Petre Tutea:
(…)
„Acum, mai la bătrîneţe, pot să spun că fără Dumnezeu şi fără
nemurire nu există adevăr.
Au falsificat sută la sută alegerile. Aţi citit “Complicaţiile
tehnicii votării”? Nu puteam să votez nici eu, atît era de complicat! Păi ce-i acest
ceuşesc 89% pentru nişte golani care nu-s în stare să conducă nici o gară?
Incapacitatea de guvernare a ăstora s-ar putea să fie şansa hoitului român să devină
viu…
“Domnule Ţuţea, dacă aţi fi fost ales preşedinte la 20 mai, prin
absurd, care ar fi fost prima hotărîre pe care aţi fi luat-o?” – Prima hotărîre:
privatizarea, însemnînd construcţia celor două comune: comuna agrară, întemeiată pe gospodarul dibaci şi priceput, şi comuna urbană, guvernată de întreprinderi, de aceşti giganţi ai lumii moderne. Şi aş fi creat institute care să sincronizeze poporul român cu toate cuceririle speciei om, mutate în spaţiul
valah. Că eu nu contest poporului român că limba lui şi geniul lui intelectual îi
permit să mute creaţiile speciei om la el acasă.
Omul, cînd e singur, poate face fel de fel de unelte. Adică devine
american, spun eu. Eu aş scrie peste Statele Unite astfel:”Omul este un animal care fabrică unelte.”M-au întrebat unii care sînt foarte filoamericani ce cred despre americani. Sînt lăcătuşi cosmici, domnule, le-am zis. India, de pildă, este inferioară tehnic Americii. Nici nu încape îndoială: America o bagă
la jiletcă. Da’ spiritual America e o Ghana; pe lîngă India e primitivă.
Americanii nu mor în război. Sînt supraînarmaţi. Dau lovituri
zdrobitoare. La ei cine face economie la muniţie răspunde în faţa Senatului.
Eu nu pot fi americanofob decît în ceea ce priveşte descompunerea
religioasă în secte. Dar din punct de vedere politic… şi noi şi ruşii ar trebui să
avem în frescele din biserici un Columb, căci fără el învăţăm acum nemţeşte cu
dicţionarele pe genunchi.
În belşugul de-acolo nu poate apărea o gîndire teologică.
Americanii n-au vocaţie; îl invocă pe Dumnezeu doar ca să le binecuvînteze
prăvăliile. Ei gîndesc negustoreşte. Exercită stăpînirea lumii doar la casele de
bani.
Antisemitismul nu e o reacţie spontană a românilor, a germanilor, a polonilor, a francezilor, a americanilor, ci e provocat de evrei, prin exces. E provocat de ei ca spaimă, crezînd că-l previn. Antisemitismul funcţionează după principiul acţiunii şi reacţiunii. Păi dacă rabinul Moses Rosen, care e doctor şi face parte din Consiliul Mondial Evreiesc, îl înjură pe Eminescu… Păi ce ar zice el dacă eu l-aş lua pe Moise pe făraş?
Nu am fost şi nu sînt antisemit, pentru că ar însemna să fiu
anticreştin. Pentru că, să fim cinstiţi, Cristos nu e din Fălticeni.
O babă murdară pe picioare, care stă în faţa icoanei Maicii
Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu – baba e om, iar
laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor.
Eu cînd discut cu un ateu e ca şi cum aş discuta cu uşa. Între un credincios şi un necredincios, nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufleteşte mort, iar celălalt e viu şi între un viu şi un mort nu există nici o legătură. Credinciosul creştin e viu.
Ateii şi materialiştii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă.
Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.”
Lenin ar fi spus un mare adevar daca, in loc sa afirme ca religia este opiu pentru popor, ar fi grait ca sistemul comunist este opiu pentru popor.
