factor puternic care își face simțită influența în toate domeniile de activitate internațională. Aceste schimbări ireversibile în relația de forțe în lume necesită participarea activă, deplină și egală a țărilor în curs de dezvoltare la formularea și aplicarea tuturor deciziilor care privesc comunitatea internațională.

3. Toate aceste schimbări au pus în evidență realitatea interdependenței tuturor membrilor comunității mondiale. Evenimentele actuale au adus în centrul atenției conștientizarea că interesele țărilor dezvoltate și cele ale țărilor în curs de dezvoltare nu mai pot fi izolate unele de altele, că există o strânsă interrelație între prosperitatea țărilor dezvoltate și creșterea și dezvoltarea țările în curs de dezvoltare și că prosperitatea comunității internaționale în ansamblu depinde de prosperitatea părților sale constitutive. Cooperarea internațională pentru dezvoltare este scopul comun și datoria comună a tuturor țărilor. Astfel, bunăstarea politică, economică și socială a generațiilor prezente și viitoare depinde mai mult ca niciodată de cooperarea dintre toți membrii comunității internaționale pe baza egalității suverane și de înlăturarea dezechilibrului care există între ei.

4. Noua ordine economică internațională ar trebui să se întemeieze pe respectarea deplină a următoarelor principii:
a. Egalitatea suverană a statelor, autodeterminarea tuturor popoarelor, inadmisibilitatea dobândirii de teritorii prin forță, integritatea teritorială și neamestecul în treburile interne ale altor state;
b. Cea mai largă cooperare a tuturor statelor membre ale comunității internaționale, bazată pe echitate, prin care disparitățile predominante din lume pot fi alungate și prosperitatea asigurată pentru toți;
c. Participarea deplină și efectivă pe bază de egalitate a tuturor țărilor la soluționarea problemelor economice mondiale în interesul comun al tuturor țărilor, ținând cont de necesitatea asigurării dezvoltării accelerate a tuturor țărilor în curs de dezvoltare, acordând totodată o atenție deosebită adoptării a măsurilor speciale în favoarea țărilor cel mai puțin dezvoltate, fără ieșire la mare și insulare în curs de dezvoltare, precum și a acelor țări în curs de dezvoltare cele mai grav afectate de crize economice și calamități naturale, fără a pierde din vedere interesele altor țări în curs de dezvoltare;
d. Dreptul fiecărei țări de a adopta sistemul economic și social pe care îl consideră cel mai potrivit pentru propria sa dezvoltare și de a nu fi supus discriminării de orice fel ca urmare;
e. Suveranitatea permanentă deplină a fiecărui stat asupra resurselor sale naturale și asupra tuturor activităților economice. Pentru salvgardarea acestor resurse, fiecare stat este îndreptățit să exercite controlul efectiv asupra acestora și exploatarea lor cu mijloace adecvate propriei situații, inclusiv dreptul la naționalizare sau transferul dreptului de proprietate către cetățenii săi, acest drept fiind o expresie a deplinei drepturi permanente. suveranitatea statului. Niciun stat nu poate fi supus unei constrângeri economice, politice sau de orice alt tip pentru a împiedica exercitarea liberă și deplină a acestui drept inalienabil;
f. Dreptul tuturor statelor, teritoriilor și popoarelor aflate sub ocupație străină, dominație străină și colonială sau apartheid la restituire și compensare integrală pentru exploatarea și epuizarea și daunele aduse resurselor naturale și tuturor celorlalte resurse ale acelor state, teritorii și popoare;
g. Reglementarea și supravegherea activităților corporațiilor transnaționale prin luarea de măsuri în interesul economiilor naționale ale țărilor în care astfel de corporații transnaționale își desfășoară activitatea pe baza suveranității depline a acelor țări;
h. Dreptul țărilor în curs de dezvoltare și al popoarelor din teritoriile aflate sub dominație colonială și rasială și ocupație străină de a-și realiza eliberarea și de a recâștiga controlul efectiv asupra resurselor lor naturale și activităților economice;
i. Acordarea asistenței către țările în curs de dezvoltare, popoarele și teritoriile aflate sub dominație colonială și străină, ocupație străină, discriminare rasială sau apartheid sau care sunt supuse unor măsuri economice, politice sau de orice alt tip de constrângere pentru a obține de la acestea subordonarea exercitării drepturile lor suverane și de a le asigura avantaje de orice fel și neocolonialismului în toate formele sale și care au stabilit sau se străduiesc să stabilească un control efectiv asupra resurselor lor naturale și activităților economice care au fost sau sunt încă sub control străin;
j. Relație justă și echitabilă între prețurile materiilor prime, mărfurilor primare, mărfurilor manufacturate și semifabricate exportate de țările în curs de dezvoltare și prețurile materiilor prime, mărfurilor primare, produselor manufacturiere, bunurilor de capital și echipamentelor importate de acestea, cu scopul de a asigura îmbunătățirea condițiilor lor de schimb nesatisfăcătoare și expansiunea economiei mondiale;
k. Extinderea asistenței active către țările în curs de dezvoltare de către întreaga comunitate internațională, fără orice condiții politice sau militare;
l. Asigurarea că unul dintre obiectivele principale ale sistemului monetar internațional reformat să fie promovarea dezvoltării țărilor în curs de dezvoltare și fluxul adecvat de resurse reale către acestea;
m. Îmbunătățirea competitivității materialelor naturale care se confruntă cu concurența din partea înlocuitorilor sintetici;
n. Tratament preferențial și nereciproc pentru țările în curs de dezvoltare, acolo unde este posibil, în toate domeniile cooperării economice internaționale, ori de câte ori este posibil;
o. Asigurarea condițiilor favorabile pentru transferul de resurse financiare către țările în curs de dezvoltare.
p. Oferirea accesului țărilor în curs de dezvoltare la realizările științei și tehnologiei moderne și promovarea transferului de tehnologie și a creării de tehnologie autohtonă în beneficiul țărilor în curs de dezvoltare în forme și în conformitate cu procedurile adecvate economiilor lor;
q. Necesitatea ca toate statele să pună capăt risipei resurselor naturale, inclusiv a produselor alimentare;
r. Necesitatea ca țările în curs de dezvoltare să-și concentreze toate resursele pentru cauza dezvoltării;
s. Întărirea, prin acţiuni individuale şi colective, a cooperării reciproce economice, comerciale, financiare şi tehnice între ţările în curs de dezvoltare, în principal pe bază preferenţială;
t. Facilitarea rolului pe care asociațiile de producători îl pot juca în cadrul cooperării internaționale și, în conformitate cu obiectivele acestora, inter alia, asistența la promovarea creșterii susținute a economiei mondiale și accelerarea dezvoltării țărilor în curs de dezvoltare.
5. Adoptarea în unanimitate a Strategiei de dezvoltare internațională pentru cel de-al doilea Deceniu al Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (Rezoluția 2626 (XXV)) a fost un pas important în promovarea cooperării economice internaționale pe o bază justă și echitabilă. Implementarea accelerată a obligațiilor și angajamentelor asumate de comunitatea internațională în cadrul Strategiei, în special cele privind nevoile imperative de dezvoltare ale țărilor în curs de dezvoltare, ar contribui semnificativ la îndeplinirea scopurilor și obiectivelor prezentei declarații.

