|
Poziția de bazǎ privind pogromul de la Iași a istoricului evreu Nicolae Minei-Grunberg (1922-2000, ajuns în din anul 1969 redactor șef adjunct la „Magazin Istoric“, în România), poziție favorabilǎ României și pentru care a fost acuzat mai târziu de evreii holocaustici, este inseratǎ în prefața pe care el o face, semnând doar Nicolae Minei (fǎrǎ numele evreiesc Grunberg, pe care nu îl folosea), la lucrarea „Zile însângerate la Iaşi (28-30 iunie 1941)“ publicatǎ în 1978, cu autori Aurel Kareţki, Maria Covaci (lucrare citatǎ în acest articol), a cǎrei prefațǎ conferǎ greutatea cǎrții. * Nota redacției – Îl invităm pe dl DAN-CORNEL NICULAE, în calitatea sa de cel mai bun cunoscător al contenciosului româno-iudeu, să ne dea informațiile pe care le deține despre Iași, iunie 1941. |
Cornel-Dan NICULAE2 Comments
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Tatal meu a fost unul din sefii Securitatii din anii 50 medaliat intr-o sedinta secreta din prezidiul Marii Adunari Nationale de catre ministrul apararii si tot ce vedeti nu e decat o mascarada in intelegeri secrete intre Romania si Israel pentru inventarea a 300000 de morti evrei in cel de-al doilea razboi mondial. In anii 50 toate arhivele despre evreii morti in al doilea razboi mondial au fost arse de generalul Alexandru Roman care a fost unchiul lui Petre Roman la ordinul Moscovei si sub atenta supraveghere a consilierilor sovietici. Dupa ardere o comisie a aliatilor a constat ca nu exista probe si asa s-a inventat un holocaust in intelegeri secrete sovieto-americano-israeliene in care au fost cenzurate declaratiile spinajului german culese de Tribunalul de la Nunberg . In declaratiile agentilor germani si a ofiterilor germani pentru Tribunalul de la Nunberg ,,holocaustul” din Romania e o operatiune sub steag fals germana pe tiparul expozitia de cadavre . Toti cei care au dat declaratii la Tribunalul de la Nunberg au primit protectie din partea aliatilor si identitatea lor secretizata si la desecretizarea arhivelor de la Nunberg toate declaratiile erau furate din arhive!
La inceputul anilor 50 CIA si Israelul au incalcat intelegerile secrete sovieto-americane prin o incercare de impartire a despagubirilor de razboi care bloca plecarea armatei sovietice din Romania conditionata de plata despagubirilor de razboi catre sovietici. Pentru asa ceva generalul Alexandru Roman la ordinul Moscovei a condus arderea arhivelor romanesti pentru care nu se mai stie ce a fost si nu se mai poate sti numarul real de morti. In momentul de fata Centrul Wiesenthal cenzureaza si falsifica istoria pentru inventarea unui numar de 300000 de morti care nu poate fi sustinut pe acte si probe. Incercarile CIA si ale Israelului de a obtine 50% din despagubirile de razboi au fost pe punctul de a declansa un val de executii si de deportari de evrei in tot estul Europei si in special in Romania pentru care tatal meu spunea ca toti sefii Securitatii de origine evreiasca stiau ca vor fi executati si erau la disperare in fata impartirii despagubirilor de razboi. Pentru asa ceva pe modelul evitarii acuzatilor pe origine a fost ales un sef de Securitate pe nume general Alexandru Roman cunoscut in anii 50 sub numele de general Alexander Romanov ca sa conduca arderea arhivelor romanesti in acelasi timp cu o serie de operatiuni de falsificare de acte cu crime de razboi in vederea retragerii sprijinului acordat de NATO si CIA gruparilor de anticomunisti din Romania. Toate aceste acte cu crime de razboi falsificate de generalul Alexandru Roman sunt utilizate astazi de catre centrul Wiesenthal in vederea pastrarii aparentelor pe cei 300000 de morti imaginari.
Plecarea armetei sovietice din Romania era conditionata de plata despagubirilor de razboi si nu de o sticla de votka. La sfarsitul anilor 50 sefii Securitatii evrei din Romania le-au dat o lectie israelienilor furiosi pentru ca era sa fie toti executati in cazul impartirii despagubirilor de evrei . Pentru asa ceva au regizat o ,,vanzare ” de evrei si cu banii din vanzare au cumparat porci de rasa pentru un CAP – recent am avut si un articol difuzat larg in presa israeliana de cei de la Haretz si nimeni din Romania nu a mai spus nici macar un cuvant….. Mesajul sefilor Securitatii evrei catre israelieni a fost inteles foarte bine si cred ca stiti ce inseamna pentru un evreu sa fie jignit cu eticheta de ,,porc”…. Toata aceasta afacere a fost trecuta de ziaristii israelieni la capitolul de antisemintism fara sa spuna un singur cuvant ca cea mai mare parte a sefilor de Securitate de la sfarsitul anilor 50 si din anii ’60 erau de fapt de origine evreiasca si am avut si acte in orginal de la tatal meu ca fost sef in Securitate cu numele real al fostilor sefi de Securitate! Exemplu: Alexandru Roman – Alexander Romanov si nu Alexander Neulander!
