Petre Țuțea: Legionarii nu au ucis nici un evreu (3)
Cred că trebuie să fiu puțin mai explicit, drept care îi rog pe cititori să facă un mic efort de imaginație și să ne închipuim cum ar fi decurs lucrurile dacă în ancheta judiciară și în procesul care a urmat evenimentelor din ianuarie 1941, procuratura ar fi urmărit și această pistă: Cine se face vinovat de asasinatele de la Abator și din pădurea Băneasa și Jilava?
Să presupunem că ar fi identificat câțiva legionari suspecți, pe care i-ar fi acuzat de acele omoruri. Inculpații respectivi și-ar fi angajat niște avocați, iar avocații ar fi început să pună întrebările cele mai obișnuite. Obișnuite, dar în acest caz extrem de incomode pentru autoritățile statului:
1. Unde este raportul de autopsie și expertiză judiciară?
2. Unde sunt martorii din incinta Abatorului? Acești martori nu puteau să lipsească de vreme ce la Abator s-a lucrat în acea zi.
3. De ce nu s-au căutat acești martori spre a fi confruntați cu persoanele acuzate?
4. De ce toate cadavrele de la Băneasa și Jilava sunt complet despuiate? Or fi furat țiganii hainele, dar chiar și izmenele? Întrebare justificată și de faptul că de la producerea asasinatelor până la intervenția autorităților au trecut numai câteva ore! Nu cumva acele cadavre erau complet dezbrăcate pentru că aceasta este „ținuta” obligatorie pentru orice cadavru de la morgă? După 1944, Petre Pandrea declara că aflase chiar la Pătrășcanu în casă, cum fuseseră pregătite din timp cadavrele care apoi au fost expuse ca victime ale rebeliunii! După declarația lui Petre Pandrea, chiar și fotografiile fuseseră făcute cu multe săptămâni înainte de „rebeliune”.
5. De ce nu s-au făcut fotografii amănunțite ale fiecărui cadavru, pentru a se face vizibilă cauza morții?
O anchetă judiciară făcută în prezența avocatului apărării risca să duca la concluzii nedorite de autorități.
O chestiune care ar putea fi și azi rezolvată, prin consultarea arhivelor: Cine erau admistratorii Abatorului? Conform declarației lui Constantin Dărășteanu, la data aceea Abatorul era administrat de niște evrei… Detaliu care, dacă se confirmă, pică toată șandramaua…
*
O ultimă completare: ani buni înainte de 1990, la Țuțea acasă mergând, am dat peste un domn care se pregătea să plece când am intrat eu în garsonieră. Petre Țuțea ne-a făcut prezentările și a insistat ca acea persoană să nu plece înainte de a-mi spune (1)cine este – era fostul primar legionar de la Jilava, și (2)pentru ce a fost condamnat după rebeliune: fusese condamnat pentru tulburarea ordinii publice, i s-a pus în sarcină că a spart niște vitrine în centrul Bucureștiului… Raționamentul lui Petre Țuțea: cum se puteau face crimele din pădurea Jilava fără participarea primarului legionar din Jilava? De ce pentru crimele din pădurea Jilava nu a fost nimeni acuzat și condamnat?
Notă 14 oct. 2017
Deunăzi am stat de vorbă cu o persoană foarte informată și activă, din viața noastră politică. Principalul beneficiar al acestor discuții m-am simțit a fi eu, căci multe am mai aflat din sursa, deseori, cea mai credibilă!, mai ales asupra istoriei noastre moderne și actuale, dacă pot spune așa. Dar foarte tare m-am mirat cât de puține lucruri cunoștea interlocutorul meu, eminent profesor universitar în domeniul umanist, cu privire la LEGIONARI. În ultimii 25 de ani s-au schimbat multe în privința informațiilor și interpretărilor legate de fenomenul legionar. Distinsul domn profesor nu era la curent cu aceste „noutăți”. Mă simt dator să-l ajut să-și acopere acest gol, cu atît mai mult cu cât în această situație se află nu puține persoane cu putere de decizie și influență majoră din România. Așadar, rândurile care urmează sunt dedicate atenției clasei noastre politice. Întru corecta documentare și apreciere.
ion coja
Insa Petru Clej nu se lasa! El o tine pe a lui….a lor!