Cu referire ca unele comentarii.Trebue sa se faca o deosebire intre comunism ca doctrina,ca ideologie si comunist luat indivdual,ca om.Astfel se cere o intrebare-ce este comunismul?Comunismul ca ideologie are o definitie,comunistul,luat ca individ uman,alta.Nu se poate extrapola Comunismul la comunist.Comunismul nu are nevoe de carnet de partid,dar individul ca sa fie recunoscut ca se itegreaza in ideologia respectiva are nevoe de carnet de partid,indiferent ce are el in suflet si in tartacuta.Cei care tineau comunismul sus pe stidarde au avut nevoe de un numar cat mai mare de purtatori de cartoane cu stampila pe care ii aduna prin manipulare sau in mod fortat,care adunatura la randul ei putea fi manata ca o turma.Deaceia e gresit a se spune ca un individ reprezinta ideologia comunista.Aceasta spunere se face dobitoceste sau jigodeste.Cate milioane de membrii ai PCR-ului,au fost in primul rand oameni si peurma asa zisi comunisti.Eu personal n-am fost membru PCR,dar nu am avut si nu am ranchiuna pe memrii PCR.Am avut si am insa un cui ipotriva celor care s-au folosit de aceasta postiura ca borfasii.Deaceia pot spune ca Ceausecu n-a fost comunist,el a fost purtator de carnet comunist,carnet pe care l-a folosit,in exclusivitate pentru ridicarea Romaniei si a locuitorilor ei cat mai sus pe scara vietii civilizate a omenirii.N-a reusit prea mult dar suficient ca sa fie asezat printre lastarele de vita a neamului romanesc,alaturi de marile personalitati ale istoriei poporului roman-a istoriei celei adevarate.Ceusescu a actionat intr-un context social la scara Europeana si mondiala chiar,nepropice patriotismului,dar a navigat cu maestrie la carma unei Romanii,care aproape era sa fie inghitita de monstrii.Astazi li se cere romanilor,din nou un asemenea om.Dar unde-i?
Unde’i? Important e ca ESTE! Mai mult decat atat, SINT. Unele dintre aceste FIINTE EXCEPTIONALE, s’au si manifestat deja. Din pacate, in ignoranta multora dintre noi , nu le’am recunoscut ca atare. Ba, dimpotriva, am ascultat, fara discernamant, de cei rai si vicleni, si culmea, ne’am lasat asmutiti impotriva lor. Multi, foarte multi dintre noi nu mai stim a discerne binele de rau, adevarul de minciuna si frumosul de urat. Priviti numai la marea majoritate a „artistilor” contemporani!
La vremuri exceptionale, intodeauna Bunul Dumnezeu ne’a daruit si OAMENI EXCEPTIONALI!
Totodata, important este sa facem si noi, cei multi, ceva. Nicidecum sa asteptam in mod pasiv DARUL CERESC. Bine ar fi daca fiecare dintre noi, cei multi, din multime, nu am mai conlucra, nu am mai colabora in nici un fel cu inamicul. In felul acesta, ZIUA ADEVARULUI ar sosi mai curand.
Iertare! Desigur, Petre Tutea:
(…)
Comunismul e cea mai mare aflare-în-treabă din istoria omenirii.
Comuniştii au vrut să ne facă fericiţi cu forţa: bă, să fiţi fericiţi, că vă ia mama dracului! Adică să mănînci bine, să bei bine, să dormi bine şi la loc comanda!
Ca să constaţi că e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie să ai doctoratul în ştiinţe sociale. Orice bou vede că nu e bun. El vede că mă-sa
rabdă, nevasta rabdă, copiii rabdă… vede tot şi totul pute.
A te poune comunismului înseamnă a apăra puritatea Codului Penal.
