Inscripții pe o fotografie
Priviți acest profil, care ni se oferă pentru o mică speculație antropologică. Este foarte ușor pe această fotografie să calculăm unghiul facial al acestui veritabil „exponent” al Neamului Românesc. Unghiul facial, cu cât este mai mare, cu atât este mai elocvent ca dovadă de evoluție pe scara umanității. Acest unghi – dacă mi-aduc bine aminte, se calculează trasând două linii imaginare care pornesc una de la locul inferior de inserție a urechii la craniu, iar cealalta de la curbura de sus a nasului, înainte de a se întîlni cu fruntea. Locul de întâlnire al celor două linii este locul în care nasul intersectează buza superioară.
M-am jucat cu acest calcul pe mai multe fotografii care permiteau acest calcul. Fotografii de oameni celebri. Nu toți, firește. La toți cei „studiați” însă, unghiul facial trasat de mine se apropia de unghiul drept, considerat a fi caracteristic pentru „rasa superioară”, a celor super-dotați. La Petre Țuțea te izbește claritatea cu care unghiul facial se dovedește a fi mai mare de 90 de grade, adică un unghi obtuz!…
Mi se adeverește astfel încă o dată că a fost corectă impresia mea, când l-am cunoscut mai bine, că stăteam de vorbă cu omul cel mai dotat, ca om, din câți cunoșteam!
Sper să nu bat câmpii prea departe cu competențele mele în ale antropometriei!
ion coja
Pentru Domnul AT, cu multa stima si simpatie.
De un an de zile, de cand am descoperit frumusetea si puritatea Doctrinei Legionare, sunt din ce in ce mai convins ca salvarea noastra ca natie si popor nu poate fi realizata decat adoptand un comportament in conformitate cu doctrina lui Codreanu. Unii cititori vor spune poate ca ar fi mai bine sa ne comportam ca niste crestini, dar eu va spun cu mana pe inima ca e tot aia! Doctrina Legionara este o doctrina eminamente crestina! Credeti dvs. ca sutele sau poate miile de preoti care s-au inrolat in Miscare nu stiau ce fac? Dimpotriva, prin inrolarea in Miscare au devenit si mai apropiati de Dumnezeu. CIne nu ma crede, sa ia Carticica Sefului de Cuib si sa caute un paragraf care contrazice invatatura bisericii. Eu cred ca nu va gasi!
De multa vreme analizez faptele zilnice citite din presa si de pe internet si le compar cu invatatura legionara si va spun cu toata convingerea ca nu exista fapta buna care sa nu fie conforma cu doctrina de care va vorbesc. E ca si cum cel ce face o fapta buna ar cunoaste si respecta doctrina legionara. Luati cele 6 Legi ale Carticelei, Legea Muncii, Educatiei, Tacerii, Onoarei, Disciplinei si a Ajutorului si veti vedea ca se suprapun aproape perfect pe invatatura Mantuitorului. De asta am si indraznit sa ma gandesc ca Parintele Arsenie ar fi putut avea simpatii legionare.
Pornind deci de la faptul ca ne vor astepta vremuri grele, pe care Parintele le stia (Vor veni vremuri de mucenicie!), voerbind chiar si de ocuparea tarii de catre trei tari vecine, deci lucruri extrem de grave, care ne vor putea distruge ca tara si neam. Avand el, Parintele Arsenie asemenea viziuni apocaliptice, iubind in acelasi timp neamul romanesc, este absolut de inteles ca a vrut sa ne ajute, lasandu-ne noua un mesaj de mare importanta. Eu am descifrat mesajul acesta cam asa ( Reproduc aici capitolul din carte):
După vizita la Drăgănescu, am
rămas cu o nemulţumire care mă râcâia pe suflet ca o gheară de găină.
Descoperisem că Părintele Arsenie îl pictase pe Codreanu pe un perete al
bisericii din comuna Drăgănescu. Putea fi doar o întâmplare? Nu, pentru că
Părintele Arsenie, Om Ales de Dumnezeu, nu făcuse niciodată lucruri lipsite de
un sens adânc. De ce să-l picteze pe Corneliu Codreanu şi apoi să spună că era
Maica Domnului? Se potrivea mai bine să-l picteze în locul lui Isus, într-o Cină
de taină, înconjurat de ucenici devotaţi, că avea de unde alege! Nici de o
Iudă n-ar fi dus lipsă, că trădători au fost destui în jurul Căpitanului,
precum Stelescu sau Vernichescu.
De ce Adormirea Maicii
Domnului în locul Cinei cea de taină? De ce? De ce? Asta era
întrebarea care nu-mi mai dădea pace. Ajunsesem deja acasă, scăpasem de apa viermănoasă de la Bucureşti şi de
căldura înăbuşitoare, care nici noaptea nu se ostoia. Scăpasem şi de micii
vampiri ce sugeau sânge şi pe care-i auzeam zumzăind subţirel pe la urechi, pe
când mă chinuiam să adorm. Lăsând altora fericirea de a trăi în capitală, care
poate aveau pielea mai groasă decât a mea, nădăjduiam că voi scăpa şi de gheara
de găină, dar încă din tren am simţit că o luasem şi pe ea cu mine. Trebuia să
găsesc o explicaţie acestui mister, dacă voiam să-mi regăsesc liniştea.
Într-o zi am citit un articol
despre mai multe profeţii, la care exista un numitor comun:
Triburile de amerindieni Hopi
care trăiesc în sud-vestul Statelor Unite au intrat în atenţia etnologilor
americani încă de la începutul secolului 20, când au început să apară
profeţiile pe care şamanii lor le-au făcut, fiind în legătură cu lumea
nevăzută. Deja s-au împlinit multe din ele, a mai rămas să se mai împlinească
una singură: Omul Alb va construi o casă de locuit în cer şi care va suferi un
groaznic accident. Apoi va veni Marea Purificare, care se va realiza prin foc.
Evdokia Andreevna Novikova,
cunoscută în întreaga Rusie ca maica Nila, a fost o măicuţă cu darul
prorocirii. Harismele date maicii de Domnul pentru evlavia şi credinţa ei,
precum vindecarea bolilor, înţelepciune, vederea-înainte, prorocirea, şi-au
găsit confirmarea în multele mărturii rămase de la cei ce au cunoscut-o. Maica
Nila spunea deseori că Domnul, în marea lui milă, poate amâna prorocirile, din
care cauză unele din ele cărora le-a trecut termenul nu s-au împlinit încă. Dar
ele sunt prinse deja în planul divin şi doar rugăciunea poate să le mai
întârzie. Să te rogi neîncetat şi să te nevoieşti pentru mântuirea oamenilor,
cu gândul la Maica Domnului şi cu inima curată, asta trebuie făcut
pentru a te mântui, spunea maica Nila.
