Mi-e dor să te văd şi să te îmbraţişez. Aş vrea să mă întâlnesc cu tine şi cu Doamna într-un spaţiu fără oameni şi să trăim împreună, câteva clipe, bucuria orizontului vizual, pe care o trăiesc sfinţii şi copiii. De altfel, Sf. Augustin spune că adevărul este ceea ce se vede. Este evident acest lucru, fiindcă în afară de aceast spaţiu limitat se desfăşoară plăsmuirile închipuirii şi speculaţiile goale de adevăr ale raţiunii, ducătoare la nimic, chiar dacă uneori sunt relativ utile.
Permite-mi să afirm că seamăn cu tine, cu deosebirea că tu practici o sinceritate nelimitată, în timp ce îndrăznelile mele sunt mărginite de credinţe, de care nu mă pot detaşa. Mă mişc între Dumnezeu şi neamul din care fac parte. În afară de aceşti termeni, nu văd nimic semnificativ între cer şi pământ. Totuşi, vreau să spun unele lucruri şi despre om. Vreau să scriu o lucrare în cinci volume, întitulată OMUL.
– Vol. I Problemele omului ( Omul ca fiinţă întrebătoare şi căutătoare de soluţii utile, dar neadevărate. În întrebările fundamentale şi în toate celelalte am să încerc să expun soluţii aleatorii, aporii şi rătăciri. Omul autonom nu poate depăşi soluţia utilă şi paradoxul.)
– Vol. II Sistemele ( Încercările omului de a cuprinde logic întregurile, mişcându-se paralel cu ele, fiind permanent incapabil să descopere fără har unităţi reale. )
– Vol. III Stilurile (Windelband afirmă că filozofie – ca şi cum aceasta ar fi mare lucru – n-au făcut decât grecii, şi deci europenii. Eu cred că stiluri n-au decât europenii – deşi nici aceasta nu-I vreo ispravă. Am să încep cu apolinicul şi dionisiacul grecesc, trecând prin toate stilurile cunoscute până azi în spatial european. )
– Vol. IV Disciplinele ( Ştiinţele naturii, în cap cu matematica. Dacă matematica nu este nici justă, nici injustă, ci comodă mintal, cum spune Poincaré, ce s-ar putea spune mai mult de ştiinţele experimentale, tot atât de utile şi de neadevărate ca matematica? Omul caută, bineînţeles căutarea nefiind o cale spre adevăr, soluţii care să-l scoată din captivitatea naturii şi comunităţii. Este permanent mişcat de iluziile progresului. De altfel, întrebarile, căutarile și soluțiile nu-i aparțin, fiind predeterminat. Şi-nchipuie că este descoperitor, inventator şi chiar creator. Mă gândesc la formula din Sofistul, după cât mi-amintesc, în care se spune: Zeul este creator şi omul imitator.
– Vol V Dogmele ( În această sferă „calea omului este înlocuită de calea Domnului „
( Bussuet ). Certitudinea este vehiculată de credinţa în adevărul venit de sus. Perspectiva istorică ne arată că alt adevăr nu există. ” Amestec de abator şi bal „, cum bine afirmi tu. )
Ţin să-ţi mulţumesc pentru nemeritatele aprecieri privind persoana mea, din ” La Nouvelle Revue Française „.
Te asigur de nestrămutata mea prietenie, iar Doamnei să-I transmit omagiile mele. În rest, îţi va spune despre mine tot ce-am făcut prietenul meu Simion Ghinea.
Petre Ţuţea
P.S. Am o dorinţă, să cumperi garsoniera mea, fiindcă nu vreau să mor chiriaş; poate să-ți servească la venirea ta în Bucureşti, împreună cu Doamna. Este în centrul Bucureştului, lângă Cişmigiu. Într-o proprietate a lui Cioran nu ma simt chiriaş.
Petre Ţuţea
Str. Episcop Ambrozie nr. 2-4 etaj VIII aprt. 49 sector 1 Bucureşti
*
Nota recației – O copie a acestei scrisori, autentificată prin semnătura olografă a lui „nea Petrache”, cum îi spunea Marcel Petrișor și prietenii, se află la mine. Scrisoarea este dinainte de anul 1984, când Simion Ghinea a prins un pașaport și a ajuns la Paris. Când în 1984 am prins și eu un pașaport, am mers la Paris pe urmele lui Simion Ghinea, pe la camarazii săi: Dumitru Bacu, Vasile Boldeanu, Grigore Malcasian, Demostene Nacu. Cel mai tare m-a impresionat Dumitru Bacu. L-am cunoscut și pe Virgil Ierunca – dezamăgire totală… Întâlnirea cu Emil Cioran merită o relatare separată.
ion coja
Comenteaza