CUM SE ORGANIZAU ALEGERILE ÎN ROMÂNIA ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

16 IUNIE 1931 – regele îl numeşte Iorga prim ministru. Acesta primeşte cu entuziasm. Am gustat câteva zile din farmecul înduioşător al orientului, apoi a venit cealaltă înfăţişare a orientului, mai grozavă decât năvălirea tătarilor sau invazia lăcustelor, a venit ziua de alegeri, alegeri cum sunt înţelese şi praticate de români, de administraţia română, de armata română, de magistraţii români.

A fost o urgie absurdă şi barbară dezlănţuită de sus în jos peste o populaţie paşnică şi liniştită . . .s-au arestat delegaţii şi candidaţii, s-au furat urnele şi cărţile de alegători, s-au bătut, mai ales s-au schingiuit şi snopit sub lovituri de ciomege sute şi mii de alegători.

Îngrozită, populaţia se ascundea în pădure. Ca în timpul războiului, mă plimbam cu revolverul pe mine înconjurat de un grup de prieteni credincioşi, români din partidul meu, macedoneni din partidul georgist, care s-au legat de mine printr-o spontană şi reciprocă simpatie.

Am fost respins de la secţiile de votare cu baioneta în piept. Un colonel isteric – Bolintineanu – urla de dimineaţă: <Daţi-i îndărăt! Spargeţi capete cu paturile puşti1!> la o secţie, singura, delegaţii au pătruns în urma judecătorului. Au fost daţi afară de judecător şi de un căpitan de infanterie. Pretutindeni, jandarmii şi armata, comandaţi de bătăuşi brutalizau, ameninţau şi împiedicau de la vot cetăţenii.

Sub ochii mei se petreceau scene de barbarie, de vulgaritate, de laşitate abjectă. Părea o revoluţie a uniformelor militare şi administrative, o revoluţie a statului, prin organele sale conştiente şi inconştiente, împotriva cetăţeanului civil.

Un prefect tâmpit şi şchiop – dr. Stere – conducea războiul civil.

Militarii, magistraţii, comuniştii executau comanda. Nici o conştiinţă nu s-a revoltat, nici un om de onoare nu s-a împotrivit. Simţeam în faţa acestei laşităţi generale sentimentul de ruşine care m-a contopit când, după asfaltul şoselelor europene, ajunsesem în gropile şi şanţurile şoselelor noastre naţionale. Dar cu cât mai adânc, mai dureros. Câte gropi, câte şanţuri prăfuite şi înglodate mai are şi biata noastră conştiinţă naţională. Câte moravuri din alte vremi, ce educaţie neisprăvită, ce lipsă desăvârşită de simţ al dreptăţii şi al demnităţii individuale!

La fiecare mişcare eram arestaţi şi trebuia să ne eliberăm cu forţa. La secţia de votare Ceamurlia, suntem opriţi de soldaţi din cavalerie. Se încarcă în faţa noastră carabinele. Doi bătăuşi macedoneni, dintre care unul, un criminal cunoscut, comandă armata. Nici un ofiţer nu se vede. Nu ne putem mişca nici înainte nici înapoi. Soldaţii cu arma întinsă ne împresoară. Macedonenii mei parlamentează. O discuţie aprinsă în dialect. Suntem în sfârşit autorizaţi să plecăm. . .

Pretutindeni aceleaşi abuzuri. De la toate s4cţiile de votare sosesc delegaţii noştri, alungaţi, ameninţaţi, bătuţi. Unii dintre ei au fost asediaţi în casele locuitorilor. Alţii au fost aduşi legaţi şi încărcaţi în căruţe, în pădure. La Balcic, căpitanul invalid Georgescu, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, a fost lovit în faţa secţiei de vot, împins cu baionetele şi arestat o zi şi o noapte într-un sat vecin. Tot la Balcic, primarul Nicolau, înhăţat de doi comisari – subalternii săi – a fost târât prin tot oraşul şi închis la poliţie. Am încercat să protestez pe lângă preşedintele Biroului Electoral. Tribunalul era încercuit şi păzit de armată. Preşedintele tribunalului şi procurorul lipseau de altfel de la posturile lor. . . Am dat o telegramă regelui. Alta lui Iorga, care mi-a răspuns:

<. . . nu pot da de la o zi la alta moravuri bune!>

Mărturie de neputinţă şi de inconştienţă, moravurile electorale se strică de sus în jos, prin ordine şi măsuri anarhice.

Ele se pot îndrepta într-o zi. Toată lumea îşi aduce aminte cât de libere şi civilizate au fost alegerile noastre.

Nu poporul tulbură alegerile. Le tulbură reprezentanţii statului, luând în solda lor toată drojdia orăşelelor de provincie, bătăuşi şi ciomăgari profesionişti şi sprijinându-se în această ruşinoasă manoperă pe armată şi magistratură.

E o compromitere a statului, a tuturor înaltelor instituţii, o anarhizare a ţării, de sus în jos, care porneşte chibzuită şi socotită, din birourile Ministerului de Interne. Seara, după potolirea urgiei, am plecat la Balcic. La bariera orăşelului mă aşteptau jandarmii. Fusesem semnalat şi urmărit toată ziua. Ordin de sus de a fidus şi închis la Tuzla. Din fericire am ajuns la spartul târgului.

Nu am avut nevoie să întrebuinţez revolverul. După două ore de discuţii am fost eliberat. Am găsit pe Nuşeta înspăimântată. Toată ziua, vila ei, a fost păzită de poliţie.

Rezultatul acestor nelegiuiri:

Guvernul – care nu se sprijină pe nimic în judeţ – 22 000 de voturi.

Eu – 200! Am rămas deci în afară de viaţă parlamentară.(Grigore Gafencu Însemnări politice)