Comuniştii nu trebuie trataţi ca infractori de drept comun. Ca hoţii de buzunare, ca
tîlharii, ca violatorii de dame…
Comunismul e imanentism absolut: el mută complet omul în lumea asta. Comunismul înseamnă negaţia omului total, că omul total
aparţine la cele două lumi:lumea trecătoare şi lumea veşnică. Or, comunismul
ancorează în dimensiunea lumii trecătoare şi în felul ăsta nu e uman. Pentru că
dacă îi spui unui om normal: mă, eşti un animal raţional muritor şi după tine
rămîn doar viermi şi minerale – îţi dă cu bîta în cap!
M-am gîndit să scriu un pamflet anticomunist şi m-am gîndit să iau
anticii şi modernii, cei mai mari pamfletari pe care-i întîlnesc, şi să iau de acolo
cele mai acidulate imagini sau figuri de stil. Şi m-am gîndit că e un travaliu odios,
gratuit, nu face trei parale. Şi am ajuns la o intuiţie mult mai corectă pentru a
defini orice mişcare comunistă. Iau un Cod Penal cu
trihotomia, tripartita diviziune a infracţiunilor: crime, delicte şi contravenţii.
Definesc crimele pe rînd, delictele pe rînd şi contravenţiile pe rînd, şi scriu
dedesubt: comunismul e infractor la ordinea universală,
naturală prezentă în acest integral Cod Penal. Ei sînt infractori, comuniştii, nu
sînt oameni politici. De altfel, Douglas, ministrul de externe al Americii, a dat o
definiţie a comunismului: există în dreptul penal crime continue şi crime continuate; comunismul e o crimă continuă.
Comuniştii sînt atît de tereştri, că eu nu i-aş lăsa nici săse urce în avion, şi între Bucureşti şi Moscova i-aş pune să meargă pe jos, umplînd desagii cu mîncare din loc în loc…
Comunistul ştie că e animal, ştie că e raţional şi ştie că e absolut muritor. Dar în felul ăsta, cu toată raţionalitatea lui, între el şi dihor nu enici o deosebire.
Comunismul, unde a triumfat, te beleşte sistematic.
Rusia a demonstrat – tehnic, practic şi teoretic – nulitatea comunismului.
Stalinismul e definiţia comunismului. Unde nu e stalinism, după trei luni cad de la putere, că nu sînt în stare să dea nici… apă. Nu se poate impune comunismul decît cu bîta, cu parul!
Nu se poate face economie în comunism şi de către comunişti.
Ăştia nu sînt în stare să conducă nici o comună rurală. Încurcă apele, înfundă
fîntînile…
Comunismul este un cancer social. Unde se instalează, rămîne pustiu.
Atît extrema stîngă, cît şi extrema dreaptă sînt falimentare.
Comunismul, de pildă:premisa lui majoră e egalitatea reală, absolută a oamenilor. În nici unul din regnurile cunoscute nu există egalitate – nici în regnul mineral, că
aurul nu e egal cu cărbunele, nici în regnul vegetal, că plantele nu sînt egale, şi
nici în regnul animal, că pisica nu e egală cu leul, cel puţin ca forţă. Şi nici
în specia om nu funcţionează, cu atît mai mult, principiul egalităţii. E damnat
esenţial comunismul prin premisa lui majoră: egalitatea reală a oamenilor, care este o utopie. Şi încă… da, vorba lui Berdiaev, cusurul utopiilor nu stă în construcţia lor, ci în faptul că toate sînt realizabile. E un paradox, însă este adevărat că paradoxul este limita pînă la care poate merge inteligenţa umană, dincolo de care apare nimicul.
Comuniştii sînt văcari: consideră oamenii ca văcarii cirezile. Cum poţi gîndi egalitatea absolută – că aşa trebuie s-o gîndeşti ca să fii comunist
– cînd nici nu ieşi bine în stradă şi te-ntîlneşti cu ea, cu inegalitatea?
Şi la comunişti sînt stăpîni şi slugi, dar ei sînt ipocriţi, pentru că ştiu că iegalitatea oamenilor nu poate exista nicăieri; sînt perfect escroci, tocmai pentru că afirmă că esenţa comunismului este egalitatea reală a oamenilor. Premisa egalităţii absolute e nulă, iar socialiştii adaugă puţin sifon în vinul ăsta.
