Petre Țuțea

N-ar trebui să se vorbească așa de mult despre democrație. (…) Mă bizui pe doi gânditori clasici. Pe Platon și pe Aristotel. Platon susține cã sunt trei forme de guvernământ degenerate: tirania, oligarhia și democrația. Aristotel spune că democrația este sistemul în care face fiecare ce vrea. Și eu am spus: după cum se vede.

Democrația e singurul sistem compatibil cu libertatea și demnitatea umană, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selecțiune a valorilor. (…) Deci democrația e sistemul social în care face fiecare ce vrea și-n care numãrul înlocuiește calitatea. Triumful cantității împotriva calității.

Nu pot sã rãmân indiferent la incapacitatea democrației de a asigura selecțiunea naturală a valorilor. Democrații gândesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate și unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e părerea mea despre democrație.

Prin însăși ordinea ei ideologicã, democrația îl obligã pe idiot să stea alãturi de geniu și să-i poatã zice: <<ce mai faci, frate?>>. Partea proastã este că oamenii de excepție pot ajunge captivi în cirezile democrate. Ce decide masa are un caracter absolut, deoarece prin masă se exprimã specia.

În democrație, numai întâmplarea naște un mare șef. (…) Eu, cât aș fi de aristocrat în gândire, politic trebuie sã fiu democrat. Masa e absolută; fiecare prost luat în parte e un prost și atât. Dar toți proștii ăștia, luați împreună, sunt un principiu istoric.

Eu sunt democrat numai dintr-un singur motiv: din respect față de marele popor român. Și pânã la urmă mi-am modificat poziția: nu sunt democrat, sunt demofil, iubitor de popor.

Democrația e imperfectă, dar fără ea e greu de viețuit. Este un soi de haos suportabil.”