„Comemorarea a 75 de ani de la eliberarea lagărului de exterminare nazist de la Auschwitz și a 79 de ani de la pogromul legionar de la București a fost prilejul publicării unor articole pe această temă pe pagina de Internet Radio France Internationale România.
Pe pagina de Facebook RFI aceste articole au generat numeroase comentarii, majoritatea mai degrabă negative.
Iată și cîteva exemple:
„Nu vă e rușine să scrieți așa ceva? Mizeriilor, despre criminalul de război Wass Albert care a fost găsit responsabil de moartea românilor din Ardeal, executați de militarii unguri în perioada ocupării Transilvaniei de Nord, în 1940, nimic? Acest criminal de război are statui prin Miercurea Ciuc. Cine vă plătește să batjocoriți istoria românilor, cine vă plătește să dezinformați?“
„Dar un documentar despre crimele săvîrşite în România de către: Ernö Neulandër, Boris Grundberg, Hannah Rabinshon, Iordan Dragan Rusev, Saul Bruckner, László Luka, Silaghi László etc., etc., etc. nu aveți? Dar un documentar despre cum şi de ce a început răscoala țărănească de la 1907 nu aveți? Au fost nedreptăți istorice şi din partea evreilor, peste tot în lume pe unde au fost aceştia şi încă după Retragerea Aureliană!“
„Ar trebui inființat un institut al crimelor comise de evrei contra românilor în ultimii 100 de ani, crimele din 1907, cele din al Doilea Război Mondial cînd au comis crime înfiorătoare contra românilor, aducerea comunismului, crimele contra anticomuniștilor.“
„Mișcarea internațional-socialistă a fost și mai ucigașă și mai teroristă decît aia național-socialistă. 100 de milioane de oameni a ucis comunismul și numărătoarea continuă. Și nu o condamnă nimeni.“
Astfel de comentarii apar în subsolul oricăror articole în limba română despre Holocaust, numărul fiind de ordinul miilor.
Am putea spune că, ori de cîte ori apare un articol pe Internet despre trecutul fascist din România, reacția exprimată de numeroși cititori este una previzibilă, aproape pavloviană, aș spune.
Ce este whataboutism-ul?
De fiecare dată cînd sînt menționate crimele comise fie de legionari, fie de regimul condus de Ion Antonescu, vine replica: „Dar de comuniști de ce nu scrieți nimic?“.
Acest mod de a reacționa reprezintă în esență tentativa de a muta discuția de pe un plan nefavorabil pe unul favorabil și este numit în limba engleză whataboutism, care provine de la „What about?“ – „Dar despre?“.
Concret, whataboutism-ul este asociat mai ales cu propaganda sovietică din timpul Războiului Rece.
De fiecare dată cînd din Statele Unite erau exprimate critici la adresa represiunii și încălcării flagrante a drepturilor omului în URSS, replica propagandei de la Kremlin era promptă: „Dar de discriminarea rasială din SUA de ce nu spuneți nimic? De ce nu vorbiți de șomajul de la voi?“.
Revenind la comparația fascism (legionarism) – comunism, reacția de respingere sau minimalizare a efectelor negative din perioada 1938-1944 din România în comparație cu cele din perioada 1944-1989 este relativ ușor de înțeles.
Victimele perioadei fasciste sînt în imensa lor majoritate evrei și romi (percepuți ca „străini“), în timp ce victimele perioadei comuniste sînt români (sau percepuți ca atare).
În plus, legionarii și Antonescu au fost inamicii comuniștilor, iar azi crimele comise de ei în perioada 1940-1944 sînt adesori puse la îndoială de anticomuniști, dat fiind narativul istoric din vremea regimului comunist.
Raportul Comisiei Wiesel
Publicarea în 2004 a Raportului Final al Comisiei Intenaționale „Elie Wiesel“ pentru studierea Holocaustului din România nu a schimbat fundamental scepticismul în opinia publică românească.
Recent, directorul Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, Alexandru Florian, afirma că doar 36% din români acceptă faptul că în România a avut loc un Holocaust.
