Prea multe rachete inutile

CD

Cheltuieli Inutile
– Care este logica achizitionarii rachetelor Patriot?
CD

Observand strategiile de atac si apărare cu sisteme de rachete si anti-rachete ce se discută de specialisti/analisti in domeniul apărării, se vede clar ca Romania nu are nici un avantaj strategic/militar să se inarmeze cu Sistemele Patriot.[5]

La ce ar folosi aceste sisteme de lansare a anti-rachetelor Patriot?
[O mentiune, lansatoarele de anti-rachete sunt de asemenea capabile să lanseze si rachete de atac cu putere sporită(nucleară) si rază extinsă de actiune, asa cum a confirmat involuntar ministrul Fifor.]

A. Să ne apărăm de rusi?[8]
Dacă acceptam acest scenariu trebuie să remarcăm că sistemele Patriot nu ne pot apăra de rachetele hipersonice sau hipersonice de joasă croazieră Kalibr sau Zircon,[9;10] rachete folosite cu succes răsunator in Siria, cu o marjă de eroare de numai 3m.(!)
Radarele de pe sistemele Patriot nu pot nici măcar detecta asemenea rachete ce zboară sub inăltimea de receptare a radarului si orice reactie este sortită esecului.
Deci practic am devenit tinte tactice pentru rusi.

B. Dar dacă mergem pe scenariul pretins de NATO, că sistemele Patriot sunt pentru aparare impotriva rachetelor din Nord Coreea si Iran, atunci ar fi cu adevărat folositoare, avand in vedere că aceste tări folosesc rachete de provenientă sovietica (Elbrus), neperformante incă.[1]
Problema insă este dacă Iranul sau Nord Coreea ar avea vre-un interes să atace Europa?[2:3]
Greu de dovedit.

Să trecem la scenarii mai realiste.
De ce rusii nu vor asemenea sisteme de apărare in preajma granitelor lor?[7]
Ca să intelegem o asemenea problemă trebuie să urmărim un alt scenariu.

C. Dacă o racheăt balistică pleacă din Europa de vest spre Rusia, ea va fi usor detectată si rusii vor lansa anti-rachetele lor să distrugă aceste rachete vest europene, la mare inăltime si in afara granitelor Rusiei.
Deci vor folosi rachete balistice la randul lor, unele pot fi cu incarcatură nucleară.[8]
Dar atunci NATO v-a lansa rachete din Romania sau Polonia cu care să atace si doboare anti-rachetele rusesti, rămanand ca rachetele lansate initial din Europa de vest să-si atinga nestingherite tintele.

Din păcate nici acest scenariu nu este suficient de realist, il stiu si rusii, care vor ataca preventiv lansatoarele de rachete din Polonia si Romania.
Deci cand rusii vor vedea că sunt atacati din vest vor lansa rachete gen Kalibr sau Zircon, atacand ogivele/locatiile cu lansatoare Patriot din Romania sau Polonia, ca să-si protejeze antirachetele lor, ca s ă nu aibe surprize ca antirachetele lor să fie interceptate si doborate de Patriot din Romania sau Polonia.[9;10]

Peninsula Crimeea este punctul de lansare al acestor rachete supersonice si hipersonice de rază mică de lovire, cca. 700km, deci Deveselu sau M. Kogalniceanu nu se mai justifică strategic ca baze militare.
Si atunci, cand toate scenariile, care pot fi făcute si mai complicat,e dacă vrem, nu dau nici un motiv pentru care noi să avem aceste sisteme , de ce noi totusi le cumpărăm?
Răspunsul este simpul, pentru că SUA are nevoie de bani si pentru că ne poate obliga să le cumpărăm toate vechiturile la un pret fabulos: 3,9 miliarde de dolari plus o sapca.[6]

Astăzi orice stat din lume isi doreste un sistem de aprare cu anti-rachete S-400 rusesti, pană si Turcia, membră NATO, a achizitionat S-400 si negociază să achizitioneze nu numai sistemele dar si tehnologia, rusii insa sunt de acord să le vandă sistemele dar nu si tehnologia.
De asemnea Egiptul a făcut o comandă mare de rachete S400, fapt ce i-a adus pe americani imediat la Cairo să aibe noi tratative cu Egiptul, caruia ii oferă Patriotul la un prêt de 2 bani, numai să nu achizitioneze S400.
Au curajul romanii sa incerce o asemenea manevra?

