(Nota redacției:
Ziaristul canadian Serge Monaste a murit în circumstanțe suspecte.)

PARTEA ÎNTÂI
Planul Roșu
Document al grupului „6.6.6.”
de la sfârșitul lunii iunie, 1967
Titlul documentului organizației „6.6.6.”:
„PANEM ET CIRCENSE”
[(Lat.) » „PÂINE ȘI CIRC“, deviză a dictatorilor romani,
pentru a adormi nemulțumirile populației (n.tr.).]

Scopul proiectului mondialist:
„Genocidul vitalității, în favoarea rentabilității oculte“.

Mijloacele de finanțare a proiectului:
Între altele, se va folosi:
– Ajutorul Umanitar
– Ajutorul Umanitar Internațional, pentru finanțarea
multinaționalelor din grupul „6.6.6.”

Documentul :
Toate perioadele istorice care au dus la decadența civilizațiilor,
au fost marcate, fără excepție, de „spiritul rătăcirii oamenilor“.
Astăzi, trebuie să facem astfel încât acest „spirit“ să se traducă
printr-o „societate mondială a timpului liber“ sub toate formele
sale.
Acest timp liber trebuie să se compună din sex, droguri, sport,
excursii (exotism) și din distracții în general, dar accesibile
tuturor straturilor societății.
Omul trebuie să ajungă la concluzia că este modern, și că
modernismul său e compus din capacitățile sale, din
posibilitatea sa de a se distra în mare măsură și, în prezent, din
tot ceea ce îl înconjoară.

Pentru atingerea acestui obiectiv, este neapărat necesar să se
poată infiltra mijloacele de informare (radioul, televiziunea,
ziarele), mediile de modă și de cultură, domeniile muncii noi,
prin intermediul cărora vom influența, cu siguranță, toate
păturile societăților occidentale. Astfel, ținând sub umbrela
simțurilor tineretul, adulții de mâine, vom avea, în consecință,
cale liberă pentru a infiltra și a transforma în profunzime – fără
a da naștere la neliniști – politica, sistemul legal și
învățământul, ceea ce ne va permite să modificăm în
profunzime cursul, orientarea viitoare a societăților vizate de
„Planul“ nostru.

Populațiile, după cum știm, nu au memorie istorică. Repetă la
nesfârșit greșelile trecutului, fără a-și da seama că tocmai
aceste erori le-au condus părinții, înaintea lor, spre aceleași
scadențe, pe care le vor trăi sub o formă agravată înainte de
sfârșitul secolului nostru.
Observați, de exemplu, prin ce au trecut bunicii lor la începutul
acestui secol, grație muncii înverșunate a predecesorilor noștri.
După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor,
abolirea moralei și, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au
cunoscut „Criza economică”, iar apoi, războiul.
În prezent, copiii și nepoții lor se îndreaptă spre un
deznodământ asemănător, dar și mai grav, căci de astă dată
finalul ne va permite, în sfârșit, să ne punem pe picioare „Noua
Ordine Mondială“, fără ca nici unul dintre ei să-și dea seama,
fiind mult prea preocupați cu toții de a-și satisface în proporție
exagerată necesitățile senzuale cele mai primare.

O „Normă” generală mai mult decât importantă și care și-a
dovedit deja valoarea la începutul actualului secol, prin
construirea și instalarea „Sistemului Comunist” de către
regretații înalți ofițeri ai lojilor noastre, este rentabilitatea
„excepției”. În principiu, după cum știm, excepția confirmă
regula generală pe care o contrazice. Dar, în vocabularul
nostru, excepția este principiul care trebuie să le fie impus
tuturor. Trebuie să procedăm de așa manieră, încât să
imprimăm excepții în diversele sfere ale societății, cum ar
trebui să fie noile reguli generale aplicabile pentru toți, scop
principal al tuturor contestaților sociale viitoare, exprimate de
tineretul Națiunilor.

Astfel, excepția va deveni detonatorul, cu ajutorul căruia
întreaga societate istorică se va nărui în sine însăși, într-o
epuizare și o confuzie fără precedent.
Fundamentele societății occidentale, în esența lor, originează –
în linie dreaptă – din moștenirea iudeo-creștină. Tocmai această
moștenire este aceea care a făcut din familie nodul, cheia de
boltă a oricărui edificiu social din prezent.