Sistemele sociale trebuie definite finalist, prin ce urmăresc. Comuniştii urmăresc egalitatea anarhică finală. Ăştia sînt comuniştii – anarhişti! Prin finalitatea lui, marxismul nu e ostil anarhiei, pentru că nu poţi fi egalitar decît dacă eşti anarhic.
Cînd se vorbeşte de totalitarismul comunist e o contradicţie în termeni. Totalitari nu pot fi decît oamenii care pleacă de la întreg la parte – după
formula aristotelică. Or, comuniştii, nu sînt totalitari. După ce mă orientez? După Manifestul comunist, care e evanghelia lor, evanghelia roşie. Acolo se spune că idealul lor e o societate fără stat, fără clase, concepută ca o asociere liberă de indivizi. E incendiul anarhiei finale, sfîrşitul Manifestului, cum zice Kauţki. Comuniştii sînt anarhişti la finalitate.
Totalitari sînt fasciştii, hitleriştii şi Biserica Catolică, pentru că şi ea
pleacă de la principiul aristotelic: întregul premerge partea. Ăştia sînt totalitari.
Mi-a spus un ziarist: Nu mai spuneţi asta, că zăpăciţi tineretul! Dacă toţi îi
consideră pe comunişti totalitari, nu pot sa dau pe post asta… Dar eu – ce-i în guşă şi-n căpuşă. Nu mă dau înapoi. Nu pot să mint.
Cei care stau sub fluviul evenimentelor, stau fie din orgoliu, fie din capacitate de adaptare. Dat, de multe ori, adaptarea la împrejurări se cheamă conformism şi conformistul se deosebeşte de ploşniţă doar prin aceea că ea n-are
raţiune…Cei care nu se conformează trag consecinţele, fie din orgoliu, fie din
incapacitate de adaptare. Dar adaptarea ţine mai mult de biologic decît de spiritual. De pildă eu mă situez în fluviul inform al stanilismului, care se revarsă prin stanilismul haotic anglo-saxon asupra Europei centrale. Deci cum pot fi eu, dacă încerc să judec acest fluviu inform al stanilismului care situează omul în regnul animal, cum pot eu să scap de acet animalism? Prin orgoliu, mă
opun – şi intru în temniţ. Prin conformism, devin un simplu animal adaptabil. De
altfel, să ştiţi un lucru:în lupta cu evenimentele politice majore omul basculează
între eroism şi laşitate. Te supui evenimentelor, ştiind că singur nu le poţi
înfrînge; şi nu-ţi convine să candidezi la eroism.
Reacţionar e cel vetust şi învechit. Conservatorii mari nu sînt
reacţionari, pentru că au de partea lor legile eterne ale lui Dumnezeu.
Cred că acum la noi, ar fi optimă o conducere conservatoare, realizată însă într-un climat democratic. Adică un partid conservator, tradiţionalist, naţionalist, într-un climat liberal. Ca să nu facă din conservatorism instrument de tiranie, că eu nu pot să accept în numele nici unei idei să asupresc o singură celulă dintr-un om.
Constituţia liberală din 1923 nu e o operă, e o capodoperă. Un rege
puternic, înfăşurat într-un stat al normelor liberale: separaţia puterilor şi
libertăţi cîte doreşte nea Niţă; nici nu poate duce atîtea libertăţi!
Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meseriaş de geniu,
fiindcă materia îi premerge. Prima idee de creaţie reală, au adus-o în istorie
creştinii.
De creat doar zeul crează, iar omul imită. Eu cînd citesc cuvîntul creaţie
– literară, muzicală, filozofică – leşin de rîs. Omul nu face altceva decît să
reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendenţă.
Cum să fie creatura creator? “Hai tată, să-ţi arăt moşia pe
care ţi-am făcut-o cînd nu eram în viaţă…” Păi cum să fie creatura
creator?