Este oare atat de neputincios si corupt sistemul politic din Romania incat nici legislativul, nici presedintia si ninci guvernul nu pot impedica aceste decizii devastatoare pentru tară?
Aproape 4 miliarde de dolari pe fier vechi.

Urmează să il alegem din nou pe Petre Roman prim ministru ca să ne scape de aceste sisteme, să le dea cadou, ca Fier Vechi la rudele lui Iliescu, supusii regelui Cioabă cel care a pretins sa fie inmormantat in citmitirul militar, Cimitirul Eroilor.

NOTE:
1. Elbrus de VTO – nume de cod NATO SS-1e Scud-D – R-17, prima lansare de test a fost realizată în septembrie 1979, dezvoltarea a continuat prin anii 1980 până când sistemul a fost acceptat în iniţială de servicii ca 9K 720 Aerofon în 1989.
Cu toate acestea, Scud-D nu a fost dobândita de către forţele armate sovietice.
În schimb ea a fost propusă pentru export ca un upgrade pentru utilizatorii Scud-B, în anii 1990
2. Coreea de Nord obține primul sau Scud-b din Egipt în 1980. Aceste rachete au fost reproiectate şi reproduse folosind infrastructura nord-coreeana, inclusiv Fabrica 125 de la Institutul Pyongyang, Institutul de Cercetare şi Dezvoltare la Stefan-dong şi Baza de lansare a Musudan-ri. Primele zboruri de testare a avut loc în aprilie 1984, dar prima versiune a văzut doar o productie limitată şi nici o implementare operaţională, căci scopul său a fost numai să valideze procesul de producţie.
Hwasong-9, de asemenea, numit Scud-ER (raza extinsa), este în esenţă o modificare nord-coreean de Hwasong-6, care schimbă sarcina utilă pentru o rază mai mare; estimările variază de la 700-800 km (430-500 mi) sau cca. 995 km (618 mi), cu o încărcătura redusă de 450-500 kg (990 – 1.100 lb) şi extinderea rezervoarelor de combustibil şi oxidant împreună cu o usoara extindere a fuselajului
Hwasong-15 (Chosŏn’gŭl: 화성 15; luminat. Mars-15) este o Rachetă Balistică Intercontinentală dezvoltata de Coreea de Nord. Ce a zburat pe 28 noiembrie 2017, în jurul 3 a.m. ora locală. Este prima antirachetă dezvoltata de Coreea de Nord care este teoretic capabilă să ajunga in toate Statele Unite continentale si Hawai, deci inclusiv Washington DC(!).
3. În 1985, Iranul a achizitionat 90 la 100 Hwasong-5 rachete de la Coreea de Nord. O linie de producţie, de asemenea, a fost înfiinţată în Iran, în cazul în care a fost produs Hwasong-5 Shahab-1. Iranul a început dezvoltarea de rachete Shahab indigene înainte de 2010, când acesta a fost prima oara testate
Qiam 1 are o rază de 750 km (470 mi) şi 500 m (1.600 ft) precizie. Diferenţa cea mai notabilă fata de Shahab-2 este lipsa aripioarelor, care ar folosi pentru a reduce semnătura de radar anti-rachetă în ascensiune. Scoaterea aripioarelor la o rachetă, de asemenea, reduce masa structurală, poate fi mai receptivă la schimbările de traiectorie.
4. Forţele Houthi din Yemen au si ele Burkan 2-H/Burqan 2H, care au fost lansate spre Arabia Saudită pe 22 iulie 2017. Analiştii identifica ca Burkan 2-H este dezvoltata pe baza rachetei iraniane Qiam 1.
Este o rachetă cu raza necunoscută, dar este mai mare decât 800 kilometri (500mi). Acesta a fost lansată în iulie 2017 şi o lansare noua a fost pe 4 noiembrie 2017, ele au fost interceptate si doborate cu anti-rachete langă capitala Arabiei Saudite, Riyadh, lângă aeroportul apărat cu sistemul Patriot.
Sistemul Patriot sau cel evreesc “Arrow –Sageata” se dovedesc eficiente la rachetele subsonice de tip vechi detinute de tări care nu au tehnologia din Rusia sau China.
5. Patriot, pe 15 februarie 1991, președintele George H. W. Bush au călătorit la Raytheon unde se produce Sistemul Patriot, în Andover, Massachusetts si a declarat, ca „Patriot a interceptat 41 din cele 42 Scuduri lansate.” Rata de succes a susţinut Preşedintele era astfel peste 97 % până în acel moment, cand SUA erau în războiul Golfului.
Armata SUA a declarat o rata de succes iniţială de 80 %, Arabia Saudită şi Israel doar 50 %. Aceste afirmaţii au fost în cele din urmă scalate înapoi la 70 % şi 40 %.
Pe 7 aprilie 1992 Theodore Postol de la Massachusetts Institute of Technology şi Reuven Pedatzur de Universitatea din Tel Aviv au mărturisit înaintea Congresului SUA că, în funcţie de analiza lor independent de casetele video, sistemul de Patriot a avut o rată de succes de sub 10 %, şi poate chiar un succes la cota zero.
Polonia găzduieşte rotaţii de formare a unei baterii lansatoare de Patriot. Acest lucru a început în oraşul Morąg în mai 2010, dar a fost mutat mai departe de frontiera rusă, la Toruń și Ustka datorită obiectiilor din partea Rusă.
Coreea de Sud, de asemenea, a cumpărat mai multe sisteme Patriot second-hand din Germania după ce Coreea de Nord incepuse testarea rachetelor balistice la Marea Japoniei şi a procedand cu testele nucleare subterane în 2006.