Predecesorii noștri, care i-au finanțat pe scriitorii revoluționari
de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX,
înțeleseseră importanța necesității de a fracționa și apoi de a
face să explodeze acest nucleu vital, dacă dorea, în Rusia de
exemplu, să reușească să instituie noul „Sistem Comunist” din
vremea aceea. Și tocmai asta au făcut, determinând în mod
minuțios producerea, de către filosofii și scriitorii neconformiști
ai epocii, al unui manifest al gloriei „Statului-Dumnezeu”,
acesta având prioritate absolută asupra individului și a familiei.
Pentru a ajunge cu certitudine la construirea unui guvern
mondial, a unei Noi Ordini Mondiale Comunitare, în care toți
indivizii, fără excepție, să fie supuși Stării Mondiale a
Ordinii Noi, trebuie, în primul rând, să provocăm dispariția
familiei, ceea ce va antrena – din aceeași lovitură – dispariția
învățămintelor religioase ancestrale și, în al doilea rând,
să-i nivelăm pe toți indivizii, făcând să dispară clasele sociale,
în special clasele mijlocii.
Dar trebuie să procedăm astfel încât toate aceste schimbări să
pară a fi fost generate de către voința populară și să aibă
aparențele… democrației.

Slujindu-ne de cazuri izolate, dar amplificându-le la nivel
extrem cu ajutorul contestațiilor studențești instigate de noi
înșine, al ziariștilor favorabili cauzei noastre și ai politicienilor
cumpărați, vom reuși să punem pe picioare noi organisme,
prezentând toate aparențele modernismului, cum ar fi un birou
de protecție a copilăriei, susținut cu o „cartă a drepturilor și a
libertăților”.

Pentru reușita planului nostru mondial, „Planul Roșu”, trebuie
să implantăm în toate societățile occidentale ale anilor 1970
birouri pentru protecția copilăriei, ai căror funcționari, tineri
intelectuali lipsiți de experiență, proaspeți absolvenți ai
universităților, unde sunt scoase în evidență principiile noastre
mondialiste, vor respecta „ca la carte”, fără discernământ,
„Carta Drepturilor Copilului”.
Cine ar îndrăzni să i se împotrivească, fără a fi identificat
concomitent cu barbariile Evului Mediu?
Această Cartă, laborios pusă la punct în „Lojile” noastre, ne va
permite în sfârșit să reducem la zero orice autoritate
părintească, făcând familia să explodeze în indivizi opuși – cu
sălbăticie – unii altora, pentru protecția intereselor lor
personale. Ea îi va încuraja pe copii să-și denunțe părinții prea
autoritari, pentru că sunt prea tradiționali, prea religioși.
De asemenea, va contribui la a-i supune pe părinți unei psihoze
colective a fricii, ceea ce va provoca în mod ineluctabil, de
manieră generală în societate, o subminare a autorității
părintești.
Astfel, vom reuși, într-o primă etapă, să producem o societate
asemănătoare cu aceea din RUSIA anilor 1950, unde copiii își
denunțau părinții la stat, și o vom face fără ca nimeni să-și dea
seama.

Transferând astfel Statului rolul patern, ne va fi mai ușor, în
continuare, să acaparăm, una câte una, toate responsabilitățile
care până la data respectivă au ținut de resortul exclusiv al
părinților. Astfel, îi vom putea face pe toți să considere
învățătura religioasă tradițională, de origine iudeo-creștină, un
abuz contra copilului.
În același timp, dar la un alt nivel, vom face să se înscrie, în
cele mai fundamentale legi ale națiunilor, regula că toate
religiile, cultele și practicile religioase de orice fel, inclusiv
vrăjitoria și magia, trebuie să fie respectate cu titluri egale.
În consecință, va fi deconcertant de ușor să i se transfere acest
rol statului, prin raportarea copilului la cele mai înalte instanțe
internaționale, cum ar fi Națiunile Unite.

