Citim pe Portalul creștinilor conectați următorul anunț

„INEDIT! Prof. Dr. Iosif Țon și pastorul Daniel Florea vor avea o întrevedere cu patriarhul Daniel al BOR și cu membrii Sinodului Patriarhal” urmat de relatarea pastorului Daniel Florea

„Dupa o zi plina de intalniri cu personalitati marcante ale culturii(Mihail Neamtu si Grigore Cartianu),din presa(Radu Moraru)dar si din politica romaneasca(Mircea Rosca),astazi a venit vremea sa merg la o intrevedere cu patriarhul Daniel al BOR si cu membrii Sinodului Patriarhal care se intrunesc astazi la Bucuresti.
Le voi inmana documentul elaborat de Asociatia Preotilor Convertiti ce contine principiile Reformei Spirituale de care BOR are atata nevoie,cat si o colectie a marturiilor tuturor preotilor care s-au convertit din trecut pana in ziua de azi.
In aceasta lucrare l-am invitat alaturi de mine pe fratele Iosif Ton,fiind teologul capabil sa intretina un dialog si sa motiveze la actiune personalitatile ce ocupa astazi locurile cele mai inalte in societatea noastra.
Domnul sa fie slavit in toate!Amin!”

Așadar, cei doi caraghioși, după ce au avut întâlniri cu „personalități marcante ale culturii noastre – Grigore Cartianu etc., merg la Patriarhie să înainteze „documentul elaborat de Asociația Preoților Convertiți ce conține principiile Reformei Spirituale de care BOR are atâta nevoie”!

De multă vreme n-am mai citit un text care, în puținele sale rânduri, să cuprindă atâta obrăznicie, infatuare și prostie! Prea tare nu mă mir, când am înțeles că este vorba și de „nerușinatul Țon”, individ care ne-a mai vizitat site-ul în urmă cu câțiva ani, când și-a permis să ne dea tuturor lecții de teologie. Am comentat ieșirea sa în public împotriva BOR și a tuturor ortodocșilor din România și reiau acel comentariu, care a însoțit publicarea integrala a textului „reformator”. Acest text se poate găsi pe acest site, sub titlul Nerușinatul Țon, publicat la
data de 15iunie 2013.

Nota redacției:

Am primit acest text din partea unui comentator al site-ului nostru. Probabil ca să fie pus pe site textul, în replică la un text mai vechi al nostru în care ne arătam mulțumirea pentru ridicarea Catedralei Neamului. Cumva dl MC a vrut să testeze cât suntem de români, adică de imparțiali? Nu ne ferim de disputa de idei, iar în cazul de față publicăm acest text și pentru a ne întreba dacă nu cumva atacurile anonime la adresa Catedralei vin din această direcție. Vin ȘI din această direcție. A unor sectanți evangelici, emuli ai lui dr Josif Țon…

Domnul autor, IOSIF ȚON, doctor în teologie evanghelică, a riscat mult prin acest text atunci când l-a pus în circulație. Să mă ierte co-religionarii săi, dar avem de-a face mai înainte de toate cu un text care păcătuiește grav față de mult prea îngăduitoarea noastră limbă românască. Impresia mea, ca specialist în texte, în redactarea textelor, este că textul dlui ȚON a fost tradus din altă limbă, tradus cu stângăcie, ceea ce face ca textul să sune atât de straniu, de ne-românește. Turnuri de frază precum „această acțiune atât de publică și de centrală”, „titlul acestei catedrale”, „nicio agenție umană nu-ți poate oferi mântuirea” și altele, inclusiv înseilări lipsite de logică: „chemarea este formulată de Dumnezeu Însuși, prin proorocul Isaiia”, trădează lipsa de familiaritate a autorului cu „sunetul” limbii române! Dar și lipsa exercițiului mental: domnule doctor, dacă o chemare este formulată de însuși Popescu, nu se mai poate spune că o face prin cineva! Iar dacă este prin cineva, nu mai este formulată de însuși Popescu!… Ce să mai zic de „mântuirea pe care ne-a procurat-o(!!!) Dumnezeu”!… Astea-s cuvintele prin care un român vorbește despre Dumnezeu?!… Nu mai zic nimic și trec la celelalte aspecte.

Bunăoară nivelul teologic al intervenției. Atât cât mă pricep și eu, ca orice creștin, mă mir de ideea nesigură ce o are domnul doctor depre Mântuire. Admit că s-o fi exprimat metaforic domnul evanghelic și n-o să-i caut cu lumînarea neputințele. Ar trebui să mă întind pe prea multe rânduri ale acestei foi. La noi, la ortodocși, lucrurile par mult mai clare: mântuirea, domnule Țon, este însăși ținta vieții, este încununarea vieții de pe pământ prin dobândirea vieții veșnice, abia aceea fiind viață adevărată! Cea de „dincolo”!