La 4 decembrie 2012, NATO a autorizat desfășurarea de lansatoare de rachete Patriot in Turcia pentru a proteja ţara de rachetele trase în războiul civil din Siria vecină.
Comandamentul de Apărare Aeriana israelian operează cu MIM – 104D originand din Patriot (PAC-2 / GEM +) baterii cu upgrade-uri israeliene. Forţelor de Apărare din Israel folosesc Sistemul „Yahalom” (ebraică: יהלום, diamant).
6. Guvernul României a semnat pe 29 noiembrie 2017 un acord pentru a achiziţiona sisteme Raytheon, 7 batalioane, 28 de lansatoare de rachete Patriot PAC-3, în valoare de $ 3,9 de miliarde din Statele Unite.
Sistemele Patriot vor intra in dotarea forțelor terestre militare şi a forţelor aeriene române în a doua jumătate a anului 2019, si vor intra în funcţiune la mijlocul anului 2020. Declaratie exagerata, caci romanii nu auvoie sa atinga si nici sa vada armamentul!!!

7. În primăvara anului 2006 rapoartele despre negocierile dintre Statele Unite şi Polonia, precum şi Republica Cehă au fost publicate. Planurile propun instalarea unor system ABM de o generaţie mai recent, cu un site de radar în Cehia şi site-ul de lansare în Polonia. Sistemul a fost anunţat ca destinat împotriva rachetelor din Iran şi Coreea de Nord.
8. Sistemul Rus A-35 de rachete anti-balistice folosit pentru apărarea Moscovei, a căror dezvoltare a început în 1971 foloseste rachete Gorgone si Gazelle, rachete cu focoase nucleare pentru a intercepta rachetele atacatoare.
9. Zircon este considerată o rachetă hipersonică de croazieră cu motoare cu combustibil solid, ce se accelerează la viteze supersonice, după care în a doua etapă un motor scramjet o accelerează la viteze HIPERSONICE.
Zircon are raza estimata a fi de 250-500 km la nivel scăzut de zbor, sub radar, şi până la 740km într-o traiectorie semi-balistica, raza cea mai lunga este 1 000 km.
Zircon zboară la viteza de Mach, 6 (6.125 – 7.350 km/h; 1,701.5 – 2,041.7 m/s). O astfel de viteză a condus la îngrijorarea că aceasta penetreaza sistemele de aparare NATO, chiar si celebrele sistemele navale din Royal Navy – Sea Ceptor, la care racheta aer-sol este doar capabila de interceptarea obiectivelor care zboară până la Mach 3.
Sa nu uitam ca la Deveselu sunt folosite tot lansatoare navale AEGIS.

10. Kalibr utilizată de Rusia in versiunea terestră are o rază de 2.500 km, în timp ce o racheta Kalibr armată nuclear zboara de 2.600 km. Varianta domestică Rusă (3M 54) zboară la viteze sub-sonice si apoi atinge viteze supersonice lângă ţintă. Acestea sunt, de asemenea, capabile de performanţe foarte ridicate, avand un unghi de atac foarte ascutit in manevre, în contrast cu calea de zbor liniară comună altor rachetele de croazieră.
Rachetele Zircon si Kalibr s-au dovedit a fi extrem de precise si efective in Siria.
Lăsandu-i pe cei din NATO cu gura cascată si uscată.