Ea a prevăzut că va veni peste
oameni o foamete cumplită. De asta, spunea ea, fiecare trebuie să cultive
pământul, să nu-l lase pârloagă. Foamea îi va face pe oameni să se omoare
pentru o bucată de pâine. Va fi război, va mai proroci ea iar viaţa nu va mai
avea nicio valoare. Munţi de cadavre vor zace pe pământul pârjolit. Strângeţi
flori de tei şi urzici şi cu ceaiul din aceste plante vă veţi ţine zilele.
Atunci mi-am adus aminte de o
prorocirea a Părintelui Arsenie, de care aflasem de la alţii: „Mă, va veni
o vreme când mulţi dintre cei plecaţi din ţară or vrea să se întoarcă, dar nu
vor mai putea, fiindcă România va fi înconjurată de flăcări. Iar într-o noapte,
spre ziuă, ne vor ocupa trei state vecine. Dar, peste cei care ne vor ocupa va
veni o ploaie de foc”.
Deci, Părintele Arsenie a
prorocit şi el ca şi ceilalţi: război şi flăcări! În zilele următoare gândurile
mi-au frământat mintea şi nu mi-au dat pace. Şi ca de obicei, ceea ce mă
preocupa peste zi, visam noaptea. M-am visat din nou în Gara de Nord unde
ajunsesem cu doar 15 minute înainte de ora plecării, când Învăţătorul mi-a
spus:
— Ilarie, dacă mai vrei să
prindem trenul, lasă-mă pe mine să cumpăr bilet!
Urcat în vagon, l-am mai văzut
cum mi-a făcut semn, cu pumnul strâns la ureche, să-l sun cum ajung acasă.
Apoi, cu o zgâlţâitură, trenul s-a pus în mişcare.
Până la Ploieşti a fost
zăpuşeală. Apoi, spre Câmpina, suprafaţa plană a Câmpiei Române a început să se
încreţească. Pe urmă, creţurile au devenit dealuri, apa Prahovei s-a
transformat tot mai mult într-un pârâu de munte, iar înainte de Sinaia s-a
făcut chiar răcoare în tren. Călătorii, care până atunci dospeau de căldură,
începuseră să zgribulească. Eu însă, înviam din morţi. Când cei mai mulţi au
înţesat partea vagonului dinspre Caraiman ca să vadă Crucea, am ieşit şi eu pe
culoar. Pe geamuri se turteau deja mai multe năsucuri de copii curioşi. Dar
Bucegii, înneguraţi, nu lăsau privirea să pătrundă până la creste. Atunci în
uşa compartimentului vecin a apărut o fetiţă care o trăgea de mână pe mama ei,
care n-ar fi vrut s–o lase pe culoar:
— O să răceşti, Monica, i-a spus
ea, îngrijorată.
— Dar vreau şi eu să văd Crucea!
Atunci, am luat copila în braţe
şi-am ţinut-o în faţa mea, strângând-o la piept ca să nu-i fie frig, ca pe Lia,
altădată. Nu se vedea decât o negură care înconjura vârful Caraimanul, unde
stătea înfiptă de decenii Crucea victorioasă, înaltă de 28 de metri. Comuniştii
au vrut s-o mutileze, să-i taie braţele şi să-i pună-n vârf steaua roşie
biruitoare, dar nu se ştie de ce, n-au reuşit. În jurul muntelui vremuia,
fiindcă se vedeau şi fulgere prin negură. Dar deodată, un freamăt a cuprins
micul trupuşor din braţele mele:
— Uite Crucea!
Ca şi cum Dumnezeu a auzit
rugămintea nerostită a copiilor, printr-o spărtură de nori, s-a zărit pentru
câteva clipe Crucea, ceea ce pe cei mici i-a făcut nespus de fericiţi. Iată cum
Crucea, în mijlocul furtunii şi fulgerelor de foc, şi-a arătat din nou,
maiestoasă, puterea. Ridicarea acestui monument pentru cinstirea eroilor
neamului fusese visul Mariei, regina României. Crucea, Maria, România! Dar
Maria era şi numele Maicii Sfinte a lui Christos, a cărei grădină era România
şi pe care o păzeşte de răufăcători! Şi atunci s-a făcut lumină şi la mine-n
vis! Mesajul Părintelui, ascuns în pictura „Adormirea Maicii Domnului”
devenise clar: Vă veţi putea salva de flăcări şi veţi supravieţui războaielor
dacă veţi face din Doctrina Legionară filozofia voastră de viaţă! Legiunea a
fost singura organizaţie care a fost prigonită de la înfiinţare până azi!
Prigoană după prigoană, jertfă după jertfă, martiri după martiri, oasele
sfinţilor închisorilor albind Râpa Robilor de la Aiud! Şi totuşi, nicio
prigoană n-a învins-o! Acesta este motivul pentru care Antihristul se teme de
reînvierea Mişcării, ea fiind singura stavilă ce ar putea să-i încurce
planurile atunci când se va dezlănţui acea Mare Prigoană, cu chinuri şi
încercări de neînchipuit.
Un comentator de doi bani, care-si spune Richie2011, a avut neobrazarea sa spuna despre Petre Tutea c-ar fi fost criminal. Dupa stil si dupa inteligenta, pare o degeneratura artagoasa, lipsita de cea mai modesta inteligenta, incat nici n-ar merita sa-i raspund. O fac insa, dar nu pentru el, ci pentru cititorii ceilalti ai acestui blog, carora le-am ramas dator. DIn fuga condeiului, findca acest Richie m-a revoltat, am facut cateva afirmatii, pe care nu le-am argumentat asa cum ar fi trebuit. Am afirmat ca Mossadul a fost condus de niste criminali. Am dat o simpla cautare pe Google pe aceasta tema si am vazut ca vuieste internetul cu articole si postari despre Asasinii din Mossad. Am luat la intamplare un articol:
„Mossad-ul este ca gâdele oficial sau ca medicul din Camera Morţii care administrează injecţia letală. Acţiunile voastre sunt toate aprobate de Statul Israel. Când ucideţi, voi nu violaţi legea. Voi executaţi o sentinţă aprobată de primul ministru în exerciţiu.” Meir Amit (Director General al Mossad 1963-1968)
Cartea care face obiectul acestei recenzii poartă titlul „GIDEON’S SPIES – The Secret History of the Mossad” şi a fost publicată de Editura St. Martin’s Griffin din New York. Tradusă în 16 limbi şi prezentată sub forma unui serial la Canalul 4 al televiziunii britanice, cartea este rezultatul unor cercetări minuţioase pe o durată de 3 ani, în care autorului i s-a permis un acces fără precedent la persoane cheie din structurile Mossad. Gordon Thomas este un scriitor britanic cu 53 de cărţi publicate până acum şi vândute în 45 de milioane de exemplare pe tot globul, iar două au fost ecranizate.
