Lumini și umbre privind evenimentele din Decembrie 1989
May 31 at 1:13 AM
PrintRaw message

Pot Logaru To: Marian Ilie
Materialul este, se pare, un fragment di Raportul comisiei parlamentare insarcinate cu studierea evenimentelor din decembrie 1989. Interersant, fara indliala…

—– Forwarded Message —–
From: Ilarion
Sent: Friday, May 29, 2020, 01:15:07 PM GMT+3
Subject: Fw: Lumini și umbre privind evenimentele din Decembrie 1989

…nu am reusit sa gasesc sursa…
CIE prin Nota nr. 00263/22 noiembrie 1989 în care se menționa faptul că șefii de stat și de guvern ai țărilor membre ale CEE au decis, în contextul pozițiilor concertate ale SUA și URSS cu privire la România, ,,intensificarea acțiunilor vizând crearea unor tensiuni interne destabilizatoare, prin folosirea unor stări de nemulțumire și incitări în mediul minorității maghiare, considerându-se că în acest fel România ar putea fi determinată să nu mai obstrucționeze procesele ce au loc în Est”[
———————-
Generalul de brigadă (r) Vasile Mălureanu, unul dintre foștii lideri ai Direcției a I-a Informații Interne din cadrul DSS-ului, va mărturisi cu privire la neliniștea și îngrijorarea ce domnea în sânul aparatului de securitate al României socialiste: ,,Când am mai aflat și că trupele maghiare făceau, la mijlocul lunii decembrie 1989, manevre de-a lungul graniței cu România, temerile la adresa integrității teritoriale[54] a țării nu ni se păreau deloc exagerate. Acestea aveau să fie potențate de faptul că materializarea dispoziției lui Nicolae Ceaușescu de a trece Comandamentul Trupelor de Grăniceri tocmai în acea perioadă, începând cu 14 decembrie 1989, de la Ministerul Apărării Naționale la Ministerul de Interne, a des­ta­bilizat sistemul de protecție a frontierei de stat, deoarece, datorită evoluției eve­nimentelor, transferul nu a putut fi realizat adecvat. Ca urmare, Trupele de Gră­ni­ceri nu au avut în acele zile o comandă clară, iar logistica era total precară. La multe subunități de pe granița de Vest fuseseră retrase mijloacele de luptă și de transport ale Armatei și nu se primise în schimb dotarea necesară de la Ministerul de Interne. Pichetelor de grăniceri le rămăseseră în dotare numai armament ușor cu maxim 60 de cartușe de om și se vedeau în fața unui inamic ce se prefigura, dotat cu tancuri și transportoare blindate, care executa acțiuni de intimidare în fiecare noapte, cu efecte serioase asupra moralului grănicerilor români, mai ales că nu aveau legături funcționale cu restul trupelo
———————-
ambasadorul României de la Paris, Petre Gigea, pe 11 decembrie 1989, că François Mitterand și Mihail S. Gorbaciov au decis, la Kiev (6 decembrie 1989), că „este nevoie de noi mecanisme pentru a servi con­­s­trucția Case Comune Europene”[56]. În timpul discuțiilor dintre François Mitterrand și Mihail S. Gorbaciov s-a abordat rolul SUA în noua dinamică a relațiilor internaționale avându-se în vedere „participarea Statelor Unite ale Americii – ca un element necesar și de anvergură – la noua etapă a construcției europene”[57]. Cel mai fierbinte subiect al momentului, reunificarea Germaniei, a fost abordat de către cei doi lideri politici „într-o manieră detaliată”[58]. Mihail S. Gorbaciov și-a exprimat, cu această ocazie, preocuparea pentru „viitorul continentului «nostru», care se pro­nunță tot mai activ în favoarea a ceea ce se poate numi noua mentalitate, noua gândire politică pentru dezvoltarea cooperării pe multiple planuri, pentru întărirea păcii pe continent, pentru dezarmare”[59].