Să înțelegem bine următoarele:
scopul nostru nu este acela de a proteja copiii, nici pe oricine
altcineva, ci de a provoca explozia, apoi prăbușirea națiunilor,
care reprezintă un obstacol major în calea punerii în aplicare a
Ordinii noastre Mondiale. Acesta este motivul pentru care
„Birourile de Protecție a Copilăriei” trebuie să fie investite cu o
autoritate legală absolută. Ele trebuie să fie în măsură ca, după
bunul lor plac, dar întotdeauna sub pretextul protejării copiilor,
să-i poată retrage pe aceștia din mediile lor familiale originale
și să-i plaseze în medii familiale străine sau în centre
guvernamentale deja atrase spre principiile noastre mondialiste
și religioase. Astfel, în consecință se va realiza spargerea
definitivă a „Celulei Familiale Occidentale”.
Căci, fără protecția și supravegherea părinților lor naturali,
acești copii vor putea fi astfel handicapați definitiv în
dezvoltarea lor psihologică și morală, ajungând să reprezinte,
în virtutea consecințelor firești, prăzi ușor adaptabile la țelurile
noastre mondialiste.

Pentru asigurarea reușitei unei asemenea întreprinderi, este de
o necesitate primordială ca funcționarii care lucrează în aceste
„birouri”, în serviciul statului, să fie tineri, fără experiențe de
trecut bogate, îmbibați cu teorii pe care le știm ca fiind vide și
lipsite de eficacitate și mai ales să fie obsedați de spiritul
misionar al unor mari protectori ai copilăriei amenințate. Căci,
pentru ei, toți părinții trebuie să reprezinte niște criminali de
facto, pericole potențiale față de bunăstarea copilului,
considerat în cazul de față ca fiind un „Dumnezeu”.

Un „Birou de Protecție a Copilăriei” și o „Cartă a Drepturilor
Copilului” n-ar avea nici un motiv de a exista, în lipsa copiilor
amenințați. Mai mult, excepțiile și exemplele istorice
întrebuințate pentru înființarea lor, vor sfârși, mai devreme sau
mai târziu, prin a dispărea, dacă n-ar fi alimentate continuu cu
cazuri noi, produse pe bază permanentă. În acest sens, trebuie
să infiltrăm „sistemul de educație” al națiunilor, pentru a face
să dispară, sub acoperirea „Modernismului” și a „Evoluției”,
predarea religiei, a istoriei și a educației civice, diluându-le pe
toate sub o avalanșă de experimente noi în mediul de
învățământ, acela al limbilor și al matematicilor. În acest mod,
îndepărtându-le tinerelor generații toate bazele și toate
frontierele morale, toate cunoștințele despre trecut – și, prin
urmare, orice formă de mândrie națională – orice respect față
de ceilalți, orice putere prin cunoașterea limbilor străine și a
științelor – deci, puterea asupra realității – vom contribui la
fabricarea unui tineret în mare măsură predispus către toate
formele de delincvență. În acest nou univers, fragmentat de
frica de părinți și de abandonul oricărei responsabilități din
partea acestora față de copii, vom avea cale liberă pentru a
forma, în maniera noastră și conform principalelor noastre
obiective, un tineret în rândurile căruia aroganța, disprețul,
umilirea aproapelui vor fi considerate ca fiind noile baze ale
„Afirmării de Sine” și ale „Libertății”. Știm, însă, pe baza
acelorași experiențe din trecut, că un asemenea tineret este,
din capul locului, condamnat la autodistrugere, întrucât este de
un „Individualism” funciar – deci, „Anarhist” prin definiție. În
acest sens, nu poate în nici un caz să reprezinte o bază solidă
pentru continuitatea oricărui gen de societate și, cu atât mai
puțin, o valoare sigură pentru a se însărcina cu bătrânii
acesteia.

În același spirit, este de asemenea imperios necesar să se
creeze o „Cartă a Drepturilor și a Libertăților Individuale”,
precum și „Birouri pentru Protecția Cetățeanului”, dându-le
maselor iluzia că aceste inovații fac parte integrantă din
„Modernismul” sus amintit al „Societăților Noi” din secolul XX.
Sub aceeași formă și în același timp, dar la un alt nivel, trebuie
să se obțină votarea unor noi legi pentru ,,Respectul și
Libertatea Individuală”. La fel ca în cazul ‚,Familiei”, dar pe
planul „Societății”, aceste legi vor intra în conflict cu drepturile
colectivității, împingând astfel societățile vizate direct spre
autodistrugere. Căci, în cazul de față, inversiunea este totală:
„Nu mai trebuie protejată societatea, contra indivizilor care o
pot amenința – dreptul majorității – cu mai degrabă individul –
dreptul minorității – trebuie să fie protejat contra posibilelor
amenințări din partea majorității”.
Iată scopul pe care ni l-am fixat.