Într-un interviu, autorul a mărturisit că nu ar mai scrie o asemenea carte despre spionajul israelian, din cauza ameninţărilor de tot felul primite de la diferite grupuri de interese. Autorul a fost sigur că va fi arestat pe aeroportul din Tel Aviv la plecarea sa din Israel, motiv pentru care a încredinţat manuscrisul unor prieteni pentru scoaterea lui din ţară. Asta explică, poate, de ce despre Mossad nu au fost publicate până acum cărţi de referinţă cum există despre alte servicii de spionaj ale lumii.
Despre spionajul american, CIA, sunt publicate peste 200 de cărţi, iar despre cel britanic, MI5, sunt 51 de cărţi în vânzare. Pe coperta cărţii este tipărită următoarea concluzie: „Aceasta este una dintre puţinele cărţi care a captat adevărata natură a guvernului Israelului şi procesul de gândire al elitei politice israeliene” (Ari Ben-Menashe, consilier al primului ministru Yitzhak Shamir).
„MOSSAD” sunt iniţialele din ebraică ale instituţiei de stat israeliene, create la 2 martie 1951 pentru spionaj etern, instituţie care în traducere se cheamă Institutul pentru Coordonare. Acesta este pus sub jurisdicţia Ministerului de Externe al Israelului şi include în structura personalului său ofiţeri superiori reprezentând celelalte organizaţii ale comunităţii de informaţii ale Israelului: Shin Bet (siguranţa internă), Aman (spionajul militar al aviaţiei şi marinei militare). Funcţiile acestor ofiţeri superiori sunt de informare a Mossad-ului asupra nevoilor specifice ale clientelei sale.
În caz de dezacorduri asupra oricărei cereri formulate Mossad-ului de către clienţii săi, obiectul dezacordului este supus examinării primului ministru. Pentru exemplificare, Ben Gurion, primul ministru la naşterea organizaţiei a dat următoarea clarificare: „Voi veţi da Mossad-ului lista de cumpărături a instituţiei pe care o reprezentaţi, Shin Bet sau Aman. Mossad va merge să obţină marfa cerută de voi. Nu este treaba voastră să ştiţi de unde s-a cumpărat sau ce preţ a plătit Mossad pentru informaţiile cerute de voi” (pag. 39). Tot Ben Gurion a definit în scris ordiul de funcţionare a Mossad-ului: „Mossad va acţiona sub conducerea mea, va lucra conform instrucţiunilor mele şi va raporta direct mie”.
În concluzie, în orice acţiune a Mossad-ului trebuie văzută mâna invizibilă a primului ministru în exerciţiu la acea oră. În acest context autorul aduce detalii inedite despre Benyamin Netanyahu, cel mai tânăr prim-ministru din istoria Israelului. Fiind un om cu experienţă în domeniul spionajului, se aştepta din partea lui să ştie cum funcţiona din interior Mossad-ul, când să asculte, cât de departe se poate merge în acţiuni externe etc.
De la început însă, Benyamin Netanyahu şi-a uimit ofiţerii cu lungă experienţă în spionajul extern, prin amestecul lui în detaliile operaţionale. La început a fost interpretat acest amestec ca fiind un zel exagerat, dar lucrurile au devenit alarmante când nu doar primul ministru Netanyahu, dar şi soţia sa, Sara, dorea să privească în spatele paravanului de protecţie al Mossad-ului. Sara invita în locuinţa ei privată, ofiţeri superiori ai Mossad-ului pentru a răspunde întrebărilor ei, argumentând că ea urmează exemplul lui Hillary Clinton, când era Prima Doamnă şi se interesa despre acţiunile CIA.
Sara Netanyahu a cerut să vadă profilul psihologic al conducătorilor lumii pe care ea şi soţul ei urmau să îi viziteze sau să îi primească în vizite de stat. „A cerut în mod special detalii despre activităţile sexuale ale lui Bill Clinton” (pag. 3). A mai cerut, de asemenea, să vadă dosarele ambasadorilor Israelului ale căror ambasade urmau să le fie gazde în călătoriile lor externe. Amuzaţi de cererile ei, ofiţerii Mossad-ului au replicat soţiei primului ministru că obţinerea unor asemenea informaţii nu intra în atribuţiile lor de serviciu.
Mossad-ul face SUA părtaşă la Holocaust
Detalii şi mai neaşteptate sunt aduse de această carte în privinţa primului ministru Yitzhak Shamir, sub a cărui conducere a explodat scandalul Jonathan Pollard, ofiţer al marinei militare americane, prins spionând pentru Israel. Acest prim-ministru avea o teorie, potrivit căreia SUA erau în parte responsabile pentru Holocaustul evreilor din timpul războiului. El era convins că preşedintele Franklin Roosevelt ar fi trebuit să cadă la învoială cu Hitler pentru înlocuirea Angliei cu Germania în Orientul Apropiat. Ca răsplată, Hitler ar fi permis evreilor germani să emigreze în Palestina şi Holocaustul nu ar mai fi avut loc vreodată.
Oricât de neverosimilă este această teorie, ea a înveninat vederile lui Shamir privind America până aproape de ură. El a ordonat Mossad-ului „ca gest de bunăvoinţă”, să trimită în URSS o parte din cele 500.000 de pagini secrete furate de Jonathan Pollard din SUA. Shamir spera că acest gest va ameliora relaţiile Israelului cu URSS. Documentele furate cuprindeau informaţiile la zi ale americanilor privind apărarea spaţiului aerian sovietic precum şi evaluările anuale ale CIA ale întregii capabilităţi de război a URSS, fotografii din satelit, interceptări de comunicaţii şi rapoarte ale agenţilor CIA din interiorul URSS.
Când Nahum Admoni, directorul general al Mossad-ului, a avertizat pe Shamir că transmiterea acelor rapoarte va permite în mod sigur sovieticilor să captureze pe spionii americani din URSS, primul ministru Shamir a ridicat cu indiferenţă din umeri (pag. 193). Acelaşi prim-ministru apare în carte implicat în asasinarea lui Robert Maxwell, proprietarul ziarelor „Daily Mirror“ din Londra şi „Maariv“ din Tel Aviv.