———————-
general (r) Niculae Spiroiu declara, cu ocazia desfășurării mesei rotunde intitulată Revoluția din Decembrie 1989 – certitudini și controverse[60], cu referire la informațiile de care dispuneau cadrele MApN privind evoluțiile politico-strategice din Răsăritul Europei, următoarele: ,,Domnule amiral Dinu, vă amintiți, în ultimele zile ale lui noiembrie 1989, cred că era între 25 și 30 noiembrie, în orice caz, după Congresul al XIV-lea, într-o bună dimineață, generalul Gușă, cu aprobarea ministrului, a făcut un lucru care pe noi ne-a uimit; ne-am trezit, de la nivel de locțiitori șefi de Direcție în sus, convocați toți la ora 7 dimineața în sala de la Marele Stat-Major. Ați apărut dumneavoastră și generalul Gușă la prezidiu. Mie atât să-mi spuneți: dacă e adevărat sau nu ce spun eu. Gușă ne-a spus așa: «Tovarăși generali și ofițeri, în țările din jurul nostru, deci în țările din zona Blocului estic, se întâmplă evenimente politice, sociale, despre care eu am considerat că e bine să vă informăm direct, nu din ce citiți prelucrat în ziare, de ăia de la Consiliul Politic, să vă informăm direct cu ce se întâmplă». Și v-a dat cuvântul dumneavoastră. Și ați luat țările pe rând: Ungaria, Bulgaria, Polonia, ce s-a întâmplat, ce mișcări, cum s-a schimbat, ce-a zis Parlamentul, pluripartidismul etc. La un moment dat, după vreo jumătate de oră, a apărut generalul Ilie Ceaușescu, din spatele scenei, se intra prin scenă, așa, din culise. S-a așezat la vreo 3-4 scaune de Gușă – dumneavoastră erați la pupitru – și se tot foia pe scaun, își tot freca mâinile, se vedea că ceva nu-i convine. Ce e cu distanța aia dintre el și Gușă, vroia să arate că nu e de acord cu Gușă. Dumneavoastră ați continuat, s-a terminat, noi voiam să punem întrebări. Gușă a zis: «Nicio întrebare! Ceea ce vă promit este că în continuare o să vă mai adunăm să vă ținem la curent direct cu situația acestor țări, pentru că într-o anumitǎ situație de crizǎ, dumneavoastră, care sunteți în corpul de comandǎ, trebuie sǎ fiți informați și sǎ acționați în cunoștințǎ de cauzǎ». Și a plecat”[61].
———————-
Șeful DIA din decembrie 1989, viceamiralul (r) Ștefan Dinu, consemnează în memoriile sale că generalul-locotenent Georgio Iovici, șeful Serviciului de Informații al Armatei Federale Iugoslave, a comunicat colonelului Manea Dumitru, atașatul militar al României la Belgrad, în octombrie 1989, o sumă de informații privind cele ce aveau să se întâmple în decembrie 1989 în România. Șeful Serviciului de Informații Militare al Iugoslaviei considera pe baza informațiilor obținute, ca urmare a unei călătorii la Moscova, Budapesta și Sofia, că ,,în România urmau să aibă loc unele acțiuni destabilizatoare”[62]. Conducerea de partid și de stat a României socialiste avea să fie informată, de către MApN și DIA, că ,,vor fi organizate, mai întâi, pătrunderea unor grupuri de indivizi pregătiți special care, sub acoperirea de turiști, veniți la neamuri sau prieteni, la momentul potrivit vor provoca tulburări și panică în rândul populației, îndemnând la revoltă și nesu­pu­nere față de autoritățile românești”[63].
———————-
telegrama nr. D.10-015201 din 29 noiembrie 1989, ora 14.30, conducerea MApN și a DIA erau informate de faptul că ,,actualele manifestări și demonstrații antisocialiste din Cehoslovacia au fost inițiate și provocate și de către minoritatea maghiară din Cehoslovacia”[64]. Factorii de decizie din MApN și DIA erau informați că ,,în fruntea acestor demonstrații antisocialiste s-au aflat îndeosebi intelectualitatea și studenții cehoslovaci de origine ungară, care printre altele cer crearea unei provincii autonome ungare în Cehoslovacia (zona Bratislava, Nitra, Banska-Bystrica, iar la sud frontiera cu Ungaria)”[65], iar ,,acțiunile și demonstrațiile minorității ungare din Cehoslovacia sunt susținute propagandistic și material de către Ungaria și de către unele țări occi­­dentale
———————-
Ungaria pregătește un amplu plan pentru inițierea și provocarea de demonstrații ale minorității maghiare din țara noastră (România – n. n.) în unele localități din Transilvania și chiar la București”[67], astfel încât ,,pentru declanșarea acestor demonstrații antisocialiste și antinaționale în România, în scopul destabilizării situației politice interne și realizării pretențiilor ungare, Ungaria susține propagandistic și material, inclusiv acțiuni de spionaj și cu ajutorul altor țări”[68]. Liderii de la Budapesta sperau să fie atrase și alte minorități naționale din România socialistă, la aceste manifestații, chiar și cetățeni români.