Ce sens are să spui că „niciun om nu se poate mântui pe sine”?! Păi tocmai acesta este sensul „pledoariei” christice: omul este liber să aleagă dacă merge pe calea mântuirii, a salvării sale, a sufletului său, sau dacă ia calea pierzaniei, trăind în păcat. Până la Iisus omul se considera sub stăpânirea Destinului, de care și zeii păgâni se temeau! Nimeni nu putea înfrânge voința Destinului! Vezi mitul lui Oedip, care această semnificație purta! Cu Destinul nu te poți pune, nu i te poți împotrivi!

Și vine Iisus, fiul Domnului, să ne dezvăluie sensul și ținta vieții celei pieritoare: Mântuirea, accesul la cele veșnice, acolo unde nu este durere și nici întristare! În Împărăția Lui Iisus Hristos… Nimeni nu e damnat de la naștere! Indiferent de cursul vieții sale! La fel, nimeni nu se naște hărăzit vieții veșnice, mântuirii! Ci aceasta se dobândește prin ascultarea Domnului, prin practicarea virtuților creștinești! De aceea se spune că această credință în Iisus este o teologie a Speranței, iar unul dintre cele mai mari păcate este pierderea speranței în Mântuire! Fără această speranță lași viața ta să se irosească fără niciun sens.

M-aș mira să fie așa cum spune dl doctor: „niciun om nu se poate mântui pe sine”… Eu zic că numai pe sine însuși se poate mântui fiecare dintre noi! Nu-l poți mântui pe altul! Nici măcar Dumnezeu – aș îndrăzni să spun, nu mântuie pe nimeni! Ci pe fiecare ne mântuie, ne salvează din întunericul de apoi, viața trăită în iubire și în adevăr. Iar Dumnezeu este „numai” judecătorul infailibil care îi deosebește pe oameni în cele două cete: a drepților și a celor pierduți, condamnați la întuneric și veșnică căință.

Nu insisit. Nu insist căci n-am cu ce… Îmi cunosc bine limitele.

Dar două vorbe mai pot și trebuie să le spun despre inepțiile agresive rostite de acest doctor cu privire la Biserica Ortodoxă: de exemplu, cum că „Biserica Ortodoxă pretinde că procură poporului mântuirea. Dar această promisiune este falsă”!… E mai rău decât inepție: este minciună! Desprinsă parcă dintr-un text de propagandă ateistă!… Măi, Țoane,unde, când, în ce text scris sau rostit s-a lăudat Biserica Ortodoxă că poate procura (!!!) așa ceva? De unde să procure?

Sau: „Să fim atenţi şi să înţelegem care este ideea de bază: indiferent cum trăieşte poporul, indiferent în câte păcate se complace, atâta vreme cât ierarhii Bisericii Ortodoxe cântă liturghiile, ei procură românilor iertarea de păcate şi-i dau neamului românesc mântuirea.” …De data aceasta mincinosul mai e și obraznic, lipsit de respect pentru Biserica Ortodoxă, ca și față de cea Catolică, la câteva rînduri distanță… Lipsit de respect față de Sfînta Liturghie!… De unde atâta insolență?!

Personal, ca ortodox, care știu că aparțin Bisericii majoritare și străvechi, față de celelalte culte religioase, inclusiv față de „secte”, am sentimentul că eu sunt gazdă, sunt mai vechi etc. Și încerc să mă port ca atare, cu musafirii noștri. Numai că dl doctor Iosif Țon este un musafir care nu-și cunoaște condiția, nu este conștient de obligațiile sale față de Celălalt, față de cel care-l găzduiește! Și comite cu nerușinare asemenea texte, care echivalează cu calomnia și lipsa de recunoștință cea mai urîtă.

Măi, caraghiosule, cum poți tu să spui că noi, creștinii ceilalți, ortodocși și catolici, trăim de două mii de ani în întuneric, iar numai voi, care l-ați urmat pe Luther, ați dobândit lumină?!

Auzi la el ce poate să spună: „Popoare întregi, trecând la un creştinism biblic, au ieşit din întuneric (s.n.) spiritual şi moral şi au intrat astfel în civilizaţia modernă.

Chiar dacă o face cinci sute de ani mai târziu, poporul român trebuie să aibă curajul de a face şi el Reforma religioasă, de a ieşi din întuneric şi de a intra în lumina transformării spirituale şi morale pe care ne-o oferă Dumnezeu prin Iisus Hristos.”

Așadar, până la Luther n-a fost nimic decât întuneric, a trăit lumea în afara lui Iisus!… Ce mare noroc pe Iisus și chiar pe bunul Dumnezeu că a apărut Luther și a aprins luminile credinței, ale Universului!… Nu Iisus, ci Luther!…

Luther însuși, săracul, te-ar trage de urechi pentru acest text prostănac și plin de răutate! Sper s-o facă vreun urmaș mai demn al lui Luther!…

Oare toți creștinii – îmi vine să zic „toți așa zișii creștini” evanghelici gândesc ca acest politruc reciclat la Oxford?!…

…Domnule MC, care mi l-ai băgat în casă pe individ: Vai, vouă, dacă vă păstorește un om atât de puțin la minte și cu atâta venin în vorbe! Un fiu autentic al Minciunii și al Întunericului acest doctor în teologie. Dumnezeu să-l ierte!…

Ion Coja