Prof. Constantin Barbu: Un cuvânt despre România milenară a Europei

Prof. Constantin Barbu: Un cuvânt despre România milenară a Europei
DE PROF. CONSTANTIN BARBU / OPINII / Publicat: Miercuri, 06 septembrie 2023, 08:04 / Actualizat: Miercuri, 06 septembrie 2023, 08:15 / 1 comentarii
Prof. Constantin Barbu: Un cuvânt despre România milenară a Europei
ARTICOLE RELAȚIONATE
Prof. Constantin Barbu: Pe Mitropolitul Marcus al Tomisului îl cunosc papii și împărații Prof. Constantin Barbu: Pe Mitropolitul Marcus al Tomisului îl cunosc papii și împărații
ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!

ascultă articolul

Viața papilor și a împăraților este la fel de spectaculoasă și plină de enigme precum viața poeților și a artiștilor, când sunt geniali toți. Aminteam într-un articol, că Regalianus, stră-strănepot al lui Decebal însuși, s-a declarat împărat la Carnuntum, cândva, în Austria, în anul 260. Alăturarea imaginară de Mitropolitul Marcus al Tomisului, participant la vestitul Sinod de la Niceea, din anul 325, este una cu putere simbolică. Pentru cine este dispus să devină un iubitor al istoriei României.

Într-un manuscris eminescian (ms 2257), sunt extrase cuvintele speciale despre Regalianus din Scriptores Historiae Augustae și tot în acest manuscris Eminescu are note istorice cu extrase și bibliografie despre străluciri străromâne din primele secole ale celui dintâi mileniu.

Am publicat în Monumenta Romaniae Historica, apărute prin grija Arhiepiscopului Teodosie, urmașul Sfântului Andrei și al Mitropolitului Marcus al Tomisului, manuscrisele Pal. lat. 899 și Pal. lat. 920 aflate în Biblioteca Apostolică a Vaticanului. Ele sunt urmele scripturale pentru Regalianus, împăratul de origine dacă al Imperiului Roman, declarat împărat la Carnuntum, în Austria. Cercetând bogatele și genialele arhive ale Austriei am găsit la Viena și Codexul Vindob. 2147 în care se află înscris numele lui Marcus, Mitropolit al Tomisului, participant la Sinodul de la Niceea din anul 325. Și, de asemenea, o scrisoare a lui Dionysius Exiguus către Petronius. Codicele vienez 2147 l-am publicat deja în colecția Monumenta Romaniae Historica, în volumul 268. La o filă, 16, se află numele Mitropolitului Marcus.

În celebrul Cod. Vindob. 361 (secolul XII) în lista mitropoliților participanți la Sinodul de la Niceea se află numele Mitropolitului Marcus, el reprezentând Dacia, așa cum vedem în superbul manuscris de la Viena.

La Sinodul de la Constantinopol, din anul 381, îl găsim ca participant de seamă peGerontius tomenensis, reprezentând „Provincia Scithia”, Gerontius fiind înalt ierarh al Tomisului. Iată fila 10 din Cod. Vindob. 361.

Cele două file despre Regalianus, primul împărat al Romei de origine dacă, strănepot al lui Decebal însuși se publică din manuscrisul Bibliotecii Apostolice a Vaticanului, Pal. lat.899 (f. 164-165), secolul IX.

Ceea ce este foarte grăitor: Eminescu își notează (MS 2257 f. 342r) cuvintele esențiale din Scriptores Historiae Augustae despre Regalianus: gentis Daciae, Decibali ipsius ut fertur. De știut că în poemul Rugăciunea unui Dac, Eminescu rememorează sfârșitul tragic al strănepotului lui Decebal. Eminescu avea datele istorice dintr-o carte a lui Duruy, aflată în biblioteca sa.

Regalianus a fost proclamat împărat, în anii lui Gallienus, când dacii și sarmații din Panonia l-au ales împărat și el a înălțat-o în rangul de augusta pe soția sa Sulpicia Dryantilla. Chiar numele său făcea trimitere la rangul de rege, așa cum citim în Triginta Tyranni din Historiae Augustae. Tot aici se află scrisoarea lui Claudius către Regalianus. Regalianus a bătut monedă cu chipul său și al împărătesei (descendentă dintr-un senator roman), în monetăria Carnontum din Panonia (azi Austria). În cartea lui Acherman, A descriptive catalogue of rare and unedited roman coins (London, vol. 2 p. 80) sunt descrise mai multe monezi cu chipul lui Regalianus. Ele se află în cabinetul imperial de la Viena și numele strănepotului lui Decebal este însoțit de titlul de Augustus, precedat de Imperator:

REGALIANUS.

[Regalianus was a Dacian, and general of the army of Gallienus in Illyria, in the year of Rome 1014. He defeated the legions who had proclaimed Ingenuus, and was in his turn saluted emperor by the army of Moesia ; but he died, as is supposed, by the hands of those who had raised him to the empire].