În decursul anilor, Maxwell devenise un agent de influenţă major al Israelului în Occident. Pe yahtul său, şeful Mossad-ului, Nahum Admoni l-a întâlnit în secret pe Vladimir Kriucikov, şeful KGB, în anul 1990, înaintea loviturii de stat contra lui Gorbaciov. Kriucikov venise în numele conspiratorilor de la Moscova să propună Israelului următoarele: Mossad va uza de influenţa sa în SUA şi Europa pentru recunoaşterea noului guvern ce se va instala după debarcarea lui Gorbaciov. La schimb, Kriucikov promitea Israelului libera emigrare a evreilor sovietici.
Un an mai târziu, la 30 septembrie 1991, când Kriucikov se afla în închisoare pentru eşecul complotului, Robert Maxwell ameninţa Mossad-ul că va dezvălui lumii secretul întrevederii lui Kriucikov cu Admoni de pe yahtul său, dacă nu i se returnează milioanele de dolari furate împreună din fondul de pensii al jurnaliştilor de la ziarul „Maariv“ din Tel Aviv. Urmare acestui şantaj, Robert Maxwell este ucis.
Cartea explică succesul constant al Mossad-ului în culegerea de informaţii la scară mondială prin inventarea SAYANIM-ului de către Meir Amit, directorul Mossadului între 1963 şi 1968. În traducere din ebraică, Sayamin înseamnă „ajutor voluntar de la evrei”. Fiecare SAYAN a fost şi este un exemplu al coeziunii istorice a comunităţii evreilor din lume. Indiferent de jurământul de credinţă al evreului faţă de ţara în care se află, „ÎN ULTIMĂ INSTANŢĂ UN EVREU VA ADMITE EXISTENŢA UNEI LOIALITĂŢI MAI MARI: CEA MISTICĂ FAŢĂ DE ISRAEL ŞI A NEVOII DE A AJUTA ISRAELUL CONTRA DUŞMANILOR SĂI”. Sayanim a îndeplinit multe funcţii: un sayan care lucrează la o firmă de închiriat automobile, va furniza unui ofiţer Mossad un vehicul fără actele legale necesare închirierii (actul de identitate, permisul de conducere, cartea de credit etc.).
Un sayan de la un hotel va oferi cazare fără actele de rigoare. Un bancher sayan va descuia uşa băncii în afara orelor de program şi va furniza banii necesari. Un medic sayan va acorda ajutor medical, tratând o rană de glonţ, fără informarea poliţiei. Sayanii nu primesc bani, decât pentru acoperirea cheltuielilor generate de serviciile lor, restul efortului lor este strict voluntar şi gratuit. Ei colectează date tehnice şi tot felul de informaţii „la vedere”: un zvon aflat la o petrecere selectă, o ştire de la radioul local, un paragraf dintr-un ziar, o poveste cu tâlc la o cină din „lumea bună”. Sayanii oferă gratuit şi voluntar piste noi de investigaţie pentru Mossad. În anul 1998 erau 4.000 de persoane sayan în Anglia şi aproape 16.000 în SUA.
Vaticanul, cel mai mare adversar al Mossad-ului
Un sayan care lucra ca mic funcţionar la un bogătaş creştin din Roma, face o copie în anul 1979 de pe un document primit de la Vatican de stăpânul lui. Era o propunere a Papei Ioan Paul al II-lea către O.N.U. de transformare a Ierusalimului în oraş internaţional, patrolat de căştile albastre ale trupelor O.N.U. şi în care Vaticanul urma să aibă răspunderea tuturor lăcaşelor de cult creştin. În câteva ore, acest document ajunge pe biroul lui Menachem Begin, primul ministru al Israelului, unde provoacă consternare. Conducătorii Israelului se temeau cel mai mult de acţiunile Vaticanului, după cum declara primul ministru Golda Meir: „Sunt fascinată de structura marxistă a papalităţii. În primul rând este puterea ei financiară care e aproape fără precedent. Apoi, papalitatea acţionează fără partide politice sau sindicate. Întregul aparat este organizat pentru control.
Curia Romană controlează episcopii, episcopii controlează clerul, clerul controlează pe laici. Cu multitudinea lor de secretariate, comisii şi structuri, papalitatea este un sistem croit special pentru spionaj şi informare” (pag. 213). Israelienii sunt permanent cu ochii pe Vatican pentru că ştiu că au un adversar de temut, cu peste 500 de ani de experienţă informativă. În plus, Vaticanul este ostil Israelului şi un prieten declarat al palestinienilor. De aici, eforturile constante din partea Israelului de a găsi cu Vaticanul un modus vivendi.
Preşedintele Ronald Reagan a stabilit cu Papa Ioan Paul al II-lea un acord fără precedent în istoria SUA, în baza căruia Papei va fi complet informat în toate aspectele politicii americane pe plan militar, politic şi economic. Concret, în fiecare vineri la orele 20, şeful rezidenţei CIA din Italia aducea Papei ultimele secrete obţinute de SUA de la reţeaua de sateliţi şi de la alte dispozitive de ascultare electronică sau de la agenţii CIA din lume. Niciodată în cei 500 de ani de istorie diplomatică, nu a fost mai implicat Vaticanul în acţiuni internaţionale ca în timpul Papei Ioan Paul al II-lea.
La 13 mai 1981, Papa era să fie ucis pentru activismul său, prin atentatul comis de turcul Mehmet Ali Agca. Mossad-ul a aflat din acţiuni proprii cine a ordonat turcului Agca să comită atentatul la viaţa Papei şi a comunicat Vaticanului rezultatul investigaţiei sale. Atentatul a fost pregătit în detaliu la Teheran, cu aprobarea şi sprijinul ayatolahului Ruhollah Khomeini, care vedea în asasinarea papei prima salvă în războiul contra Occidentului şi a valorilor sale, pe care Khomeini le considera aprobate de cea mai mare biserică creştină a lumii. Drept justificare erau citate la Teheran cuvintele Papei la o întrevedere de la Roma: „Ceea ce învaţă pe oameni Coranul este agresiune. Ceea ce învăţăm noi pe oameni este pacea.
Desigur, natura umană distorsionează orice mesaj trimis de religie. Dar în pofida faptului că oamenii pot apuca pe căi greşite din cauza viciilor şi a obiceiurilor rele, creştinătatea aspiră la pace şi iubire. Islamul este o religie care atacă. Dacă se începe prin propovăduirea agresiunii la întreaga comunitate, se va sfârşi prin cultivarea elementelor negative în fiecare om. Se ştie unde duce asta: asemenea oameni ne vor asalta violent” (pag. 238). Papa a reacţionat prompt la aflarea veştii şi a surprins întreaga lume prin vizita sa inopinată la închisoarea din Roma, unde era încarcerat Agca.