In momentul de fata eu ca fost fiu de sef din Securitatea anilor 50 sunt singurul din Romania care va dezvaluie arderea arhivelor romanesti, falsificari de acte si un razboi al spionilor pe despagubirile derazboi plin de executii , furtul tezaurului de la Tismana, comandouri sub steag fals, executii de etnici romani in Timoc, colonizari de ucrainieni din Polonia in Buceac si in Transnistria , planuri de razboi ale armatei roamne care oficial nu exista la MApN, caderea legionarilor din Romania datorita ofiterilor CIA si operatiuni de compromitere in antiromanism, experimente psihologice cenzurate -Deva 1953, povesti cu incercari de destalinizare terminate in executii , executii cenzurate de CNSAS si de IICCMER, executii de militari romani in termen – caz gaturi taiate , incercari de dezintegrare de dinainte de planul Valev cenzurate , secretele deportarilor, interogatorii psihologice si metode de interogatoiu si de obtinere a informatiilor – metoda sticla cu vin clasica , epurari staliniste si metode de epurare si cate si mai cate!
Ce am spus e cosmarul ambasadei Israelului in Romania si a Centrului Wisenthal din Romania si asa ceva nu e decat inceputul….
De la „pogrom“ la actuala „pensie de Holocaust“.
Având în vedere componenta militară a evenimentelor şi implicarea prealabilă voluntară a „iudeo-comuniştilor“ în ostilităţi, de partea Uniunii Sovietice, termenul de „pogrom“ privind evenimentele însângerate de la Iaşi din iunie 1941, apare mai degrabă nepotrivit şi neacoperitor realităţii, conform definiţiei acestuia, a pogromului, dar a fost instaurat politic în descrierea istorică şi din păcate este utilizat curent pentru că a fost impus public de potopul informaţional propagandistic „oficial“, la cererea organizaţiilor activiştilor evrei holocaustici, uzanţă acceptată adesea şi pentru a se înţelege mai uşor despre ce temă, ce eveniment se discută, corelat cu „oficialii”.
Dar nu a fost un pogrom conform definiţiei, ci un eveniment tragic cu încărcătură militară, în contextul războiului cu Uniunea Sovietică, de care mulţi evrei erau foarte ataşaţi, acţionând ca atare. Nouă ne este interzis azi (sub sancţiunea cu închisoarea) să vedem în această cobeligeranţă a multora dintre evrei, situaţi de partea Uniunii Sovietice împotriva României, o „justificare“ a măsurilor luate, dar aşa era situaţia prezentată atunci de către autorităţilor române, care arătau în Monitorul Oficial din 1 iulie 1941 că ,,la Iaşi au fost executaţi 500 iudeo-comunişti, cari trăseseră focuri de armă din case, asupra soldaţilor germani şi români“. Faptul că aceşti evrei erau „iudeo-comunişti“ explica de fapt în plus măsura împuşcării lor.
Tragedia apare când suferă nevinovaţii (şi inevitabil acest fapt se repetă mereu în istorie) şi când tema este confiscată politic deloc dezinteresat. Statul român de atunci nu avea încredere în cetăţenii săi evrei de a-i trimită să lupte împotriva Uniunii Sovietice (ca pe ceilalţi cetăţeni), căci, pe baza fenomenului iudeo-comunismului din epocă, considera că ei ar fi putut întoarce armele împotriva românilor, cum se manifestaseră şi în 1940, în timpul retragerii forţate a românilor din Basarabia, ocupată de Uniunea Sovietică. Aşa că România i-a obligat pe cei mai mulţi evrei la muncă în folos obştesc sau în folosul statului în schimbul de a nu merge la război, pe front, cu arma în mână, „onoare“ rezervată românilor şi altor conaţionali sau germanilor, de exemplu. „Munca de interes obştesc se execută de evreii între 18-50 ani, fie individual, fie în grup sau detaşamente“, din „Necesitatea stabilirii pentru evreu a unui regim de muncă obligatorie, corespunzătoare obligaţiunilor militare şi ţinând seama de nevoile economice ale ţării“. scria Secţia I-a a Marelui Stat Major în „Studiu şi Propuneri asupra problemei evreieşti în România“, act emis în „octomvrie 1941“ şi semnat de generalul Nicolae Mazarini, care avea să plece pe front, luptând împotriva Armatei Roşii.
Această muncă a evreilor în loc de luptă pe front este considerată acum „persecutare pe motive etnice“, ca şi strămutarea strategică a evreilor din zona desfăşurării frontului şi a vecinătăţilor frontului sau deportarea cât nai departe evreilor comunişti periculoşi (bine cunoscuţi ca atare de către Siguranţă), iar România, „vinovată“ azi, plăteşte pentru ea cu „pensia de Holocaust“. (Şi sub comunism, apoi, unii românii înrolaţi în armată au prestat de fapt muncă, dar pensia lor este una de mizere acum, sub cea primită de evreii care au muncit în anii anteriori în loc de a merge la război.)
