Preliminarii la întâlnirea dintre Biden și Xi Jinpeng

CD

Razboiul SUA cu China este o sperietura sa terorizeze lumea. China nu are nici un interes sa-si distruga cel mai bun client, unde vinde cca. 60% di exportul sau si in general, nici ca traditie milenara si nici ca tendinta mai recenta nu are asemenea ganduri. SUA nici nu indrazneste, toate analizele de joc strategic facute in ultima perioada au aratat ca SUA pierde in cazul unui razboi.

Interesant articolul, este chiar enigmatic si plin de suspense datorita ignorantei autorului care scrie despre ce nu cunoaste.
„Acordul Taiwanului” – acordul Taiwanului este recunoasterea SUA si a majoritatii tarilor occidentale ca de fapt Taiwanul este o provincie a Chinei contnentale, asa cum si autorul pomeneste pe parcursul articolului, insa la un mod care te lasa sa intelegi ca Chinezii fac un abuz tratand Taiwanul ca pe o provincie a lor.
Sa fim intelesi, Taiwanul este o provincie rebela si nu este recunoscuta ca stat in sine , din acest motiv SUA si multe alte tari nu au ambasade la Taipei City si nici Taiwanul ambasadori in alte tari.
Trump a pornit razboiul diplomatic cu China si a primit-o pe prim ministra guvernului Taiwanez cu protocol de prim ministru de tara suverana, insa era o provocare de clovn, atat il putea duce capul pe Trump.
SUA trebuie sa actioneze in concordanta cu acordul semnat cu China in 1979 prin care recunoaste Taiwanul ca o provincie a Chinei continentale si chinezii au cerut americanilor sa-si onoreze acordul si sa lase prostiile deoparte ca nu duc la nimic bun.
Mai mult China a transimis un mesaj americanilor prin aceste raiduri av iatice exact cand reprezentantii celor 2 tari s-au intalnit la Zurich. Astfel ca americanii sa priceapa ca trebuie sa-si respecte accordurile si ca nu mai pot impune „Pax Americana” oricui.
Mai jos va ofer spre lectura si republicare un articol lamuritor.

*
BIDEN SI XI JINPING URMEAZA SA SE INTALNEASCA
de CD

Miercuri 6 octombrie consilierul pentru securitate națională al SUA, Jake Sullivan a purtat discuții de șase ore cu membrul Biroului Politic Chinez Yang Jiechi, in Zurich, mitingul a fost apreciat de ambele administratii ca: „constructiv și propice pentru consolidarea înțelegerii reciproce.”

Acum este evident ca urmeaza, cat de curand, o intalnire Joe Biden – Xi Jinping, care sa dea o orientare navigabila corabiei greoaie si parazitata de speculanti, ce stau agatati de corabie in apele tulburi pe care ei le iubesc si vantul puternic iscat de tendinta Chineza. Tendinta, orientarea Chinei nu este asa cum o descrie presa occidentala in mod rauvoitor, de a conduce ea Lumea, ci este o tendinta de a iesi de sub dominatia regulilor dure si inechitabile impuse de Pax Americana si de a se merge pe concepte verificate si apreciate de majoritarea tarilor in relatiile si tranzactarile internationale, respectiv pe principiile cooperarii, colaborarii cu avantaj win-win/reciproc, a ajutorului si a neamestecului in treburile interne.
Acest vant de libertate atat de larg raspandit si care creaza atatea ecouri pozitive nu este ceea ce isi doreste capitalismul hiperimperialist in peisajul sau cand nevigheaza cu puterea militara afisata in varful catargului cu multa trufie.

Desi lucrurile par aranjatae de aceasta intalnira de la Zurich sa mearga uns si fara probleme, totusi americanii desi sunt renumiti sa ceara sa se joace cu toate cartile pe masa(expresie tipic americana), totusi ei vin intotdeauna cu cel putin o carte in maneca. O carte ce ar putea fi o conditie, care daca ar fi pusa de la inceput pe masa, ar face ca China sa nu mai ia loc la masa tratatiivelor.

China priveste ca nerealista solutia unei cooperari selective si interferenta in afacerile ei interne. Pe de alta parte s-a stabilit ca marea intalnire porneste de la premiza ca nici o parte nu poate cere celeilate sa reduca viteza si nivelul dezvoltarii economice si stiintifice.
Desi presa occidentala in ultima perioada nu mai este atat de conflictuala si subliniaza in orice ocazie posibila ca Washingtonul nu vrea un “nou Razboi Rece”, China si-a facut clara pozitia sa ca nu va accepta pretentiile SUA de a vorbi”dintr-o poziție de forță”.

Administratia Biden da toate asigurarile ca vrea sa previna ca competitia pe plan economic sa escaleze intr-o confruntare. Si ca un semn de buna relationare a ridicat starea de arest la domiciliu a directoarei de la Huawei, Heng Wanzhou.
Pe de alta parte americanii raman ca lupul cu naravul si au pornit o noua alianta saxona, militara in zona, AUKUS, in vederea “intaririi” pozitiei lor in aceste negocieri. Americanii raman usor previzibili in manevrele lor si de aceea vulnerabili si usor de cotracarat, asa cum s-a si intamplat de altfel prin primirea ca membru plin a Iranului in Organizatia de Cooperare de la Shanghai, alt grup militar in aceiasi zona geografica.