Pentru a realiza dezintegrarea familiei, a sistemului de
învățământ, deci a societății, în general, este primordial să se
încurajeze „Libertatea Sexuală” la toate eșaloanele societății
occidentale. Trebuie să se reducă individul, deci masele, la
obsesia de a-și satisface instinctele primare prin toate
mijloacele posibile. Știm că această etapă reprezintă punctul
culminant în care întreaga societate va sfârși prin a se surpa în
sine însăși. Nu la fel s-a întâmplat și cu Imperiul Roman la
apogeul său și cu toate civilizațiile asemănătoare, pe parcursul
istoriei?

Cu ajutorul oamenilor de știință și al laboratoarelor finanțate de
lojile noastre, am reușit să punem la punct un procedeu chimic
care va revoluționa toate societățile occidentale și va arunca
pradă uitării pentru totdeauna principiile morale și religioase
iudeo-creștine. Acest procedeu, sub formă de pilulă, va
deschide larg calea „libertății sexuale” fără consecințe, și le va
împinge pe „femeile” națiunilor spre dorința de a dori să se
desprindă din starea care va ajunge să fie considerată jugul
trecutului – sclavia femeii supuse bărbatului și familiei
iudeo-creștine tradiționale. Odinioară „Centru și pivot al celulei
familiale”, femeia modernă, acum în calitate de persoană
individuală independentă, va dori să-și abandoneze rolul
tradițional, să se detașeze de familie și să-și trăiască viața în
conformitate cu aspirațiile ei personale. Nimic mai firesc, știm,
dar locul în care noi vom interveni cu tărie va fi acela al
infiltrării tuturor „mișcărilor de contestare feministe”,
împingându-le logica până la cele mai extreme limite ale
consecințelor sale. Iar aceste limite, se găsesc deja înscrise în
dezintegrarea definitivă a familiei tradiționale și a societății
iudeo-creștine.

Această „eliberare sexuală”, va reprezenta calea finală pe care
vom avea posibilitatea de a face să dispară din „conștiința
populară” orice referire la „Bine și Rău”.
Prăbușirea acestei bariere religioase și morale, ne va permite
să realizăm procesul falsei ‚,Eliberări a omului de trecutul său”,
care însă, în realitate, este o formă de sclavie ce va fi
profitabilă pentru „Planurile Mondialiste”, pe care urmărim să le
punem în aplicare.
Respectiva poartă deschisă pentru încurajarea ,‚Libertății
Sexuale”, a „Divorțurilor”, a „Avorturilor” la cerere, a
recunoașterii legale a diverselor forme de homosexualitate, ne
va ajuta să modificăm în profunzime bazele istorice ale
„Dreptului Legal” al societăților. Ea va fi un atu major pentru a
împinge ansamblul indivizilor spre o relaxare generală a
moravurilor; pentru a diviza indivizii unii în raport cu ceilalți, în
conformitate cu instinctele și cu interesele lor proprii; pentru a
distruge viitorul tineretului, împingându-l spre experiențe
nefaste ale sexualității precoce și ale avorturilor; și pentru a
distruge moralmente generațiile viitoare, împingându-le pe
calea alcoolismului, a drogurilor diverse – al căror control se vor
însărcina să-l preia, la nivel mondial, ofițerii noștri superiori din
Lojile Internaționale – și a sinuciderilor – suicidul fiind
considerat, de către un tineret dezabuzat și abandonat în voia
sa însuși, ca un sfârșit cavaleresc.