Turcul a confirmat că totul a pornit de la Teheran. Asta a influenţat atitudinea Papei faţă de Islam şi faţă de Israel. În mod frecvent, Papa va prezice în cercul lui intim de la Vatican că noul conflict al lumii nu va fi dintre Est şi Vest, adică dintre SUA şi Rusia, ci între Islamul fundamentalist şi creştinătate (pag. 242). În decembrie 1993 Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut statul Israel şi a stabilit relaţii diplomatice cu acesta.
Asasinarea lui Yizhak Rabin, un mister
Un capitol surprinzător al acestei cărţi este cel privind asasinarea în Israel a primului ministru Yizhak Rabin de către Yogal Amir. Un renumit jurnalist, Barry Chamish, a strâns şi a publicat pe Internet toate rapoartele medicale şi balistice, precum şi depoziţiile făcute la tribunal de cei care îl păzeau pe Rabin, de medicii, care au încercat să îi salveze viaţa şi interviurile luate israelienilor din comunitatea de informaţii.
Concluziile sunt şocante: „Teoria unui asasin, acceptată de Comisia de Anchetă a guvernului este falsă şi are scopul acoperirii unui atentat regizat, cu acordul primului ministru, atentat proiectat să eşueze, dar să refacă popularitatea în scădere a lui Rabin cu electoratul Israelului. Yogal Amir a acceptat faţă de stăpânii săi din comunitatea de informaţii să joace rolul de puşcaş unic. Amir a fost echipat cu gloanţe oarbe şi a tras un singur foc, nu trei cum se credea.
Yizhak Rabin nu avea sânge pe el, a mers fără sprijin pe picioarele lui la automobilul care îl aştepta. În timpul cursei stranii spre spital, Rabin a fost împuşcat de două ori cu gloanţe adevărate, care au fost trase din pistolul propriului său bodyguard, Yoram Rubin. Arma sa a dispărut la spital şi nu a mai fost găsită vreodată. Rubin se va sinucide ulterior” (pag. 133). Independent de ancheta lui Barry Chamish, există depoziţii sub stare de jurământ care susţin acuzaţia lui Chamish că „ce s-a întâmplat acolo este profund ascuns şi conspiratorial”. La proces, Yogal Amir a declarat: „Dacă vă spun adevărul, întregul sistem se va prăbuşi. Cunosc destul pentru a distruge această ţară” (pag. 134).
Mossad-ul ştia cine a omorât-o pe prinţesa Diana
Cele mai fascinante pagini ale cărţii de faţă rămân totuşi cele privind moartea prinţesei Diana. Mossad-ul recrutase în serviciul Israelului, cu câteva zile înaintea decesului Dianei, pe Henri Paul, şeful agenţilor de pază şi supraveghere informativă de la Hotelul Ritz din Paris, care va duce cu el în mormânt atât pe Diana, cât şi pe fiul proprietarului hotelului Ritz. Este o lungă listă a indiciilor unei conspiraţii contra Dianei şi autorul le înşiră pe toate în mod metodic şi fără menajamente.
Menţionez un singur indiciu edificator. Un fost ofiţer britanic din spionajului extern, MI6, pe nume Tomlinson, refugiat în Elveţia, a pus pe Internet numele reale a 12 colegi de la MI6 a căror misiune era uciderea Dianei, fapt care a provocat un imens scandal în Anglia.
Guvernul britanic a emis un mandat de arestare pe numele lui Tomlinson şi a retras în Anglia pe cei 12 ofiţeri din misiunile lor externe.
În încheiere, amintesc şi alte subiecte incendiare abordate de autor în această carte: precum faptul că Vaticanul şi Mafia italiană au strâns 200 de milioane de dolari pentru sindicatul polonez SOLIDARNOST, bani furaţi de Mossad pentru finanţarea operaţiunilor lor „negre”; Mossad-ul avea în anul 1998 o echipă de ofiţeri asasini de 48 de persoane dintre care şase erau femei – media lor de vârstă avea 25 de ani şi erau în perfectă condiţie fizică (pag. 123); Israelul este a patra putere nucleară a lumii, cu un arsenal de 200 de bombe atomice.
Iata si link:ul: http://www.timpul.md/articol/istoria-secreta-a-mossad-ului-crime-cu-acoperire-legala-14084.html
Sper ca Richie o sa-si vada de acum incolo de treburile lui si n-o sa ma vina pe aici cu strategii de gradinita, de tipul „Hotul striga hotii”.
Acest articol este extrem de interesant pentru mine. Aveam de gand sa scriu oricum un comentariu despre organizarea Miscarii Legionare iar acest articol imi da si mai multa apa la moara!
A avut Parintele Arsenie simpatii legionare?
In ultima mea carte
Parintele Arsenie si Corneliu Zelea Codreanu sunt personaje principale. Acestia
fiind si personalitati reale, nu mi-am putut permite sa fabulez pe seama lor.
N-ai voie sa creezi o imagine falsa unor astfel de oameni! De asta m-am
documentat cat am putut mai bine asupra celor doi. Si cred ca am reusit totodata
sa-mi formez si un portret psihologic al lor, astfel incat sa-mi dau seama daca
o anumita fapta sau actiune sunt in armonie cu felul lor de a fi. In acest fel
am reusit, sper, sa evit capcanele, dezinformarile si minciunile care s-au
spus, mai ales despre Capitan.
Chiar de la inceput m-a surprins profunda asemanare dintre
cei doi. Amandoi crestini convinsi, personalitati puternice si cu carisma. Totodata
pescari de oameni si iubiti de popor. Apoi, duhovnici si dascali totodata,
iubitori ca putini altii de neam si de tara. Fiind asemanarea atat de mare,
m-am intrebat, fireste, daca Parintele Arsenie, cel inzestrat de Maica Sfanta a
lui Hristos cu daruri mari pentru sfintenia sa, printre care si
vederea-inainte, n-a fost si el fascinat de personalitatea Capitanului si de
doctrina legionara. Ar fi fost pentru mine o confirmare cu mare greutate, care
mi-ar fi dovedit ca prin admiratia mea pentru Legiune si dragoste pentru
Capitan, nu ma aflu intr-o fundatura.
Se stie ca Parintele Arsenie a spovedit niste luptatori din
munti, care au fost in majoritatea cazurilor legionari. Pentru aceasta fapta, Parintele
Arsenie Boca va fi arestat inca odata. El insa a trimis luptatorilor din munti
si alimente, deci implicarea lui in sustinerea acestei lupte contra
comunismului n-a fost intamplatoare. Apoi, din marturiile ramase despre el, am
tras concluzia ca Parintele a fost un anticomunist convins. Cuvintele „scapate“
unor oameni, intreaga lui atitudine, dovedesc cu prisosinta aceasta. El stia ce
se va intampla in viitorul apropiat, sfatuind pe unii dintre cei care-l vizitau
ce sa faca ca sa nu aiba necazuri cu securistii care-l urmareau pe el zi si
noapte. Nu era deci firesc sa cred ca Parintele Arsenie avea puterea de a „vedea“
si viitorul indepartat? Si ca un mare iubitor de neam, nu ar fi fost normal ca
sa lase mesaje ascunse pentru viitorime? Nu spunea chiar el ca dupa ce va trece
dincolo, va ajuta neamul romanesc cu mult mai mult decat a facut-o in viata? Am
pornit deci cu mare incredere pe acest drum in cercetarile mele.