Omul e un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal. Şi
uneori nimereşte, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal şi succesiunea
fenomenului din el sînt creştinii. Creştinismul nu poate fi identificat cu nici un
sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Creştinismul este pur şi simplu. Despre creştinism, Bergson spune că noi îl respirăm. Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul. Noi sîntem creştini fără să vrem. Şi cînd sîntem atei sîntem creştini: că respirăm creştinismul cum respirăm aerul.
Creştinismul nu e ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul.
Religia e expresia unui mister trăit, or ideologia e ceva construit.
A fi creştni înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfinţii sînt creştini absoluţi. Altminteri, creştinismul, gîndit real, e inaplicabil tocmai pentru că e absolut.
Suveran faţă de natură, supus Divinităţii, nemuritor şi liber
prin depăşirea extramundană a condiţiei sale – acesta este omul creştin.
Nimic nu poate inlocui creştinismul; nici toată cultură antică precreştină. Eu sînt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, cînd Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în funcţie de geniul religios al epocii, nu în funcţie de isprăvi politice.
Isus Cristos este eternitatea care punctează istoria.
Dacă nu cunoşti revelat – prin graţie divină – sau inspirat, nu cunoşti nimic. De pildă, povestea cu mărul lui Newton, care a căzut. Nu ştiu unde am
citit eu stupiditatea asta: “Il tomba dans une méditation profonde qui l’a conduit
jusqu’a la loi de la gravitation universelle”. Şi eu spun: dacă Newton gîndea
pînă la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai înţelept. Cînd a fost întrebat cum a descoperit gravitaţia, a zis: Am fost inspirat. Păi scrie pe măr, sau scrie undeva în natură “ legea gravitaţiei”? Fenomenele lumii interioare şi ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom şi orgolios creds că explorează lumea interioară şi exterioară cu jocul lui de ipoteze
şi că descoperă ceea ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută, nu că află.
Sau dacă află, trebuie să fie ca Newton, inspirat.
N-ar trebui să se vorbească aşa mult despre democraţie. Eu, în materie de democraţie, nu am nici o părere personală. Mă bizui pe doi gînditori clasici. Pe Platon şi pe Aristotel. Platon susţine că sînt trei forme de guvernămînt
degenerate:tirania, oligarhia şi democraţia. Aristotel spune că democraţia este
sistemul face fiecare ce vrea. Şi eu am spus: după cum se vede.
Bergson e mai cuviincios ca Aristotel şi zice că democraţia e singurul sistem compatibil cu libertatea şi demnitatea umană, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selecţiune a valorilor. Deci democraţia e sistemul social în care face fiecare ce vrea şi-n care numărul înlocuieşte calitatea… Triumful cantităţii împotriva calităţii. Bergson a fost acuzat în micul dicţionar filozofic al lui Stalin că e fascist.
Fără să gîndesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămîn
indiferent la incapacitatea democraţiei de a asigura selecţiunea naturală a valorilor.
Democraţii gîndesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate şi unde e
majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e părerea mea despre democraţie.
În democraţie, numai întîmplarea naşte un mare şef. De pildă, un mare conducător în democraţie a fost Clemenceau, care a condus politic primul război mondial.
Eu, cît aş fi de aristocrat în gîndire, politic trebuie să fiu democrat. Masa e absolută; fiecare prost luat în parte e un prost şi atît. Dar toţi proştii aştia, luaţi împreună, sînt un principiu istoric.