Să amăgim tineretul națiunilor, arătându-i pe părinții săi ca pe
niște iresponsabili, imorali și nereligioși – în definitiv, necăutând
altceva decât plăcerea, evaziunea și satisfacerea nestăvilită a
instinctelor, cu prețul minciunii, al ipocriziei și al trădării.
Să facem din divorțuri și din avorturi o nouă cutumă socială,
acceptată de toți.
Să împingem astfel tineretul spre criminalitate sub toate aceste
forme și spre refugierea în grupări distincte, inaccesibile
mediului familial, pe care el îl va percepe, în mod inevitabil, ca
pe o amenințare la adresa propriei sale supraviețuiri.
Țesătura socială fiind astfel bulversată iremediabil, ne va fi
posibil în continuare să acționăm asupra politicii și a economiei
națiunilor, în scopul de a le aduce la cheremul nostru; de a le
face să accepte, forțate de împrejurări, planurile noastre pentru
O Nouă Ordine Mondială. Căci, trebuie să recunoaștem,
națiunile, fiind lipsite de posibilitatea de a se baza pe un tineret
puternic, pe o societate în care indivizii, regrupați în jurul unui
ideal comun, întăriți cu ajutorul unor bastioane morale de
neînfrânt, i-ar fi putut asigura sprijinul istoric, nu vor putea
decât să abdice în fața voinței noastre mondiale. Astfel, vom
putea atunci să inaugurăm ceea ce au anunțat atât de mult
creațiile noastre din trecut:
„sistemul comunist, care profețea o revoluție mondială, pusă în
mișcare de toți proscrișii din lume”
și
„nazismul, prin care am anunțat O Nouă Ordine Mondială
pentru o mie de ani”.
Iată scopul nostru suprem:
munca recompensată pentru toate valorile pe care le-a omorât
pentru împlinirea ei, de-a lungul secolelor. Să afirmăm sus și
tare:
„Toți Frații din Lojile trecute, morți în anonimat pentru
realizarea acestui ideal, pe care acum ne este posibil să-l
atingem cu vârfurile degetelor”.

Se știe bine că omul, după ce și-a asigurat necesitățile primare
– hrana, îmbrăcămintea și adăpostul – tinde cu tărie spre a fi
mai puțin vigilent. Să-i permitem să-și adoarmă conștiința,
orientându-i totodată spiritul după placul nostru, prin crearea
de fațadă a unor condiții economice favorabile.
Prin urmare, în această perioadă a anilor 1970, în care agenții
noștri se vor infiltra peste tot în diversele sfere ale societății,
pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de
învățământ, drept legal, social și politic, vom veghea la
răspândirea în jurul lui a unui climat economic de încredere:
– muncă pentru toți;
– deschideri de credite pentru toți;
– distracții pentru toți –
acestea vor fi devizele noastre pentru crearea iluzorie a unei
noi clase sociale:
„Clasa Mijlocie”.

Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară
această „Clasă” de mijloc, situată între săracii seculari și noi,
bogații, tăindu-i definitiv orice mijloc de supraviețuire.
În acest sens, vom face din națiunile-state noii „părinți” ai
indivizilor. Prin intermediul acestui climat de încredere, în care
„Agenții Internaționali” trimiși de noi vor fi făcut tot ceea ce
este necesar pentru a îndepărta orice spectru al războiului
mondial, vom încuraja „Centralizarea” în favoarea statului.
De această manieră, indivizii vor putea dobândi impresia unei
libertăți de explorare totale, în timp ce povara legendară a
responsabilităților personale va fi transferată în sarcina statului.
Astfel, vom avea posibilitatea de a multiplica în proporție
vertiginoasă sarcina statului, înmulțind fără nici un fel de limite
masa de funcționari intelectuali. Având garantată pentru ani de
zile în avans securitatea materială, aceștia vor fi‚ în consecință,
executanți perfecți ai „Puterii Guvernamentale”; cu alte
cuvinte, ai „Puterii” noastre. Vom crea astfel o masă
impresionantă de funcționari, care, ea în sine, va forma un
guvern (în cadrul guvernului), indiferent de partidul politic care
va fi într-un moment sau altul la putere.
Această mașinărie anonimă ne va putea servi într-o bună zi
drept pârghie, când va sosi momentul, pentru a accelera
prăbușirea economică a statelor-națiuni; căci acestea nu vor
putea să întrețină la nesfârșit o asemenea masă salarială, fără
a trebui să se îndatoreze mai presus de mijloacele lor.
Pe de altă parte, aceeași mașinărie îi va conferi aparatului
guvernamental o imagine rece și insensibilă; această mașinărie
complexă și absolut inutilă în multe dintre funcțiile ei, ne va
servi drept paravan și mijloc de protecție contra populațiilor.
Căci cine va îndrăzni să se aventureze prin dedalurile unui
asemenea labirint, în scopul de a-și face auzite doleanțele
personale?

