Precizări utile

By |2019-08-04T21:36:22+02:004 august 2019|Doctrină naţionalistă, Textele altora|

Adevăruri adevărate şi neadevărate

Valeriu_Matei 4

Adevăruri adevărate şi neadevărate despre participarea lui Valeriu Matei la Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia (1986-1990)

În multe emisiuni, interviuri, biografii, ale lui Valeriu Matei, se subliniază participarea sa activă la fondarea Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia (M.E.N.), la întrunirile de la Uniunea Scriitorilor din Moldova (U.S.M.), încă din 1987. Întreb, chiar dacă știu răspunsul, cum putea el să participe la începuturile acelor evenimente epocale, în timp ce conducea o secție la Muzeul Regional Moscova. Mai mult, cererea de intrare în rândurile U.S.M. a completat-o abia pe 17 februarie 1988 (carnetul de membru al U.S.M. nr.15790 din 30 mai 1988), completând și semnând un formular cu pseudonimul „Matei”, indicând și numele său de familie, Maticiuc, și încheindu-l cu o semnătură ministerială făcută cu litere chirilice, la vârsta de 29 de ani, el lăudându-se de multe ori că scrie și citește cu litere latine, de la vârsta de patru-cinci anișori (având astfel de calități la o fragedă vârstă nu pricep de ce a mers în clasa I-a doar la vârsta de 7 ani și 5 luni?). Mai zicând că în 1987 U.S.M. l-a recomandat pentru responsabila funcție de reprezentant la secretariatul Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S., uitând că la acea vreme nici nu era încă membru al U.S.M.

Putea fi oare recomandat să reprezinte U.S.M.-ul la Moscova fără să fie membru al acestei organizații? Dar dacă nu putea fi recomandat și totuși a ajuns acolo (tot așa cum a ajuns în Cuba, la Academia Română sau la I.C.R. Chișinău, un sfert de secol mai târziu), apare fireasca întrebare: cine, de ce și cum l-a instalat în acea funcție, fiind cică alungat din doctorantură pentru naționalism și antisovietism? În plus, acest înfocat „naționalist antisovietic” căpătuindu-se și cu un apartament cu două camere în centrul metropolei sovietice. În alte informații publicate, dânsul zice că acesta a fost un apartament cooperatist care, după cum știm bine, costa enorm ca să-l poată cumpăra un tânăr sărac, lipit pământului, cu nicio rublă de acasă și cu „cel mai mic salariu din sistem” în doar doi ani de activitate la Muzeul Regional Moscova.

Am reușit să studiez mai multe documente despre evenimentele istorice de la U.S.M. din anii 1987-1988 și pot spune cu exactitate că atât pseudonimul „Matei”, cât și numele Maticiuc lipsesc cu desăvârșire printre cele ale protagoniștilor evenimentelor de la U.S.M Numele lui nu figurează nici printre cei 26 de vorbitori la plenara U.S.M., din 30 octombrie 1987, dar nici printre cei (tot) 26 de vorbitori la următoarea Adunare a scriitorilor din Moldova, pe 28 mai 1988. Nici în stenogramele acelor adunări, sau măcar în listele personalului tehnic care a deservit ședințele, numele lui Valeriu Matei nu a fost de găsit.
Într-o altă declarație, mai rezervată, a lui Valeriu Matei se menționa: „În aprilie-mai 1987 mi-am adus şi eu modesta contribuţie la schimbarea situaţiei la Uniunea Scriitorilor din Moldova”. Deoarece Valeriu Matei n-a fost participant la ele, de unde să știe că istoricele evenimente din „aprilie-mai 1987” au avut loc tocmai… în luna octombrie a aceluiaș an?