———————-
comportamentul autorităților de partid și de stat maghiare, în cursul anilor 1988 – 1989, în relația cu statul român, colonelul (r) Ioan Todericiu, fost atașat militar al României la Budapesta în decembrie 1989, mărturisea: ,,Ungaria nu urmărea un efect propagandistic, ci unul lucrativ. Primii pași au fost făcuți prin pregătirea populației sale. În acest sens s-au editat foarte multe cărți cu tentă privind apartenența Transilvaniei, lipsa de drepturi a minorității maghiare din România și injustețea ce li s-a făcut la Trianon. În piețele și stațiile de metrou se vindeau hărți ale Ungariei Mari, cu frontierele lor până la Carpați și până în Cehoslovacia și fosta Iugoslavie. (…) Ceea ce se întâmpla în planul activităților diplomatice între cele două țări nu mai era diplomație, era o hărțuială în toată regula. Dacă ambasadorul român mergea la Ministerul lor de Externe să protesteze față de aparițiile în presă privind ideea de nedreptate ce li s-ar fi făcut la Trianon, diplomații maghiari susțineau că nu au ce face, că presa lor e liberă. Activitatea diplomatică aproape că se redusese la proteste și de-o parte și de alta, verbale sau în scris, referitoare la nerespectarea acordului bilateral și drepturile omului. Și mai grav, s-a ajuns la expulzarea reciprocă a diplomaților din cele două țări, o premieră în relațiile dintre două state membre ale Tratatului de la Varșovia. (…) În presa maghiară apăreau tot felul de lucruri despre România, unele adevărate, altele exagerate, altele neadevărate. (…) Eram amenințați la telefon de către persoane anonime despre oprirea surselor de apă și a energiei electrice, cu incendierea, cu plasarea de bombe, se transmiteau insulte grosolane la adresa diplomaților români”[69].
———————-
Pe 9 decembrie 1989, MApN și DIA erau informate că Ungaria ,,acționează pentru internaționalizarea problemei Transilvaniei, precum și pentru izolarea politică și economică”[70] a României și, totodată, ,,simultan cu provocarea unor demon­strații ale populației de origine maghiară din Transilvania, Ungaria are intenția să provoace incidente la granița”[71] cu România ,,care să degenereze în conflict militar între cele două țări, după care apoi să ceară intervenția unor țări ale Tratatului de la Varșovia, îndeosebi din partea URSS, cu scopul unei așa-zise «împăcare a părților»”[72]. DIA informa conducerea MApN că în realizarea acestui proiect, Ungaria urma să se sprijine pe Austria, precum și pe alte state occidentale, însă cu știrea URSS.
———————-
între 14 și 28 octombrie 1989, trupele sovietice din Ungaria (Divizia 102 și Corpul 3 Armată, alături de trupele din apărarea antiaeriană, însumând circa 13.000 de militari) au organizat o aplicație în raionul Budapesta – Tokay; 3) în perioada octombrie – noiembrie 1989, din direcția nord-est, în URSS, se vor executa trei aplicații în teren cu trupe marcate: Divizia 656 Mecanizată sovietică în Bucovina de Nord în perioada 4 – 17 octombrie, urmată de Divizia 118 Mecanizată în sudul Basarabiei în perioada 15 – 16 octombrie și, mai apoi, de Divizia 33 Mecanizată de Gardă în raionul Bălți între 2 – 4 noiembrie; 4) desfășurarea unei aplicații navale în Marea Neagră: la sud-est de Insula Șerpilor, la sud de Ialta, la vest de Suhumi și sud de Sabla, în apele de est ale Bulgariei; 5) aplicațiile Balkan 89 (iunie 1989) și Marița 89 (august 1989), ambele orientate pe dire
———————-
intense pregătiri pentru intervenție militară sovietică în România socialistă în pe­rioada 17 – 22 decembrie 1989. În Buletinul Informativ nr. 4.454 al DIA din 19 decembrie 1989 se menționa: ,,În URSS se semnalează o serie de aplicații notificate precum și unele executate de mari unități tactice în zona Cernăuți în perioada 14 – 17 decembrie 1989. Totodată, s-a constatat intensificarea activităților practice desfășurate de unele unități de marină și aviație aparținând FMM în special în lunile octombrie în cadrul cărora au fost executate trageri navale și aeriene. În perioada 18 – 22.12.1989 în cadrul Forțelor Maritime Militare sovietice s-au exe­cutat lansări de rachete într-un raion maritim situat la vest de peninsula Cri­meea”[76].