Organul de presa central chinez, Xinhua, a susținut că discuțiile de 6 ore au avut loc într-o „manieră sinceră, iar cei doi diplomați au avut un schimb de opinii cuprinzător și aprofundat cu privire la relațiile bilaterale, precum și la chestiunile internaționale și regionale de interes comun. Yang și Sullivan au convenit să ia măsuri, urmând spiritul convorbirii telefonice dintre șefii de stat chinezi și americani din 10 septembrie, să consolideze comunicarea strategică, să gestioneze în mod corespunzător diferențele, să evite confruntarea și conflictele, să caute beneficii reciproce și rezultate reciproce și să câștige rezultate și să lucreze împreună pentru a aduce relațiile China-SUA înapoi pe calea cea bună a dezvoltării solide și constante.”

Interpretarea data de presa americana a discuțiilor de la Zurich este nu tocmai defensivă, ca sa satisfaca publicul intern probabil, totusi consemneaza declaratiile făcute recent de președintele american Joe Biden că partea americană nu are intenția de a limita dezvoltarea Chinei.

Cel mai important comunicat facut de reprezentanta pentru comerț a SUA, Katherine Tai, că SUA vor purta „conversații sincere” cu China privind comerțul în viitorul apropiat. Discuțiile vor include faza unui acord comercial, dar Tai a spus că acestea nu sunt destinate să „inflameze tensiunile comerciale cu China.”
Interesant este că Tai a vorbit și despre „un proces țintit de excludere tarifară” pentru scutirile de la tarifele vamale impuse mărfurilor chinezești în valoare de 370 de miliarde de dolari pe an de către fosta administrație Trump.

„Războiul tarifar” al lui Trump s-a dovedit a fi contraproductiv și a afectat consumatorii și producătorii americani. SUA nu au putut găsi alternative pentru produsele chinezești și nici nu au putut forța lanțurile industriale să se mute din China. Privind în perspectivă, tarifele nu vor face decât să slăbească eforturile administrației Biden de a combate inflația.
Tai a anuntat că nu este intenția administrației Biden de a căuta o decuplare economică de China și, în schimb, va lucra pentru o „recuplare” care va aduce mai multe beneficii întreprinderilor americane, inclusiv un acces mai mare la piața uriașă a Chinei.

Fără îndoială, există contradicții profunde în aceasta relație, care nu vor dispărea prin organizarea unei reuniuni la nivel înalt. Ceea ce speră insa Biden să realizeze în acest stadiu, este un obiectiv mai puțin ambițios, doar de stabilizare a relațiilor și de inversare, dacă este posibil, a spiralei descendente periculoase din ultima vreme. Asta înseamnă crearea unui loc de manevră diplomatică.

Desigur, aceasta implică adoptarea de către SUA a unei noi abordări pragmatice, menită să evite escaladarea gratuită a tensiunilor.
China nu poate fi învinuită pentru eșecul Washingtonului de a se adapta la ascensiunea sa. Concentrarea excesivă asupra lărgirii NATO începând cu anii 1990, suprasolicitarea costisitoare a războaielor din Orientul Mijlociu din ultimele două decenii și toate acestea, în timp ce, eșecul îngrozitor de a aborda problemele interne iminente, inclusiv infrastructura în descompunere și educația publică șovăielnică etc . – China nu poate fi învinuită pentru niciuna dintre acestea.

Cu toate acestea, opinia că China este principalul concurent al SUA și chiar adversarul a devenit larg răspândită și înrădăcinată în America. Când vine vorba de China, un fel de consens bipartizan solid alaturi de cel anti-rus în Congres poate sa nu-l impedice pe Biden, dar intervenția nedorită a Congresului nu poate fi exclusă.
Ecourile presei occidentale preluate de presa romaneasca a creat si la noi aceasta atitudine sinofoba si rusofoba care nu este in primul rand justa si nici productiva.

Partea bună este că aliații europeni ai SUA vor susține angajamentul lui Biden față de China. Multe guverne ale UE recunosc, de asemenea, rivalitatea sistemică inerentă relației cu Beijingul, dar majoritatea europenilor nu văd China ca pe o amenințare la adresa modului lor de viață și doar o foarte minusculă parte a opiniei publice crede probabil că China ar conduce lumea.
Ar fi bine daca si Romania ar impartasi acest punct de vedere European si ar inceta propaganda sinofoba si s-ar reangaja in relatii economice sanatoase, reciproc avantajoase cu partea chineza

Evident, nu este un lucru ușor de realizat sa potrivesti panzele corabiei aproape inamolite de speculantii profitori, ce nu au curajul sa se arate pe punte și manevra necesită nu numai mâini puternice dar și o precizie de gândire si o coordonare perfectă, de tipul celei care nu există inca între Washington și Beijing.