La acea plenară a conducerii U.S.M din 30.10.1987 a sunat pentru prima dată un apel-bombă către conducerea comunistă a R.S.S.M., al prozatorului, dramaturgului, publicistului moldovean de mare valoare și curaj, Alexei Marinat, născut în satul Valea Hoțului din Transnistria, azi Ucraina, apel în care vorbitorul sublinia: „În satul meu, dar și în întreaga Republică Autonomă Moldovenească, până la război era în vigoare alfabetul latin, care « îmbrăca » de minune limba moldovenească, chiar așa primitivă cum era ea, folosită de noi pentru scriere și comunicare. Cred că pierdem o șansă unică pentru ieșirea noastră pe o arenă mai largă… Cu atât mai mult, că de alfabetul latin se folosesc trei republici sovietice, care nici măcar nu fac parte din grupul limbilor romanice. Dar pentru noi, fiind națiune latină, alfabetul latin nu ne este străin. Decideți, tovarăși conducători ai republicii! Avem doar de câștigat”.

Alexei Marinat a fost chiar primul vorbitor la acea Plenară, după raportorul Ion Hadârcă, încă nefiind publicat în revista „Nistru” articolul istoric „Veșmântul ființei noastre” de Valentin Mândâcanu (martie 1988) și „Scrisoarea celor 66” din săptămânalul „Învățământul public” (17.09.1988), minunatele articole pe teme ecologice din „Literatura și arta”, care în anii de grație 1987 și 1988, au pornit marea bătălie pentru Limba noastră cea Română. Alexei Marinat, a fost Omul și Eroul, trecut prin malaxorul Gulagului, cel care cu adevărat a meritat să fie decorat, fiind încă în viață, sau post mortem, de către președintele Băsescu cu cele mai înalte distincții ale Statului român și nu puzderia de semnatari (care atunci frecventau grădinița de copii) ai unei nevinovate sesizări la Curtea Constituțională privind Limba Română!

Iar Valeriu Matei, care-și făcea semnătura cu litere rusești, spune într-o emisiune că a venit de la Moscova, ca împreună cu „grupul celor patru” (sic!), să-l sfătuiască pe Alexei Marinat, „care nu avea ce pierde”, să inițieze această luptă? Halal de așa sfătuitor…
Numele lui Valeriu Matei nu figurează nici printre cei 41 de membri ai Sfatului Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării, propuși de către Adunarea intelectualității de creație și științifice din capitală (Grupul de inițiativă), care a avut loc pe data de 3 iunie 1988, el zicând că a stat la baza Mișcării de Eliberare Națională (M.E.N.) din Basarabia. Cum poate „curajosul” de azi să se laude cu fondarea M.E.N., dacă el nu a scris atunci nici mai târziu măcar un articolaș în sprijinul limbii române și alfabetului latin și n-a avut curajul să semneze cel puțin „Scrisoarea deschisă” (17.09.1988) a celor 66 de intelectuali în favoarea oficializării limbii române și a revenirii ei la alfabetul latin?

Iată ce zicea unul din puținii noștri bărbați de mare curaj, unul din adevărații inițiatori ai Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, regretatul patriot Andrei Vartic, la Adunarea Generală a Uniunii Scriitorilor din Moldova, pe data de 28 mai 1988, rostită ca și majoritatea dintre luările de cuvânt în limba rusă, pentru cei câțiva participanți la Adunare sosiți de la Moscova: Пришло время сделать точто сделали все людикоторые верят в перестройку… Пришло время создать в Молдавии Демократическое движение в защиту перестройки. По-моему, мы сделаем большое преступление против молдавского народа, против перестройки, если уйдем отсюда без создания координационного фронта. Это самое большое требование времени… Не надо ждать ни одной минуты… Надо действовать быстро, надо действовать сегодня”. (A sosit timpul să facem ceea ce au făcut toți oamenii care cred în perestroica… A sosit momentul să creăm în Moldova mișcarea democratică în apărarea perestroicii. După părerea mea, vom face o mare crimă împotriva poporului moldovenesc, împotriva perestroicii, dacă plecăm de aici fără a crea un front de coordonare. Aceasta este cea mai mare cerere a momentului… Nu trebuie să așteptați un minut… Trebuie să acționăm repede, trebuie să acționăm astăzi). Această chemare a lui Andrei Vartic pentru crearea neîntârziată a unui front comun în sprijinul Perestroicii lui Gorbaciov a dat startul înființării Frontului Popular din Basarabia ocupată de ruși.