Raportul Comisiei Wiesel pune în seama statului român din perioada 1940-1944 moartea a 280-380.000 de evrei și a 11.000 de romi, dar aceste cifre sînt privite cu scepticism și chiar ostilitate de cei care nu vor să accepte o realitate istorică greu de contestat.
Această ostilitate este agravată și de existența unui act normativ – Ordonanța de Urgență 31/2002 – care interzice organizațiile fasciste și legionare, incriminează apologia unor persoane condamnate pentru crime împotriva umanității (Ion Antonescu la loc de frunte) ca și negarea Holocaustului.
Adoptată de Guvernul Adrian Năstase în perioada aderării României la NATO și la Uniunea Europeană și înăsprită prin prevederile Legii 217 din 2015, OUG 31/2002 a avut efecte practice minime, concretizate doar în îndepărtarea din public a unor busturi ale lui Antonescu.
În rest, nici o persoană nu a fost condamnată definitiv în Justiție în aproape 18 ani pentru apologia lui Antonescu sau pentru negarea Holocaustului.
În spatele acestei atitudini ostile men-ționării trecutului fascist stă de multe ori antisemitismul, exprimat adeseori fățiș, și responsabilitatea aruncată pe seama evreilor pentru aducerea comunismului în România.
Cei care recurg la whataboutism invocă adeseori dubla măsură în tratarea crimelor fasciste față de cele comuniste și ridică obiecția că, în timp ce organizațiile fasciste și legionare sînt interzise, cele comuniste nu au astfel de interdicții.
Nu puțini sînt aceia care neagă caracterul fascist al Mișcării Legionare, deși istorici din străinătate (Armin Heinen, Traian Sandu, Roland Clark, Oliver Jens Schmitt) au publicat lucrări în care demonstrează foarte clar această afiliere ideologică.
Holocaustul provoacă iritare
Holocaustul este evenimentul istoric care generează iritare din partea multor anticomuniști, iar aici whataboutism-ul se manifestă din plin, cel mai frecvent fiind invocată cifra de 100 de milioane de victime puse în seama comuniștilor de Cartea Neagră a Comunismului publicată în Franța în 1997 de un colectiv de istorici coordonat de Stéphane Courtois, mai mare decît numărul victimelor fascismului, susțin anticomuniștii.
Gama de atitudini în acest domeniu a fost sistematizată de directorul Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România, Adrian Cioflâncă, într-un interviu RFI din 2015:
„A condiționa memoria Holocaustului de memoria comunismului este ca și cum am intra în logica întoarsă pe dos a competiției totalitare dintre fascism și comunism. Am observat zilele acestea patru tipuri de raționamente:
● Excluzionismul: memoria comunismului o exclude pe cea a Holocaustului. Excluzionismul introduce insidios sugestia că evreii au adus comunismul și că Holocaustul a fost cumva justificat, iar memoria Holocaustului e o formă de gratificare a comunismului. E categoria cea mai radicală în care găsim neolegionari, antisemiți, anticomuniști nedemocratici etc.
● Falsul comparatism, al celor care ne îndeamnă să comparăm Holocaustul și comunismul doar pentru a vedea asemănările sau pentru a atrage asupra comunismului tipul de atenție de care are parte Holocaustul. Falsul comparatism anulează diferențele și presupune că crima s-a produs în același fel într-o parte și în alta, or există și diferențe esențiale care trebuie recunoscute în orice demers de cunoaștere.
● Universalismul suferinței. Pledat de cei care, atunci cînd aduci vorba de suferințele din timpul Holocaustului, îți invocă toate suferințele din lume și din toate timpurile. Efectul este că specificitatea Holocaustului își pierde semnificația și că agenții memoriei Holocaustului sînt făcuți datori să slujească pe altarul tuturor memoriilor.
● Memoria simetrică. Este rezultatul unui tip de tranzacție, dacă nu chiar de șantaj: memoria comunismului îi spune memoriei Holocaustului că te las să te manifești dacă mergem braț la braț. Or, este vorba de memorii parțial diferite, cu referențiale și resurse sociale uneori diferite. Memoria suferințelor din timpul comunismului trebuie să trăiască prin forțe proprii și să iasă din logica tranzacțională, care jignește memoria celor care au suferit în Holocaust.“
În definitiv, de ce ar conta astfel de atitudini? Constituie fascismul și legionarismul o amenințare pentru democrația românească de azi, mai mult decît comunismul?
