Șelaru Constantin-Ștefan
7 aprobate

.
Domnule profesor, părerea mea că puhoiul de lume care a dat hăvală ca să asiste la procesiunea plimbării lui MIhai nu prea poate reprezenta un argument doveditor al voinței naționale pentru reinstaurarea monarhiei. Imi aduc aminte cu perfectă claritate când. prin 1964 când a murit Dej, puhoiul era cel puțin la fel, ba chiar, privitorii se călcau în picioare pentru a-l admira pe năsălie iar numărul celor care se smiorcăiau nu era deloc redus iar lacrimile lor nu prea erau de fațadă pentru că o făceau chiar și prin locuri retrase unde nu prea erau văzuți de alții context în care, pe fond, bocelile alea în nici un caz nu au reprezentat o dovadă a consolidării comunismului! Mai bine am fi atenți la ”dragostea la prima vedere” a prințului Charles care, cu cămila lui cu tot s-au îngrăgostit lulea de plaiurile românești și în special de păduri din care a și cumpărat destule. Oare vom alege între Dudă și Cămilă?!