6. Organizația Națiunilor Unite, ca organizație universală, ar trebui să fie capabilă să se ocupe de problemele cooperării economice internaționale într-o manieră cuprinzătoare și să asigure în mod egal interesele tuturor țărilor. Ea trebuie să aibă un rol și mai mare în stabilirea unei noi ordini economice internaționale. Carta Drepturilor și Îndatoririlor Economice ale Statelor, pentru pregătirea căreia prezenta Declarație va oferi o sursă suplimentară de inspirație, va constitui o contribuție semnificativă în acest sens. Prin urmare, toate statele membre ale Națiunilor Unite sunt chemate să depună eforturi maxime în vederea asigurării punerii în aplicare a prezentei declarații, care este una dintre principalele garanții pentru crearea unor condiții mai bune pentru ca toate popoarele să ajungă la o viață demnă de demnitate umană.

7. Prezenta Declarație privind stabilirea unei noi ordini economice internaționale va fi una dintre cele mai importante baze ale relațiilor economice dintre toate popoarele și toate națiunile.

a 2229-a ședință plenară
1 mai 1974
Sursa: http://www.un-documents.net/s6r3201.htm

3.Trebuie avut in vedere preturile practicate in China, commensurate cu veniturile lor modice la nivel international, dar permit chinezilor sa se situeze ca putere de cumparare in clasa mijlocie, la nivel international.

Sursa: https://asiatimes.com/2022/12/the-abcs-of-chinas-gdi

Traducerea: CD