Mulți dintre cei care practică whata-boutism-ul fascism/legionarism – comunism manifestă tendințe naționaliste și chiar ultranaționaliste. În argumentația lor se include atitudinea anticomunistă a Mișcării Legionare și a lui Ion Antonescu. Ce nu realizează acești oameni este că, în secolul XXI, opoziția fascism/legionarism – comunism este depășită.
Cele două ideologii au avut, acum 75‑80 de ani, un inamic comun: democrația. Iar azi moștenitorii acestor două ideologii care au inspirat genocidurile secolului XX au același inamic din secolul trecut: democrația.
Petru Clej este corespondent la RFI.”
SURSA: https://dilemaveche.ro/sectiune/la-fata-timpului/articol/fascism-legionarism-comunism-whataboutism
* Daca „opoziția fascism/legionarism – comunism este depășită. Cele două ideologii au avut, acum 75‑80 de ani, un inamic comun: democrația. Iar azi moștenitorii acestor două ideologii care au inspirat genocidurile secolului XX au același inamic din secolul trecut: democrația.”
**Clej, cum poti construi democratia pe nisipuri miscatoare si falsuri juridico-istorice? Sau tu scrii despre Democratia Lor?
*** Ia scrie despre GEG, sa te vad interzis!
Puțin probabil ca altcineva în afară de dumneavoastră să dorească să reabiliteze mișcarea legionară după ce află la ce orori s-au putut deda unii evrei. Chiar mi se pare curată sinucidere să încerci să restabilești adevărul istoric, mai ales în contextul acesta tulbure al demenței rasiale. Stau și mă întreb ce bază de date fabuloasă de ticăloșii a acumulat o parte din această etnie.
Ne-ați promis mai demult că ne împărtășiți informații despre conducerea anonimă a evreilor, despre acei indivizi cărora nu trebuie să le cunoască identitatea nici evreii nici goimii.
Dacă aș avea asemenea informații ar fi vai de c…ul meu! Am expus doar teoria lui Gheorghe Mateevici, cum că Ion Antonescu și ceilalți trei martiri au fost executați pentru că cunoșteau identitatea administratorului de la cimitirul evreiesc Filantropia: era unul dintre cei 7 înțelepți ai Sionului, iar creștinii nu au voie să cunoască cine sunt acești 7 magnifici ai iudaismului. Dacă un creștin află un asemenea secret, acel creștin trebuie ucis!
Am spus povestea asta în Șeitanii…
Nici nu-mi imaginam că dețineți informații despre nume cu CNP și adresă! Mă gândeam doar la informații legate de forma de organizare. Cei 7 se cunosc între ei, se întâlnesc, dacă sunt aleși și de către cine, dacă nu sunt aleși și moștenesc „funcția”, cum se transmit să le zicem directivele… chestii din acestea care nu cred că ne-ar pune c…ul la saramură. Oricum, mulțumesc pentru răspuns.
Ioane , sa acceptam ipoteza ca acesti 7 sarlatani frankisti/shabtaisti ar exista .Eu nu i-am vazut , dar cunoscind structura piramidala strins crosetata a organizatiilor evreiesti , consider prezumtia existentei lor posibila . La valahi asa ceva nu este posibil . Un „intelept valah” este un oximorom . Asa ceva nu exista prin definitie !
Dar asta nu inseamna ca aceste eminente gri ar fi reprezentatii autorizatii ai evreilor care sunt si ei un popor de natingi , manipulati la fel ca oricare alt popor . Pun pariu ca acei ipotetici 7 iudeomasoni sunt Agenti ai Vaticanului . Altfel ar fi disparut din schema de multisor ! Deci daca mergi pe firul crimei pina la capat ai sa descoperi ca vei ajunge acolo unde ai mai fost , la Roma , cloaca maxima a conspiratiilor , intrigilor si fraudelor .