Fiindca in lucrarile scrise ramase de la el nu puteau fi ascunse
mesaje secrete, m-am orientat spre picturile lui. Daca a lasat un mesaj, atunci
numai prin pictura putea s-o faca! Am pornit sa-i studiez picturile cu lupa, marind
pe monitorul calculatorului toate fotografiile pe care le-am putut descarca din
internet. Una din picturi, numita „Adormirea Maicii Domnului“ ( aveti grija, ca
exista doua picturi diferite ale Parintelui, dar care poarta acelasi nume!)
mi-a atras in mod special atentia, prin faptul ca in partea de sus erau pictate
5 urme de gloante. Ce rost puteau juca gloantele in aceasta pictura? Fiindca una
din metodele mele de documentare pentru romanul „De la inima spre cer“ a fost
si studiul fotografiilor, privind portretele celor care o privegheau pe „Maica
Domnului“ de pe catafalc, am avut o tresarire. Oare chipul acela, ultimul din
dreapta-spate, nu este al eroului Legiunii, Ionel Mota?
Langa el, am descoperit-o pe sotia Capitanului, Elena Codreanu,
cu fetita lor Catalina in brate. Si cum, atunci cand spui „Mota“, iti vine in
minte pe loc numele „Marin“, l-am cautat si pe Vasile in jurul lui Ionel Mota,
pe care l-am gasit, desigur, in partea cealalta a doamnei Elena. Mi-am
indreptat atunci atentia spre catafalc. Privirea mi-a cazut mai intai pe
mainile „Maicutei“, care erau prinse in catuse, sau poate legate cu o franghie.
Iar la gat, o dunga rosie sugera urma de franghie, cu care zbirii lui Carol al
II-lea l-au strangulat pe Capitan, impreuna cu alti 13 legionari. Iar Maciuta
cea Buna purta pe sub lintoliu o zeghe de puscarias ca la Aiud! (se vede la
maneci!) Deci, pe catafalc nu se afla Maica lui Isus, a carei gradina este
Romania, ci insusi Capitanul!
Ca analogia sa fie si mai clara, Parintele Arsenie i-a pus
Capitanului pe umeri doua stelute, care amintesc de gradele militare. Langa
catafalc, spre stanga, l-am zarit si pe generalul Cantacuzino, scuturand o
cadelnita. Cine cunoaste imprejurarile in care a fost ucis Capitanul, va
intelege rostul acelor cinci urme de gloante din partea de sus a picturii. Doar
damigenele cu acid sulfuric mai lipseau!
Dar de ce l-a pictat Parintele Arsenie tocmai pe Capitan?
Cum a putut un om sfant ca el, sa puna in locul Maicii Domnului un „criminal“,
un „ticalos“, un „om fara Dumnezeu“, „ o Iuda“? Pai tocmai de asta l-a pus, ca sa ne spuna ca
Corneliu Zelea Codreanu a fost un mare roman, un bun crestin, iubitor de tara,
care a introdus in Legiune reguli crestine, precum ajutorarea aproapelui,
cinstea desavarsita, iubirea de adevar, modestia, jertfa de sine. Tot ce stim
si auzim noi „oficial“ despre Legiune sunt minciuni sfruntate si dezinformari
grosolane. Miscarea Legionara a fost o miscare pura si luminoasa, cu o
organizare care i-a facut si pe nemti invidiosi. Se spune ca au fost
antisemiti. La un milion de oameni, cati avea Legiunea la apogeu, ar fi putut
sa fie si cativa din astia. Dar guvernul legionar, condus de Horia Sima, n-a
exterminat nici un evreu, cat a fost la putere! De pe 6 septembrie 1940, pana
la rebeliunea lui Antonescu, din 21 ianuarie 1941, n-a fost omorat nici un
evreu! Cum se poate sa fii la putere, sa fii antisemit, si sa nu-ti folosesti
puterea contra acelora pe care-i urasti? Iata o intrebare, la care cei ce-i
acuza pe legionari de antisemitism n-au raspus si nici nu vor putea sa raspunda
vreodata. Mai bine sa-i intrebam daca-si mai aduc aminte cine le-a infiintat
teatrul evreisc Baraseum, o premiera mondiala: a facut-o Radu Gyr, care se
ocupa de directia teatrelor in ministerul culturii legionar. In plus, Legiunea
n-a fost condamnata de Tribunalui de la Nuerenberg, asa cum au fost condamnate
toate miscarile nationaliste din Europa, dupa cel de-al doilea razboi mondial.
In carte dezbat atent si cu argumente toata diversiunea asta
mondiala pornita impotriva Legiunii. Iar mesajul Parintelui Arsenie catre
romani nu se limiteaza doar a ne asigura ca Miscarea Legionara n-a fost o miscare
criminala iar Capitanul a fost un mare erou al neamului. Mesajul lui este mult
mai profund, cu bataie lunga in viitor! Am descoperit si cauza pentru care
Legiunea este atat de urata de dusmanii ei, care sunt si ai poporului roman,
dar poate problemele astea le voi dezbate intr-o postare viitoare. Acum, fiindca
ieri a fost ziua Mortilor, ascultati si dvs. o melodie legionara, plina de
antisemitism si care mai face si apologia terorismului:
https://www.youtube.com/watch?v=1kZgL2NnlcI
Felicitari d-lui Calin Kasper pentru ingenioasa investigatie asupra compozitiei „Adormirii…”!
Daca nu as fi dispus decat de text, as fi ramas destul de sceptic, afirmatiile mi s-ar fi parut exagerate sau, in orice caz, subiective. Dar paralela dintre imaginile pictate si fotografii inlatura orice indoiala.
Inca o data, felicitari!