Peste șase zile, la 3 iunie 1988, tot în sala mare a U.S.M., în cadrul unei adunări a intelectualității, a fost constituit „Grupul de inițiativă al Mișcării Democratice pentru susținerea restructurării”, care peste un an de zile, pe 20 mai 1989, s-a transformat în legendarul Front Popular din Moldova (F.P.M.). Abia la acest congres de constituire a F.P.M. Valeriu Matei a nimerit în Sfatul F.P.M., ca poet și secretar al „Societății de cultură moldovenească din Moscova” (sic!, de ce nu în calitatea cu care se lăuda – de „înalt” reprezentant al U.S.M. la Uniunea Scriitorilor din U.R.S.S.? – n.n.). După cum se știe, la prima ședință a Sfatului F.P.M. din 20 mai 1989, imediat după congres, a fost ales Comitetul executiv al Sfatului F.P.M. în următoarea componență: Ion Hadârcă, Nicolae Costin, Andrei Țurcanu, Gheorghe Ghimpu, Pavel Gusac, Iurie Roșca, Iurie Plugaru, Anatol Șalaru, Mihai Ghimpu[1]. Valeriu Matei n-a fost ales în Biroul Permanent chiar dacă soția sa menționează în biografia lui că: „este membru în Consiliu și în Biroul Permanent, purtător de cuvânt al formațiunii”. Poate poate fi găsit doar în lista „purtătorilor de cuvânt”, a celor care vor stenografia ședințele Sfatului F.P.M., deşi era încă antrenat în diverse activități în metropola sovietică.

În aceeași ordine de idei ne întrebăm: cine-i autorul primului Apel al F.P.M. „Către cetățenii R.S.S.M.”, adoptat la Congresul I de constituire a F.P.M., din 20 mai 1989, în care negru pe alb se menționa: „Scopul nostru nu este obținerea puterii politice și de stat în republică, ci obținerea suveranității economice, sociale și culturale a R.S.S.M. ca stat egal în cadrul Uniunii R.S.S., organizarea și activizarea maselor în vederea exercitării reale a voinței poporului și creării condițiilor necesare promovării libertăților democratice”[2]. Cum așa: „ca stat egal în cadrul U.R.S.S.”?! Cine oare a propus acest deziderat „stringent” al M.E.N., atunci când la manifestările din Piața Biruinței și cele de la Teatrul de vară, deja flutura un uriaș placat de vreo zece metri pe care era scris cu majuscule „UNIRE!”? Să fi fost oare acel autor „naționalistul și antisovieticul” purtător de cuvânt?

La 31 august 2015, de Ziua Limbii Române, în Grădina Publică „Ștefan cel Mare” din Chișinău, Valeriu Matei s-a lansat într-un nou discurs public mincinos, în care vorbitorul a indicat un nou termen al venirii sale din „surghiunul” de la „Noul Ierusalim”, în decembrie 1986, ca împreună cu „grupul celor patru” să-i dea indicații lui Alexei Marinat, să iasă la tribuna Congresului U.S.M., să ridice problema alfabetului latin. Reamintesc: întradevăr Alexei Marinat a făcut acest lucru numai că un an mai târziu, pe data de 30 octombrie 1987, și nu în decembrie 1986, la indicația prețioasă a lui Valeriu Matei și a „grupului celor patru”, grup care n-a existat vreodată.

Acum, dragi prieteni, Comparați cele scrise de mine cu doi ani şi jumătate ani în urmă despre „contribuția personală” a lui Valeriu Mateila Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia anilor 1986-1990 cu laudele de sine ale lui Valeriu Matei din emisiunea TVR.Md din 26 iulie 2019[3]. Concluziile vă aparțin.

Nota autorului – Acest material didactic – fragment dintr-o investigație jurnalistică publicată în urmă cu doi ani şi jumătate –  pe care cei de la I.C.R. – Central n-au citit-o[4], a fost republicat în atenția supărăcioșilor de la TVR.Md.

Aranjament grafic – I.M.

——————————————-
[1] Proces-verbal nr.1 al Sfatului F.P.M. din 20 mai 1989.
[2] Ziarul Deşteptarea, nr.1, p.1. Chișinău, 20 mai 1989.