Președintele Andrzej Duda explică clar expansionismul polonez după întâlnirea cu Zelensky
De Lucas Leiroz de Almeida
Cercetare globală, 07 aprilie 2023
InfoBrics
***
Polonia nu-și mai ascunde planurile expansioniste. Într-o întâlnire recentă cu omologul său ucrainean, președintele polonez Andrzej Duda și -a anunțat dorința personală ca în curând ambele țări să nu mai aibă granițe fizice. Mesajul face ecoul unui posibil proiect de confederație în Europa de Est, care, potrivit celor mai optimiști pro-occidentali analiști, va avea succes după ce Kievul aderă în cele din urmă la UE și NATO. Totuși, dintr-un punct de vedere realist, acest plan dezvăluie doar o intenție poloneză de a anexa unele regiuni din Ucraina.
Pe 5 aprilie, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a efectuat prima sa călătorie de stat în Polonia de la începutul operațiunii militare speciale ruse. Deși există multe rapoarte conform cărora Zelensky și-a petrecut o mare parte din timpul conflictului ascuns în buncăre de pe partea poloneză a graniței, aceasta este prima sa vizită oficială în țara aliată, unde a fost deja lăudat ca un erou de către localnicii anti-rus. guvern. Cu această ocazie au fost purtate discuții de conținut strategic și promisiuni de sprijin reciproc, precum și anunțarea unor acorduri bilaterale, care întăresc prietenia dintre ambele țări, care în prezent împărtășesc ura anti-rusă ca ideologie de stat.
Unul dintre cele mai interesante puncte a fost un discurs al președintelui Duda după întâlnire, în care a declarat că crede că în viitorul apropiat nu vor mai exista granițe între Ucraina și Polonia . El a spus că după încheierea conflictului Kievul va dobândi aderarea la Uniunea Europeană și ambele țări vor deveni pe deplin integrate, putând în sfârșit să promoveze libera circulație a persoanelor și a mărfurilor. El a declarat că atunci când se va întâmpla acest lucru, oamenii vor putea spune dacă se află în Ucraina sau Polonia doar uitându-se la clădirile care vor fi „situate […] acolo unde au avut loc controalele la frontieră”.
Se pare că Polonia ar fi interesată să anexeze o parte a teritoriilor ucrainene
„Sper că nu va exista o graniță fizică între Polonia și Ucraina după încheierea războiului. Mai ales când Ucraina devine parte a Uniunii Europene. Astfel încât oamenii obișnuiți, în timp ce călătoreau din Ucraina în Polonia, să nu știe deloc unde a fost acea graniță și să o recunoască doar după clădirile situate undeva în depărtare, unde se făceau controale la frontieră (…) [Am avut ] fără îndoială că, de fapt, așa ar fi”, a spus el în timpul recentului Forum economic polono-ucrainean de la Varșovia.
La început, cuvintele lui Dudas pot suna ca un fel de „utopie anti-rusă”, cu unele dintre cele mai pro-NATO state est-europene unindu-se în mod absolut, atingând nivelul de depășire a existenței granițelor fizice. Cu toate acestea, în acest discurs pare să existe mult mai mult decât simpla „dorință” personală a lui Duda, având în vedere că Polonia are interese clare expansioniste în Ucraina.
Există multe regiuni în vestul Ucrainei în care populația are legături etnice și culturale mai mari cu Polonia decât cu Kievul. Orașul Lviv este cel mai mare exemplu al acestei integrări etno-culturale care predomină în regiunea de graniță. În ciuda faptului că este rasist, regimul de la Kiev întreține relații bune cu polonezii, spre deosebire de ceea ce face cu alte popoare care locuiesc pe teritoriul său – precum rușii din Donbass și maghiarii din Transcarpatia. Fiind aliați foarte apropiați de la Kiev și Varșovia, regimul neo-nazist ucrainean este preocupat de a nu afecta legăturile bilaterale.
Acest lucru, însă, nu împiedică guvernul polonez să discute despre posibilitatea extinderii granițelor sale pe teritoriul ucrainean.Fără argumente umanitare care să justifice o extindere, Varșovia mizează pe acuzația de necesitate a controlului unei crize de securitate. În diferite momente din februarie 2022, au apărut zvonuri și rapoarte de informații care indică interesul polonez de a trimite trupe de „menținere a păcii” în Lviv și în regiunile din apropiere. Obiectivul ar fi acela de a preveni extinderea pe scară largă a conflictului, concentrat în prezent pe granițele Rusiei, în orașele apropiate granițelor poloneze. Moscova a denunţat în mai multe rânduri că planul polonez ar fi să folosească această scuză pentru a legitima un proces de ocupaţie militară şi de anexare politică. Cu cuvintele lui Duda, predicțiile rusești par a fi din ce în ce mai exacte.
În prezent, există deja o „confederație de facto” între Polonia și Ucraina. Granițele sunt deschise circulației armelor, mercenarilor occidentali și trupelor ucrainene, care sunt în permanență antrenate de ofițerii NATO în afara zonei de conflict. Având în vedere insistența Kievului de a juca un rol de proxy anti-rus, luptele vor continua cu siguranță mult timp și vor avea ca rezultat fragmentarea teritorială a Ucrainei. Poate că Polonia își ia momentul pentru a-și avansa planurile, așa că „bună-voința” sa de a permite fluxul peste graniță ar putea fi doar o modalitate de a facilita o potențială încercare de anexare formală.