———————-
și în Ungaria se înregistraseră aplicații ale batalioanelor de cercetare-diversiune ale ar­matei ungare care au executat o pregătire specifică ducerii acțiunilor de luptă în spatele trupelor inamice. ,,Din unele date de care se dispune, rezultă că o astfel de activitate au desfășurat recent batalioanele Corpurilor 1 și 3 armată (între 16 – 18 decem­brie), finalizate cu executarea unui marș încheiat în raioane, situate la 15 – 20 km de frontiera cu RS România. Aceleași unități au executat în lunile martie – iunie, prin rotație, o pregătire specială la baza de instrucție în teren muntos de la Rezi (12 km nord de Keszthely), activitate încheiată cu desfășurarea unor exerciții tactice”
———————-
DIA identificase în pădurea Podvorievka (URSS) pe direcția Rădăuți – Prut – Lipcani, o antenă parabolică a unei stații de radiolocație care începuse să funcționeze, fără întrerupere, încă din 19 noiembrie 1989. O stație de radiolocație bulgărească înce­puse să funcționeze și pe malul drept al Dunării, pe direcția Bechet – Oreahovo, ,,în scopul probabil de a asigura navigația pe Dunăre”[78], însă era foarte ,,posibil ca această stație să fie folosită și în alte scopuri militare”
———————-
frontiera ungaro – română se identificaseră numeroase persoane civile și militare care executaseră observarea teritoriului României, chiar prin încălcarea acestuia, precum și numeroase recunoașteri a unor grupuri de 5 – 7 militari conduși de cadre. Implicarea Ungariei într-un efort susținut menit a sprijini disidența activă a minorității maghiare din România socialistă împotriva regimului Ceaușescu, și nu numai, precum și încurajarea gesturilor și atitudinilor care negau existența statului național unitar român, trebuie înțeleasă ca făcând parte din planul Budapestei[80] de a stârni, cu orice preț, un conflict cu România lui Nicolae Ceaușescu astfel încât să fie nevoie de intervenția Occidentului și a URSS, din postura de arbitri, care să ajute la anularea Tratatului de la Trianon (
———————-
Pentru noi cei de la Tulcea, situația începe să se complice când, la 18 decembrie, grănicerii de la Isaccea ne comunică faptul că peste Dunăre, pe malul sovietic, se fac pregătiri pentru instalarea unui pod de pontoane. Un pod de pontoane peste Dunăre nu putea avea decât un singur scop: intrarea în Dobrogea a unei forțe militare cu mare potențial ofensiv. (…) Această acțiune a sovieticilor a fost o clasică manevră de intimidare și influențare psihologică și până la 21 decembrie au tot mimat că se pregătesc de lansare a podului. C
———————-
Și pe direcția mării se intensifică numărul avioanelor care zburau în nordul Mării Negre
———————-
Vedeta Blindată 78, la Isaccea pentru a supraveghea malul sovietic. Aveam la bord și pe șeful geniului brigăzii, căpitanul Coman. Acolo am văzut aproximativ 15 – 20 de camioane, unele încărcate cu câte 4 pontoane, altele cu șalupe, care făceau an­tre­nament pentru lansarea acestora la apă. Coloana de mașini se mișca încontinuu în spatele unei liziere de pomi și câte una se apropia de malul Dunării, simulând lăsarea la apă a pontoanelor. Acțiunea pe malul sovietic a încetat la 22 decembrie 1989”
———————-
Toate aceste mișcări de trupe ungare, bulgare și sovietice s-au constituit în factori meniți a pune presiune asupra regimului Ceaușescu care trebuia ,,încurajat” să accepte implementarea unor reforme interne, a modelului de perestroika și glasnosti, și, totodată, pentru susținerea unei atitudini de ostilitate, de revoltă, împotriva regimului comunist de la București. Totodată, era transmis un semnal Armatei Române, considerată ca fiind naționalistă și fidelă lui Nicolae Ceaușescu, precum și organelor Ministerului de Interne (Miliție și Securitate), privind reevaluarea rațiunii pentru care structurile de forță ale statului român se puteau implica în susținerea și consolidarea regimului Ceaușescu.
———————-
mai 1988, atașatul militar sovietic acreditat la București, contraamiralul Terentiev, a solicitat o audiență confi­dențială la șeful DIA ca urmarea unei dorințe exprese a Marelui Stat-Major sovietic. În timpul audienței, atașatul militar sovietic a făcut o amplă expunere ,,după un material tipărit, despre reformele din URSS și alte țări socialiste, întrebându-se la fiecare problemă, retoric desigur, de ce în România aceste programe nu ar fi posibile”[86]. Diplomatul militar sovietic a cerut ca informarea lui să fie adusă la cunoștința Marelui Stat-Major român și a conducerii Ministerului Apărării Naționale. Conducerea supremă de partid și de stat a cerut ca atașatul militar sovietic să fie informat că va fi declarat persona non grata în cazul unei noi depășiri a atribuțiilor postului.