Prin însăşi ordinea ei ideologică, democraţia îl obligă pe idiot
să stea alături de geniu şi să-i poată zice: ce mai faci, frate? Partea proastă este
că oamenii de excepţie pot ajunge captivi în cirezile democrate. Ce decide masa are un caracter absolut, deoarece prin masă se exprimă specia. Prin individ se exprimă personalitatea. Numai că, uneori, un individ ajunge să influenţeze foarte mult asupra maselor. Aceştia sînt aleşii. Istoria este făcută de aleşi. Paradoxul societăţii umane este că mulţimea îi produce pe conducători,
iar aceştia o conduc. Ideea de echilibru social este caracteristica oricărei democraţii burgheze. Asta e forţa constantă a democraţiei. Iar extremelor – fie extremei stîngi, fie extremei drepte – , care violează ideea de echilibru social, democraţia le este ostilă.
Eu nu sînt democrat. Am asemănat democraţia cu jigodia la cîine: nu scapă decît cei care sînt tari.
Eu sînt democrat numai dintr-un singur motiv:
din respect faţă de poporul român. Şi pînă la urmă mi-am modificat poziţia: nu
sînt democrat, sînt demofil, iubitor de popor.
Democraţia totală e cimitir istoric. Noi nu sîntem în pericol, că n-avem nici măcar democraţie; un cimitir istoric presupune un trecut de viaţă care să fie îngropat.
Şi totuşi cel mai bun sistem social e cel care pleacă de la respectul măştii de om: democraţia. Democraţia e imperfectă, dar fără ea e greu de vieţuit. Este un soi de haos suportabil.
Democraţia este sistemul social care face posibilă existenţa idiotului alături de geniu. Dar ea se deosebeşte de egalitarismul comunist prin lege.
În democraţie legea funcţionează, în vreme ce în comunism legea nu există; e
tiranie.
Eu cred că omul e făcut de Dumnezeu şi cred că Dumnezeu n-a
instalat nici un drac în el. Nu pot să spun că Dumnezeu a făcut un om purtător de
drac. Dacă omul e făptura lui Dumnezeu, dracul intră ocolit acolo, nu intră cu voia
Lui.
Un filozof care se zbate fie să găsească argumente pentru existenţa
lui Dumnezeu, fie să combată argumentele despre inexistenţa lui Dumnezeu reprezintă o poartă spre ateism. Dumnezeul lui Moise este neatributiv. Cînd îl întreabă Moise pe Dumnezeu: Ce să le spun ălora de jos despre Tine? – Dumnezeu îi spune: Eu sînt cel ce sînt.
În faţa lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul.
Binele şi răul sînt conceptelepedagogiei lui Dumnezeu faţă de oameni.
Dumnezeu s-a revelat, dovadă că este. De fapt, vînzoleala asta haotică a lumii actuale, frămîntarea lumii actuale, mă convinge că nu există decît Dumnezeu. Că totul e muritor, şi universul şi omul, şi că lumea a fost făcută de Dumnezeu din nimic şi o va spulbera din orgoliul divin de-a o face din nou – considerînd că prima lui ispravă s-a înecat istoric.
În celebra Déclaration des Droits de l’Homme et du Citoyen a Revoluţiei franceze, prima propoziţie e o idioţie absolută sau în cel mai bun caz un sofism: Oamenii sînt egali de la natură. Asta e ca şi cum Kant ar fi egal cu Iliescu. Oamenii sînt inegali de la natură. Sint inegali înşişi membrii unei familii, în care unul
poate fi genial, altul mediocru şi altul imbecil. Substanţa ereditară e un mister.
Egalitatea e cel mai mare duşman al libertăţii.
Principiul egalităţii, pe care-l vehiculează democraţii din lume, funcţionează în mod real numai în religie, fiindcă numai religia creştină consideră oamenii egali în faţa lui Dumnezeu.
Petre Tutea
‘Nu este nimeni „antisemit” daca faptele venale contra
carora reactioneaza persoana respectiva, sunt reale’.
Bishop Richard Williamson
NENEA PETRACHE, genialul SOCRATE al romanilor, Dumnezeu sa-l odihneasca! Ar trebui promovat in scoli, dar cine sa o faca? Tara e condusa de tembeli. Daca ne-am insusi pildele sale si le-am aplica in viata, am fi mult mai bogati.