Prietene AT, iti multumesc pentru gandurile bune. Nu c-as astepta laude, dar postarea dumitale m-a intarit in convigerea mea ca tot ce am scris nu numai in postare, dar mai ales in roman, nu este o inchipuire. Exista un fenomen pe care specialistii il numesc autosugestie. Cum Dumnezeu sa te convingi singur, ca nu te-ai autosugestionat? N-ai cum, esti intr-un cerc vicios. Eu privesc portretele lui Mota si MARIN, vad ca amandoi au o privire usor asimetrica, la amandoi, se pare, ca le „fugea” ochiul drept. La Marin se vede cel mai bine. Ei, mie mi se pare ca in pictura Parintelui pana si acest amanunt este redat cu claritate. Ei, intrebarea ce mi-am pus-o a fost: oare nu cumva numai eu vad asa, fiindca imi cade mie bine ca sa-mi justifice teoria? Or sa fie destui care or sa zica ca nu seamana! Fiindca Parintele Arsenie nu putea sa faca picturi fotografice. Dar eu, studiindu-le psihologia acestor eroi ai cartii mele, mi se pare ca figurile din tabloul respectiv au acelasi aer, au ceva atat de comun, incat nu pot sa nu convinga. Mai ales portretul lui Mota este de o asemanare izbitoare! (Asa il vad eu!). Dar, chiar daca ar fi la mine o autosugestie puternica, argumentele logice sunt totusi imbatabile: Zeghea, gloantele…si inca ceva, ceea ce in roman am scris, dar in postare nu! In tablou apare Arhanghelul Mihail, cu sabia lui de foc, care taie mainile unui trepadus. E cu totul in afara cadrului normal, ca sa pui pe unul, chiar Arhanghel, sa taie mainile cuiva la priveghiul Maicii Sfinte! Se stie ce rol urias a jucat Arhanghelul Mihail in Legiune. Iar cel caruia i se taie ambele maini, mie mi se pare c-ar semana cu…Iorga!
http://ro.orthodoxwiki.org/Icoanele_Maicii_Domnului
http://commons.orthodoxwiki.org/images/d/da/It_is_truly_meet.JPG
Felicitari pentru aceasta interpretare, domnule Kasper. Totusi, prezenta stelelor pe umerii Fecioarei Maria este obisnuita in icoane, face parte din traditia iconografica ortodoxa, dupa cum puteti citi in linkurile de mai sus.
Stimate domnule Calin Kasper,
Revin pentru ca sunt inca sub impresia celor dezvaluite de dv in legatura cu „Adormirea…” pictata de Parintele Arsenie.
Va rog sa nu mi-o luati in nume de rau. Comentariile le fac cu cea mai curata buna-credinta (am si studii de teologie, nu vorbesc deci ca un observator neavizat).
Va sugerez astfel, de dragul adevarului, sa renuntati, in „talcuirea” codului picturii, la explicatia pe care o dati stelelor de pe umerii Prea Curatei Fecioare. Ele nu semnifica grade militare (in uniforma clasica romaneasca gradele erau marcate prin „trese”; „stelele”, de sorginte sovietica, au fost introduse de comunisti, iar acestea ii erau Parintelui Arsenie ostile si in nici un caz nu le-ar fi introdus intr-o compozitie de o asemenea altitudine spirituala). Cele trei stele de pe fruntea si umerii Prea Curatei Fecioare sunt traditionale in arta sacra bizantina, ele apar in toate icoanele cu Sfanta Fecioara si semnifica virginitatea eterna a Maicii Domnului, inainte de nastere, in timpul nasterii si dupa nastere.
In schimb, va atrag atentia asupra unui element extrem de eclatant si care se inscrie perfect in tiparul decriptarii dv: Arhanghelul Mihail, aflat in josul picturii. El nu apartine izvodului traditional, nu apare in icoanele cu Adormirea Maicii Domnului. E clar ca a fost introdus aici intentionat, tocmai pentru a da intregii compozitii intelesul pe care dv l-ati intuit si explicat.
Stimate Domnule AT,
Va multumesc pentru toate interventiile si ma bucur ca veniti cu idei proprii. Chiar daca unele din argumentele mele sunt gresite din punctul dvs de vedere, este clar ca in aceasta pictura sunt mai multe „inadvertente” care ne pot da de gandit. Eu asa am vazut lucrurile, sunt impresii subiective, dar asa le-a pus in carte si nu mai am cum sa le schimb, si daca as vrea! Am sa pregatesc un nou comentariu, in care am sa va spun si de ce Parintele Arsenie a inlocuit-o pe Maica Sfanta cu Capitanul. Am inteles ca dvs. aveti alta parere, v-o respect, dar Printele n-a inlocuit-o de fapt pe Maica Precista cu Capitanul, ci l-a pictat de la inceput pe el! El a numit doar tabloul asa, ca sa tina mesajul secret pana cand ii va veni sorocul. Ceea ce ne spune Parintele Arsenie prin aceasta pictura este extrem de important, cu mult mai important decat a-si exprima niste simpatii legionare! Am sa va rog sa urmariti acest comentariu ce va apare chiar azi, ca sa-mi spuneti daca sunt convingator, sau bat campii. Nu exclud sa fie si asa!
Stimate domnule Calin Casper,
In continuarea paralelei fotografie-portret pictat: eu vad in fata Arhenghelului Mihail chipul Capitanului. Ma insel?
Stimate domnule Calin Kasper, va rog sa ma scuzati ca, de graba, v-am scris numele gresit. Imi cer scuze!
Stimate domnule Calin Kasper,
in continuarea interventiilor anterioare.
(cu eceeasi puternica impresie creata de descoperirea dv, dar si cu precautia de a nu ne indeparta de adevar).
„Deci, pe catafalc nu se afla Maica lui Isus, a carei gradina este
Romania, ci insusi Capitanul!”
Cred ca gresiti. Parintele Arsenie, ca teolog, ca preot, nu ar inlocui (sau identifica) niciodata pe Maica Domnului cu Capitanul si nici cu nimeni altcineva. Maica Domnului e unica, „mai cinstita decat serafimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii”. Este adevarat ca aici Parintele Arsenie ii atribuie niste caracteristici aparte: Maica Domnului poarta catuse si zeghe, are urma strangularii, deci isi impropriaza suferintele martirilor nostri, asa cum, in Isaia, Mantuitorul isi ia asupra-Si toate pacatele si toate suferintele noastre. Stiti ca tot parintele Arsenie in pictura bisericii din Draganescu Il infatiseaza pe Pruncul Iisus in zeghe, Dumnezeu intemnitat.
Mai degraba cred ca il regasim pe Capitan zugravit in imaginea Arhanghelului Mihail (iata ca ne apropiem de Soborul sau, inca o dovada ca nimic nu e intamplator).
Mi s-a parut interesant, tot asa, ca, in mod neconventional, Arhangghelul parca ar purta stigmatele Mantuitorului: se vad ranile in fluierele picioarelor si in palma stanga (s-ar putea si in dreapta, dar acolo se confunda cu manerul sabiei de foc). Asta ar putea sa spuna, daca intradevar Parintele Arsenie il infatiseza pe Capitan, ca acesta urmeaza intru totul chemarea Mantuitorului, pana la jertfirea de sine.