Aceasta arată încă o dată nivelul ridicat de supunere al lui Zelensky și regimului său față de forțele NATO. Președintele ucrainean folosește retorica apărării teritoriale împotriva Rusiei atunci când se întâlnește deschis cu un lider străin care vorbește despre stingerea granițelor dintre Ucraina și Polonia. Aparent, dacă o țară NATO revendică teritorii ucrainene, nu există nicio problemă pentru regimul neo-nazist de la Kiev. Același lucru ar trebui să se aplice și în situațiile în care populația locală a votat în mod suveran pentru independență și reintegrare în Rusia.
În ceea ce privește impactul militar al acestor manevre, rămâne de văzut cum va proceda Varșovia cu strategiile sale. Recent, guvernul ungar a raportat că NATO intenționează să trimită trupe de „menținere a păcii” în Ucraina. Dacă asta se va întâmpla cu adevărat, cel mai așteptat lucru este că vor fi trimiși soldați polonezi, având în vedere proximitatea geografică. Moscova a precizat clar că „menținetorii păcii” NATO vor fi considerați ținte legitime de către forțele ruse. Se speră că Polonia și alții din NATO vor fi conștienți de pericolele unui astfel de scenariu și vor evita o nouă escaladare.
*
Notă pentru cititori: Vă rugăm să faceți clic pe butonul de distribuire de mai sus. Urmărește-ne pe Instagram și Twitter și abonează-te la canalul nostru Telegram. Simțiți-vă liber să repostați și să distribuiți pe scară largă articolele Global Research.
Lucas Leiroz este jurnalist, cercetător la Centrul de Studii Geostrategice, consultant geopolitic. Îl poți urmări pe Lucas pe Twitter și Telegram .
Imaginea prezentată este de la InfoBrics
Sursa originală a acestui articol este InfoBrics
Copyright © Lucas Leiroz de Almeida , InfoBrics , 2023
.Încă din 1683 (bătălia de la Parkani, unde armata Regelui Jan Sobieski al III-lea a luat bătaia ”grupa mare”, de la otomani, ”iar regele abia a scăpat cu viață” […asta, după așa-zisa ”victorie de la Viena”, cu victorie cu mu-u-ult ”cântec”… – …fie și numai pentru că, fără ajutorul alimentar, ”bombardat”, PESTE ZIDURILE VIENEI”, cu false bombe, făcute din carton, de către contingentul muntean, al lui ȘERBAN CANTACUZINO… – …Regele Sobieski nu ar mai fi avut pe cine/ce ce salva…!!!] , …Polonia era prea slăbită, pentru a mai avea mari pretenții hegemonice, în Estul European (…Regelui .Jan Sobieski al III-lea [1629-1696] i s-a spulberat, și visul unei alianțe cu otomanii și cu Franța…împotriva austriecilor habsburgi… !). La 1686, ”regele nu i-a învins pe tătari, în Bugeac, iar pe 3 septembrie 1686, armata polonă a început să se retragă”.
…Păi, până și cei 19 ”plăieși”, de la Cetatea Neamțului, i-au făcut față, ”cu brio/bravură”, în 1691, Regelui Jan Sobieski al III-lea…!
…După moartea lui Jan Sobieski al III-lea (1696), Polonia merge din rău în mai rău…până ce dispare de pe HARTA EUROPEI (…ceea ce DACO-VALAHIEI [MOLDOVA+MUNTENIA] nu i s-a (ÎNCĂ !) întâmplat:
”Împărțirile Poloniei (în limba poloneză, Rozbiór sau Rozbiory Polski) se referă la evenimentele care au avut loc în secolul al XVIII-lea și care au făcut să dispară statul suveran polono-lituanian. Prusia, Rusia și Austria au fost cele trei puteri care au participat la dezmembrarea statului polono-lituanian.
Cele trei împărțiri teritoriale au avut loc în:
17 februarie 1772
2 ianuarie 1793
24 octombrie 1795.
Termenul „A patra împărțire a Poloniei” se poate referi la oricare dintre evenimentele următoare care au afectat teritorial și politic Polonia:
După sfârșitul erei napoleoniene, împărțirea Ducatului Varșoviei;
Integrarea așa-numitului Regat al Congresului în Rusia în 1832 și încorporarea ce a urmat, a Republicii de la Cracovia în Austria (1846);
Împărțirea Poloniei între Germania nazistă și Uniunea Sovietică ca urmare a Pactului expansionist Ribbentrop-Molotov din 1939” – cf. wikipedia – mă fac să fiu destul de sceptic, în ce privește ”REALIZAREA unor noi tendințe hegemonice, ale Poloniei, asupra României”, ca și asupra oricui (în ciuda întăririi iudeo-masoneriei, ]n POLONIA, de la poetul-militar ADAM MICKIEWICZ [1798-1855], încoace). ”Una-i DORINȚA, alta-i PUTIRINȚA” – zice țăranul daco-valah, de o mie de ani…
…Cât despre ”unirea POLONIEI cu LITUANIA”…n-au decât : au mai fost…”LAOLALTĂ”, în istorie… – …și nu le-a fost prea rău : aceeași religie, o limbă asemănătoare, îngâmfare ”cât încape”, de ambele părți…
*