Toată planeta caută la această oră un medicament contra coronavirusului, însă surse din domeniul militar românesc spun că acest remediu s-ar putea foarte bine produce la noi, la Institutul Cantacuzino. Sau ce a mai rămas din el!

Este vorba de bătrânul Polidin, cu care au crescut generații întregi în această țară! Am putea să avem acest medicament, dacă am mai avea unde să-l fabricăm. Din păcate, așa cum știm, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” a fost pus pe butuci Sub diverse pretexte, ba că trebuie echipamente noi, ba că sunt clădirile prea vechi ori vaccinurile de slabă calitate. Adevăratul motiv este unul singur – România nu trebuia să fie lăsată să-și producă singură vaccinurile când poate să le importe pe multe milioane de dolari.

Polidinul era recomandat, în trecut, de mulți medici și promovat în cabinetele medicale din școli sau în întreprinderi. Era singurul imunomodulator produs în România, cu eficiență dovedită, și era folosit în fiecare sezon atât de adulți cât și de copii, sub supraveghere medicală. În vremurile de glorie, respectiv anii 1970-2000, acest preparat era administrat sub formă de injecție, într-o gamă largă de afecțuni. După anul 2000, deși producția acestui preparat a continuat, el nu a mai fost atât de intens promovat de autorități din rațiuni lesne de înțeles. Ca orice alt produs românesc de succes, Polidinul trebuia să moară pentru a lăsa loc, prin absență, valului de medicamente și vaccinuri produse de institute similare din întreaga lume, pe principiul post-decembrist, atât de nedrept, “dacă e străin, e neapărat bun, iar dacă e românesc, e prost“.

La sfârșitul anului 2000, Institutul Cantacuzino producea peste 15 milioane de fiole de Polidin pe an și peste 20 de milioane de fiole de Cantastim. Solicitările erau mari, în permanență, la Institutul aflat în București, acolo de unde se puteau achiziționa, la prețuri modice, aceste vaccinuri, find cozi în permanență. Ulterior, după 2005, acest vaccin a fost scos treptat din producție fiind omorât definitiv în jurul anului 2010 în urma unor norme venite de la Uniunea Europeană. Nu a existat și nu există, în prezent, un înlocuitor pentru acest medicament.

Institutul de seruri şi vacinuri a fost transferat acum mai bine de 2 ani de la Ministerul Sănătăţii la Ministerul Apărării, devenind astfel unitate militară. Cu acea ocazie, ministrul Apărării de la acel moment, Mihai Fifor, promitea că la Cantacuzino se va produce vaccin împotriva gripei în cel mult 2 ani. Timpul a trecut, iar acum ni se spune că vor mai trece vreo șapte ani până mai vedem vaccinuri românești pe piață.

Medici de renume spun că Polidinul este medicamentul care poate distruge coronavirusul, însă surse militare române confirmă că nu sunt lăsați să producă din nou. România ar putea câștiga miliarde de dolari dacă ar putea să scoată pe piață bătrânul Polidin, ca să nu mai vorbim de prestigiul național.

La ora actuală, la nivel internațional, singurele produse folosite pentru combaterea virusului sunt antiviralele, în special cele fabricate de firma americană Gilead, producătoarea controversatului Tamiflu.
Pentru punerea pe picioare a Institutului Cantacuzino este nevoie de bani, care, logic, nu există. În schimb, s-ar putea să auziți în zilele următoare cum se deblochează ca prin farmec milioane de dolari pentru achiziționarea de antivirale!

*
Nota redacției: Am putea afla, cu nume și prenume, cine se face responsabil de închiderea Institutului Cantacuzino?