Tot în aceeași perioadă de buimăcire generală, vom profita, de
asemenea, pentru a-i cumpăra sau elimina, în conformitate cu
necesitățile momentului, pe toți directorii de întreprinderi,
responsabilii marilor organisme ale statelor, centrele de
cercetări științifice a căror activitate și eficacitate ar risca să
confere o putere prea mare statelor-națiuni.
Nu trebuie în nici un caz ca statul să devină o forță
independentă în sine, care ar risca să ne scape de sub control
și să ne pună în pericol „Planurile” ancestrale.
Vom veghea, de asemenea, să avem o autoritate absolută
asupra tuturor structurilor supranaționale ale națiunilor. Aceste
organisme internaționale trebuie să fie plasate sub jurisdicția
noastră absolută.
În același sens și pentru a garanta rentabilitatea influenței
noastre asupra populațiilor, va trebui să controlăm toate
Mijloacele de Informare. Băncile noastre nu le vor finanța,
așadar, decât pe acelea care ne vor fi favorabile, supervizând
totodată închiderea celor mai recalcitrante. Acest lucru ar
trebui, în principiu, să treacă neobservat în rândurile
populațiilor, acestea fiind absorbite de necesitatea de a câștiga
cât mai mulți bani și de a se distra.

Încă de pe acum, trebuie să ne ocupăm de finalizarea fazei de
deregionalizare a regiunilor rurale, amorsată la începutul „crizei
economice” din 1929. Suprapopularea orașelor a fost deviza
noastră în cadrul „revoluției industriale”.
Proprietarii rurali de pământului, prin independența lor
economică și prin capacitatea pe care o au de a produce baza
de alimentație a statelor, reprezintă o amenințare la adresa
noastră și a planurilor noastre de viitor. Înghesuiți în orașe,
pentru a supraviețui, oamenii vor fi mai dependenți de
industriile noastre.
Nu vom putea să ne permitem existența unor grupări
independente de „Puterea” noastră.
Prin urmare, să-i eliminăm pe proprietarii de pământuri, făcând
din ei sclavi ascultători, industriile fiind sub controlul nostru. În
ceea ce-i privește pe ceilalți, să le permitem să se organizeze în
cooperative agricole, pe care agenții noștri le vor infiltra pentru
a le orienta mai ușor în conformitate cu prioritățile noastre
viitoare.

În cadrul structurii statului, să ne atașăm de scoaterea în
evidentă a ,,respectului” obligatoriu față de diversitatea de
„culturi”, de „popoare”, de „religii”, de ,,etnii”, cu prioritate față
de noțiunea de „unitate națională”; acest lucru ne va permite
să divizăm mai eficace populațiile statelor-națiuni și astfel, să le
slăbim autoritatea și capacitatea de manevră. Împins la limite
extreme, dar pe plan internațional, acest concept, în viitor, va
determina etniile diverselor națiuni să se regrupeze pentru a-și
revendica fiecare, individual, propria participare la „Putere”;
ceea ce va sfârși prin a ruina națiunile și le va face să se
fragmenteze în războaie intestine interminabile.
Când națiunile-state vor fi astfel slăbite prin toate aceste lupte
intestine, toate întemeiate pe recunoașterea ,,Drepturilor
Minorităților” la independență, când naționaliștii divizați în
diferite fracțiuni culturale și religioase se vor confrunta orbește
în lupte fără nici un rezultat posibil, când tineretul își va fi
pierdut complet contactul cu propriile sale rădăcini, atunci vom
putea să ne servim de Națiunile Unite pentru a începe să ne
impunem Noua Ordine Mondială.
De altfel, în acel stadiu, „Idealurile Umanitare, Sociale și
Istorice” ale națiunilor-state, se vor fi dezintegrat de mult, sub
presiunea diviziunilor interioare.

SFÂRȘITUL Documentului organizației 6. 6. 6.,
datat în ultima parte a lunii iunie, 1967
Acest document, face parte din „Protocoalele de la Toronto”,
alături de „Aurora Roșie”, care a fost redactată în iunie ‘85:
„AURORA ROȘIE“ – iunie ’85 – Documente Google.pdf
Iar aici sunt toate „Protocoalele de la Toronto”:
Protocoalele de la Toronto.pdf