Erata:
„mai cinstită decât Heruvimii, şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii,”
Ah, Coja…stergi comentariile care nu-ti plac. Pe langa faptul ca comiti frauda in articolele pe care le scrii, si ii numesti pe evrei „jidani”, mai si practici cenzura. E de asteptat, doar ai fost format de comunismul care a furat tot, si de Tutea cel care a fost unul din cei mai nemernici si jegosi legionari si criminali.
Richie, jidanii sunt jidani iar evreii sunt evrei. Si nemtii va spun tot jidani (Jude) exista si un cuvant universal Judaism, asa ca nu stiu de ce consideri tu ca jidan e un cuvant peiorativ. Jidan a fost la inceputuri un cuvant onorabil, asa cum a fost si cuvantul tigan. Dar daca prin comportamentul acestor natii cuvantul jidan si tigan au capatat conotatii de care accestor doua neamuri le este rusine, nu e vina noastra! Eu zic ca e mai corect fata de Dumnezeu sa-si schimbe comportamentul, nu sa interzica cuvantul! Mie mi-e teama ca, dupa cele ce se intampla in Orientul Apropiat, o sa cereti in curand sa nu va mai spunem nici evrei!
Referitor la Marele Petre Tutea, spui ca a fost criminal. Ne poti da un nume de om (poate sa fie si de jidan sau de evreu, la alegere) care a fost omorat de Petre Tutea? Am citit de curand despre Mossad si am vazut cu stupoare ca unii din cei care au condus Mossad-ul, au fost recrutati dintre acei agenti care s-au remarcat prin activitatea lor, activitate din care n-au lipsit nici crimele! Era unul care, la pensie, aduna fiare vechi si cu un aparat de sudura, creea un fel de reprezentari din fier. Ei, acesta avea obiceiul sa-si stranguleze adversarii cu o sfoara. El a fost ales sa conduca Mossadul! Esti asa de bun sa-i scrii aici numele, ca eu nu-l mai tin minte? Deci, iata un comportament de jidan: sa faci pe un om nevinovat, victima a comunismului (tot o inveintie iudaica) criminal, in timp ce intr-una din cele mai importante institutii din Israel, sa ai in fruntea ei un criminal dovedit! As vrea sa vad ca ai curajul sa raspunzi concret la acest comentariu, Adica, „Sa nu fii jidan fricos, sa nu te caci in pantaloni”. Nu te speria, nu sunt cuvintele mele, le gasesti in „Jurnalul Fericirii” de Steihardt. Aceste cuvinte sunt spuse de Oscar, catre fiul lui Nicolae, autorul Jurnalului! Dar Oscar era un om si jumatate, caruia nu-i era rusine de cuvantul jidan!
Kasper: termenul de „criminal” nu se refera neaparat la omucidere, ci la ideea de a fi un mare pericol social. Mai citeste DEX-ul inainte, pentru ca dumneata pari a avea serioase carente si deficiente in materie. Doi la mana: eu pe dumneata nu te-am insultat personal, asa cum ai facut-o mai sus – ceea ce denota un grad avansat de nesimtire din partea dumitale. Asa ca de acum incolo, nu voi mai intretine intrebarile si comentariile de stil prostovan si mitocan pe care le faceti. Sunteti o insulta la adresa inteligentei oricare persoane decente.
Guest, vad ca o intorci englezeste! „Criminal nu inseamna omucidere, ci ideea de a fi un mare pricol social”. Fie si cum spui! Dar tu, afara de afirmatii, n-ai adus nici o dovada ca Petre Tutea ar fi fost un mare pericol social. Faci doar afirmatii gratuite. Pe mine nici nu ma poti insulta personal, prietene! Dar m-ai insultat indirect, ca roman si ne-ai insultat pe toti romanii, acuzand pe un om demn de toata stima, ca ar fi fost un ticalos. Apoi, l-ai insultat pe Domnul Profesor Ion Coja, adresandu-te dansului intr-un mod nepermis. Nu stiu pe ce bloguri ti-ai facut pana acum veacul, dar aici avem reguli stricte de adresare si obiceiul de a ne sustine afirmatiile cu argumente. Pana acum cam esti corigent la toate materiile. Sa vedem cum vei evolua in continuare.
Coja: mi se pare o prostie si o imbecilitate sa se stabileasca corelatii intre trasaturi antropometrice si calitati sau defecte umane. Nazismul a demonstrat acest fapt. Antropometria are alte scopuri, si folosirea ei in scopul in care il descrii dumneata mai sus, este o perversiune a unei stiinte.
Richie, eu te inteleg ca nu-ti place nazismul. Sa stii ca nici mie nu-mi place. Si cred ca nici unui om normal. Dar eu am citit odata, sper ca-i retin numele bine, despre un italian, Lambroso sau asa ceva, mare criminalist, care a scris o carte despre conformatiile craniilor de criminali. Avea acolo si foarte multe fotografii, ca sa-si justifice teoria. Intre fizic si psihic, intre corp si suflet, exista o legatura profunda. Unul il influenteaza pe celalalt. Este deci logic ca mentalul de criminal sa transforme fizicul unui om. Eu cred ca un bun psiholog are sanse sa vada acele trasturi de criminal. Eu am urmarit evolutia unui criminal roman, Gavrila Marinescu, care in 10 ani a decazut, devenind de nerecunoscut. Dintr-un bun ostas plin de curaj, vioi, energic, a devenit un grasan imbatranit inainte de vreme, gusat, cu trei straturi de grasime la ceafa si cu o privire opaca, de boulean sadea. Zici ca antropometria are alte scopuri. Fi bun si spune-ne si noua care sunt acelea? Nu arunca cu vorbe, ca apoi sa-ti pui coada pe spinare.
Dupa comentariile tale de astazi, vad ca si tu, ca si precedentii, pusi pe aici sa incurce itele, nu va ridicati la nivelul cerut ca sa faceti fata pe acest blog. De asta o sa dispari si tu de pe aici, ca si ceilalti ca tine, numitii Marius, Ion Antonescu, etc. Nu va fi nevoie sa te cenzureze domnul Coja. O s-o faca ai tai, cand vor vedea prestatia jalnica pe care o ai. Sau, sa fie una si aceeasi persoana, care dupa ce se face de bafta, isi schimba ID-ul? Dupa nivelul intelectual dovedit, este foarte probabil.
Credeti ca puteti sa-i dati pe astia jos ? Sau credeti ca astia servesc cauza poporului roman ? http://deconspirareafrancmasoneriei.wordpress.com/francmasoneria-in-romania/