ROLUL PRESEI KHAZARE ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ

Acordaţi khazarilor, toată protecţia legală pe care o acordaţi tuturor străinilor, . . .(deoarece nu mai puteţi împiedica aceasta) să lucreze pe câmpul comercial şi industrial, dar controlaţi-i bine cum lucrează.

Nu le daţi însă drepturile politice şi drepturile de proprietate rurală. A face aceasta ar însemna pentru România a se sinucude.

Şi băgaţi de seamă să nu ajungă khazarii să domine opinia publică prin gazete şi inimile prin stăpânirea şcolii şi a producţiunii de librărie (Radu Theodoru – Învierea lui Iuda). (1900, Houston Stewart Chamberlain

Cu o inconştienţă şi o iresponsabilitate totală, guvernele interbelice corupte, au dat mână liberă khazarilor, ca paralel cu ocuparea economiei, să cucerească presa şi să se infiltreze în cultură.

Între 1918 – 1938 au funcţionat în România Mare 204 edituri, din care:

31 româneşti

53 ale minorităţilor

120 khazare, care au tipărit 816 autori.

Din aceştia au fost:

198 români

204 minoritari

432 khazari.

Din tirajul de 6. 300. 000 de exemplare, românii au avut 765. 000, minorităţile 146. ooo, iar khazarii 4. 148. 000.

La Bucureşti, din 59 de librării, khazarii deţineau 37.

Khazarii din Basarabia şi Bucovina au tipărit o presă antinaţională, militând pentru ruperea Basarabiei şi alipirea ei la U. R. S. S.

Khazarii din Ardeal, au tipărit o presă revizionistă, în favoarea Ungariei, majoritatea celor 330 de periodice scrise în ungureşte, fiind conduse sau editate de khazarii unguri.

Alianţa khazară universală a făcut investiţii mari, în presa khazară din românia, spre a-şi atinge obiectivele planificate pe ambele vcariante de cucerire a ţării: iudeo-comunoste, cu orientare spre U. R. S. S, şi iudeo capitalistă cu orintare spre occident.

Presa din România, sub patronaj khazar

Khazaro-Revizionisto – câteva titluri: „Sajto”, „Frissujac”, „Erdely Magyaror-Sag”, „Szabadsag”, „Naplo”, „Aradi Koezisdeny”, „Erdely Hirlap”, Regggel”, Arady Friss Ujsag-Temesvari Hirlap”, „ Uj Kelet”, „Brassoi Lapoc”, „Neusaig”.

Khazaro-bolşevică – Unsprezece gazete în rusă, cinci în ucrainiană, 20 în idiş şi khazară.

În Bucureşti, în afară de cotidienele khazare: „Adevărul” şi „Dimineaţa” militau în războiul psihologic dus împotriva României şi gazetele khazarilor:

Curierul khazar;

Cuvântul nostru”;

Renaşterea noastră” şi „Îfrăţirea” scrise pentru khazari;

Argus” editor hârtie;

Gazeta”, editor Ceacâru David şi Ilie Eulenburg;

Realitatea”;

Adevărul literar, Rampa”;

Gazeta Sporturilor”;

Credinţa” editor Marguilies;

Informaţia”, editor Şaraga;

Avântul”, gazeta capitalei;

Semnalul”, la care se adaugă

Lumea Românească”, editor miliardarul Max Auschinit şi cele mai vechi

Hasmonaea”;

Mântuirea”;

Aurora”;

Presa Ujkelet”;

Socialismul”.

La Cernăuţi apar opt cotidiene minoritare şi unul românesc. La Iaşi, khazarii, au patru cotidiene: „Lumea”, Jurnalul, „Noutatea” şi „Ziua”, pe când românii au una singură „Chemarea”.

Notez că monopolul presei khazaro-comuniste din Basarabia era condus de Moise Oresten, care în 1917 – 1918, fusese şef de bandă teroristă bolşevixă, ucigaş ai patrioţilor Murafa şi Hodorogea; de Isac Roshental, zis Ion Plugarul, terorist şi călăuză a bandelor şi de Hrisch, zis şi Ion Duployen, condamnat la Constanţa ca spion.

Sindicatul „Ziariştilor români”, era prezidat de Iţic Alterbourn, zis Alexandru Terziman, condamnat zece ani pentru insulte aduse Coroanei, iar corespondentul oficiosului sovietic „Zvestia”, era Elias Kendler, zis Adrian Costea, care fugit la Moscova s-a dedat la o campanie crâncenă împotriva ţării.

Cucerirea poziţiilor cheie în mass-media de către khazari se finalizase prin instalarea khazarului Hartig la conducerea agenţiei „Rador”, cu exorbitantul slariu anual de 24. 000 000 de lei. Din acest post de legătură cu mass-media internaţională, Hartig a manevrat informaţiile din România, în dauna ţării, creindu-i în străinătate o imagine cu totul nefavorabilă; conexând războiul psihologic intern cu cel purtat pe plan internaţional de „Alianţa Khazară Universală”, operaţiune reluată de khazari şi de slujitorii ei în perioada războiului rece şi amplificată după lovitura de stat din Decembrie 1989. Notez că sucursala de la Chişinău a agenţiei de ştiri”Rador”, aflatză într-o zonă destul de disputată în războiul atipic a fost condusă de khazarul Abraham Kendler, care lucra în serviciul sovieticilor prin secretatul khazar al agenţie, Bukeler, în casa căruia s-a găsit materiale de propagandă comunistă şi un cilindru pentru benzi Hughes. Bukeller a fost condamnat la cinci ani închisoare, iar Kendlera a fugit la Paris. Khazarii introduc anonimatul în presă. Pentru a înşela opinia publică îşi iau drept pseudonim cele mai neaoşe nume româneşti, uzurpând până şi numele voievozilor.

Exemple: Avrum Bauer Rosenfeld, zis Constantin Graur; Saniel Labin zis Traian Vlad şi Matei Basarab;Buhăr Braunstein zis D. Brădişteanu; Buhăr Leizarovici zis Barbu Lăzăreanu; Froite Adelstein zis Felix Aderca, sunt câteva din sutele de contrafaceri ale agenţilor de dezinformare şi presiune khazari (Radu Theodoru – Învierea lui Iuda – ).