*
Din 1998 România s-a înhămat să plătească lunar „pensiile de Holocaust“, care ajung în Israel în cuantum actual de câteva sute de euro pentru fiecare evreu „supravieţuitor al Holocaustului“ (adică aproape orice evreu din România celui de Al Doilea Război Mondial), sau către „soţul supravieţuitor“ al acestuia, ultima mărire fiind promulgată de preşedintele Klaus Iohannis în decembrie 2019. Unele pensii s-ar putea să fie mai mici, dar regula s-a dovedit a fi de circa 300 de euro (chiar peste), cum voi arăta poate într-un articol separat (prezentând şi legislaţia stufoasă a acestor pensii/„indemnizaţii“), căci România plăteşte lunar 350 de lei per an de Holocaust (anii războiului). Înainte, în 2015, de exemplu, pensia era mai mică, de „cca. 150 de euro pe lună“, cum arăta Haim Ianai Ianculovici, consilierul juridic al H.O.R. (organizaţia evreilor emigraţi din România în Israel) în publicaţia comunităţii, „Ziarul Nostru“. Dar ei mai primesc pensie şi de la statul german şi au mai cerut şi de la statul Israel (primind astfel o sumă anuală de la Otar, trezoreria statului evreu). Iar România plăteşte şi pentru evreii persecutaţi de Ungaria în Transilvania de Nord (se poate vedea aceasta şi pe web-site-urile Caselor de Pensii din judeţele Covasna şi Harghita, care au făcut parte din Ungaria în timpul războiului).
*
Premierul Dacian Cioloş s-a opus sub semnătură în 2016 ca solicitanţii de asemenea indemnizaţii să nu (mai) fie obligaţi să dovedească că au suferit vreo discriminare din partea statului român, cum cereau organizaţiile evreieşti, dar legislativul i-a ignorat punctul de vedere transmis la parlament.
*
Recent, prin legea 154 din iunie 2021, s-a stabilit ca şi copiii „supravieţuitorilor holocaustului“ din România, dacă până în prezent părinţii lor au decedat, plus copiii evreilor cetăţeni români morţi în perioada 1941-1945 în „trenul morţii“, în timpul strămutării teritoriale, la munca pe care o făceau pentru a nu merge pe front (statul român neavând încredere în ei ca soldaţi), în lagărele de muncă etc., să primească această pensie sau jumătate din ea.
Dar de data aceasta, la această nouă iniţiativă legislativă a lui Silviu Vexler de a se da pensie şi copiilor evreilor care au fost cetăţeni români în perioada 1940-1945, demarată acum câteva luni, guvernul Câţu nu a fost deloc consultat, se pare, căci din procedura adoptării legii lipseşte cu desăvârşire punctul de vedere al guvernului, pozitiv sau negativ. Dar legea a şi fost deja promulgată de către preşedintele Iohannis acum câteva zile, banii urmând a se livra din anul 2022.
Citind doar această ultimă lege 154/2021 nu vom înţelege întregul mecanism al indemnizaţiilor de „persecutare etnică“ plătite deRomânia dacă nu facem parcursul legislaţiei anterioare în materie, derulată timp de 20 de ani, cu diverse adăugiri şi completări.
*
Căci legislaţia pensiilor pentru „supravieţuitorii Holocaustului“ a fost iniţiată de către fostul premier Radu Vasile, care, puternic fidelizat şi direcţionat de către afaceristul israelian Liviu „Bibi“ Galan, prietenul de bani al politicienilor români, a emis în acest sens Ordonanţa guvernamentală 105 din 30 august 1999, iar de atunci întreaga legislaţie a acestor pensii fără contributivitate, reparaţie pentru „discriminarea etnică“ din timpul războiului, este o modificare sau o completare a OG 105/1999. Ca un veritabil agent de influenţă, Liviu Galan l-a dus pe premierul Vasile şi în vizita oficială din Israel din 1998 (un debut al politicii filo-sioniste a României) pentru tratamente medicale personale, dar şi pentru acorduri strategice (inclusiv între SRI şi Mossad, care mai stabiliseră o colaborare şi în 1993, la Tel Aviv). Atunci, în 1998, la Ierusalim, îndrumat de rabinul Zidului Templului lui Solomon, premierul Radu Vasile a rostit, ritualic parcă (există fişierele video), crezul iudaic „Sh’ma Israel Adonai eloheinu adonai echad“ (mot-a-mot: „Ascultă, Israele! Adonai, dumnezeii noştri, sunt singurii domni!“, Eloheinu fiind, de fapt, pluralul lui Elohim, un nume la evrei pentru Dumnezeu). Această „Shema Israel“ este crezul iudaismului, „al întregii naţiuni ebraice, Israel“, şi principala rugăciune a evreilor. Spunând crezul iudaic, devenea Radu Vasile evreu sau doar un goim fidel? El avea să revină des în Israel şi să şi moară acolo.