Style : – IMP. C. P. REGALIANVS. AVG.

Silver – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – R8

The coins of this usurper, if really antique, are of the first rarity; beside the types described below, there is another quoted by Mionnet. It is in the cabinet of Vienna, and appears to have been struck on a coin of Caracalla. The obverse bears the legend, . . . . c. p. c. reqalianvtori. with the radiated head of Regalianus ; on the reverse, con. antoninvs. piv A woman standing, and the remains of the laureated head of Caracalla. The coin originally bore on the obverse, antoninvs. pivs. avo. brit.—and on the reverse, marti. PACATORI.

SILVER.

1.

IMP. C. P. REGALIANVS. AVG. Radiated head of Regalianus.—

Rev. LIBERALITAS. AVGG. Liberality, standing, holding a

purse and the hasta, transversely. ( Cabinet of Vienna).

2.

ORIENS. AVG. The Sun standing, with his attributes.

Regalianus (258-268) este extrem de important pentru istoria strămoșilor noștri, fiindcă:

a. este primul împărat dac al Romei, strănepot al lui Decebal însuși;

b. este împărat în Panonia (astăzi Austria), peste poporul său dac (ceea ce ne arată întinderea teritoriului dacilor, buna supraviețuire după anul 106);

c. retragerea lui Aurelian, în anul 274, din Oltenia, este doar un eveniment parțial (negrăitor pentru destinul poporului dac).

*

Academia de Științe din Viena i-a dedicat un excepțional volum de studii istorice: Regalianus und Dryantilla. Dokumentation. Münzen, Texte, Epigraphisches. Böhlau, Graz-Wien-Köln 1970.

Iordanes este celebrul got romanizat (trăitor în Moesia la mijlocul secolului al VI-lea). El a scris două cărți: Romana și De origine actibusques Getarum.

Am publicat De origine actibusques Getarum în facsimil color inedit, executat după originalul aflat în Biblioteca Apostolică a Vaticanului, Pal. lat. 920. Lucrarea este importantă pentru datele istorice privitoare la nume vestite din istoria strămoșilor noștri: Burebista, Diurpaneus, Scorilo.

Manuscrisul Pal. lat. 920 este executat în Abația imperială de la Lorsch, în prima parte a secolului al IX-lea.

Regalianus (Regilianus)

Historia Augusta, Pal. lat. 920, folio 164-165

Eminescu, ms. 2257, fila 432 r

Eminescu MS 2262, f. 116v-117v

Rugăciunea unui dac

Rugăciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,

Nici sâmburul luminii de viață dătător,

Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,

Căci unul erau toate și totul era una;

Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată

Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,

Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:

Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii

Și din noian de ape puteri au dat scânteii,

El zeilor dă suflet și lumii fericire,

El este-al omenimei izvor de mântuire:

Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i,

El este moartea morții și învierea vieții!

Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei,

Și inima-mi umplut-au cu farmecele milei,

În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers

Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers,

Și tot pe lângă-acestea cerșesc înc-un adaos:

Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă,

Să binecuvânteze pe cel ce mă împilă,

S-asculte orice gură, ce-ar vrea ca să mă râdă,

Puteri să puie-n brațul ce-ar sta să mă ucidă,

Ș-acela între oameni devină cel întâi

Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.

Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,

Pân’ ce-oi simți că ochiu-mi de lacrime e sec,

Că-n orice om din lume un dușman mi se naște,

C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaște,

Că chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o,

Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o –

Când ura cea mai crudă mi s-a părea amor…

Poate-oi uita durerea-mi și voi putea să mor.

Străin și făr’ de lege de voi muri – atunce

Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce,

Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,

Ce-o să asmuțe câinii, ca inima-mi s-o rumpă,

Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față,

Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc

Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.

Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec,

Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec,

Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă

Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă!

Ca să recapitulăm, în foarte puține cuvinte, putem spune cu siguranță că istoria străromânilor și a românilor, ca a tuturor marilor popoare ale Europei, este fără întrerupere și multimilenară. Noi am existat în Europa când nu exista încă nici Europa. În anul 325, la Niceea, s-a fondal simbolic Europa. Dacă politicienii de la Bruxelles ar ști mai multă carte ar ști că Europa este mult mai mare decât cred ei. Ar fi bine ca europarlamentarii români și dirigenții capabili de la București să organizeze un mare simpozion simbolic în Parlamentul European, la 1 decembrie 2023. Cu acest frumos prilej am putea inaugura o Bibliotecă a Europenilor în care România să aducă un corpus de 100 de volume cu documente esențiale despre istoria sa multimilenară în Europa.

Academia Tomitana și Arhiepiscopia Tomisului sunt pregătite să facă, viitoarei Biblioteci a Europenilor (din Parlamentul European), acest dar de 100 de volume esențiale din Monumenta Romaniae Historica.

Vom trăi și vom vedea.